INTERVIURILE GÂNDUL Radu Berceanu: într-o lună, o lună şi jumătate scoate la concesiune autostrada Piteşti – Râmnicu Vâlcea - Sibiu

- Cum funcţionează trenul care face legătură cu Aeroportul Otopeni ? Sunt suficienţi călători ?

Ştiu de mult că trăim într-o ţară în care dacă se face, de ce se face, şi dacă nu se face, de ce nu se face. Eu atunci când am zis că o să încercăm această chestiune, am spus foarte limpede, de la început, facem o încercare. E ceva care nu costă aproape nimic şi vedem cum merge. Nu avem un miliard de euro să facem acum o linie de metrou din Piaţa Victoriei până la Otopeni. Mă preocup şi de această chestiune. Avem 300 de milioane cu care o să dăm drumul. Şi, pe parcurs, o să găsim formule de finanţare ca şi pentru restul. Cândva vom avea şi această linie de metrou. Dar, până atunci, avem această posibilitate, care e o posobilitate empirică, cum să spun, cu neajunsuri, nu e vreo mândrie, dar încercăm. Poate mai facem o picătură de comoditate, de bunăstare, atâta cât se poate, măcar până la iarnă când terminăm pasajul de la Băneasa. Pentru că, chiar dacă trenurile circulă cu 50 km/h, maşinile stau cu 0 km/h şi problema e nu că stau, problema e că nu se ştie cât stau şi avionul nu aşteaptă. Chiar ziariştii au cronometrat că de la Gara de Nord până la Aeroportul Otopeni, până când intri în aeroport, acolo la check in, faci 40 de minute, aşa cum e el, că merge mai încet, după aia îi transferi cu nişte microbuze, cu improvizaţia de staţie pe care au făcut-o acolo şi care n-are marmură de Carrara pe jos. E o variantă, pe care eu am văzut-o din primul moment ca o soluţie de moment, să mai îndreptăm puţintel lucrurile. Şi cei care vin, nu neapărat bucureşteni, ci cei care vin de pe undeva în Gara de Nord, să nu mai fie nevoiţi să iasă afară, să caute taxi. Taxiul costă oricum mult mai mult, dar problema nu e cât costă, ci că s-ar putea să se blocheze într-un loc sau altul, unde să stai şi să vezi avionul tău plecând către nu ştiu unde, tu fiind în taxi, jos. Deci această soluţie durează 40 de minute, dar e sigură. Din păcate, ea nu are suficienţi călători ca să fie cât de cât rentabilă. Vom încerca să mai facem nişte îmbunătăţiri. Facem publicitate şi în Gara de Nord, şi în aeroport, dar ea în timp mai capătă notorietate, mai află lumea din gură în gură. Dacă într-un anumit interval ea totuşi nu se va apropia de un anumit echilibru economic voi fi nevoit s-o întrerup.

Pot să vă spun că am pregătită deja o altă soluţie, în afară de metrou. E un proiect care va costa undeva la 300 milioane de euro: linie dublă, modernizată, pentru mare viteză, electrificată, care va intra pe sub DN1, ajungând sub parcarea din faţa aeroportului, unde va fi o staţie subterană comună cu metroul. Deci un fel de RER de la Paris.

- Ştiţi că din studiul de fezabilitate făcut în mandatul domnului Orban a reieşit un cost de 470 milioane de euro ?

S-au mai făcut nişte modificări la soluţii. Şi soluţiile sunt şi ele de la o zonă mai redusă la o zonă exagerată. Dacă ne plasăm undeva mai pe la mijloc, eu cred că la 300 milioane de euro se poate face lucrarea. Noi intenţionăm să-i dăm drumul într-o formulă de credit-furnizor. Nu prea merge o concesiune, un parteneriat public-privat, pentru că mă îndoiec că într-un interval chiar mai lung îşi scoate banii. Vom face toate amenajările, pentru rapiditate, pentru confort, cu scări rulante şi aşa mai departe. Într-adevăr, sunt proiecte de durată, însă alte ţări au diverse lucruri pentru că au avut conştiinţa să investească din timp. Ungaria nu a construit în medie pe an niciodată 40 km de autostradă, dar construieşte constant de vreo 15 ani.

- Când intenţionaţi să daţi drumul la acest proiect ?

În toamnă.

- Şi când ar urma să se facă prima plată ?

La licitaţia de credit furnizor vor veni mai multe firme, cu diverse variante. Una va dori, de exemplu, să înceapă plăţile după ce s-a finalizat lucrarea, cu o rambursare pe zece ani. Vedem cât se încasează din vânzarea biletelor şi diferenţa o acoperim de la buget. Altă firmă ar putea să spună că termină lucrările în doi ani, ne mai lasă doi ani ca perioadă de graţie şi apoi să se treacă la rambursare, să ziem pe 12 ani. Comisia va compara aceste soluţii şi cea mai avantajoasă va câştiga.

- Când avem master-planul pe autostrăzi ?

Noi avem master-planul pe autostrăzi, dumneavoastră nu-l aveţi. A apărut, din păcate, contestaţia de la Comarnic – Braşov (introdusă de Strabag – n.red.). Master-planul, sau pactul pentru autostrăzi vizează concesionarea mai multor sectoare. N-am cum să prezint public un plan care se referă în mai multe locuri la concesiuni, când încă nu am finalizat prima concesiune. Nu am terminat-o nici pe asta şi noi venim cu un plan cu alte şapte concesiuni. Oricine mă poate întreba: domne, stai puţin, nici prima concesiune nu s-a finalizat şi ai făcut un plan cu alte şapte. Imediat după ce se finalizează procesul, anunţăm master-planul.

- În condiţiile crizei, rămâne în vigoare promisiunea electorală cu 836 km de autostradă finalizaţi în patru ani ?

În clipa de faţă, da. Chiar dacă anul acesta avem nişte probleme, în următorii trei ani pot fi recuperate. Dacă criza se întinde, adică dacă până la sfârşitul anului acesta, începutul anului viitor nu se revine la o situaţie economică normală, atunci probabil că ţinta nu va mai putea fi atinsă. Să vedem. Depinde cât se întinde problematica asta economică şi cât de acută va fi. Eu am încercat să ies din zona strict bugetară şi să merg, cât se poate, pe alte formule, ca să suplinesc un pic lipsa banilor. Aceste soluţii pot compensa pentru un an insuficienţa fondurilor, dar dacă lucrurile rămân în continuare aşa va trebui să facem nişte reduceri din ceea ce am promis, dar tot atât de posibil este să şi rămânem la cifra anunţată.

- Ce se întâmplă cu Coridorul IV, care se opreşte la Piteşti ? Ce se întâmplă mai departe, spre Râmnicu Vâlcea şi, în continuare, spre Sibiu ?

De la Piteşti până la Constanţa situaţia este clară. E o porţiune care este gata (Piteşti – Cernavodă, n.red.) şi sunt trei proiecte, Cernavodă – Medgidia, Medgidia – Constanţa şi centura ocolitoare a Constanţei care sunt în derulare. În 2011, de 1 Mai, vor fi gata. De la graniţă până la Sibiu, sunt în derulare proiectele pentru centura ocolitoare a Aradului şi tronsonul Arad – Timişoara, iar celelalte sunt cu fonduri europene. Din cauză că nu prea au fost preocupări pentru pregătirea lor în anii trecuţi, le-am cam găsit cum le-am lăsat. Mai spre sfârşitul anului o să le dăm drumul şi apoi vor dura fiecare câte doi sau trei ani. Până aici, lucrurile sunt rezolvate, e doar o problemă de timp. A rămas porţiunea Piteşti – Sibiu, care este foarte complicată, foarte scumpă şi pe care Uniunea Europeană nu a dorit s-o introducă în finanţare. Nici nu avea unde, pentru că dacă o introduceam pe asta nu mai făceam altele. Ea va fi scoasă la concesiune, probabil împărţită în două – Piteşti până undeva după Curtea de Argeş şi de acolo până la Sibiu.

- Când se va întâmpla acest lucru ?

Noi suntem relativ pregătiţi. Dacă terminăm cu Comarnic – Braşov, în următoarea lună sau o lună şi ceva putem să scoatem la concesiune şi această porţiune. Imediat după aceea, şi centura mare a Bucureştiului, la nivel de autostradă. Centura asta pe care o lărgim acum e o stradă din Bucureşti, pe care trebuia s-o facă domnul Oprescu.

- Tot vorbim de autostrăzi şi nu mai spune nimeni nimic despre drumurile naţionale. Jumătate din reţea are durata de viaţă expirată, potrivit statisticilor ministerului. Avem bani ca măcar să mai cârpim pe ici, pe colo ?

Noi, în general, avem mult mai puţini bani decât ne trebuie şi atunci încercăm să mai suplinim câte ceva prin prioritizarea şi eficienţa cu care cheltuim banii. Noi avem o problemă cu starea drumurilor şi din cauză că nu aveţi suficienţi bani când trebuie. Drumul naţional are şi el un anumit ciclu în timp. Dacă faci anumite lucrări când trebuie te costă puţin şi drumul e întotdeauna bun. E ca la o maşină: dacă-i schimbi uleiul la timp, îi faci toate reviziile, îi umfli roţile şi aşa mai departe te costă puţin întreţinerea şi peste zece ani e tot o maşină bună. Dacă o laşi de izbelişte, s-ar putea să cadă şi după trei-patru ani. Cam aşa e şi cu drumurile. Noi niciodată n-am avut bani ca să ne ţinem cât de cât după acest program. Ştim că pe nu ştiu care drum naţional ar trebui să intervenim acum şi ne-ar costa puţin, nu intervenim pentru că nu avem bani, lucrăm în altă parte unde oricum sunt gropile mult mai mari şi numărul de înjurături este mult mai ridicat. Atunci, primul drum mai rămâne încă un an, încă doi şi ajunge precum celălalt şi intrăm într-un cerc vicios. Noi n-avem bani şi din cauza nivelului de taxe şi impozite. La noi, prelevările la bugetul de stat sunt de 29% din PIB. În multe alte ţări, sunt 39% dintr-un PIB mult mai mare. Nu 10%, ci 5% din PIB dacă-mi daţi pentru drumuri naţionale şi autostrăzi şi vă garantez că după trei ani nu mă mai clintiţi de acolo, mă rugaţi să rămân acolo şi să fac în continuare ce am făcut până acum. Dacă ai numai mangement corect şi nu ai bani, nu ai la ce să aplici managementul respectiv. La un moment dat, va trebui să luăm o decizie la nivel naţional, de genul să alocăm nu ştiu cât la sută din PIB pentru asemenea programe, după modelul învăţământului. Altfel, dacă se dau bani peste tot şi eventual ce mi rămâne ajunge pe la autostrăzi şi pe la drumuri, dumneavoastră o să rămâneţi cu întrebările şi eu o să rămân cu înjurăturile pe care mi le adreseză toată lumea şi pe care le adresam şi eu acum şase luni, când nu eram ministru, ci doar un simplu conducător auto.

- De la predecesorul dumneavoastră, v-a rămas la CFR o gaură de un miliard de lei. S-a mai plătit ceva, sau gaura s-a adâncit ?

Din păcate, anul trecut şi acum doi ani, când economia mergea bine, s-au mărit exagerat datoriile pe care le-am lăsat eu la începutul lui 2007. Eu ştiu ce am lăsat şi ce am găsit, de aceea sunt mai greu de păcălit. Acum e un an foarte delicat din punct de vedere economic, iar subvenţiile la CFR sunt mai puţin de jumătate faţă de cele de anul trecut – 600 milioane faţă de 1,3 miliarde de lei. Scurt. Cum să procedăm, ce să facem ? Am mai încercat cu compensări, cu tot felul de lucruri. Mâine dimineaţă (ieri dimineaţă – n.red.) avem o întâlnire chiar cu domnul Videanu şi cu domnul Pogea pe această chestiune. Noi facem întâlniri, dar rezolvăm problem dacă aducem şi o tiparniţă de bani. Noi discutăm nişte soluţii, dar toate cer bani, nu aşa, nişte vorbe.

- Rămânând în domeniul feroviar, mai continuă investiţiile începute: modernizarea pe Bucureşti – Constanţa şi Comarnic – Predeal ? Sunt bani pentru cofinanţarea creditelor externe ?

Toate continuă. În legătură cu finanţarea, avem probleme, dar mai găsim soluţii. Ce e pornit nu se opreşte. Sigur că uneori apar aşa-zise sincope în finanţare pentru că e câte un constructor care a aflat el de la nişte prieteni că dacă te duci în România faci acolo nişte lucrări de mântuială şi pe urmă te duci şi ceri bani mulţi. Aceştia nu vor fi plătiţi. Vor rămâne cu "am de luat" până când vor face lucrarea cum trebuie. S-a terminat epoca de haiducie.

- Ca să acoperim toate modurile de transport, ce se mai întâmplă în legătură cu Canalul Dunăre – Bucureşti ?

El ar putea fi o ideea interesantă în perioadă de criză. Din păcate, nu e nimic pregătit. În ultimii doi ani, l-am tot auzit pe dl Orban vorbind despre canal, eu începusem ceva în alea şapte-opt luni cât am fost ministru, şi am crezut că lucrurile au avansat semnificativ. Nu s-a făcut nimic, doar s-a povestit pe colo şi pe dincolo. Era o lucrare care am fi putut s-o scoatem la concesiune, pe 39-40 de ani, dar nu avem nimic. Nu mai ştim cât s-a furat din ceea ce era făcut pe acolo. Toţi ţăranii din împrejurimi au în curte, la porci dale, de pe malul canalului. Toată lumea vorbeşte că s-a furat. S-au furat gardurile de pe autostradă, s-a furat fibra optică, s-au furat dalele de la canal. Cine e, domnule, "s" din "s-a furat". Şi când se ciocnesc maşini pe autostradă, nimeni nu-i întreabă de sănătate pe cei implicaţi, care au îndoit şi parapeţii plătiţi din banii publici. Că nu sunt parapeţii lui Berceanu, sunt parapeţii noştri. La parapeţii noştri nu daţi, mă, bani ?

- Revenind la canal, când intenţionaţi să-l scoateţi la concesiune ?

Fac deja demersuri, dar durează. Problema mea e că atunci când vom avea noi demersurile gata s-ar putea să nu mai fie interes. Acum, în criză, pentru aşa ceva există interes. Ştiţi care e problema acum ? Bani sunt. Cei care au banii acolo unde sunt ceruţi nu au curajul să-i dea, adică la lucrurile obişnuite, ca să zic aşa, iar acolo unde ar vrea ei să-i dea nu e cerere. De exemplu, ei ar vrea să dea în mari proiecte de infrastructură făcute de stat, pentru că ei ştiu precis că statul român nu dispare. Dar acolo nu putem noi, pentru că avem deficitul bugetar şi Fondul Monetar Internaţional. Iar la tot felul de construcţii de birouri, de locuinţe, nu prea vor ei să dea, pentru că le e teamă că nu se vând. Pe scurt, asta e criza.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine