Comuniştii de ieri, capitaliştii de azi. Înainte de '89, George Copos văzuse SUA, avea apartament în Dorobanţi, TV Sony şi receiver satelit cu care prindea Revoluţia la BBC

Comuniştii de ieri, capitaliştii de azi. Înainte de '89, George Copos văzuse SUA, avea apartament în Dorobanţi, TV Sony şi receiver satelit cu care prindea Revoluţia la BBC

• Află cum a devenit un capitalist de sute de milioane de euro fostul şef al comisiei sociale din Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, urmărind într-un lanţ inedit de evenimente povestite pentru Gândul de George Copos însuşi

De-a lungul lui 1989, George Copos a privit live la BBC cum cădeau unul câte unul regimurile în celelalte ţări din blocul comunist: "Seara, când mă băgam sub plapumă, îi spuneam îngrijorat soţiei: «Sigur vine şi în România»".

Era cu Aro-ul 10 în drum spre o tabără studenţească la Predeal, când dincolo de Ploieşti a auzit la radio că Ceauşescu şi-a luat zborul de pe sediul Comitetului Central al PCR: "M-am întors acasă pentru că eram şi eu emoţionat, aveam un copil care avea 7 ani, era în clasa întâi. La Bucureşti, câteva zile a fost stresant... Picase tot ce înseamnă organizarea statului comunist din acea vreme. Uniunea Studenţilor din România a mai rămas trei luni, iar din martie, m-am gândit clar ce voi face şi m-am apucat imediat să muncesc".

Clienţii cofetăriei Ana păşesc pe "sângele" lui George Copos

Fostul şef al comisiei sociale din UASCR (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România) a gajat tot ce avea şi a devenit mic capitalist: "Voiam să deschid o cofetărie şi, pentru că n-aveam alt capital decât 1.500 dolari, am fost la bancă. Am pus gaj la bancă apartamentul proprietate personală, am pus maşina, maşina unor prieteni şi tot ce însemna aparatură electronică. Îmi amintesc şi acum când inspectorul de la bancă citea de pe spate seria televizorului, aveam un Sony, seria receiverului de satelit, seria de pe video, seria de pe super-radiocasetofonul pe care-l aveam".

A obţinut un împrumut de 25.000 de dolari şi, în baza decretului 54 dat de Petre Roman în 25 aprilie 1990 privind libera iniţiativă, la vârsta de 36 de ani, Copos a înfiinţat societatea "Anacom SRL", a închiriat un spaţiu la parter de bloc, vizavi de Piaţa Dorobanţi şi a început amenajarea: "Neavând foarte mulţi bani să angajez o societate de construcţii să facă modernizarea, am adus nişte oameni pe care-i ştiam dinainte de 1990. Mi-aduc aminte că am cumpărat o maşină de şapă şi cei de la care am cumpărat-o mi-au vărsat şapa duminica, când meşterii aveau ziua lor liberă. Şapa, dacă nu o mişti, se face beton şi n-am să uit niciodată cum toată ziua de duminică, de dimineaţă de la ora cinci până noaptea, am mişcat-o cu lopata dintr-o parte în alta să nu se-ntărească. Acolo, la şapa aia am vărsat sângele meu. Sângele palmelor mele a curs acolo. A trebuit să arunc şi mănuşile, pentru că erau pline de sânge. Oamenii, când au venit luni dimineaţa, şapa era încă proaspătă".

Experienţa familiei Copos în materie de prăjituri a fost folosită din plin: "Înainte de '89, noi obişnuiam să ne întâlnim duminica cu colegi de la mine de la Uniunea Studenţilor şi atunci fiecare nevastă se întrecea în a face prăjituri. De acolo a învăţat soţia mea o parte din reţete". Însă nu s-a rezumat la atât: "I-am adus la mine practic pe cei mai buni maeştri pe care-i avea România, care lucraseră la Nestor şi la Capşa. Erau în vârstă, se pensionaseră. Eu mă duceam dimineaţa cu maşina după ei şi pentru asta, timp de un an de zile, am fost în picioare la trei jumate dimineaţa. Aveam un Aro nenorocit pentru care mă rugam când coboram treptele de acasă, «Dă Doamne să pornească!»".

Cofetăria lui Copos şi-a amortizat toată investiţia în câteva luni: "Mi-aduc aminte că de Crăciunul din 1990 ne-au spart geamurile. Erau cozi de sute de metri. Stăteau două ore la coadă. Când veneau ambasadele, eram nervos, că ne cumpărau foarte multe prăjituri. Mai ales din prăjiturile alea de casă cu migdale şi cornuleţele cu nucă, cumpărau câte o tavă întreagă. Îmi doream să nu cumpere toată tava, că nu mai aveam ce să dăm la restul".

La cină cu preşedintele. Preşedintele Samsung

"În comunism, ca să cumperi un televizor color trebuia să se dea aprobare de la Ministerul Comerţului. În 1990, toată piaţa din România a fost goală. Am simţit imediat că e nevoie de produse de larg consum, de electronică".

În 1991 s-a cazat la Intercontinental un reprezentant al Samsung, venit să tatoneze terenul pentru intrarea companiei pe piaţa românească: "A fost o întâlnire cu toţi cei care au vrut să devină distribuitori Samsung. După ce s-a întâlnit cu vreo 10-12 companii, câteva zile mai târziu, coreeanul mi-a spus: «Vom lucra împreună». Mi-a explicat că m-a verificat personal şi i-a plăcut că erau cozi la cofetărie şi că e calitate".

La sfatul coreeanului, George Copos a închiriat un spaţiu comercial pe Calea Dorobanţi: "A avut încredere în mine şi mi-a dat trei camioane de televizoare Samsung spunându-mi că mă aşteaptă cu banii până după ce le vând». Cred că în 3 zile s-au dat. Erau cozi, exact ca la cofetărie".

În 1996, Ana Electronic vindea 100.000 de televizoare prin intermediul unei reţele de 1.667 distribuitori, cifra de afaceri a companiei urcând la 100 milioane dolari în acel an: "Ei bine, am şi folosit foarte eficient legislaţia, care era favorizantă pentru mediul de afaceri. Am devenit Golden Distributor Worldwide. Eram unul din cei mai buni distribuitori în lume. Mă chemau în Coreea şi stăteam la masă cu preşedintele lui Samsung. Era o onoare. Coreenii din jurul lui se plecau toţi la pământ când îl vedeau".

Are o casă de 700 de metri pătraţi din care foloseşte doar 50

Chiar şi cu munţi de bani, George Copos a fost întotdeauna un chibzuit: "În 1992 făcusem primul milion de dolari profit net şi umblam cu un Aro 10. În 1993, când am câştigat 2 sau 3 milioane, tot Aro 10 aveam şi o Dacie Break. Prima maşină adevărată cred că mi-am luat-o în '94 sau '95, un Peugeot. Aveam 40 de milioane, dar locuiam încă în apartament".

Deşi şi-a luat 500 mp pe care şi-a ridicat o casă încăpătoare, George Copos se mulţumeşte şi acum tot cu puţin: "Am o casă de 700 de mp şi folosesc doar 50, atât. Prin restul casei cred că de un an jumate n-am fost". Acum, multimilionarul regretă că n-a făcut o casă mai mică, de maximum 300 de metri pătraţi: "N-ai văzut că nu-mi ajunge salariul de la lună la lună? Mi-e greu şi mie. Am acasă întreţinere, am cheltuieli în casă. Pe bune vorbesc. Eu n-am luat dividende de doi ani de zile. Toţi banii i-am reinvestit... Împart banii, îi cheltuiesc... pe benzină, întreţinere, gaz. 1.000 de euro mă costă pe lună numai întreţinerea casei. Asta este. Casa mare, am greşit".

Cum a dat cu piciorul la dividende de 30 milioane de euro pe an

"La alegerile din 1996 apăruse CDR-ul care vorbea de deschidere, de piaţă liberă, de o guvernare de dreapta. Simţeam că lumea vrea altceva şi pentru prima dată mi-a fost teamă, pentru că schimbarea de regim de la stânga la dreapta mă prindea cu foarte mulţi lei. Eu aveam 40 de milioane de dolari în lei şi era riscul să se devalorizeze. Aveam o alternativă: fie să schimb totul under-table, fie să cumpăr active".

A ales achiziţiile, printre acestea numărându-se Ana Imep, un complex hotelier la Poiana Braşov şi o participaţie în cadrul operatorului de telefonie mobilă Connex, din care a deţinut 9.6%: "Am fost cel care a contribuit la înfiinţarea acestei companii în România. Au venit ei la mine şi m-au rugat să devin acţionar". Ulterior, ca să finanţeze alte investiţii, şi-a diminuat participaţia la Connex până la 0.9%.

În 2005 avea să regrete profund lipsa de fler din momentul când şi-a vândut acţiunile prematur: "De ce nu am fost deştept? Pentru că am fost fraier şi m-am băgat şi am cumpărat asseturi la mare, la Poiana Braşov şi aveam nevoie de bani să finanţez Rapidul. Acum nu-mi trebuia nimic decât să am 9.6%. Puteam lua 250 milioane de euro. Sau puteam să nu vând şi la 9.6% aveam 30 milioane de euro dividende pe an. 30 de milioane ori 4.5% dobândă erau 1.2 milioane pe care-i puteam cheltui anual, doar stând pe lume fără să fac nimic. Mergeam pe velier şi la birou aveam un singur angajat. Aşa, am 2.500 de angajaţi".

Fotbalul, politica şi justiţia

Când vine vorba de politică, unde George Copos a jucat un rol major în atragerea Partidului Conservator de partea Alianţei D.A., ca să facă posibilă instalarea Guvernului Tăriceanu, devine rezervat: "Am fost interfaţa a două grupuri şi acum regret. După aia ne-a călcat în picioare. Atât. Punct. Nu vreau să-mi aduc aminte. Eram extrem de neexperimentat în domeniu. Hai să nu mai vorbim de asta că nu-mi face plăcere".

În mandatul de senator şi vicepremier, businessurile i-au luat-o pe tobogan în jos: "Am pierdut în afaceri. Tot statul acela de 4 ani în Parlament şi un an şi şapte luni în Guvern m-a aruncat înapoi cu 10 ani. A fost o greşeală. O mare greşeală". Pe lângă asta, George Copos s-a ales şi cu o cercetare penală la DNA, urmată de un proces în "Dosarul Loteria".

Milionarul era cât pe-aci să se mai bage încă într-un proces, însă şi-a recunoscut vina şi a suportat consecinţele umil: "Când m-au prins că mergeam cu BMW-ul seria şapte cu 200 km la oră şi mi-au suspendat permisul pentru trei luni, toţi avocaţii mi-au spus aşa: «Domnule Copos, sunt patru elemente neconstituţionale. Puteţi clar să-i bateţi în instanţă pentru că ei n-au respectat...»". Afaceristul le-a zis: "Nu. Am încălcat legea, e corect să mă supun. Şi-am mers cu motoreta la serviciu. Am o mopedă Vespa".

Fotbalul e pentru el "o altă greşeală la fel de mare ca politica. Dar mă bucur că am adus un titlu în Giuleşti şi a fost ambiţia mea, fiindcă Rapidul a fost o echipă năpăstuită înainte de 1990. Era doi ani în divizia B, un an în divizia A. Îi spunea ABBA. Emoţiile pe care le-am trăit la Rapid nu le-am trăit niciodată nicăieri, pentru că am câştigat campionatul împotriva Stelei, a lui Dinamo, nişte emoţii care sunt unice, nu mai poţi să le trăieşti niciodată şi nu sunt supărat că am pierdut 30 de milioane ca să trăiesc aceste emoţii". Acum vrea să vândă Rapidul "pe un leu", unuia mai priceput şi capabil să scoată clubul din datorii.

În privinţa sportului, George Copos nu-i doar un spectator din tribune, ci un bărbat activ: "Fac în fiecare dimineaţă sport. S-a creat o deprindere, care este extraordinară. Spre exemplu, dacă sunt plecat în străinătate şi n-am timp să mă duc la sport, pac, pun picioarele pe pat şi fac abdomene, flotări şi asta contează foarte mult. Mă echilibrează". Spiritul său este însă unul de navigator: "Singurul loc în care mă simt fantastic este pe mare. Pe velier. Am fost la Odessa, la Istanbul, mergem în off-shore-uri".

"Ana" Holding şi viitorul CEO Alexandra

Fiica sa, Alexandra, a absolvit finanţele la Princeton: "A fost bursieră, dar a prins numai o parte din bursă, nu din cauză că n-ar fi avut calificative suficient de bune, ci fiindcă la Princeton s-a ştiut că părinţii ei au bani având în vedere că eu nu trăiam numai din salariu, ci aveam şi dividende". Alexandra munceşte la "Ana" de la vârsta de 9 ani, când în vacanţele de vară debarasa mese la cofetărie, pentru 3 dolari pe oră. Ca s-o responsabilizeze, tatăl său o punea ca la fiecare sfârşit de lună, înainte să-şi primească cei 300 de dolari, să semneze statul de plată, ca orice angajat.

Acum, Alexandra Copos se pregăteşte să urmeze un master la Harvard, Princeton sau Columbia, după care se va întoarce în ţară, "conform înţelegerii" cu tatăl ei, să-şi preia biroul de vicepreşedinte, pregătit în avans. Momentan, e doar membru în CA, lecturând rapoarte despre companie pe email. Din ce-a lăsat să se întrevadă până acum, Alexandra Copos are o abordare de management uşor diferită comparativ cu tatăl ei: "Alexandra este extrem de corectă. Eu mai pot să optimizez şi-mi place să optimizez orice, dar ea este straight, foarte straight".

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine