Surpriză În vreme ce PNL şi PSD se calcă în picioare să-şi aroge meritele

Creşterea pensiilor, pe seama „căpşunarilor“

*Pensionarii, bombardaţi cu indexări

*Creşterea salariilor, mult peste inflaţie

1 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Românii plecaţi la muncă în străinătate trimit acasă în fiecare an tot mai mulţi bani

Până anul trecut, toate „indexările” pensiilor au fost sub rata inflaţiei. De câte ori anunţau guvernanţii că majorează pensiile, ele de fapt scădeau. Anul trecut, majorarea cu 16% a pensiilor a însemnat prima creştere reală. N-a fost resimţită de bătrâni ca o minune, pentru că procentajul era prea mic ca să acopere lipsurile adunate în cei 17 ani.

Nimeni nu se aştepta atunci ca, la mai puţin de 9 luni de la „majorarea revoluţionară”, să urmeze o nouă cascadă de creşteri: 5% în septembrie 2007, 30% în noiembrie 2007, 9,6% în ianuarie 2008. Dar cât a „muncit” acest guvern pentru o asemenea performanţă?

Membrii cabinetului susţin că mult, deoarece creşterea pensiilor este o dovadă a creşterii economice. Dar singurul număr care a crescut ameţitor de la an la an a fost cel al românilor plecaţi la muncă în străinătate.

A urmat un deficit cronic pe piaţa forţei de muncă şi, apoi, o explozie a salariilor pentru a-i opri pe cei neplecaţi şi a-i aduce pe alţii în locul emigranţilor.

Salariile au luat-o cu mult înaintea productivităţii

Creşterea salariilor la alb (pe cartea de muncă) a fost foarte rapidă şi mult peste inflaţie, productivitate sau orice altceva. I-a luat prin surprindere până şi pe analiştii Comisiei de Prognoză, care nu mai prididesc să-şi schimbe estimările de la o lună la alta. I-a luat, probabil, prin surprindere şi pe analiştii europeni, pentru că sunt domenii în care procentajul creşterilor salariale din România depăşeşte cu mult procentajul din toate celelalte ţări europene.

Creşterea salariilor la alb a dus la contribuţii mai mari plătite la fondul public de pensii şi la un excedent fără precedent al fondului din care guvernul a decis să majoreze pensiile. Dacă guvernul vrea să obţină noi victorii pe câmpul de luptă al pensiilor, de această dată prin merite proprii, ar trebui să găsească o soluţie pentru a descuraja aşa-numita muncă la gri – un salariu pe cartea de muncă şi bani în plus pe sub mână. Dacă pensiile vor creşte cu 45% în ianuarie 2008 faţă de august 2007, doar pe baza salariilor albe, cu cât ar fi putut să crească dacă fiecare salariat şi liber profesionist şi-ar fi declarat veniturile reale?