Analiză Marja de risc a băncilor, decontată în portofelele consumatorilor

Criza trece, clientul rămâne captiv ratelor umflate - VIDEO

Indicatorii care au mărit dobânda variabilă au început să scadă, analiştii susţin însă că ratele nu se vor micşora

Scumpirea ratei cu până la 30% este influenţată în mare măsură de decizia băncii de a creşte marja de risc

4 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Criza trece, clientul rămâne captiv ratelor umflate

În România, la bancă te duci resemnat. Tu, clientul, eşti pus în faţa faptului împlinit de fiecare dată. Vrei să-ţi iei un credit, angajatul pompos denumit consultant financiar îţi pune în braţe un maldăr de pliante şi ridică din umeri, invocând o sumedenie de decizii interne secrete care-l împiedică să-ţi prezinte contractul de credit căci tu cu banca nu semnezi un pliant, ci un contract. Când banca decide să-ţi mărească rata, o face pur şi simplu. Majoritatea contractelor de credit dâmboviţene nu obligă instituţia financiară nici măcar să te înştiinţeze.

În plină criză financiară internaţională, băncile româneşti au apelat din nou la acest contract pe care tu l-ai semnat în ultima clipă pentru a-ţi mări rata. Instituţiile financiare au două instrumente prin care te pot face pe tine, clientul, să plăteşti mai mult. Primul este acel indice pe care îl găseşti în contractul de credit într-o ecuaţie prin care ţi se calculează dobânda. El se poate chema în funcţie de valuta pe care ai împrumutat-o euribor, libor, sau robor. În traducere liberă înseamnă dobânda la care se împrumută între ele băncile, dacă acest indice creşte, automat îţi creşte şi ţie rata. A doua modalitate prin care băncile te pun să plăteşti mai mult este ascunsă într-o clauză din contract: banca poate să modifice marja de risc.

La final se trage linie şi, ca posesor al unui credit cu dobândă variabilă, plăteşti din ce în ce mai mult. Criza financiară a dus acei indici bancari în sus. În ultimele zile indicatorii au început însă să scadă. Se va vedea în rate? Foarte puţin, spun analiştii financiari întrebaţi de Gândul. Creşterea e datorată în mică măsură indicatorilor şi într-o proporţie mult mai mare deciziei fiecărei bănci de a creşte marja de risc.

Criza trece, ratele rămân uriaşe

Nu se întrevede nicio reducere a dobânzilor la împrumuturile în euro contractate de români, după ce, ieri, indicatorul EURIBOR (dobânda la care se împrumută între ele în euro băncile) pentru creditele acordate pe trei luni a scăzut sub pragul de 5%. În ultima săptămână, acest indicator a scăzut de la 5,235% la 4,968%. În mod asemănător, EURIBOR pentru creditele la şase luni a scăzut şi el în intervalul analizat, de la 5,29% la 5,03%. Teoretic, această situaţie ar trebui să ducă la o ieftinire a creditelor în euro, dat fiind faptul că în aceste condiţii, costurile de refinanţare ale băncilor s-au mai redus.

„Într-adevăr, băncile ar fi trebuit să reducă uşor dobânzile la credite, cu aproximativ 0,5%. În realitate, întrucât dobânda la creditul în euro se calculează în funcţie de acest indicator, dar şi de o anumită marjă de risc, care în ultima perioadă a crescut, această scădere nu se va produce”, ne-a declarat Dragoş Cabat, preşedintele Chartered Financial Analyst (CFA) România. De câteva zile, majoritatea băncilor au mărit dobânzile la creditele în euro cu 0,25% până la 2%, invocând dificultăţile de finanţare de pe pieţele bancare. Toate aceste majorări de costuri la nivelul creditării nu înseamnă numai probleme pentru bănci. În plin sezon de scumpire a creditului destinat populaţiei, atât în lei, cât şi în euro, toată lumea caută soluţii pentru a face faţă acestor noi presiuni.

„Din păcate, nu se poate face nimic în faţa acestei perspective. Populaţia este captivă în contractele încheiate anterior. Cei care au credite în derulare trebuie să le plătească în continuare” adaugă Cabat. Cât despre vreo şansă ca persoanele împrumutate să „iasă” din contractele încheiate anterior, slabe speranţe. „Pur şi simplu, situaţia nu are ieşire, din moment ce împrumutatul şi-a pus semnătura pe acel contract, acceptând consecinţele produse de o dobândă variabilă. Din păcate, în România, cămătarii se numesc oameni de afaceri”, ne-a declarat, la rândul său, analistul economic Ilie Şerbănescu. Conjunctura nu este bună nici pentru românii care se gândesc în această perioadă să contracteze un credit. „Pe termen mediu, nu putem vorbi de aşa ceva. Persoanele fizice ar trebui să se abţină să se împrumute”, mai spune Dragoş Cabat.

Nici împrumuturile în lei contractate de persoanele fizice nu stau mai bine. Clienţii care au credite în lei cu dobânda indexată la rate de referinţă interbancare ROBOR sunt sub ameninţarea majorării explozive a ratelor scadente în aceste zile din cauza tensiunilor de pe piaţa monetară care au urcat ROBOR la 40-50%.

Terenurile şi apartamentele nu mai sunt garanţii reale

Nu numai că populaţia plăteşte mai mult pentru banii împrumutaţi de la bănci, dar este şi în situaţia de a nu mai putea contracta un credit folosind aceleaşi garanţii imobiliare ca până acum. Banca Carpatica, de exemplu, a anunţat că va analiza „mai aprofundat” garanţiile, pe fondul crizei economice externe. „Acordăm o mai mare atenţie analizei garanţiilor celor care solicită un credit. Acestea trebuie să fie reale şi să se poată transforma în bani în cazul în care clientul trece prin momente delicate”, a declarat Ilie Carabulea, care deţine 35,9% din titlurile băncii, citat de Mediafax.

Acesta a subliniat că terenurile şi apartamentele nu mai sunt o garanţie puternică pentru un credit bancar. Carabulea a spus că fabricile în funcţiune, hotelurile cu clientelă sau spaţiile de birouri ocupate reprezintă garanţii reale. În schimb, mall-urile nu se află în aceeaşi situaţie. Acestea au deja asigurate veniturile din precontractele de închiriere semnate cu magazinele cliente. (S.S.)

Cum să te aperi când banca îţi umflă rata peste noapte

Pasul 1: Consumatorii care cred că au fost nedreptăţiţi prin majorarea comisioanelor sau a dobânzii pe perioada derulării contractului de credit pot depune o reclamaţie la sediul băncii, în care declară că nu sunt de acord cu operaţiunea efectuată. Dacă banca îşi asumă greşeala şi restituie clientului suma pe care acesta a plătit-o nejustificat, cazul este considerat rezolvat şi banca nu va fi sancţionată. Aceste cazuri sunt extrem de rare.

Pasul 2: În acelaşi timp, ei se pot adresa şi Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor (OPC), care stabileşte o întâlnire cu reprezentanţii băncii. Aceştia sunt obligaţi să pună la dispoziţia inspectorilor OPC toate documentele care stau la baza relaţiei client-bancă, de la contractul de credit până la graficul de rambursare, în funcţie de reclamaţie.

Pasul 3: Inspectorii analizează documentele şi, dacă descoperă că sesizarea consumatorului este întemeiată, amendează banca şi dispun o măsură complementară de remediere a prejudiciului creat. Astfel, în cazul comisioanelor sau al dobânzilor majorate nejustificat, banca este obligată să le recalculeze şi să înapoieze clientului suma plătită în plus.

În instanţă, împreună cu OPC: O situaţie aparte o reprezintă clauzele abuzive, care sunt trecute în contract sub forma unor prevederi vagi, de forma „banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânda în funcţie de evoluţia pieţei financiare”: inspectorii întocmesc un proces-verbal de constatare şi trimit cazul în instanţă. Aceasta dispune măsurile, Protecţia Consumatorului fiind doar parte în proces, fără a putea interveni în cazul rezoluţiei date.

În instanţă, pe cont propriu: De multe ori, consumatorii contestă în instanţă majorarea dobânzilor, fără a mai face reclamaţie la OPC. În acest caz, instituţia nu are nici un fel de implicare, doar dacă ar putea fi citat un expert din cadrul acesteia.

Există situaţii când banca modifică dobânda şi comisioanele respectând prevederile contractului, însă sumele datorate de client cresc prea mult.

„Chiar dacă în contractul semnat între bancă şi consumator este specificat faptul că banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile în funcţie de piaţa financiară, au fost cazuri în care instanţa de judecată a considerat majorarea dobânzilor ca fiind o clauză abuzivă din contract şi a anulat acele majorări“, a explicat, pentru NewsIn, Gheorghe Ciubotaru, vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor(ANPC). Acesta spune că banca este obligată să informeze consumatorul dacă majorează dobânzile sau comisioanele, însă, în cele mai multe contracte, această clauză prevede ca informarea să se facă la sediul băncii sau prin extras de cont. În acest caz, consumatorul nu este înştiinţat că trebuie să se prezinte la sediul băncii, şi nici nu cere extras de cont, constatând majorarea când se prezintă la ghişeu, să plătească rata.

Reziliere: O soluţie mai puţin folosită este aceea de reziliere a contractului, însă aceasta se face numai cu plata unei sume din valoarea creditului, sau a unui comision cuprins între 0 şi 4 procente din valoarea creditului, de cele mai multe ori prea scump pentru clienţii băncilor. Pe toată perioada derulării anchetei OPC sau a procesului în instanţă, consumatorul plăteşte ratele şi aşteaptă rezoluţia finală.

Cei mai mulţi clienţi care vor un credit imobiliar sau ipotecar văd contractul de credit cu câteva zeci de minute înainte de a semna. Până atunci au fost puşi pe drum de bănci pentru constituirea unei documentaţii stufoase, sunt presaţi de un antecontract cu vânzătorul pe care l-au semnat deja şi prin care se angajează să semneze şi contractul cu banca într-un interval de timp stabilit. Clienţii semnează contractul fără a avea posibilitatea de a-l citi în amănunt, cu atât mai puţin de a-l studia.

În plus, ei nu sunt familiarizaţi cu mulţi termeni de specialitate incluşi în acesta, şi nu-şi pot da seama ce înseamnă exact anumite prevederi.

Legislaţia actuală prevede că băncile sunt obligate să îi dea clientului o copie a contractului numai în cazul creditelor ipotecare şi numai la solicitarea acestuia. „Consumatorii sunt dezavantajaţi în relaţia cu instituţiile financiar- bancare, în principal din cauza majorării dobânzilor şi a modificării unilaterale a comisioanelor care este lipsită de transparenţă şi nu poate fi verificată de către consumator. De altfel, cele mai multe reclamaţii le-am primit tocmai pe acest segment, la creditele de consum”, spune Dan Vlaicu, preşedintele ANPC.

De la începutul anului au fost înregistrate peste 1.300 de reclamaţii pe serviciile bancare şi ale altor instituţii financiare, iar tot anul trecut au fost semnalate doar 500 de nereguli, la nivel naţional. Cel mai mult de lucru au inspectorii Oficiului din Capitală, care s-au confruntat şi cu 200 de plângeri într-o singură zi. Deşi termenul legal de soluţionare a acestora este de 30 de zile, inspectorii sunt de cele mai multe ori depăşiţi de numărul mare de cazuri semnalate. (Elena Hîrţan)

200 de reclamaţii pe zi, făcute de clienţii nemulţumiţi de bănci la Protecţia Consumatorului, numai în Bucureşti

Citiţi în ediţia de astăzi şi articolele:

Şeful UniCredit pe ECE: Băncile vor limita creditele în valută

Analiştii români: Creditarea va scădea, nu va fi sistată

Cine umblă la procent