Joimarita si alte sfinte
Pe langa Baba Dochia, cerul romanesc cunoaste si alte zeite, binevoitoare sau nu. De exemplu, pana la Joia Mare, femeile se straduiau sa termine torsul, de frica Joimaritei, o femeie cu o infatisare fioroasa ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de maritat. Care erau armele ei: caldura, oala cu jaratec, vatraiul sau carligul pentru foc. Cum le folosea: ardea degetele lenese, parlea parul si unghiile si dadea foc fuioarelor de lana gasite netoarse. Uneori, nici flacaii ce nu ingrijisera bine gardurile si animalele in timpul iernii nu erau scutiti de pedeapsa. Joimarita a fost la origini o zeitate a mortii care supraveghea focurile din Joia Mare, dar, treptat, a devenit un personaj justitiar ce lupta impotriva lenei. Joimarita apare ca rezultat al personificarii zilelor saptamanii. Acestea fie iau chipul unor sfinte batrane (Sfanta Luni, Sfanta Marti etc.), fie unele zile figureaza ca sfinte, altele ca sfinti (sfinte: Miercurea, Joia, Vinerea, Sambata si Duminica, sfinti: Luni si Marti). Ziua de marti este patronata de doua reprezentari mitice, Martolea si Martiseara. Martea, nefasta pentru inceperea unor activitati importante (aratul, semanatul, construirea unei case sau a unei fantani etc.), este dedicata impreuna cu sambata "lumii de dincolo". De aceea ele au trei ceasuri rele (nu ca celelalte zile, ale "lumii de aici", care au doar cate un ceas rau). Cand nu este sfartecata de aparitia Joimaritei, Joia este o "fecioara frumoasa care apara lumea de ploi mari si de grindina". Joia se aseamana indeaproape duminicii si de aceea, in secolul al XIX-lea, era pastrata ca zi de sarbatoare, nu se faceau sezatori, dar se puteau organiza nunti, fiind favorabila dragostei. (Alina Alexe)Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















- Tag-uri:
[+] Adauga un comentariu