CEL MAI LUNG PROCES DIN ROMÂNIA. Un litigiu comercial se judecă de 28 de ani. MIZA: 22 milioane de dolari- EXCLUSIV

CEL MAI LUNG PROCES DIN ROMÂNIA. Un litigiu comercial se judecă de 28 de ani. MIZA: 22 milioane de dolari- EXCLUSIV Foto: Bogdan Stamatin//Mediafax

După cel mai lung cârnat, cel mai mare tort şi cei mai mulţi moşi Crăciuni pe stradă, România ar putea intra în Cartea Recordurilor cu o nouă performanţă: cel mai lung proces. Acesta a început în anul 1983 şi încă nu s-a terminat. Până în prezent, litigiul are o vechime de 28 de ani, dar - dacă mai avem puţină răbdare - nu este exclus să îşi schimbe "prefixul".

Cine sunt combatanţii şi care este miza

Să vedem însă despre ce este vorba. Povestea a început pe data de 30 decembrie 1983, când Întreprinderea de Comerţ Exterior Metalimportexport Bucureşti (în prezent SC Metalimportexport SA), în calitate de reclamantă, a chemat în judecată mai multe "pârâte", solicitând instanţei să le oblige la plata sumei de 22 milioane de dolari, cu titlul de contravaloare marfă. "Pârâtele" erau mai multe societăţi străine: Otto Wolff America Inc., cu sediul în SUA; Otto Wolff A.G. Koln, cu sediul în Germania; Otto Wolff GmbH, cu sediul în Germania; Comsteel AG, cu sediul în Elveţia; Cideco SA cu sediul în Franţa; C. Itch, cu sediul în SUA; Cardinal Shipping, cu sediul în SUA.

Aparent, s-ar putea spune că procesul a durat mult pentru că "pârâtele" nu erau din România şi că nu au putut fi găsite. În realitate, aşa cum va rezulta din cronologia pe care o vom prezenta în continuare, instanţele din România - atât cele comuniste, cât şi cele democratice - au jucat ping-pong cu dosarul.

Cronologia procedurilor judiciare

• 30 decembrie 1983, acţiunea este înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti;
• 23 septembrie 1993, Judecătoria Sectorului 1 a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Bucureşti. La această instanţă, dosarul s-a conexat împreună cu un altul, deschis de aceeaşi reclamantă, în anul 1988, împotriva Băncii Române de Comerţ Exterior (BANCOREX) şi Chase Manhattan Bank din SUA.
• 16 aprilie 1998, Tribunalul Bucureşti pronunţă prima sentinţă în acest dosar, prin care respinge excepţiile invocate de pârâte şi admite în parte acţiunea reclamantei. Împotriva sentinţei se declară apel.
• 3 august 1999, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile. Împotriva deciziei s-a declarat recurs.
• 7 decembrie 2000, după aproape 17 ani de la deschiderea procesului, Curtea Supremă de Justiţie admite recursurile declarate. Împotriva acestei decizii, Procurorul General al României a declarat recurs în anulare, care ulterior a fost retras, lucru constatat printr-o decizie din aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie. Împotriva acestei decizii, Metalexportimport SA a formulat contestaţie în anulare.
• 4 iulie 2005, Înalta Curte admite contestaţia în anulare formulată de reclamantă. Împotriva acestei decizii au formulat, de data aceasta, contestaţii în anulare, celelalte părţi din dosar. În plus, una dintre părţi a formulat şi o cerere de revizuire.
• 11 decembrie 2006, Înalta Curte respinge constestaţiile în anulare.
• 5 decembrie 2008, Înalta Curte rejudecă recursurile formulate împotriva deciziei din 1999 a Curţii de Apel Bucureşti. Reclamanta Metalexportimport SA a formulat o nouă contestaţie în anulare împotriva deciziei din decembrie 2008.
• 4 martie 2010, Înalta Curte a admis contestaţia în anulare. După pronunţarea deciziei, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursurilor declarate de părţi la 17.06.2010. Cauza este în prezent suspendată pentru soluţionarea unor excepţii.

Ce pot face inspectorii CSM într-un asemenea caz

Acest dosar - vechi de 28 de ani - este acum în atenţia Consiliului Superior al Magistraturii(CSM), în urma petiţiei adresate de către una din părţi. Nu contează cine are dreptate în acest dosar şi pentru ce se judecă respectivele societăţi comerciale. Adevărata problemă este durata extrem de mare la care pot ajunge în România anumite proceduri judiciare.

Potrivit unei Note a Inspecţiei judiciare în posesia căreia se află gândul, inspectorii au analizat cauzele care au determinat o asemenea situaţie fără precedent, inclusiv faptul că "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în decizia nr. 3681/5.12.2008, şi-a încălcat competenţa funcţională fixată de lege, motiv pentru care contestaţia în anulare a fost admisă."

Potrivit competenţelor pe care le au, judecătorii inspectori au făcut două propuneri după analiza acestui caz. În primul rând, este vorba de înaintarea Notei Secţiei pentru judecători a CSM, care să aprecieze dacă este necesară sesizarea Ministerului Justiţiei "în vederea analizării oportunităţii modificării instituţiei contestaţiei în anulare", care în acest caz a determinat durata excesivă a procedurii judiciare. Cea de a doua propunere se referă la "analizarea necesităţii sesizării comisiilor de activitate ce funcţionează la nivelul CSM sub aspectul examinării oportunităţii şi posibilităţilor tehnice de stabilire a unor reguli de repartizare aplicabile unor cauze apreciate de lege ca având un caracter urgent şi care înregistrează o durată considerabilă a procedurii".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine