De ce nu a fost de acord judecătorul George Matei cu eliberarea lui Becali

De ce nu a fost de acord judecătorul George Matei cu eliberarea lui Becali

* Punerea în libertate a lui Gigi Becali crează “o stare de inferioritate pentru persoanele cărora le-au fost respinse cererile de liberare sub control judiciar”

Judecătorul George Matei - care s-a pronunţat pentru menţinerea în arest a lui Gigi Becali – consideră că cei doi colegi ai săi care au hotărât cercetarea lui Becali în stare de libertate au încălcat legea. Mai precis, în opinia separată a judecătorului George Matei – care este anexată motivării deciziei prin care finanţatorul echipei Steaua a fost pus în libertate - se arată că ceilalţi doi judecători au încălcat jurisprudenţa instanţei supreme, dar şi garanţiile unui proces echitabil în sensul prevăzut de CEDO.

"Chiar dacă inculpatul a insistat ca pericolul social concret al făptuitorului nu trebuie analizat în această procedură, apreciez că o astfel de optică ar fi eronată, în caz contrar orice inculpat urmând a fi eliberat automat ce s-ar face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 160 indice 2, alin. 1 şi 2, Cod de procedură penală, instanţa nemaiavând vreun drept de apreciere asupra consecinţelor pe care le-ar avea lăsarea inculpatului în libertate pentru ordinea publică.

Mergând pe aceeaşi optică eronată a apărării şi opiniei majoritare, ar însemna ca în cazul loviturilor cauzatoare de moarte (art. 183 Cod penal) săvârşite de un soţ împotrivia celuilalt şi în condiţiile în care acesta ar recunoaşte fapta, s-ar ipune ex oficio liberarea provizorie sub control judiciar, deoarece este evident că acesta nu ar mai putea să-şi influenţeze sau să-şi omoare încă o dată victima, martori nu există iar probele biologice ar fi deja ridicate şi aflate în custodia poliţiei şi nu s-ar mai putea pune problema să le distrugă făptuitorul” – se arată în opinia separată.

Judecătorul George Matei invocă, de asemenea, practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care în mod constant arată că la soluţionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar trebuie analizată subzistenţa motivelor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

“Încălcarea practicii constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul neverificării subzistenţei temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive reprezintă un element surprinzător şi care ridică problema lipsei de predictibilitate a dreptului aplicabil, creând o stare de inferioritate pentru persoanele cărora le-au fost respinse cererile de liberare sub control judiciar, ţinându-se seama de practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie(…)

Este adevărat că judecătorii sunt independenţi numai că aceştia trebuie să se supună legii, independenţa nefiind absolută. Supunerea în faţa legii înseamnă în opinia mea şi supunerea în faţa practicii constante a instanţei supreme, modificările de practică judiciară reprezentând un proces complex, precedat de dezbateri în cadrul secţiilor concretizate în minute înaintate Curţilor de Apel, urmând ca acestea din urmă să le supună dezbaterilor în cadrul instanţelor arondate iar mai apoi, minuta dezbaterilor trebuind a fi înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-şi exprima opinia. Chiar dacă un magistrat nu este de acord cu arestarea unui inculpat, în condiţiile în care împotriva luării acestei măsuri s-a formulat recurs, iar acesta s-a respins ca nefondat, apreciez că independenţa sa nu poate merge dincolo de limitele legalităţii şi nu poate să rejudece el însuşi propunerea de arestare sub pretextul formal al incidenţei altei instituţii de drept procesual penal” – se mai arată în motivarea opiniei separate.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine