Cum arată „campania electorală” pentru şefii Uniunii Scriitorilor

3 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 Comunitatea Romanilor cu Bun-Simt 5.11.2009 22:17

• Raspunde

Au trecut 20 de ani de la Revolutie. E mult sau putin? Afla aici.
www.crbs.blog.com

 

#2 Italia 5.11.2009 23:38

• Raspunde

Traiasca maghiarii

 

#3 ion 6.11.2009 15:30

• Raspunde

http://cezar-ivanescu.*.com/

INEDIT: Cezar Ivănescu, 15 februarie 2008
[transcriere după înregistrare audio, partea a doua]

Concluziile la aceste constatări

Îmi devine evident un fapt, pe care mă ÅŸi mir că nu l-am remarcat până acum.

Există o continuitate perfectă între încercarea de asasinat din 1990 când, printr-un act abuziv ÅŸi ilegal, Mircea Dinescu mi-a desfăcut contractul de muncă de la revista Luceafărul, eu nu am reacÅ£ionat în justiÅ£ie cum a reacÅ£ionat colegul meu Iulian NeacÅŸu ÅŸi a câÅŸtigat de altfel procesul, făcându-mi-se lehamite ÅŸi de Uniune ÅŸi de oamenii de acolo, am declarat o grevă a foamei, apoi după ce soÅ£ia mea Maria Ivănescu i-a dus memoriul respectiv domnului Andrei PleÅŸu, ministru al Culturii, care a râs de memoriu ÅŸi de greva foamei, spunând ce bine i-ar prinde ÅŸi lui o grevă a foamei pe cât era de gras, am renunÅ£at la greva foamei [după 5 zile – n.n.] ÅŸi mi-am spus că trăiesc într-o Å£ară liberă ÅŸi o să-mi câÅŸtig altfel drepturile ÅŸi libertatea ÅŸi celelalte.

Deci să fie foarte clar pentru toÅ£i colegii mei din lumea literară, pentru că chiar prieteni buni ÅŸi apropiaÅ£i ai mei nu au înÅ£eles atitudinea mea de atunci, eu am început să atac Uniunea Scriitorilor, pe Mircea Dinescu ÅŸi toată gaÅŸca din lumea literară în revista Baricada ca reacÅ£ie la un act ilegal ÅŸi abuziv al domnului Mircea Dinescu.

Toată haita, Manolescu–Dinescu, după ce Manolescu ÅŸi-a încheiat cu o victorie răfuiala cu Octavian Paler pentru obÅ£inerea României literare, toată haita s-a dezlănÅ£uit împotriva mea, în cap cu Manolescu, Mircea MihăieÅŸ ÅŸi ceilalÅ£i regăsibili ÅŸi astăzi.

În suita lui măreaţă de acte abjecte Manolescu a produs ÅŸi acel interviu faimos din România literară, cu Ion Iliescu, imediat după mineriadele din iunie, acel interviu de glorificare a lui Ion Iliescu, scris cu majuscule, Om, text pe care l-am invocat în timpul conferinÅ£ei [scriitorilor – n.n.] din 2005.

Acum îmi este foarte clar, acum nu s-a făcut altceva decât s-a reluat vechea alianţă între Mircea Dinescu ÅŸi Nicolae Manolescu, ei erau demult pe aceleaÅŸi poziÅ£ii, acum au refăcut alianÅ£a. Prejudiciul ÅŸi procesul pe care trebuie să îl intentez Uniunii durează pe toată această perioadă de la 1990 până la 2008, perioadă în care eu am fost un timp în afara Uniunii apoi am revenit în 1993, la cererea expresă a domnului LaurenÅ£iu Ulici.

În 1993 de altfel, ca o dovadă a recunoaÅŸterii vinovăţiei Uniunii Scriitorilor faţă de mine, Juriul Uniunii Scriitorilor mi-a acordat pentru prima oară, să se reÅ£ină, Premiul de Poezie al Uniunii Scriitorilor, am luat un singur premiu în toată cariera mea de scriitor, de la Uniune vorbesc, sunt nulităţi ÅŸi care au luat ÅŸi câte zece premii ale Uniunii Scriitorilor ÅŸi nu ÅŸtie nimeni de ei, eu am luat un singur premiu, ca ÅŸi maestrul meu Marin Preda, de la Uniunea Scriitorilor, ÅŸi asta în 1993, după acordarea acestui premiu LaurenÅ£iu Ulici, eu nu am participat la decernarea premiului, a mers soÅ£ia mea ÅŸi i s-a înmânat premiul, ÅŸi LaurenÅ£iu Ulici i-a cerut soÅ£iei mele în mod expres să revin în Uniune cu textul a fost, este ÅŸi va fi membru al Uniunii Scriitorilor.

În toată perioada cât a fost LaurenÅ£iu Ulici preÅŸedinte al Uniunii Scriitorilor am trăit în relaÅ£ii pot spune armonioase cu Uniunea, tot LaurenÅ£iu Ulici, fie-i ţărâna uÅŸoară, a fost cel care la BotoÅŸani, în 2000, mi-a făcut elogiul de pe scena teatrului Mihai Eminescu când am primit premiul Mihai Eminescu, el ÅŸi prietenul meu, marele actor Ion Caramitru.

După moartea lui LaurenÅ£iu Ulici am avut de asemenea o perioadă de colaborare armonioasă cu Uniunea, sub preÅŸedinÅ£ia domnului Eugen Uricaru, care a încheiat mandatul domnului Ulici ÅŸi apoi a avut mandatul lui propriu în 2001, până în 2005. Am făcut parte din Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor, ÅŸi în măsura în care am putut am influenÅ£at în bine mersul Uniunii prin prietenul ÅŸi colegul nostru Eugen Uricaru.

Am candidat la preÅŸedinÅ£ia din 2005, încă o dată revin ca să se precizeze, nu la intenÅ£iile mele proprii, nu din vanitate, nu din dorinÅ£e de mărire, ci împins de un număr de colegi ieÅŸeni care doreau să fiu vicepreÅŸedinte al Uniunii Scriitorilor pentru că numai la atât eram dispus să mă angajez.

De aceea, în timpul alegerilor de la AsociaÅ£ia Scriitorilor din IaÅŸi din primăvara lui 2005, când domnul Eugen Uricaru însoÅ£it de domnul Mihai ChicuÅŸ a venit la IaÅŸi ÅŸi am luat o masă colegială chiar la sediul AsociaÅ£iei, i-am anunÅ£at oficial decizia mea de a candida la preÅŸedinÅ£ia Uniunii Scriitorilor, nu numaidecât ca să ajung preÅŸedinte, ci ca să am, pentru că ÅŸtiam că Eugen Uricaru este foarte dorit ÅŸi agreat de scriitori cu un nou mandat, ci ca să am un număr de voturi deci suficient de mare ca să îl pot obliga să mă propună ÅŸi consiliul să mă aleagă vicepreÅŸedinte al Uniunii Scriitorilor ÅŸi în felul acesta să pot influenÅ£a în bine mersul Uniunii.

Trebuie să spun că eram dezamăgit de prestaÅ£ia fostului meu prieten, ÅŸi mare prieten, ÅŸi om de Å£inută ÅŸi mare prozator Nicolae Breban, care pe perioada celor patru ani cât a fost vicepreÅŸedinte al Uniunii mai mult a absentat sau nu a făcut nimic, în orice caz nu ÅŸi-a onorat în niciun fel calitatea de vicepreÅŸedinte al Uniunii Scriitorilor. Eram complet dezamăgit.

L-am anunÅ£at pe Eugen Uricaru de această intenÅ£ie a mea ÅŸi, de asemenea, am dorit să port o discuÅ£ie amiabilă cu Nicolae Breban, să-l fac să înÅ£eleagă că putem funcÅ£iona la conducerea Uniunii într-o troică în care el să fie preÅŸedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor, eu ÅŸi Eugen Uricaru împărÅ£indu-ne funcÅ£iile de preÅŸedinte ÅŸi vicepreÅŸedinte al Uniunii.

Din nefericire, această situaÅ£ie s-a deteriorat prin producerea acelui scandal, pe care îl consider ÅŸi acum un scandal provocat cu bună intenÅ£ie, de echipa sumbră ÅŸi din umbră Dinescu, Doina Cornea etc., deoarece, aÅŸa cum am mai amintit-o, la o discuÅ£ie, se pregăteau alegerile, sosind în biroul domnului Eugen Uricaru de la Uniunea Scriitorilor, dumnealui mai era înconjurat de câteva persoane ÅŸi amabil, afabil ÅŸi râzând mi-a spus netam-nesam un lucru pe care cred că l-am mai amintit, ÅŸi anume că „ei, Cezare, atunci în 1990 când scriai în Baricada ÅŸi eu ca ÅŸi alÅ£ii te credeam nebun, dar acum, după o analiză profundă ÅŸi minuÅ£ioasă a perioadei în care a fost preÅŸedinte al Uniunii Scriitorilor Mircea Dinescu îmi dau seama că dacă Dinescu nu risipea“ – eu cred că a zis o expresie mai tare, dar mă rezum la asta, nu risipea sau fura sau împrăştia banii scriitorilor –, „ci i-ar fi investit cu cap, ÅŸi i-ar fi folosit cu cap, că erau mulÅ£i bani, astăzi noi am fi putut da lefe scriitorilor, ÅŸi încă mari“.

Imediat după această concluzie dacă vreţi, la care a ajuns Uricaru, la foarte scurt timp a căzut ghilotina CNSAS-ului asupra capului său.

(II) (va urma)

Partea întâi a transcrierii:
http://cezar-ivanescu.*.com/2009/09/cezar-ivanescu-il-consider-direct.html

 

Vezi toate »