Citeşte aici dialogul purtat de Cristian Tudor Popescu cu cititorii la Videochatul Gândul

Citeşte aici prima parte a discuţiei lui Cristian Tudor Popescu cu cititorii la Videochatul Gândul

- Bună dimineaţa, domnule Cristian Tudor Popescu!

- Bună dimineaţa!

- Acum trei ani, tot la lansarea unei noi versiuni a site-ului Gândul, făceam videochat cu dumneavoastră. Şi vorbeaţi atunci despre cititorii Gândul, despre modul prin care cititorii pot interacţiona cu noi, cu noul site. Cum simţiţi dumneavoastră că s-a schimbat presa în aceşti trei ani de la lansarea site-ului nostru atunci, sub impactul şi presiunea internetului şi a ceea ce înseamnă jurnalismul online.

- În primul rând s-a schimbat siteul Gândul, s-a schimbat echipa care realizează acest videochat, pentru că în urmă cu trei ani a fost un semieşec acel videochat, iar lucrurile acum, din câte văd eu, arată mult mai profesionist, avem mult mai multe şanse cred de data aceasta să facem o emisiune bună, cel puţin din punct de vedere tehnic. În 3 ani lucrurile s-au schimbat cât în 30, presa scrisă, presa tipărită să-i spunem, ca să fim foarte corecţi, pentru că şi pe internet se face presă scrisă, presa tipărită şi-a diminuat mult rolul în media, în aceşti trei ani. În schimb, internetul, jurnalismul online au crescut foarte mult, şi nu numai cantitativ, şi nu numai tehnologic, e vorba de deosebiri fundamentale, calitative. Jurnalismul pe net este altceva decât jurnalismul de presă tipărită, se modifică şi receptorii, şi cititorii, se modifică şi jurnaliştii, îţi trebuie alte calităţi pentru a fi un bun jurnalist de net, faţă de jurnalistul clasic al presei tipărite, deci, mediul, în cazul de faţă, modifică mesajul, nu este un simplu suport pentru ceea ce facem aici.

Furturile din media online şi drepturile de autor pe internet

- Întreabă un cititor, Cosmin, respectiv, ce părere aveţi despre furturile media de pe online din România?

- Nu cunosc exact amploarea fenomenului. M-am ciocnit şi eu la un moment dat de el, pe când eram la Clubul Român de Presă. Atunci s-a pus problema acestor "împrumuturi". Practic, s-au luat conţinuturi şi au fost puse sub altă pălărie şi vândute ca atare. Aşa s-au creat site-uri de colportaj, care, practic, nu creează nimic din punct de vedere jurnalistic, dar iau de la ceilalţi şi reîmpachetează. Am încercat atunci o reglementare în cadrul breslei, era vorba de 500 de cuvinte care să fie limita pentru a prelua, era vorba de menţionarea sursei de fiecare dată. Nu ştiu în ce măsură lucrurile s-au respectat, după aceea, nişte reguli instituisem, dar, fireşte, ele fiind de natura autoreglementării puteau fi oricând încălcate. Şi bănuiesc că sunt şi în clipa de faţă. Asta iată este o caracteristică a jurnalismului pe net, se poate fura proprietate intelectuală mult mai uşor decât în presa tipărită. Îmi amintesc un episod de prin 1990, când nici nu se auzise de internet, iată a existat şi o astfel de epocă în care nu avem nici telefon mobil şi nici nu exista internet. Ziaristica se făcea în plumb, care curgea topit în forme şi acolo luau naştere literele ziarului, şi în acele condiţii, îmi amintesc că o bucată din ziarul România liberă a intrat în ziarul Adevărul la care lucram atunci. A fost încurcată de paginatori şi ne-am trezit cu o bucată cu colontitlu cu tot, cu România liberă. Aşa a apărut ziarul Adevărul cu acea bucată de România liberă. Deci, iată că se putea face atunci şi un furt inconştient la nivelul mutării plăcuţelor de plumb, mult mai greu, însă. Spre seară, spionii de la un ziar se duceau la altul, prin tipografie, ca să vadă ce au ăilalţi. Cei mai eficienţi şi cei care mituiau paginatorii şi linotipiştii puteau să fure materiale şi în ultimul moment să le basculeze în pagină, fiecare la ziarul lui. Greu. Acum, oricine poate să fure de oriunde. Există, bănuiesc, artişti ai spartului de site-uri securizate şi ai furtului. Nu mai vorbesc de cei care descarcă filme de peste tot şi muzică, care bănuiesc că sunt nişte adevăraţi eroi ai netului. Dacă ar fi arestaţi oamenii aceştia, cred că ar fi revoluţie pe net în apărarea lor.

- În Suedia, dacă nu mă înşel, există chiar un partid care apără piraţii…

- Aşa… Am văzut şi eu.

Victor Ponta e... roz şi ce şanse mai are stânga la alegerile prezidenţiale

- Întreabă, într-un alt registru, un cititor, ce părere aveţi despre Victor Ponta?

- Ponta reprezintă, dacă avem o viziune de planşă didactică, de evoluţie, de pildă, de la primate până la homo erectus, Ponta este a patra generaţie - Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta. Variante din ce în ce mai diluate ale omului roşu. Ion Iliescu este de un roşu intens. Începe să se dilueze culoarea la Adrian Năstase, la Mircea Geoană şi Victor Ponta este aproape roz în interiorul partidului, vedeţi că nu spun nimic de flacăra violet. Vorbesc numai de roşu. Flacăra violet. Am constatat că această greşeală de limbă a fost practicată de întreaga presă fie online, fie televizată, fie scrisă. Flacăra violet… este incorect. Se spune flacăra violetă. Se spune, e adevărat, flacără mov, că nu poţi să spui flacără movă, dar, când e vorba de violet, corect, româneşte, este flacără violetă. Victor Ponta este un politician tipic pentru PSD, şi chiar pentru noua generaţie de politicieni din România. Este viclean, este arivist, este reptilin, nu rectiliniu, vrea putere, vrea funcţii. Este capabil de combinatorică, de compromisuri, pentru asta, pentru a se menţine pe funcţie. Nu am văzut însă în el un reformator. Sunt sceptic în legătură cu o eventuală revoluţie pe care ar putea s-o producă în Partidul Social Democrat Victor Ponta, să schimbe faţa acestui partid. Nu cred că este interesat de aşa ceva. Este interesat de propria-i supravieţuire la putere, în primul rând, şi fapt este că acest partid are nevoie poate mai mult decât celălalte două, adică PD-L şi PNL, are nevoie de o reformă din temelii.

- Legat de această întrebare. Un alt cititor. Mai are stânga din România o şansă la câştigarea alegerilor prezidenţiale?

- Sigur că da. Poate avea oricând. Depinde de ce am spus, ce-am răspuns la întrebarea precedentă. În forma actuală în care se află PSD, după părerea mea, nu poate să emită pretenţii pentru un rezultat bun la alegerile parlamentare şi nici la cele prezidenţiale. În forma actuală, Dacă lucrurile se vor schimba, are şanse, dacă nu, nu.

Filmele piratate

- Revenind la subiectul dinainte, întreabă un cititor, Daniel, aţi văzut vreodată un film piratat?

- Eu consider că, în momentul în care un fenomen se extinde şi devine aproape regulă, în momentul în care o informaţie nu mai poate fi blocată, pentru că noi despre asta vorbim aici, despre principiul information must be free. În general, informaţia nu poate fi blocată, este la fel de greu ca şi cum ai încerca să astupi găurile când vine apa cu presiune. Nu poţi. Apa vine şi prin stâncă, dacă pică în acelaşi loc. Aşa este şi informaţia. În clipa de faţă se piratează filme în toată lumea, pe scară largă, este o ocupaţie de-a dreptul normală. Pentru că aşa a făcut-o viaţa. Şi atunci, eu cred că şi aici, ca şi în cazul unor sisteme de operare. Linux a introdus acest concept al sistemului de operare free. Cred că şi în cazul ăsta ar trebui gândit în sensul a ceea ce se întâmplă. Dacă vom continua să considerăm asta o infracţiune, că trebuie urmăriţi respectivii. Nu cred că se va obţine mare lucru. Este acelaşi fenomen după părerea mea, principial vorbind, ca şi în cazul economiei negre. Şi economiei gri. Tot încercând să alergi după ea, mare lucru nu obţii. Mişcarea cea mai inteligentă economic, prin legislaţia fiscală, este să încerci s-o scoţi la suprafaţă. Economia gri, economia neagră. Acelaşi lucru, aceeaşi filozofie, cred că trebuie practicată şi în cazul filmelor piratate.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine