Daca-i bal, bal sa fie!

de Alina ALEXE Postat la: 24.11.2006 00:00 Ultima actualizare: 18.10.2011 00:40 Dragii mei, haideti sa va spun cum am petrecut aseara! Am fost invitata la marele postelnic Bibescu care a dat un bal la o gradina ce o are la marginea orasului. Pe la 10 ceasuri din noapte, de cum m-am apropiat de locatiune, luminatia ce se facea in ograda si in ulitele de primprejur instiinta tot targul ca era bal. Si nu doar asa, doi-trei taciuni la poarta spre incalzirea vizitiilor! Aceeasi pompa si inlauntrul palatului. Toate stralucea, toate era indestule. In mijlocul balului, usile s-au deschis si o masa desfatacioasa a facut adevarate toate incantarile simtualitatii. Nu a semanat deloc cu suarelele dansante pe care le dau azi toti boierii, diecii si negustorii care se gateste in doua ceasuri (o scripca, o cobza, vro cateva lavite, patru poponete intr-o odaie marisoara si este gata). Si mai apoi niste dulceti cu apa, niste posmagi, apa zaharita si sarata, impodobita cu numele de limonada, purtate pe tabla, din ceas in ceas. La mijlocul suarelei, zama de ciorba numita bulion sau ceaiul cu franzela prajita si-a facut intrarea triumfala. Acu, trebe sa recunosc ca eu m-am dus la bal numai spre a juca rolul patimitor de bagator de sama. Picioarele mi s-au odihnit intr-un ungher intunecat al salii, aninandu-ma la cerceveaua unei feresti. Caci, daca joc, ma misc posomorat ca o cartita ce se intoarce. Cateodata iarasi zic o vorba, doua la femeile cele batrane, si ele ma impaca cateodata si cu cele tinere. Dar, oameni scumpi, ce am putut eu ca sa vad? Pai, m-au impresionat damele de toate tipurile si marimile. Par example, acea tanara persoana a careia cap era incarcat cu un brat de flori si de spicuri poleite, ca zeita Ceres. La varsta de optsprezece ani a iesit din pansion, detifra destul de bine muzica, dar talentul sau cel mai frumos este ca are douazeci mii galbeni zestre. Mai era si mama-sa, femeie groasa, rumana, cu parul balai, cu rochie de catife alb-albastra. Biata neneaca crapa mai-mai de bucurie si de... grasime! Nu ti-oi vorbi acum de cochetele cele mici de sapte ani, pe care nenecele lor le-au imbracat cu rochii scobite la gat si le-au dus in suarele cu conditie ca n-or dormi pe scaun, c-or fi cuminte, ca n-or cere zaharicale. Dar sa va zic si de cei ce au fost sufletul petrecerii (oamenii placuti sau pierde-vara, cum li se mai zice). Au fost cativa dintr-astia care facea curte mamelor, spre a avea dritul de a face si fetelor, si care are totdeauna doua maini, doua picioare si o drosca la dispozitia damelor care n-au nici trasura, nici barbat. Stiti cum se zice d-alte astia: "Domnul cutare are todeauna o vorba de ras!" Daca ma intrebati pe mine, sunt niste dobitoci pretiosi pentru educatia tinerelor demoazele si pentru mancarea zarzavatelor. M-au cam indispus, ce-i drept! Poate va ganditi ca nu m-au chemat la dans si d-aia... Dar, treaca de la mine nu-i adevarat. Am avut o rochie larga, albastra, presurata cu stele de argint, frumoasa tare, dar am varsat-o de sampanie, m-am indopat cu posmagi si zaharicale si m-am stricat la stomac. De-un lucru imi pare rau: ca nu m-am infruptat si eu toata adunarea de sunetul frumoasei muzici ostasesti si a focurilor de artifitii! Am plecat, dara, mai repede de la petrecanie, asa ca sa vina altul sa zica pe mai departe!

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine