Conacul, mode si tabieturi

Postat la: 09.03.2007 00:00 Ultima actualizare: 18.10.2011 04:04 "Trecu pe data la aranjarea casei si, cu ajutorul Stancai, schimba aproape totul. Alecu nu prea baga de seama schimbarile. Vechile divanuri disparura, altele noi isi facura loc: mobile vieneze sau pariziene, masute de scris si rafturi de carti, scrinuri si portelanuri fel de fel, pian si perdele de matase, covoare si sfesnice de aur cu sapte sau numai trei brate, pentru luminatul incaperilor. Se supara cand Catinca ii pregati odaie separata si-l alunga astfel din patul comun. Catinca se pricepu atat de bine sa justifice alegerea ca reusi sa-l convinga de utilitatea unui locsor de lucru unde ar fi putut sa-si citeasca zapisele si catastihurile, unde sa socoteasca fie cu abacul, fie pe degete veniturile si cheltuielile mosiilor, unde sa se refugieze singur, fara sa fie tulburat de nimeni. De altminteri, odaia dumneaei era alaturi si ar fi putut intra oricand. In plus, cum sa imparta budoarul si salonasul de lectura cu pistoalele si sabiile lui atarnate pe pereti? Sau cartile, pianul, cadrele si portelanurile ei cu catastihurile lui? Nu se putea sa le ingramadeasca pe toate cand aveau atatea odai! In capatul culoarului, cucoana asezase odaile oaspetilor, doar doua, caci musafirii erau obisnuiti sa se inghesuie care mai de care in paturile mari sau pe sofale, in incaperi bine incalzite, palavragind pana spre ziua si trezindu-se la namiezi pentru a relua petrecerea, cafeaua, dulceata, narghileaua si, mai ales, voroava. Fiecare incapere avea sacnasiu inchis cu geamuri de unde deseori cucoana privea in ulita sau in curtea vecinilor. Jos, la parter: un alt salon mare, in care isi primea boierul amicii si tovarasii la jocul de carti si conversatii, precedat de un antreu unde cei veniti cu alisverisuri si madele sau taranii cu pricini erau pusi sa astepte. Langa salon, o alta incapere, unde tot boierul isi tinea lazile cu documente si averile ascunse, cel putin asa se spunea in targ. Lipita de aceasta odaie se afla cuhnia uriasa unde trona Stanca tiganca, stapana peste toate slugile din curte. Mese si rafturi, tingiri si caldari, sobe si pirostrii, zeci de tiganusi populau incaperea pentru ca aveau de hranit pe langa dumnealor stapanii, musafirii sositi totdeauna pe neasteptate, prietenii boierului, rudele sarace, lingaii nelipsiti, clientii obisnuiti cazuti tocmai la pranz sau pe inserat, slugile din curte. Din cuhnie se intra direct in camara; saci de faina si malai, cafea si tutun, oua si fasole, usturoi si ceapa, borcane cu dulceturi si zacusti, muraturi, ciuperci in oteturi, zaharicale si confeturi, naremzi si ananasi, butoaie cu masline si carnuri sarate, peste afumat si caracatite la saramura aliniate cu grija pe polite. Pe o scarita micuta se cobora in pivnita. Avea aici boierul provizii pentru o armata intreaga: butoaie cu vinuri de pe la mosiile lui si cele mai bune vinuri aduse din Ungaria sau Italia, din Franta sau Spania, rachiuri si vutci, lichioruri si putini cu branza si cascavaluri. Conacul era inconjurat de namestii si acareturi: grajdurile cailor, soproanele sub care se adaposteau trasuri si carute, butci si radvane, hambarele cu grau, porumb, ovaz, casutele slugilor si colibele tiganilor. Gradinile acopereau cea mai mare parte din curte. Mai intai, una cu zarzavaturi proaspete si o alta, pentru desfatarea si linistea cucoanei, cu straturi de flori si copaci, cu helesteu si foisor, cu umbra in zilele calduroase si miresme in prag de seara. Un gradinar, adus tocmai din Franta, se ocupa de geometria straturilor, de inlocuirea florilor dupa anotimpuri, de perfectiunea copacilor, de trandafirii atat de iubiti de tanara cucoana." (Constanta Vintila-Ghitulescu, "Evghenitii", Ed. Humanitas, 2006)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine