Directorii Ernst&Young scapă de dosar penal, pentru că Raluca Stroescu a murit acasă

2 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Dacă familia Ralucăi Stroescu ar da firma în judecată ar avea câştig de cauză, susţin specialiştii

Dacă Raluca Stroescu ar fi murit la locul de muncă, directorii multinaţionalei Ernst&Young s-ar fi ales cu dosar penal. Conform inspectorului general adjunct al Inspecţiei Muncii, Dantes Bratu, ancheta la firma Ernst&Young a fost îngreunată de faptul că femeia a murit acasă, şi nu la serviciu. Inspectorii au constatat că, în mod regulat, în firmă se încălca legislaţia privitoare la timpii de lucru şi de odihnă, dar nu au putut să aplice decât o amendă de 19.600 de lei.

Pe de altă parte, dacă familia Ralucăi Stroescu va da în judecată firma Ernst & Young “va avea sigur câştig de cauză, dacă nu în România, atunci la Luxemburg, la Curtea Europeană de Justiţie”, după cum spune Ovidiu Jurcă, şef al departamentului juridic al BNS. Familia poate câştiga daune invocând nerespectarea timpilor de muncă şi de odihnă. Adică, în România, încălcarea Codului Muncii, iar la Luxemburg, încălcarea Directivei Europene care reglementează timpul de lucru.

Cazul Stroescu a fost puternic mediatizat; altminteri, în urma unui control care constată acelaşi lucru, în mod uzual, prima amendă aplicată de Inspecţia Muncii este mult mai mică. De fapt, legislaţia nici nu prevede vreo sancţiune pentru fiecare încălcare a Codului Muncii, ci bagă la grămadă încălcarea timpilor de lucru şi de odihnă, neplata salariilor şi multe altele. Pentru toate acestea, cumulate sau nu, amenda angajatorului este între 30 şi 100 de milioane de lei vechi. Mai mult, sancţiunea prevăzută de lege, şi aşa, prea blândă pentru a speria o multinaţională, de pildă, este diluată şi de practica inspectorilor de muncă.

La primul control, dacă nu este vorba de accident grav sau muncă la negru, inspectorii dau numai sfaturi, deşi Codul Muncii actual a intrat în vigoare de câţiva ani şi toţi angajatorii ar trebui să-l cunoască deja.

De-a dreptul penibil este că, dacă Raluca Stroescu ar fi decedat la locul de muncă, după o zi cu program prelungit, şi nu acasă, soluţia dată de oficialităţi ar fi fost alta. “Cazul ar fi fost mult mai simplu pentru inspectori şi penal pentru angajator”, spune Dantes Bratu. Dacă a murit acasă, chiar şi din cauza muncii epuizante, angajatorul n-are nici o teamă de dosar penal.

Ovidiu Jurcă crede însă că procurorii ar judeca puţin diferit cazul decât inspectorii de muncă: “Nu e de neglijat faptul că Raluca a murit cu dosarele de serviciu în braţe”. Paul Dobrescu, inspector şef la Inspecţia Muncii Bucureşti e însă categoric: nici vorbă de penal, întrucât nu se poate stabili o legătură directă între decesul Ralucăi şi firma la care lucra. S-ar putea, dacă legislaţia românească ar pomeni ceva despre stresul la locul de muncă.

Stresul – în contractul colectiv de muncă, începând din 2007

Abia anul acesta, în premieră, a apărut în contractul colectiv de muncă la nivel naţional o referire la obligaţia angajatorilor de a preveni şi diminua nivelul stresului la locul de muncă. Articolul respectiv nu face decât să aducă în legislaţia românească prevederile acordului-cadru privind stresul la locul de muncă, semnat acum doi ani între confederaţiile patronale şi sindicale din UE. Dacă, până la semnarea acordului, pe plan european erau recunoscute doar hărţuirea şi violenţa cauzatoare de stres legat de locul de muncă, acum stresul are o definiţie mult mai largă. Conform acordului, „stresul este o stare însoţită de disconfort sau disfuncţionalităţi fizice, psihologice şi sociale ce rezultă din faptul că indivizii se simt incapabili să facă faţă distanţării faţă de exigenţele sau aşteptările care îi privesc. (...) Stresul nu este o boală, însă o expunere prelungită la stres poate reduce eficacitatea la locul de muncă şi poate cauza probleme de sănătate”. Ovidiu Jurcă spune însă că, până când stresul va putea fi invocat de salariaţi într-o reclamaţie privind condiţiile de muncă, s-ar putea să mai treacă mult timp. „Acordul este o chestie de pionierat, chiar şi în UE. Stresul este un concept foarte difuz, nu are o simptomatologie clară. De la nivelul confederaţiilor europene în jos, până la nivel de societate comercială, trebuie definiţi mai clar termenii”.

Conform statisticilor Fundaţiei Europene pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă, românii sunt cei mai munciţi salariaţi din ţările UE, media orelor petrecute la lucru depăşind media europeană, şi bat recordul în privinţa absenţelor medicale, cel mai mic număr de absenţe în rândul ţărilor UE înregistrându-se în România.