|
Chestionar Scena te urcă, dar te şi poate distruge
Depresie, droguri, medicamente. O combinaţie doar pentru America. Despre tentaţiile scenei cu Adrian Despot, Dan Bittman, Artanu
de Diana MARCU, Marian SULTĂNOIU | 29 IUNIE 2009
Scena, normalitate, echilibru, succes şi exces. Duce celebritatea unui artist la derapaj? E puţin probabil în România, unde viaţa de vedetă este lejeră, iar scena „nu-i destulă”.
Adrian Despot, solist: „Medicament legal, propice în orice relaţie”
Scena oferă oricărui artist defulare, de altfel este „un medicament legal, propice în orice relaţie”, crede Adrian Despot, solistul trupei Viţa de Vie. „Personal, îmi permite să mă desfăşor aşa cum nu o fac niciodată în viaţa privată”, mai spune artistul, cunoscut şi ca producător muzical, compozitor şi membru în diverse jurii de specialitate.
Emil Viciu, chitarist: „Scena nu-i destulă”
Scena nu distruge, este de părere chitaristul trupei Sarmalele Reci, Emil Viciu. „Dimpotrivă, nu e destulă”, crede artistul. „Succesul nostru a fost moderat şi într-o cantitate menită să nu destabilizeze”, afirmă amintind perioada în care formaţia se afla sub contract Media Pro şi când melodia şi videoclipul piesei „Telefonul nu mai sună” erau difuzate obsesiv la radio şi tv. Cu toate astea, membrii Sarmelelor susţin că şi-au păstrat capul pe umeri, fără a se lăsa ameţiţi de succes. „Îmi păstrez reperele încercând să fiu sincer cu mine”, mai spune Viciu. În ceea ce priveşte tentaţiile cu care s-a confruntat ca artist, el numeşte femeile. „Mie când îmi place una, o vreau şi de nevastă, dar mai am una acasă. Şi nu o pot lua şi pe cealaltă, că apare o problemă cu spaţiul locativ”, glumeşte Viciu.
Călin Goia, solist: „Scena poate să obosească dar nu să distrugă”
Pe normalitate mizează şi liderul formaţiei Voltaj, Călin Goia. „E mult spus că scena distruge”, afirmă solistul. Ea poate să obosească, e adevărat, dar niciodată într-atât încât să apară dorinţa de a renunţa, crede artistul. „Ţine foarte mult de caracter, de cum eşti ca om dar şi de educaţie”, spune Goia, care susţine în că toţi aceşti ani nu s-a schimbat, în ciuda succesului. „Da, te recunoaşte lumea într-un club sau pe o plajă, ori când mergi într-un magazin, dar asta nu înseamnă că ar trebui să fiu altfel pentru că apar la televizor”. Voltaj a ştiut să-şi gestioneze succesul, spune liderul trupei care susţine că secretul normalitatii e simplu: „depinde doar de tine ca individ, de educaţie şi de capacitatea intelectuală”: „Facem muzică din plăcere, nu pentru bani sau pentru a fi recunoscuţi pe stradă, şi îi respectăm pe toţi ceilalţi, indiferent că sunt somităţi sau oameni simpli. Nu suntem diferiţi de ceilalţi pentru că apărem la tv”. În ceea ce priveşte tentaţiile cu care un artist se confruntă, Goia spune că e un tip echilibrat: „Am mai chefuit eu, mărturiseşte solistul, dar fără să fac un obicei din asta.”
Bodo, solist: „Nu-i înţeleg pe cei care iau întăritoare”
„N-am înţeles niciodată cum unii dintre marii artişti din afară declară că nu pot rezista într-un turneu mai lung fără întăritoare”, se întreabă Bodo de la Proconsul. Artistul spune că pentru el cel mai bun stimulent îl reprezintă odihna şi repausul vocal. Nu alcool, nu droguri, nici înainte de concert şi nici după, nici pentru băieţii din formaţie şi nici pentru cei de la Tehnic, susţine Bogdan Marin. Artistul spune despre Proconsul că este una dintre „cele mai disciplinate trupe din România”: „Dacă avem cântare la Baia Mare, ajungem cu şase – opt ore înainte de spectacol şi prerăm să dormim pentru a fi în formă pe scenă. După spectacol, nu mergem în cluburi. Ar însemna să nu mai vorbesc deloc a doua zi, când trebuie să fiu apt pentru un nou concert, într-o altă destinaţie”. Artistul vorbeşte din experienţă afirmând că pentru el odihna vocală şi somnul sunt reţeta unei prestaţii bune în faţa publicului. Mai mult, el spune că nu e intimidat de succes, deşi ştie că odată iesit pe uşa casei devine „un bun public”: „Îmi păstrez prietenii, spune Bodo, e un grup cu care râd mult, iar soţia mea e cea care mă aduce de fiecare dată cu picioarele pe pământ. Îmi păstrez reperele făcând lucruri simple: mă plimb, merg la shopping, fac glume în public şi încerc să-i fac şi pe cei din jurul meu să se simtă în largul lor”, conchide artistul.
Dan Bitman, solist: “Artiştii sunt oameni sacrificaţi, cu buna lor ştiinţă”
Dan Bitman – Holograf – susţine că, atunci când analizezi viaţa unui artist, trebuie să pleci de la ideea că un astfel de om nu se mai gândeşte la anumite modalităţi de a se menaja. “Pur şi simplu artiştii sunt nişte oameni sacrificaţi, cu buna lor ştiinţă. Îşi asumă consecinţele meseriei de care se apucă. Ştii exact - sau nu ştii, dar afli foarte repede - de nopţile nedormite, de stres, mai nou de paparazzi, de presiunea presei, precum şi de toate celelalte lucruri de care un om normal se fereşte” spune Bitman, chiar dacă recunoaşte: “cu toţii ne dorim să avem vieţi lungi, să trăim mult şi bine”. Dar un artist nu gândeşte, întotdeauna în felul acesta, mai spune el: “Ba chiar dimpotrivă. Iar aici, exemplul cel mai bun este chiar Michael Jackson. Presiunea pe el era înmiit mai mare decât pe un artist normal, român sau de aiurea. Pentru că era un destin mondial, de felul lui, şi orice mişcare, orice gest era interpretat analizat. Nu-şi mai aparţinea. Avea miliarde şi nu-l interesa totuşi această latură. El a ars ca o lumânare, fiind un om frământat, singur, abuzat de părinţi, cu un trecut contradictoriu şi controversat. Artiştii trebuie priviţi din alt punct de vedere. Ei gândesc altfel şi se comportă altfel”, spune Dan Bitman.
Dan Teodorescu, solist: ”E mai complicat să munceşti opt ore în fabrică, zi de zi”
Un alt Dan, Teodorescu, de la Taxi, spune că stresul său este mult mai mic decât al altor colegi de meserie, şi că nici nu se compară cu stările pe care le trăiesc marii rockeri ai lumii. “Sincer, nici nu pot bănui măcar la ce nivel se ridică stresul unui astfel de om. Viaţa mea nu este stresantă. Fac cu plăcere ceea ce fac şi nici nu sunt atât de agitat, încât să resimt oboseala”. Viaţa de artist a lui Dan Teodorescu, nu presupune un efort deosebit, spune el. “Mi se pare mult mai complicat să munceşti opt ore în fabrică, în fiecare zi. Mai greu şi mult mai stresant. Mă consider un privilegiat: fac ceea ce îmi place, când îmi place, fără să bifez un program cu stricteţe. Nu resimt asta ca pe o povară. Ba sunt chiar recunoscător să pot face asta, cât o să mai pot...” mai spune solistul trupei Taxi.
Artanu, solist: “Nu ştiu pe nimeni să aibă sindromul Michael Jackson”
Artanu, de la Timpuri Noi, nu cunoaşte niciun exemplu de “derapaj” la vreun “lucrător din câmpul entertaimentului românesc”. “Nu ştiu pe nimeni să aibă sindromul Michael Jackson. De altfel, gradul de încărcare al unui artist român e chiar lejer faţă de cel avut de acel biet copil nefericit, pe care s-a pus o uriaşă presiune. Şi investiţia a fost majoră, iar activitatea susţinută din partea lui. La noi nu e cazul”, spune Adrian Pleşca, care recunoaşte că şi popularitatea este uşor de gestionat în România. “E o situaţie în care ajunge orice persoană expusă. La început e şocant, dar nu e nimic grav. Reacţia publică poate fi grosolană uneori dar excesele sunt mici”. Artanu mai spune că tentaţiile cu care se confruntă un artist pot deveni “complicaţii”, “caz în care sunt de evitat şi greu de suportat”. “Totuşi, nimic din ce este major în artele pop ale secolului XX nu s-a realizat fără stimulente psihotrope, fără acest pachet cultural-social-artistic- ilegal, fără de care omenirea ar fi fost altfel. Atenţie însă, spune Artanu, la ce e bine şi ce e rău”.
,
|
Postat de gandul.info la 28.06.2009 23:55
Duce celebritatea la derapaj un artist? E puÅ£in probabil în România, unde viaÅ£a de vedetă este lejeră, iar scena „nu-i destulăâ€.