ITM Bucureşti: Angajatorul face verificările în cazul tinerei căreia i s-a făcut rău la serviciu

Obligaţia de a face cercetări în cazul femeii care a ajuns, marţi, în stare gravă, la SUUB după ce i s-a făcut rău în timpul programului, revine angajatorului, care în cinci zile trebuie să înainteze dosarul Inspectoratului Teritorial de Muncă, a declarat joi, agenţiei Mediafax, şeful ITM Bucureşti, Bujor Constantin.

ITM Bucureşti a fost notificată de către angajatorul Ipsos Interactive Services cu privire la producerea incidentului. ITM Bucureşti este obligată să demareze cercetarea doar în condiţiile în care survine decesul. Totuşi, inspectorii de muncă vor începe, astăzi, verificări la Ipsos România, privind legalitatea relaţiilor de muncă şi respectarea timpului legal de odihnă. "Verificarea respectării securităţii şi sănătăţii muncii îi revine angajatorului, care a constituit o comisie în acest scop", a precizat, pentru Gândul, Marilena Balabuti, purtătorul de cuvânt al ITM Bucureşti.

Cauza probabilă a stopului respirator: miocardita

Purtătorul de cuvânt al SUUB, medicul Bogdan Popescu, a precizat că nu a putut fi stabilită cauza şocului suferit de Ramona Cîciu. "Infarctul miocardic este exclus. Deşi diagnosticul este îngreunat de timpul îndelungat în care pacienta a fost supusă procedurilor de resuscitare, cel mai probabil, a fost o miocardită (inflamare a muşchiului inimii provocat de infecţie - n.r.). Cauzele acesteia pot fi multiple. Poate fi vorba de o infecţie virală. Efectuăm mai multe teste, au fost trimise probe la Institutul Matei Balş, iar analizele ar putea dura circa o săptămână. Nu excludem nici ipoteza surmenajului datorat supramuncii".

Potrivit companiei la care femeia lucra, Ipsos Interactive Services, Carmen Ramona Cîciu a fost supusă unui control de medicina muncii în luna decembrie a anului trecut, în urma căruia a obţinut rezultatul "apt". D-na Cîciu este angajată ca programator în această companie din anul 2002, iar în perioada octombrie 2007 - mai 2008 a fost în concediu de maternitate şi creştere a copilului. Angajatorul precizează că programul normal de lucru al femeii este de opt ore, plus o oră pauză de prânz (în total 9 ore, de la 9.30 la 18:30), iar în perioada ianuarie - martie 2010 durata medie de lucru a fost de opt ore şi 30 de minute.

Jumătate dintre angajaţi fac ore suplimentare

Există şi o parte bună a şomajului şi ea nu este de neglijat. Datorită lui, România a avut o creştere a productivităţii muncii de 11,3% în mijlocul crizei. Explicaţia îi aparţine preşedintelui Traian Băsescu şi a fost făcută cu ocazia vizitei sale oficiale în Japonia. "În 2009, pe fondul crizei economice, am înregistrat o foarte bună creştere a productivităţii. Dacă în 2008 România a avut o creştere de productivitate a muncii de 6,6%, în 2009 am înregistrat o creştere a productivităţii muncii de 11,2%. Una din modalităţile prin care patronatul a găsit soluţii de creştere a productivităţii a fost trimiterea în şomaj", a declarat preşedintele român cu ocazia Forumului de afaceri româno-japonez care a avut loc miercuri în Japonia, conform comunicatului oficial al Preşedinţiei. Traian Băsescu a efectuat în perioada 9-11 martie o vizită oficială în Japonia, la invitaţia Majestăţii Sale Imperiale, Împăratul Akihito.

Anul trecut şomajul a explodat de la 4,4% la 7,8%, respectiv în numai 12 luni numărul persoanelor fără serviciu a crescut de la 403.000 la peste 710.000.
Jumătate dintre angajaţi fac ore suplimentare de frica şomajului.
Aproape 52% dintre angajaţii din România fac ore suplimentare zi de zi pentru a se asigura că nu sunt daţi afară, conform unui sondaj al site-ului de recrutare online MyJob. Acestora li se alătură alţi 13% care stau la serviciu după program cel puţin de două ori pe săptămână. 28% dintre respondenţi susţin că fac ore suplimentare numai dacă şeful le cere expres acest lucru.

Sindromul Karoshi

Decedată acasă, în aprilie 2007, după o lungă perioadă de muncă extenuantă, Raluca Stroescu de la Ernst & Young a fost prima victimă din România a sindromului Karoshi. "Karoshi" este un termen japonez, care înseamnă "moarte din cauza supramuncii". Primul caz de Karoshi a fost consemnat, evident, în Japonia, în 1969, iar ministerul muncii japonez a început să publice statistici anuale referitoare la decesele Karoshi din 1987. Deşi iniţial s-a admis că au existat doar 80 de victime între 1987 şi 1989, o comisie de anchetă a concluzionat că, într-un singur an (1990), peste 10.000 de oameni au murit din pricina sindromului Karoshi numai în Japonia.

Spre deosebire de alte state avansate, Japonia recunoaşte ca accident de muncă îmbolnăvirea sau moartea de pe urma epuizării prin supramuncă. Mai mult, din 2001, legea japoneză prevede că efectele de pe urma supramuncii pot apărea chiar şi la 6 luni după ce persoana respectivă reintră într-un ritm normal de lucru. Numărul proceselor generate de Karoshi sunt în creştere abruptă în Japonia.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine