Ferentariul: „Dai o bere pentru un vot?”

Ferentariul: „Dai o bere pentru un vot?”

"Un 5 lei...ce 5 lei, e prea mult, o bere mai bine! Dai o bere, eu dau votul meu la cine vrei dumneata". Negriciosul ne priveşte cu speranţă. Ţine o bere în mână, stând tolănit lângă ghetourile Rahovei, la zece metri de secţia de votare. E şcoala 141 acolo, strada Amurgului. Dăm să plecăm, dar omul nu abandonează, ne strigă să ne întoarcem. "Câte o bere la toată gaşca şi votăm toţi pe cine vrei, nu înţelegi? Eu vorbesc serios, ce dracu...".

Cică gaşca e încă acasă, risipită prin ghetouri. Da stai niţel, că iese ea la lumină şi apoi merg toţi să voteze, în grup. Aşa se face aici dintotdeauna, nimeni nu mai ştie de ce. De la prima oră, negriciosul stă înfipt lângă buticul de lângă secţie. De fapt, el n-are nici un preferat la vot, dar nici în ruptul capului n-ar pierde ziua alegerilor. E sărbătoare, e singura zi când poate să mai scoată un ban numai pe vorbe iscusite, aşteptând ca boierul pe băncuţă şi nefăcând nimic. E zi cu potenţial mare, păcat să o pierzi degeaba. Şi amicii lui fac la fel - dacă umbli printre ghetouri, te ciocneşti de grupuleţe de amărâţi care stau proptiţi fiecare pe bucata lui de pământ, cu mâinile în buzunare. Nu zic nimic, dar scanează tot. Şi un tuşit ţi-l înregistrează. Toţi stau în încremenire, parcă ar pândi ceva.

Ziua când trebuie să nu crezi nimic

"Dar de ce nu fotografiaţi mai încolo, înspre ghetouri? Să descoperiţi cu cât se vinde votul aici". Vocea vine chiar din spatele nostru. Pe tânărul ăsta chiar că nu l-am observat; noi eram ocupaţi cu mega-posterul din faţa secţiei ("Luptăm doar pentru noi! Să furăm mai bine!"), cu Băsescu cap de afiş, înconjurat de Videanu, Udrea şi Blaga. "Nu ştiu ce e cu afişul, că nu l-am pus eu", se scuză tânărul, fără să-l fi acuzat nimeni de ceva.
Din momentul ăla ne-a devenit interesant. Stătea pur şi simplu în faţa secţiei, fără să facă nimic, ci numai scrutând mulţimea de oameni. L-am întrebat cine e... întâi a pomenit ceva de observator. "Observ din partea PNL, ha, glumesc", râde. Tot nu ne spune, dar zice că are informaţii tari despre cumpăratul voturilor - cică PSD-ul ar fi dat 20 de lei pe un vot. Vali, se prezintă. Plecăm împreună să ne plimbăm printre ghetouri, locul "afacerilor" politice de cartier, unde se fac şi se desfac toate.

Călcăm în rahaţi aruncaţi lângă blocuri, trecem pe lângă şobolani morţi şi circulăm cu grijă pe mijlocul străzii. Altfel, riscăm să ne trezim cu lături în cap, că aici zoaiele se aruncă cu găleata, direct de la etaj. Te înţeapă un miros viu de veceu. "Vezi, cât să-ţi dea Vanghelie ca să poţi să trăieşti în cocina asta? Aici toţi sunt împărţiţi pe grupuri, fiecare grup are un şef al său, un bulibaşă politic, de la care toţi aşteaptă ordine", zice omul, făcând slalom printre zoaiele din stradă. Ne mai vorbeşte despre târgurile PSD-ilor cu Ferentariul şi brusc, se hotărăşte să se deconspire: "Hai acum să-ţi spun adevărul. Sunt liberal, mă plimb şi eu pe aici să văd cum decurg lucrurile. Voi fi toată ziua în faţa secţiei de votare".

Apoi încearcă să afle dacă ziarul "ţine" cu vreunul dintre candidaţi. La final, după ce am ieşit la lumină dintre ghetouri, ne-a mărturisit că nici penelist nu e. "Vă respect opiniile, oricare ar fi ele ... sunt consilier PSD la primăria sectorului 5". Ne-a zâmbit înşelător, în colţul gurii, apoi a dispărut în maşina sa cea roşie.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine