282 comentarii 278 afișări

Loterie naţională pentru construirea Catedralei Mântuirii. Cum va strânge Patriarhia 200 de milioane de euro

de Diana MARCU Postat la: 10.02.2010 21:20 Ultima actualizare: 11.02.2010 11:21

Proiectantul viitoarei Catedrale trebuie să fi ridicat cel puţin o biserică ortodoxă într-un oraş mare, menţionează una dintre condiţii Nicolae Noica

România va avea un veritabil mall religios odată ce Catedrala Mântuirii va fi finalizată: construcţia va costa 200 de milioane de euro "la roşu", iar banii vor fi strânşi din contribuţia credincioşilor şi statului, dar şi prin organizarea unei "loterii naţionale", după modelul colectei pentru construirea Ateneului

Idee inedită pentru a strânge cele câteva sute de milioane de euro necesare construirii şi împodobirii viitoarei Catedrale a Mântuirii: prin Hotărâre de Guvern, ar putea fi organizată "o loterie naţională", după cum a declarat, ieri, pentru Gândul, Nicolae Noica, responsabil cu acest proiect din partea Adunării Naţionale Bisericeşti. "Guvernul ar putea să organizeze o loterie, prin Hotărâre de Guvern sau, din profitul Loteriei naţionale, ar putea direcţiona o parte către această construcţie. Astfel de simboluri se fac în anii cu greutăţi".

"Nici mică, nici mare, nici ieftină, nici scumpă", aşa va fi Catedrala Mântuirii Neamului, spun reprezentanţii bisericii, care au anunţat în urmă cu două zile şi data începerii lucrărilor viitoarei construcţii - august 2010. "Există fonduri pentru începerea lucrărilor", spune Constantin Stoica, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, referindu-se la banii deja strânşi din donaţii şi sponsorizări. Costurile construcţiei, estimate la 200 de milioane de euro în faza "la roşu", urmează a fi suportate de executantul lucrării, urmând a-i fi returnate ulterior, cu o anumită dobândă, de către beneficiar, explică Nicolae Noica. Fost ministru al Lucrărilor Publice şi al Amenajării Teritoriale, Noica vorbeşte despre "intrarea în linie dreaptă a proiectului de construcţie a Catedralei Patriarhale", dar şi despre costuri. "Haideţi să facem o paralelă: construirea catedralei ar consta în jur de 200 de milioane de euro, în timp ce cheltuielile pentru un kilometru de autostradă se ridică la 25 de milioane de euro. Oare nu merită poporul român o Catedrală care ar costa cam cât 8 kilometri de autostradă?"

Bani din donaţii, colectă, loterii sau de la buget

"Există fonduri pentru începerea lucrărilor Catedralei Neamului", spune, pentru Gândul, părintele Constantin Stoica, fără a preciza însă suma totală strânsă până în acest moment. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei vorbeşte despre cele două milioane de dolari pe care George Becali le-a donat Bisericii în acest scop, dar şi de cele două donaţii semnificative ale Papei Ioan Paul al II-lea, ori despre gesturile filantropice ale unor români care vor să rămână anonimi. "Chiar astăzi, la o zi după anunţul de începere a lucrărilor, au venit oameni la Patriarhie pentru a ne întreba cum pot să sprijine financiarul demers", spune preotul Stoica. Potrivit acestuia, din 1990, de când a fost redeschisă chestiunea construcţiei unei Catedrale naţionale, s-au deschis trei conturi în vederea strângerii de fonduri. Banii adunaţi sunt astăzi suficienţi pentru a demara lucrările, mai spune Constantin Stoica, precizând că, odată acestea începute, "Biserica va demara o campanie naţională de colectare de fonduri".

Se va implica statul?

Va putea fi ridicată a asemenea construcţie, estimată la 200 de milioane de euro, în faza la roşu, doar din donaţii publice şi din fondurile Bisericii? Greu de spus. Mai ales că o estimare a proiectului finalizat este imposibil de făcut în acest moment. Sunt voci care susţin că statul ar trebui să se implice. "Dacă luăm exemplul lui Carol I, care în proiectul de buget de la 1884 a prevăzut 5 milioane de lei pentru Catedrala patriarhală, ceea ce reprezenta 5% din bugetul ţării la acea vreme, s-ar putea aloca, şi în bugetul din 2011, pentru acest obiectiv naţional o anumită sumă", susţine Nicolae Noica. El adaugă că o altă posibilă modalitate de a strânge bani pentru construcţia viitoarei catedrale patriarhale ar fi "organizarea unei loterii naţionale, prin Hotărâre de Guvern".

Catedrala Mântuirii - a doua ca mărime din Europa

Înaltă cât un turn cu 30 de etaje, catedrala va avea 120 m lungime, 70 m lăţime şi 120 m înălţime şi se va desfăşura pe o suprafaţă de 38.000 de metri pătraţi, fiind de zece ori mai mică decât Casa Poporului. "Va fi clar cea mai mare catedrală din România", spune părintele Constantin Stoica, "şi printre cele mai reprezentative edificii ortodoxe din Europa". Lăcaşul ce urmează a fi ridicat pe Dealul Arsenalului este depăşit în înălţime de catedrala Sfântul Sava din Belgrad, iar, ca număr de participanţi la slujbă, de Hristos Mântuitorul, catedrala din Moscova, care poate găzdui 10.000 de persoane.

Cu două hramuri: Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor) şi Sfântul Apostol Andrei, catedrala de la Bucureşti va fi ridicată pe un teren aflat în proprietatea Patriarhiei din 2005, acordat prin ordonanţă de Guvern, având ca destinaţie exclusivă construcţia viitoarei Catedrale a Mântuirii. 10 firme s-au înscris la concursul de proiecte, urmând ca până pe 31 mai să fie întocmite studiul de fezabilitate (SF) şi proiectul tehnic pentru autorizare (PT). La finalul lui iunie se anunţă câştigătorul proiectului, urmând ca în iulie să se organizeze licitaţia internaţională pentru a afla executantul lucrării.

Citiţi în ZF: Cum a devenit Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor beneficiar de fonduri europene

Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor a câştigat un proiect prin care a solicitat fonduri europene nerambursabile în valoare de 2,5 milioane de lei pentru crearea a două centre de resurse pentru servicii sociale în Slobozia şi în Galati şi pregatirea a 45 de formatori certificati în economia socială.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 
Pagina 1 din 1

 

Tag-uri:
catedrala mânturii neamului
,construcţie
,bor
,loterie
[+] Adauga un comentariu
Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

282 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 Ionut Constantinescu 10.02.2010 21:55

Era si timpul sa vedem ceva concret, avem nevoie de un simbol ortodox autentic, un liant al spiritului romanesc! Si Eminescu a dorit asa ceva!

 
#2 Petru Popescu 10.02.2010 22:10

Asta ne trebuie acum in tara? Daramam scoli si cladim biserici. In ritmul asta ajungem un stat religios pe model iranian. Parlamentarii isi cumpara voturile cu ajutorul preotilor si a ajutoarelor pt biserici. Nu mai bine s-ar restaura bisericile si manastirile vechi si le-am integra in circuitul turistic?

 
#3 dana 10.02.2010 22:16

de ce sa contribuie statul cand nu toti romanii sant ortodoxi atunci sa facem cate o catedrala pentru fiecare cult de ce ortodoxia a DEVENIT O RELIGIE CARE NU STIE DECAT SA CERSEASCA

 
#4 antiignorantu 10.02.2010 22:18

Atentie mare la Masinile de LUX ale Preotilor de orice RELIGIE
Romanii.sunt.vanduti.zilnic.prin.metode.speciale.de.Parlamentarii.Corupti - Preotii.Cu.Magia.Neagra.si.Proiectele.de.PEDOFILIE---Distrug-RO - Omul.sfinteste.locul-Politicieni.teroristi.intretin.Iadul.in.Ro In.Ro.sunt.prea.promovati.toti.spagarii.si.Vanzatorii.de.TARA *** Cam 80 % din locurile frecventate de oameni ca Saftoiu - sotia .... Prigoana Banicioiu Mircea Cosea Geoana Hrebenciuc Nastase Udrea Mitrea Videanu Berceanu Iliescu Becali Tariceanu Orban Antonescu Adina V . Severin Tiriac Vanghelie si altii ASEMENEA lor, vor fi afectate de Calamitati naturale puternice sau de alte fenomene foarte Neplacute cu grave Consecinte ptr. Romani ! isi bat joc de romani astia din BOR

 
#5 antiignorantu 10.02.2010 22:20

O lege Secreta SFANTA incalcata - URMARI Catastrofale vor FI in RO.
O Lege Secreta a Universului incalcata si de politicul de la Bucuresti - Dezvoltarea Turismului - calcarea de pamant Romanesc de catre tot felul de ciudati si Pedofili din Strainatate - inaintea Agriculturii care poate da hrana Sanatoasa fara EURI multe la Milioane de Romani ! Taranul deja este pus la ZID de catre Politicienii NeIntelepti si Avari Corupti de PUTERE . O sa invete de nevoie politicienii Romani ce inseamna incalcarea legilor FEMOSAN cand vor vedea marile URMARI .

 
#6 200 MIL EURO 10.02.2010 22:25

din loterie? sa fim seriosi! dela buget, guvernul si presedentia sunt datori Bor pentru 'sprijinul' din alegeri.

 
#7 catalin s. 10.02.2010 22:27

sa te ierte Dumnezeu !!

 
#8 ILIE 10.02.2010 22:30

Cum va strange 200 de milioane? Cui * ii pasa!

 
#9 Ilie 10.02.2010 22:31

Reiau: Cui D.R.A.K.U` ii pasa!

 
#10 Ilie M 10.02.2010 22:32

Mare bandit Noica asta , ii intrece pe popi ! Megalomana constructie va costa "la rosu" 200 de milioane de euro, iar finalizarea va trece de 1.000.000.000 {un miliard } de euro, bani alocati hoteste de la bugetul DEFICITAR CRONIC al Romaniei, adica scirbosenia asta se va construi din bani imprumutati de la FMI.Ja vra asta de Noica , dar si ayatolahul Daniel nu spun insa ca staul a "inzestrat" BOR cu un teren in suprafata de11 ha , FURAT, caci actul DE IMPROPRIETARIRE este NECONSTITUTIONAL...SI NICI nu spun ca statul va aloca aceasta suma enorma pt a construi acest complex al desfriului popesc...caci constructia nu este doar o biserica ,este si hotel, si parcare subterana, va avea si etaje subterane, care n-au NICI O LEGATURA cu religia ci doar cu trufia popilor si cu dispretul politicienilor si al popilor fata de contribuabili.

 
#11 EuLupu 10.02.2010 22:38

Statul nu trebuie sa contribuie sub nici un fel - nici macar sa organizeze o loterie, nici sa "directioneze" bani din loterie spre biserica, nici sa contribuie cu bani sau imprumuturi. BOR trebuie sa-si rezolve singura treaba daca le trebuie o catedrala de 5000 de oameni. Asemenea catedrala nu numai ca nu e necesara - este o cheltuiala pe care * si statul nu trebuie sa fie OBLIGATA sa o suporte, daca vrei sa donezi, doneaza. Un asemena proiect nu este altceva decit AROGANTA aruncata in fata necesitatilor de zi ci zi a oamenilor - locruri de munca, pensii, salarri, invatamint. Cind auzi ca se refera la CAROIL realizeizi ce fel de oameni doresc o asemenea cladire care nu are nimic de-a face cu credinta neamului.

 
#12 Ilie M 10.02.2010 22:42

Numai idi ot ii si dementizatii de religie cred ca porcaria asta va fi construita din donatii...sau putem vorbi de "donatii " bugetare, caci banii de la loterie sint tot ai statului !!!!
De aceea criminalii politicieni au majorat virsta de PENSIONARE a fraierilor din Romania ... caci multi dintre ei si vor muri pina la virsta de 65 de ani FARA SA PRIMEASCA pensie, desi au muncit o viata- si astfe statul mafiot va avea bani cu care sa construiasca biserici...Se spune ca ayatolahul Daniel si masoneria clericala ortodoxa vrea sa detina iar 30 % din bogatiile Romaniei, asa cum era pe vremea lui Cuza...Va urez sa traiti ...trei zile cu cea de alaltaieri , mafiotilor: sinteti mai criminali ca Ceausescu !

 
#13 frank 10.02.2010 22:48

ciumetu asta de patriarh e pus pe combinatii... de cand a luat padurea in suceava... cum credeti ca a aajuns * asta patriarh... a dat bani la greu...

oricum acesti popi romani din moment ce s-au luptat pe viata si pe moarte sa nu li se deschida dosarele numai reprezinta nimic pt mine... ba din contra niste jeguri umnae, iar institutia bisericii romanesti corupta si imorala. hai pa .

 
#14 Xmas 10.02.2010 22:52

Intr-o tara in care sunt mii de probleme de rezolvat iar unii concetateni dorm in canale, popimea ortodoxa simte nevoia de a compensa lipsa de evlavie si de spirit cu constructii grandioase in care sa-si frece barbile si sa-si mangaie burtile de mult cazute peste curea. Mi-ar place sa vad ca biserica vine si cu propuneri de a oferii societatii (sau macar credinciosilor ortodicsi) ceva, nu sa fie mereu pusa pe cersit. Dati bani pentru inmormantari si botezuri, pentru nunti si cununii, pentru sfintiri sau nesimtiri, dati pentru cutia milei si pentru talismane si lumanari cumparate la supra-pret iar acum dragi componenti ai turmei crestine sunteti rugati sa contribuiti la aceasta catedrala. Care e logica si perspectiva unei asemenea catedrale? Dumnezeu nu sta in grandomanie si lucire de aurituri. Nu sta nici in mese imbelsugate si candelabre de cristal. Si atunci de ce tot acest efort? Se pare ca preotii au uitat sa mai citeasca Biblia iar preotia nu mai e un mod de a te apropia de oameni ci o cariera in care preoteii se zbat sa-si construiasca cladiri mari care sa-i tina departe de fraierii care inca mai cred in moaste si povesti de popa beat.

 
#15 george 10.02.2010 22:55

slava lui Dumnezeu pentru toate !!!! sa ne ajute sa se termine cu bine si asa cum inaintasii nostri ne-au lasat bijuterii de biserici si noi sa lasam copiilor ceva vrednic de amintire ..... ca politic suntem distrusi

 
#16 fsg 10.02.2010 23:03

la 120 metri inaltime va fi cea mai inalta cladire din bucuresti. capitala va fi astfel recunoscuta in lume nu numai pentru hidosenia numita casa poporului dar mai nou si pentru monumentul mantuirii neamului prost. cu tot cu parcare subterana, hotel, sali de conferinta s.a.m.d. totul pentru *, evident.
desi treaba asta imi provoaca o imensa greata, sper si intr-un efect pozitiv, anume ca acest gest al popimii sa clarifice adevaratul scop al bisericii pentru cat mai multa lume.

 
#17 Ilie M 10.02.2010 23:13

Numai idi ot ii si dementizatii de religie cred ca porcaria asta va fi construita din donatii...sau putem vorbi de "donatii " bugetare, caci banii de la loterie sint tot ai statului !!!!
De aceea criminalii politicieni au majorat virsta de PENSIONARE a fraierilor din Romania ... caci multi dintre ei si vor muri pina la virsta de 65 de ani FARA SA PRIMEASCA pensie, desi au muncit o viata- si astfe statul mafiot va avea bani cu care sa construiasca biserici...Se spune ca ayatolahul Daniel si masoneria clericala ortodoxa vor sa detina iar 30 % din bogatiile Romaniei, asa cum era pe vremea lui Cuza...Va urez sa traiti ...trei zile cu cea de alaltaieri , mafiotilor: sinteti mai criminali ca Ceausescu .Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa-l consider pe Ceausecu mai putin criminal decit preotii !!!

 
#18 PMS VICTORIE 10.02.2010 23:37

MISCAREA SOCIALISTA RO

 
#19 cata 10.02.2010 23:55

rusine!avem oameni care nu au ce manca, avem batrani parasiti de familii, avem bolnavi care nu pot fi tratati in spitalele noastre, avem nevoie de infrastructura si noua ne arde de inca o biserica!? si inca una mare! treziti-va fratilor, care sunt prioritatile neamului nostru!? rusine la ''romanii'' care cred ca de asta avem nevoie!

 
#20 Sisoe 11.02.2010 01:11

O tara intreaga se zbate in saracie si preotimea isi mai ridica un "asezamant". Nu de orice fel.. Enorm!!!
DE CE AU NEVOIE AMÄRÄTII CARE TRÄIESC DE AZI PE MAINE DE ASA CEVA..?. Aduceti intai, tara, ca nivel de trai, la locul al doilea din Europa si deabea apoi dacä vreti cu tot dinadinsul faceti o catedrala mare, A DOUA CA MÄRIME.... Cu toate cä, DE CE O TREBUI SA FIE MARE... DUMNEZEU STIE.. Asta ca sa nu spun altfel..
Ce-ar fi, sa se evidenteze catedrala prin alte calitati, ce tin eventual de CALITATEA proiectului.
Cand Ceausescu a facut " casa poporului" O LUME INTREAGA A ZIS CA E NEBUN. Acum dati din colt in colt si nu stiti ce sä faceti cu chiciul asta enorm. Mai e putin si vä salveazä Vanghelie.
Acum faceti cel mai mare asezamant? Poti fi credincios "au ba. Eu sant. Credinta e un ce foarte personal. Daca vreau sa ma rog, ma rog, cu, sau fara catedrala. De ce trebui sa am intre mine si Dumnezeu o armata care si-a adjudecat TOATE rolurile de mesageri in ambele sensuri?. Incerc sa fiu un bun crestin, sant cinstit, iertator, altruist si -mi ajut aproapele. Sant om. Am vazut multi preoti care, in mod dovedit, sant total nepotriviti pentru treaba pe care o fac.
Ce-ar fi sä se uite domnul Boc, zilele astea, mai amanuntit si la "slujbele" prelatilor si la felul in care se remunereaza ele...E doar la moda. Ca tot spunea dansul ca actuala putere nu se da in laturi de la a lua masuri impopulare. Asa curaj, mai zic si eu.! Cum bine constata, nu e an electoral... Poate ies banii de un asezamant respectabil. O sa mi se spuna ca momentul e prost ales. Dimpotrivä!!!!!!
.

 
#21 ateu 11.02.2010 02:07

sa suugeti * cu catedrala voastra cu tot, eu nu vreau ca statul sa contribuie cu bani de la mine, cine vrea sa doneze e liber sa o faca

 
#22 dudu 11.02.2010 02:15

o gramada de bani aruncati. pentru ce ne trebuie acest colos? nu sint destule biserici la care nu mai merg decit oamenii de peste 50 ani? la cine ii mai trebuie sa mearga la biserica? cu ce ajuta ea oamenii , ba din contra le ia si din putinul pe care il au ,Platesti contributia anuala, mai dai si cind mergi la slujba iar cind iti moare cineva si esti destul de necajit iti mai cer si taxa de inmormintare, este corect, ?sa le fie rusine. de ce nu construiesc spitale ,scoli ,autostrazi .....?prostia din Romania nu va disparea veci.

 
#23 alex 11.02.2010 03:28

Cu 50 de milioane doar faci o mega catedrala si de restu restaurezi biserici vechi sau construiesti orfelinate si case de batrani. Pacat ca nici clerici nostri nu prea inteleg ei care e treaba cu cele sfinte. Nu sustin ca eu as sti dar parca am mai multa mine ca ei decat sa fac un proiet faraonic ce nu aduce nimci sfant doar polueaza. Mai bine donau banii si faceau bine de ei.

 
#24 mihaela 11.02.2010 05:09

eu nu mai inteleg nimic! in fiecare oras din tara asta sunt vreo 2-3 biserici construite dupa revolutie si tot in fiecare oras din tara noastra exista doar spitalul vechi si darapanat ,cu gropi in curte,deprimant...
De ce nu se construiesc spitale cu acesti bani? Nu cred ca oameni nu ar contribui daca ar fi convinsi ca banii lor se folosesc exclusiv pentru acest lucru. De ce ne-ar mai trebui inca o catedrala? Nu inteleg...

 
#25 Ilie M 11.02.2010 06:13

Daca tot va fi asa de mare , faceti-o si utila:inchideti acolo TOTI ciini vagabonzi din tara, iar popii ortodocsi sa trimita sapataminal colaceii adunati de la fraieri... si bagati acolo si politicienii si magistratii corupti , care v-au permis sa JEFUITI TARA !

 
#26 zatara 11.02.2010 06:17

bai ce prostie ca la babilon, nu zidurile va * !!! nu va mai inbatati cu apa rece ,inpartiti bani saracilor si faceti fapte pentu * ................

 
#27 raspopitu 11.02.2010 06:39

Netrebnici, megalomani si ticalosi! Oare ei asculta parerea lumii? N-am auzit sa se planga cineva ca n-are loc in biserica sa se roage. In schimb foarte multi se plang de drumuri proaste, de lipsa de locuri in scoli si gradinite, de disparitia caminelor culturale, a bibliotecilor, etc. In ultimul catun din tara ai sa gasesti biserica sa te rogi in schib scoala este la 20 km, nu tu drumuri, apa curenta ci numai saracie. Ce rost are toata aceasta mascarada? Daca totusi o vor construi, macar propun s-o numim „catedrala mantuirii popilor”. Se vede ca au nevoie.

 
#28 credinciosul 11.02.2010 07:12

Oare din veniturile de pe miile de ha.padure detinute de patriarhie cat se va aloca construirii Catedralei ?

 
#29 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:50

din spusele parintelui cleopa,in amintirea lui _________celor 12 apostoli pe care i-a ales hristos cind s-a inaltat la cer,le-a spus:stati in ierusalim pina va veti imbraca cu putere de sus!(luca 24,49) si la duminica mare dupa 10 zile,a venit peste ei duhul sfint de sus,in chip de limbi de foc.pe urma vorbeau in toate limbile de sub cer.si, dupa ce i-a imbracat cu putere de sus,i-a trimis zicind:mergind propovaduitit evanghelia la toata lumea,botezindu-i in numele tatalui si a fiului si al sfintului duh.cel ce va crede si se va boteza ,se va mintui,iar cine nu va crede ,se va osindi(marcu 16,15-16).deci, biserica lui hristos are ierarhie canonica,duhul sfint este in biserica si cap al bisericii este hristos.toti sectarii care s-au rupt de hristos si nu merg la biserica,sint fii lui antihrist si inainte mergatori ai stanei.sa nu va luati dupa ei!sa nu spuneti ca nu v-am aratat adevarul!sa tineti credinta noastra ortodoxa,pe care au tinut-o toti voievozii nostri si toti protoparintii nostri si toti romanii cei adevarati.daca vrei sa fii fiu adevarat al lui hristos si al tarii romanesti,sa tii credinta cea dreapta,ortodoxa pe care o tinem de 2000 de ani.daca nu,nu esti fiu al lui hristos si al bisericii si esti strainde neamul romanesc.nu poti fi cetatean crestin si roman,daca nu ai dreaptacredinta in hristos.esti strain.nu esti fiu al tarii.ca fiu adevarat al romaniei este cel care-i ortodox,pentru ca biserica ortodoxa predomina in tara noastra de 2000 de ani.

 
#30 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:51

din spusele parintelui cleopa,ina amintirea lui_______ati vazut pe mihai viteazul?mama lui a fost calugarita.du-te la manastirea cozia si vei afla linga mircea cel batrin,care a intemeiat aceasta manastire si-i inmormintat acolo,o lespede de piatra pe care scrie:"aici odihneste monahia teofana,mama lui mihai viteazul"-ai auzit?el domn peste trei principate si mama lui calugarita.apoi si stefan cel mare.du-te la manastirea probota,unde este ingropat petru rares,facuta de el.vei vedea linga dinsul scris"aici odihneste roaba lui dumnezeu,monahia maria oltea,mama lui stefan cel mare"ei domni si mamele lor calugarite!vedeti voi cita unire era atunci intre credinta si conducerea tarii?asa trebuie sa murim!au cunoscut ca totul este desertaciune.da ,ei erau adevarati domni.orcit ar fi ,viata asta este umbra si vis.este o scurta trecere!dar eu cind mor ma duc la o viata care nu mai are sfirsit.cine are sa se roage pentru mine?asa cugetau inintasii nostri.ati vazut ca toti isi faceau cite o manastire?fericiti si de mii de ori fericiti au fost domnii nostrii ortodocsi:stefan cel mare si sfint,la putna;eremia movila si gheorghe movila ,la sucevita;petru rares,la probota;lapusneanu la slatina;alexandru cel bun ,la bistrita;mircea cel batrin la cozia. ai auzit unde era inima lor?unde este inima ta ,acolo va fi comoara ta spune hristos.pentru aceea au facut ei manastiri,ca sa fie pomeniti sute de ani la sfinta liturghie.stefan cel mare nu a fost baptist!mircea cel mare nu a fost evanghelist sau adventist!alexandru cel bun nu a fost martorul lui iehova;nebunii astia de sectari au iesit acum.nici o secta nu exista in tara noastra pe atunci.acestia vin din strainatate,platit de masoni,sa ne strice dreapta credinta si originile noastre si radacinile de popor ortodox.ce spune sfintul efrim sirul?"cu omul eretic sa nu vorbesti,in casa sa nu-l primesti,la masa sa nu stai cu dinsul,buna ziua sa nu-i dai."acestia sint inaintemergatorii lui antihrist.ca mintuitorul a spus la efeseni,prin apostolul pavel:biserica este trupul lui hristos,iar cap al bisericii este hristos.fiecare secrar care s-a despartit de biserica ,s-a despartit de hristos.e om al satanei.moldova,muntenia si ardealul ,toti au fost crestini ortodocsi.

 
#31 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:51

din spusele parintelui cleopa,in amintirea lui_______evanghelia spune:in vremea de apoi vor iesi hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor face semne si minuni ca sa-i insele de va fi cu putinta si pe cei alesi(marcu 13,22).paziti-va de sectari,care dau brosuri prin trenuri,prin gari si prin cutiile de posta si unde vad oameni,dau gratuit otrava lor.cind vei vedea o carte ca nu are aprobarea sfintului sinod si nu are cruce pe ea,o icoana,da-o pe foc,chiar biblie daca este.nici un pacat nu ai!aceasta este otrava semanata de inaintemergatorii lui antihrist.toate sint otrava.si tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre.sa tineti credinta pe care o avem de 2000 de ani!nu va luati dupa slugile satanei care vin din apus cu milioane de dolari.ei cumpara pe cei prosti si nelamiriti in credinta,sa rupa unitatea in sufletul poporului roman si vor sa faca cele mai mari erezii si nebunii in tara asta. paziti-va de acestia !au case de rugaciuni,dar acolo este casa satanei.unde nu sint preoti si arhierei nu este hristos..ca mintuitorul suflind asupra apostolilor le-a spus asa:"luati duh sfint!carora le veti ierta pacatele,se vor ierta lor si carora le veti tinea ,tinute vor fi(ioan20,22,23).nu la sectari le-a spus asta ,ci la apostoli,la episcopi si la preoti.caci apostolii,prin punerea miinilor si prin succesiunea apostolica,au dat darul duhului sfint la toti preotii din lume,prin hirotonii.deci,bagati de seama ca:sectarii nu au ierarhie canonica,nu au cele sapte sfinte taine,nu cinstesc pe maica domnului si sfinta cruce si nu au *.de aceea feriti-va de sectanti ! auzi ce spune apostolul pavel?"luati aminte de voi si de turma intru care duhul sfint v-a pus pe voi episcopi(zice de preoti si arhierei)ca sa pastoriti biserica lui dumnezeu,care a cistigat-o cu singele sau"(fapte 20,28)

 
#32 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:51

din spusele parintelui cleopa,in amintirea lui______: "penticostalii se mai numesc si tremuratori si spiriti.li se zice tremuratori din cauza tremurarilor pe care le manifesta sub pretinsa influenta a sfintului duh pogorit asupra lor si spiriti pentru ca pretind a darul vorbirii in limbi,ca si apostolii dupa cincizecime facind din aceasta credinta punctul central al vietii si invataturii lor au reconsiderat toate celelalte puncte ale credintei crestine in functie de aceasta,subordonindu-le ca importanta si prioritate acestuia,constituindu-se astfel ca secta.originea sectei este in america,datind abia de la inceputul secolului al xx-lea,fiind infiintata din sinul baptistilor de predicatorul baptist carol parham.acesta a inceput sa propovaduiasca ratacirea ca sfintul duh se revarsa din nou cu putere la o apropiata a doua pogorire a sa si ca, la 3 ianuarie 1911 ,s-a pogorit deja peste 13 persoane." __________________si tu sectantule ,vrei ca eu cel de credinta crestin ortodoxa sa-mi las credinta mea de 2000 de ani pentru secta ta infintata cu mai putin de 100 de ani in urma?!?!?!!esti hilar si penibil!!!!!degeaba se chinuie satanele sectante ca sa ne desparta de credinta stramoseasca pentru ca nu vor putea face asta niciodata!!!!!!!!!!indracitii astia nu cunosc ce inseamna sa fii un popor ortodox si sa ai radacini adinci si bine ancorate in adevarata credinta in dumnezeu!!!!

 
#33 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:52

__in memoria parintelui cleopa ilie______ dumnezeu sa-l odihneasca in pace!in vara anului1989 a venit un grup de protestanti din strainatate si noi eram afara,iar ei i-au cerut parintelui cleopa sa le vorbeasca despre rugaciunea lui isus.ca translator,traducea monahul spiridon,care nu stiu daca mai este acum la sihastria neamt.si parintele cleopa le-a spus asa:ce sa va vorbesc eu voua de rugaciunea lui isus?cel dintii voi nu aveti sfinte taine.ati ramas cu doua si cu alea ca simbol,botezul si euharistia.nu aveti euharistie,nu aveti cununie,nu aveti sfintu maslu,nu aveti sfinta liturghie,nu aveti nimic.voi sinteti in plop si plopul in aer!unde sa vina hristos daca harul nu-i la voi?singurul lucru este sa cunoasteti adevarul si sa va intoarceti la biserica mama de unde ati lepadat crucea,icoanele si toate celelalte pentru ca hristos nu sta in aer, mama.hristos a stat in pintecele fecioarei pe care voi o ignorati,hristos a stat pe crucea de care voi va dezgustati de ea,iar voi vreti elionul.voi vreti pe muntele maslinilor.voi vreti pe muntele taborului,dar nu vreti sa treceti prin golgota.ei asta nu se poate.credinta fara fapte este moarta.pentru ca protestantii sustin.el a spus:credinta trebuie sa aiba fapte si harul trebuie sa vina pe masura faptelor.la care dumnealor si-au inchis frumos * si au tacut.nu puteau contrazice pe parintele cleopa....iata cine vrea ca sa se scoata sfintele icoane din scoli,sectantul ticalos!!!!!!aici este batalia cea mare,sa ramii ortodox cu tot ce presupune aceasta ,sau sa te lepezi pe rind de tot ce este al credintei ortodoxe romane!!!!!

 
#34 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:52

cun arata diavolii?....ingerii au chip si infatisarela fel ca si chipul sufletului omenesc.in acest aspect exterior este constituit de chipul si infatisa omului exterior in trupul sau.sfintul ignatie brianceaninov spune ca sufletele ingerilor sint niste corpuri subtile,eterice,pe cind trupurile oamenilor sunt materiale,pamintesti..ingerii ,la fel ca si sufletele oamenilor,au membre,cap,ochi *,degete,miini,picioare. intr-un cuvint,o asemanare deplina cu a omului in trupul sau.frumusetea virtutilor,harul dumnezeiesc stralucesc pe figurile sfintilor ingeri.chipul demonilor este intunecat si hidos,asa cum l-a vazut iov pe diavol,ca un monstru hidos.demonii s-au desfigurat,prin distrugerea in ei a binelui,prin zamislirea si dezvoltarea in ei a rautatilor.aceasta a lasat amprenta si pe aspectul exterior.de aceea sfinta scriptura ii numeste "fiare"iar pe capetenia lor lucifer,balaurul cel mare.(apocalipsa 12,9)din sfinta scriptura aflam ca demonii au aceleasi puteri pe care le are si omul:vaz,auz,miros,pipait,pot vorbi si pot fi muti si surzi. insusi domnul isus l-a numit pe demon-mut si surd(marcu 9,25)in caretea sfintului prooroc daniel aflam cum ingerul l-a adus pe proorocul avacum intr-un loc indepartat ca acesta sa dea hrana proorocului daniel,care se afla in groapa cu lei(dan 4)dar si diavolii au capacitatea de a se deplasa rapid in spatiu,de a "teleporta"ma teria cit si pe oameni.in sfinta evanghelie de la matei aflam ca diavolul,ispitindu-l pe domnul isus hristos,l-a dus in sfinta cetate si l-a pus pe aripa templului.dupa aceea l-a dus pe un munte foarte inalt (mt.4.11-1).in viata sfintului ioan,arhiepiscopul novgorodului,se descrie calatoria pe care a facut-o pe un diavol de la novgorod la ierusalim si inapoi timp de trei ore.este o dovada ca viteza diavolului este mare dar nu infinita.

 
#35 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:52

demonii,semenea ingerilor,au capacitatea sa faca schimbari uimitoare in lumea materiala.in cartea lui iov(1,13-19),citim cum focul trimis din cer de diavol,a aprins si ars turmele de oi si pe pastori.tot aici aflam ca in urma actiunii unui duh necurat,a venit un vint puternic si a prabusit casa in care sa aflau fii si ficele lui iov si care au murit.in cartea lui tobit se descrie un demon pe nume asmodeu,care a ucis pe cei sapte barbati cu care fusese maritata rind pe rind sara(tobit 3,8).actiunea duhurilor asupra materiei,ca si alte multe insusiri ale ingerilor siunt descrise in cartea judecatorilor(6,21).ingeru l s-a aratat viitorului judecator izraelit ghedeon si cind acesta i-a pregatit darul"ingrul domnului,intinzindu-si virful toiagului ce-l avea in mina s-a atins de carne si de azime si a iesit foc din piatra si a mistuit carnea si azimile;ingerul domnului,s-a facut nevazut de la ochii lui"(jud.6,21)observam ca duhurile imateriale au fost create de la inceput din-tr-o substanta mai subtila decit omul si au fost inzestrate de la inceput cu forte care le ingaduie sa exercite o influenta puternica asupra lumii materiale.in afara de acestea ele au cunostinte foarte mari despre organizarea materiei si legile lumii materiale si stapinesc mijloacele care le dau posibilitatea sa influenteze legile lumii materiale.dar aceste puteri care le poseda duhurile materiale rele,demonii,dezorganizea za si distrug. unde se afla duhurile necurate?....demonii se gasesc in vazduh,adica in spatiul de sub cer ,pe suprafata pamintului si in iad."intinderea dintre cer si pamint,tot abisul pe care il vedem cu ochii,vazduhul,pamintul,serves c drept salasluire duhurilor necurate,alungate din cer"(sf.ignatie briancianov).in cartea lui iov,satana este infatisat ca ratacind pe intinderea nemarginita a pamintului.el cutreiera pamintul"dind tircoale,chinuit de o ura neincetata,fata de neamul omenesc"(iov 1,7).sfintul aposto; pavel numeste pe demoni"duhurile rautatii care sint in vazduhuri"(efes6 ,12)iar pe capetenia lor-"stapinul vazduhului"(efe s.2,2)demonii pot reprezenta sursa diferitelor boli si suferinte deci,pot intra in oameni si in animale pentru a le chinui9(luca8,33;13,16)d emonii traiesc in ape,iar acest lucru il stim din invatatura bisericii ortodoxe,care in rugaciunile sale de sfintire a apeiil roaga pe dumnezeu sa curete apa de posibila prezenta acolo a duhurilor necurate.parintele serafim roze,vorbind despre locurile propriu-zise ale raiului si ale iadului,spune ca aceste locuri se gasesc in afara coordonatelor sistemului nostruspatio-tempora l.deci sufletele oamenilor din rai sau din iad se afla intr-un spatiu de o alta natura,care incepe nemijlocit de aici dar se intinde ca si cum ar fiin alta dimensiune.

 
#36 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:53

in timpurile noastre,satana,capetenia diavolilor,se afla in iad.sf.prooroc isaia a prevestit acest salas al satanei"si acum tu te cobori in iad,in cele mai de jos ale pamintulu"(is.4,15)cele prezise s-au implinit odata cu venitrea domnului nostru isus hristos,pe pamint,care l-a legat pe satanapentru toata perioada dintre cele doua veniri pe pamint ala sale."l-a aruncat mai adinc si l-a inchis si a pecetluit deasupre lui"(apoc.20,3).inai nte de cea de-a doua venire a domnului isus hristos pe pamint"satana va fi dezlegat din inchisoarea lui(din iad}si va iesi sa amageasca neamurile,care sint in cele 4 unghiuri ale pamintului"(apoc.20,7)din vietile sfintilor aflam ca mai marele demonilor,se afla in iad,iar l;a suprafata pamintului si in vazduh se afla diavolii condusi de catre capeteniile lor,adica de duhurile necurate,din clanurile superioare..demonii coboara in iad pentru a-l informa pe satana asupra celor savirsite de ei si asupra a tot ce se petrece pe pamint si pentru a primi noi porunci si instructiunide la stapinul lor. dupa caderea lui adam si a evei din rai,mintea oamenilor a pierdut harul lui dumnezeu,care o apara de duhurile necurate..diavolii au astfel puterea de a intra in mintea omului si de a-i insufla ginduri pacatoase.demonii pot sa intre in oameni cu toata esenta lor volatila.demonul care intra in acest fel in om nu se amesteca cu sufletul,ci traieste in trupul omului,posedind in chip fortat sufletul si trupul.datorita imaterialitatii si subtilitatii lor,demonii pot intra intr-un numar foarte mare in om(luca8,30)sfintul grigorie teologul spune ca "diavolul nu poate pune stapinire pe noi in intregime,prin nici un fel de mijloace.daca stapineste puternic unii oameni,acest lucru se datoreaza faptului ca ca acestia s-au lasat stapiniti de el de buna voie,fara sa se impotriveasca"(iacob 4,7)deci instalarea directa a duhului necurat in om se face numai cu ingaduinta lui dumnezeu,constituind adesea urmarea vietii desfrinate si usuratice a celui pacatos.

 
#37 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:53

razboiul crestinilor cu diavolii____de ce au nevoie diavolii de jertfe?un fel de hrana(energie) pentru demoni sunt jertfele. iata ce spune sfintul vasile cel mare:"demonii ca unii ce sunt cazuti prada voluptatii si patimilor,se desfateaza si se hranesc cu ofrande..in timp ce jertfele se ard in foc ,singele lor se transforma in vapori si descompunindu-se in felul acesta in particule fine,se prefac intr-o stare ce ce corespunde esentei demonilor.ei se hranesc cu aceste emanatii,desigur nu asa ca si cum le-ar minca sau si-ar umple cu ele pintecele,ci asemeni unor animale(stridii,etc),care primesc hrana cu intreaga lor fiinta.din aceasta pricin demonii devoreaza cu lacomie gazele care se produc in urma arderilor jertfelor,tigarilor fumate,si inhaleaza si fumul aromatelor,ca substante care si le-au adaptat pentru hrana.iata cum se explica cultul jertfirilor in fata statuilor idolilor ,la popoarele pagine."toti idolii la care se inchina paginii sunt inconjurati de diavoli,care isi gasesc placerea in jertfele care se fac.iata de ce toate sectele satanice aduc jertfe de animale si chiar umane demonilor,la care se inchina si slujesc.cind se aducea jertfa unui idol(demon),o parte din ea era destinata demonului.de acea cel care bea din paharul umplut pentru jertfe idolesti,bea din paharul demonului(1 cor. 10,21)pentru falsele minuni pe care le faceau demonii,oamenii le aduceau jertfe si le ofereau onoruri,magulind astfel orgoliul satanei.astfel de oameni sunt asa de uniti cu demonii,incit atunci cind dumnezeu savirsea prin crestini o minune,acestia ii prigoneau si-i omorau.

 
#38 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:53

razboiul crestinilor cu diavolii__________de ce ingaduie dumnezeu existenta diavolilor? din iconomie dmnezeiasca,diavolul n-a fost trimis in gheena sortita lui,ci a fost lasat dezlegat pentru probarea si cercetarea omului si a voii lui libere,pentru ca fara voia sa sa-i faca pe sfinti mai incercati si mai dreptisi sa le fie pricina de si mai mare slava,iar siesi sa-si adune osinda si mai indreptatita prin raul pe care il face si cu ispitele pe care le ridica impotriva oamenilor.capetenie a veacului acesta si stapinitor a toate celo vazute a fost la inceput omul,fiind rinduit la aceasta de dumnezeu.pentru ca nici focul nu putea ceva asupra lui,nici fiarele nu-l vatamau,nici otrava nu avea efect asupra lui.dar odata ce a fost amagit de diavol,a pierdut harul duhului sfint si stapin al lumii a devenit diavolul.din aceasta cauza vrajitorii si fermecatorii,devin prin puterea diavoleasca facatori de minuni diavolesti.ei stapinesc otravurile si apa si focul,dupa cum aratau vrajitorii din egipt,care s-au impotrivit lui moise!(iesirea 7,8,9,10) si simeon care s-a luptat impotriva sfintului apostol petru.sfintul ignatie briancianinov spune" porunca data de dumnezeu in rai,care interzice omului sa guste din rodul pomului cunoasterii binelui si raului,nu a fost anulata.ea il incearca mereu pe om pina astazi. mereu este prezent linga noi diavolul si ne indeamna sa gustam din fructul oprit.el nu inceteaza sa ne ademeneasca prin cugeteri pacatoase si lumesti,dezlantuindu-ne nemasurat patimile."sfintu l ioan * de aur ne spune exact motivele pentru care dumnezeu ingaduie existenta diavolului si nu-l impiedica sa ne atace cu cu ispitele sale:" in primul rind sa cunosti ca te-ai facut mai puternic decit diavolul,insemnindu-te ,in numele lui hristos ,cu crucea datatoare de viata;in al doilea rind ,pentru a trai in smerenie si a nu te preamari prin bogatia darurilor si sa nu uiti neputinta ta si puterea celui care te ajuta;in al treilea rind,pentru ca acest duh necurat vazindu-ti rabdarea cu care rezisti ispitelor,sa se convinga ca l-ai parasit cu desavirsire si te-ai departat de el;in al * rind,pentru a avea o cunostinta clara asupra comorilor ce iti sunt incredintate ,caci diavolul nici nu ar incerca sa te atace daca te-ar vedea pe treapta cea mai de sus a neprihanirii".

 
#39 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:53

o categorie de demonizati sunt toti ereticii si invatatorii mincinosi ,care prin invataturile lor gresite schimba adevarul sfintelor scripturi si duc la ratacire pe unii crestini.despre acestia sfintul apostol pavel spune :" dar duhul graieste lamurit ca in vremurile cele de apoi unii se vor indeparta de la credinta luind aminte la duhurile inselatoare,la invataturile demonice."(tim.4, 1) iar sfintul ioan * de aur zice:"ca acestia sunt toti incepatorii de eresuri,care,povatuit i fiind de demoni,vor grai minciuni catre cei bine credinciosi,spre a-i indeparta de biserica ortodoxa".in momentul in care unii ca acestia parasesc dreapta credinta,duhul sfint se indeparteaza de la ei.luati aminte dar,crestiniortodocsi,ca toti cei ce vor sa va desparta de sfinta si dumnezeiasca biserica ortodoxa,sunt oameni demonizati,iar mintile lor sunt miscate de duhurile cele viclene ale iadului.,deci,toti cei care va invata erezii si propovaduiesc alta invatatura straina de credinta ortodoxa si care se impotrivesc invataturii adevarate a bisericii ortodoxe sunt numiti de sfinta scriptura fii ai diavolului.(in. 8,44).toti acestia pot fi izbaviti de robia diavolului si patimilor,care ii tin legati cu lanturile deprinderilor,daca vor veni de bunavoie la biserica si isi vor marturisi cu cainta pacatele,implinind canonul dat de duhovnic.fara aceasta,nici unul dintre acesti demonizati ,bolnavi la suflet si la trup,nu se pot elibera de patimi,de diavoli si de osinda iadului.sa nu uitam ca prin pacate oamenii sunt loviti de tot felul de boli si suferinte,ajung robi ai cumplitilor diavoli si-si pierd mintuirea sufletului. oare citi crestini nu sunt astazi robiti de betie si de desfriu?cite mame nu-si ucid pruncii prin avort?cite familii nu se destrama prin divorturi ca urmare a acestor pacate grele? tot demonizati sunt cei stapiniti de diferite patimi cum ar fi necredinta,uciderea ,ura,betia,iubirea de argint,desfrinarea,mindria,inv idia,trindavia,lacom ia si altele.tot demonizati sunt si vrajitorii,fermecatorii, ghicitorii,care amagesc pe cei slabi in credintacu puterea duhurilor rele.acestia parasesc pe dumnezeu si cer ajutor diavolilor astfel devenind ei insisi demonizati si osinditi la vesnicele chinuri ale iadului.

 
#40 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:54

cele trei cete diavolesti-diavolii fiind inainte de cadere duhuri si cazind din imaterialitatea lor ,au capatat o oarecare grosime(materialitate),dupa ispitele pe care le lucreaza si de care sunt imbibati."pierzind diavolii bucuria duhovniceasca-ingereas ca,patimesc si ei voluptatea paminteasca ,la fel ca si oamenii,prin deprinderi si patimi trupesti"(sfintul grigorie sinaitul).din aceasta cauza si sufletul omenesc zidit dupa chipul si asemanarea lui dumnezeu,rational si ginditor,,a devenit din pacate ,dobito cesc si nesimtitor duhovniceste si aproape fara minte,iar prin placerile de lucruri materiale nu mai cunoaste pe dumnezeu.pentru ca deprinderile rele si pacatele prefac firea si schimba lucrarea firii.astfel s-au format si cele trei cete diavolesti: 1-prima ceata este ceata duhurilor desfrinate si baloase,care actioneaza ca niste lipitori asupra puterii poftitoare a oamenilor.ei se hranesc cu putoarea placerilor desfrinate ale oamenilor. acesti diavoli plutesc in puterea poftitoare a oamenilor,,in desfrinare,in lacomia pintecului,in lene,in oceanul bauturii,ca unele care sunt alunecoase prin fire si se bucura de umezeala placerilor nerationale.ele ridica asupra omului valuri de ginduri de intinaciune. 2-a doua ceata diavoleasca o reprezinta ceata diavolilor miniosi,care este minioasa si razbunatoare,ca niste fiare mincatoare de trupuri,ca niste ciini care ling singe si se hranesc cu putreziciuni.ea are ca locuinta puterea minioasa a oamnilor.3- a treia ceata diavoleasca este ceata diavolilor rationali-arhiconi,care sunt cei mai apropiati slujitori ai satanei si se ocupa in special cu interpretarea eretica a sfintei scripturi.ele sunt duhuri usoare ,subtiri,ca niste duhuri aeriene si actioneaza asupra puterii rationale,contemplative a sufletelor omenesti,aducind in mintile oamnenilor ereziile,filozofiile inalte,nalucirile,vrajitori ile....uneori se arata in chip de pasari si de ingeri(2 corintieni 11,14)ca sa-i amageasca pe crestini(filocalia 7,p. 143)

 
#41 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 07:54

pozitia bisericii ortodoxe romane in problema amprentarii si introducerii cipurilor in pasapoarte este corecta si ancorata puternic in realitate. inaltii prelati ne-au dat din nou posibilitatea sa alegem,cu amprentati ca raufacatorii sau neamprentati ,cu cip sau fara cip,cu sau fara demnitate.nu au impus nici unui credincios ce sa faca,ei au tras un semnal de alarma,iar poporul o sa hotarasca ce vrea sa faca. au facut tot ce trebuie ca politicul sa nu-si bata joc in continuare de noi si sa ne trateze ca pe niste vite fara minte si demnitate!apar tot felul de initiati si tot felul de "demni" care dau sfaturi si traseaza directia pe care,dupa mintea lor ingusta si intunecata ,biserica ortodoxa romana trebuie sa actioneze si sa fiinteze. acesti "iluminati" nu au inteles(sau sunt rau voitori) ca biserica ortodoxa romana face voia lui dumnezeu si urmeaza calea lui. restul sunt discutii sterpe si desarte.este unul pe forum de-si zice elena care este foarte dezamagit de si indurerat de pozitia bisericii. ce sa-ti spun,auzi,asa ceva nu se poate. sa-l dezamageasca pe el dreptul,demnul si luminatul,vai,vai,vai!! ! pai hai sa facem un comitet sau o asociatie si sa dictam noi ce sa faca si cum sa faca preotii si biserica . nu ai nici un fel de pregatire in domeniu,da esti dezamagit. sa fim seriosi! este ca si cum un macelar i-ar da sfaturi medicului chirurg sa opereze pacientul pe creier cu satirul,pentru ca asa stie el ca se deschide repede si usor un craniul.rezultatul este clar. cine are bun simt si minte limpede pricepe ca toate lucrurile pe acest pamint au o rinduiala care trebuie respectata.

 
#42 charles darwin 11.02.2010 07:56

charles darwin, marie curie, abraham lincolnsi florence nightingale sunt numai cateva dintre personalittiile mondiale de mare influenta care au avut probleme psihice. un studiu realizat in marea britanie si publicat de telegraph.co.uk arata ca evenimentele cruciale ale omenirii au fost generate de personalitati care sufereau de tulburari psihice. cercetarea arata ca winston churchill, curiesi lincoln, care sufereau de depresie, darwin, care avea crize de anxietate si suferea de agorafobie, au avut un rol decisiv asupra viitorului omenirii. chiar si florence nightingale, cea care a pus bazele serviciului sanitar modern, era maniaco-depresivs. unul dintre conducstorii studiului este alastair campbell, fost membru al guvernului de la londra. acesta este de psrere cs niciun politician care ar recunoste ca are probleme psihice nu ar ajunge sã£â¤a detina o functie de conducere. "churchill era depresiv si avea probleme legate de consumul de alcool, darwin suferea de anxietate, care se manifesta sub forma de dureri de stomac, migrene, agorafobie, palpitatii ale inimii si tulburari mintale, care il faceau sa planga. ar fi fost media sau publicul intelegatoare la adresa lor, in aceste conditii? statisticile sugereaza ca nu", a precizat campbell. asta-i marele darwin care a murit in mizerie! ce circar ,ce fraieri care au pus botul la teoriile unui schizofrenic!

 
#43 charles darwin 11.02.2010 07:56

darwin in urma unor noi descoperiri, s-a aflat ca parintele evolutionismului cheltuia, in studentia de la cam­bridge, mai mult pe incaltaminte decat pe carti. renumitul naturalist a dus o viata "de gentleman" cat timp a stat la cambridge: avea oameni pe care ii platea pentru a-i rezolva diferitele indatoriri zilnice. istoricii au dat peste sase documente financiare apartinand acestuia, care dezvaluie detalii interesante despre viata de zi cu zi a tanarului student darwin. notitele respective sunt facturi la frizer, cosar, farmacist, hamal, palarier, spalatoreasa, printre altele. de asemenea, aceste inregistrari proaspat descoperite arata ca studentul nu se multumea cu portia zilnica oferita la cantina facultatii, cumparandu-si mereu mancare in plus. suma totala cheltuita de tanarul darwin pe perioada studentiei se ridica la 46.000 de lire in banii de astazi. camerele in care a locuit la cambridge - recent renovate si deschise publicului larg - se pare ca au fost unele dintre cele mai bune, mai dotate sau macar unele dintre cele mai scumpe puse la dispozitia elevilor. cum era de asteptat, in inregistrarile financiare ale acestuia, apar foarte putine referiri la carti si la materiale care ar fi insemnat un ajutor suplimentar in ceea ce priveste activitatea lui de studiu. darwin a preferat sa isi petreaca majoritatea studentiei facand orice altceva in afara invatatului, precum calarie si tir. anul acesta se implinesc 200 de ani de la nasterea renumitului naturalist si 150 de la prima publicare a lucrarii sale de top "originea speciilor".

 
#44 penticostalii 11.02.2010 08:00

penticostalii se mai numesc si tremuratori si spiriti.li se zice tremuratori din cauza tremurarilor pe care le manifesta sub pretinsa influenta a sfintului duhpogorit asupra lor si spiriti pentru ca pretind a darul vorbirii in limbi,ca si apostolii dupa cincizecime facind din aceasta credinta punctul central al vietii si invataturii lor au reconsiderat toate celelalte puncte ale credintei crestine in functie de aceasta,subordonindu-le ca importanta si prioritate acestuia,constituindu-se astfel ca secta.originea sectei este in america,datind abia de la inceputul secolului al xx-lea,fiind infiintata din sinul baptistilor de predicatorul baptist carol parham.acesta a inceput sa propovaduiasca ratacirea ca sfintul duh se revarsa din nou cu putere la o apropiata a doua pogorire a sa si ca, la 3 ianuarie 1911 ,s-a pogorit deja peste 13 persoane. si tu sectarule ,vrei ca eu cel de credinta crestin ortodoxa sa-mi las credinta mea de 2000 de ani pentru secta ta infintata cu mai putin de 100 de ani in urma?!?!?!!esti hilar si penibil!!!!!degeaba se chinuie satanele sectante ca sa ne desparta de credinta stramoseasca pentru ca nu vor putea face asta niciodata!!!!!!!!!!indr acitii astia nu cunosc ce inseamna sa fii un popor ortodox si sa ai radacini adinci si bine ancorate in adevarata credinta in dumnezeu!!!!

 
#45 penticostalii 11.02.2010 08:01

daca auziti ce fac pastorii penticostali, va apuca groaza! Datorita faptului ca in ultimii ani s-au facut dezvaluiri asupra modului cum pastorii fura banii din biserici si se imbogatesc peste noapte ca politicienii, patriarhul Cultului Penticostal, Pavel Rivis Tipei, a introdus in bisericile sale obligatoriu zeciuiala (a zecea parte din tot venitul fiecarui membru din biserica), bani pe care ii ia pastorul fara a plati vreun impozit Statului Roman, pe langa salariul pe care il primeste de la Bugetul Statului!

Sunt pastori penticostali care au zeci de firme in biserici (membrii care platesc zeciuiala) si castiga mai mult decat un patron de magazin alimentar care are adaus comercial de 5% in magazin. La zeciuiala pastorii mai adauga cate o colecta pentru o biserica noua care se construieste in cult, mai cate o colecta pentru o familie cu multi copiii, colecte din care pastorii isi opresc cat au nevoie pentru asigurea comfortului familiei si copiiilor lor, dau bani cu camata, platesc rate la banca, exemplu rata fiului presedintelui cultului penticostal care i-a scos banca vila la licitatie pentru un credit de 9,3 miliarde luati in anul 2007 (a crezut ca de la banca socate bani ca si cum ii fura din biserici!). Mai sunt unii pastori care primesc donatii/aduc masini straine de dincolo, si dupa ce le inscriu pe biserica fara taxa de inscriere le vand mai departe, inseland Statul Roman!

Statul se simte obligat sa ajute conducatorii bisericii cu bani foarte multi si sa-i lase sa faca ce vor in biserici, deoarece biserica grupeaza pe bolnavii/prostii/pleava/rebuturile societatii pe care ii fabrica politicienii; pentru a conduce biserica politicienii au recrutat/selectat cei mai activi activisti de partid care sunt capabili sa conduc turme imense de mameluci la Sectiile de Votare, si unde sunt pusi sa voteze pe cei mai hoti si mafi(H)oti politicieni, printre care si deputatul Lucian Rivis Tipei, fiul presedintelui Cultului Penticostal, Pavel Rivis Tipei!!

Atat timp cat statul nu mai "fabrica" prosti/indobitoceste noua generatie, si nu o mentine bolnava fizic si psihic, atunci biserica ar da faliment!

Numarul dobitocilor, dimpotriva trebuie marit, copiii trebuie sa fie cat mai incuiati la minte, la scoala sa poata merge doar cei care au bani foarte multi, copiii de baroni/bani gata, nicidecum politicul nu vrea o societate prospera; toate actiunile politicului, sunt indreptate impotriva copiiilor care se nasc mai destepti decat parintii, dar care trebuie sa ajunga mai dobitoci decat ... animalele !!

Cele mai importante scopuri ale politicienilor este de a indobitoci noua generatie si de a o mentine bolnava, prin tot felul de "finisaje de suprafata" inducand cetatenilor ca politicienii sunt cei care doresc binele copiilor nostrii, insa realitatea este alta.

Daca Guvernul Romaniei nu ar acorda facilitati si nu ar da bani acestor pastori, atunci multi dintre cei mai corupti/mafi(H)oti politicieni ar „zbura” din Parlamentul Romaniei!!

 
#46 penticostalii 11.02.2010 08:02

unii dintre conducatorii cultului penticostal si chiar foarte multi dintre
- - ei,au colaborat dintotdeauna cu serviciile de securitate ale statului. - -
pentru cei care nu stiu acest lucru, sau nu vor sa creada sunt dovezi destul de clare, si anume:

1. actualul presedinte al cultului penticostal, pavel rivis tipei, inainte de revolutie, pe vremea cand era presedinte al comunitatii penticostale arad, a venit la biserica penticostala din caransebes impreuna cu pastorul penticostal, leontiuc constantin (tatal pastorului marius leontiuc - frauda carea inselat mai multe persoane de buna credinta din orasul cluj-napoca cu peste 1 milion de euro, iar in prezent este arestat) care a ocupat functia de secretar, vicepresedinte si presedinte a comunitatii regionale penticostale arad, presedinte a casei de pensii si ajutoare a cultului penticostal si multe functii de conducerein cult, si l-a amenintat pe conducatorul biseicii din caransebes din timpul acela, diaconul harambasa dumitrie, ca vine cu militia la biserica daca nu accepta pe izbasa daniel ca conducator de biserica.
harambasa dumitrie s-a opus ca acest izbasa daniel sa nu intre in conducerea bisericii caransebes, deoarece s-a casatorit cu o femeie pe care a luat-o de la un barbat din paltinis, si analizand dupa biblie izbasa nu trebuia promovat intr-o functie in biserica, dar a facut armata cu leontiuc constantin, care la randul lui era foarte bun prieten cu imputernicitul de la culte, teperdel. harambasa dumitrie si-a dat atunci demisia, iar izbasa daniel recunoaste acum, cam tarziu ca el nu a vrut acest lucru, dar i s-a impus de prieteni !! - -
2. moise ardelean, inainte de anul 2000, pe timpul cand era presedinte de comunitate la arad, a venit cu politia la biserica penticostala iaz, pentru a nu scapa controlul conducerii bisericii. - - 3. in data de 11 august 2008, pastorii penticostali de la comunitatea regionala penticostal arad, nelu filip, mot dumitru, rus dorel, coroban titus s-au dus l-a biserica penticostala paltinis cu doua echipaje de politie pentru a bloca accesul in biserica lui bogdan marius!!!

4. deci nu numai subsemnatii, seracin aurel junior si senior au fost trimisi la postul de politie turnu-ruieni, pentru a le face de cunoscut ca sunt exclusi din raiul securistilor sus-mentionati.

5. un alt securist a fost maris alexandru,care a ocupat inainte de revolutie functia de contabil la comunitatea regionala arad. dupa revolutie, acest maris, a fost obligat sa-si mute cativa ani domiciliul fortat din arad la fetele lui din america; in caz contrar era omorat pentru binele lui facut credinciosilor penticostali inainte de revolutie.

6. la alegerile generale din cultul penticostal care au avut loc la biserica penticostala elim din timisoara, in octombrie 2006, conform legii cnsas inaltii prelati din cultul respectiv in care au loc alegerile, trebuia sa dea declaratie pe proprie raspundere ca nu au colaborat cu securitatea. din turma de cca. 400 de pastori care au participat la alegeri, doar doi pastori au dat declaratie ca nu au colaborat si nu colaboreaza cu securitatea. ramane ca dumneavoastra cei care cititi sa va faceti o imagine despre cei care conduc cultul penticostal, colaboreaza sau nu cu securitatea!!!

7. si in cultul penticostal au fost ofiteri cu grad de colonel in direcå£ia i-a - informaå£ii interne (a securitäƒå£ii).
unul dintre ei a fost chiar sandru trandafir, care si-a marturisit pacatul inainte de a muri cum isi turna fratii intru domnul la securitate. si acum cultul penticostal are multi ofiteri de securitate care isi terorizeaza enoriasii.
va puteti imagina cat de mare este reteaua de informatori si colaboratori de care dispune ofiterul de securitate numarul unu al cultului penticostal, tovarasul securisto-comunist pavel rivis tipei, care este constient de faptul ca odata ce a hotarat sa ramana ofiter activ si dupa anul 1989, la dosar nu mai poate cauta nimeni pentru a-l deconspira, deoarece dosarele sunt socotite secrete de stat.

niciunul dintre ofiterii securitatii care este inca activ in interiorul serviciilor de informatii aparute dupa 1989 nu poate fi deconspirat. dosarele de activitate vor ramane in aceste cazuri, secrete de stat. - - -

informator - persoanäƒ, de obicei cu angajament de colaborare, care oferea prin note informative diverse informaå£ii despre persoanele urmäƒrite de securitate ofiå£erului de legäƒturäƒ care îl îndruma.
pentru cei care vor sa mai devina membrii ai cultului penticostal vreau sa ii atentionez ca acest cult are statut propriu, la fel ca si un partid politic. in biserici nu se mai i-au decizii dupa biblie, ci pastorul ia singur deciziile dupa urechea lui; cel mai mare scop urmarit de pastori in biserici sunt veniturile bisericii care din ce in ce sunt tot mai mici, iar pentru acest lucru au marit de foarte multe ori cotizatia si au impus enoriasilor tot felul de taxe: colecta, zeciuala, donatii, misiune, ei cerand toata duminica bani in biserica. dovada ca veniturile le-au scazut este faptul ca stau mereu cu mana intinsa cersind bani la politicieni si guvernanti in schimbul voturilor din biserica !! … iar la conferintele penticostale, intotdeauna problema nr. 1 care se dezbate cel mai mult este despre bugetul si finantele comunitatilor. - - -

mai mult decat atat, presedintele cultului penticostal si-a bagat fiul, lucian rivis tipei in politica, ajungand deputat in parlamentul romaniei, pentru a-si mari averea si a speria mai mult pe cei care inca mai citesc biblia, si vad altfel lucrurile!!!!

 
#47 MISIONAR Salvatorul de suflete 11.02.2010 08:05

Preotul din mijlocul drogaţilor
de Daniel BEFU | 27 MARTIE 2009

De ÅŸase ani, toxicomanii din spitalul Sfântul Stelian se tratează, pe lângă metadonă ÅŸi consiliere psihologică, ÅŸi cu Dumnezeu

Preotul ortodox Iulian Scarlat a renunţat la ideea de a avea o parohie din beton şi cărămizi, pentru a-şi ridica o biserică vie, din suflete salvate de la heroină

11 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere
Toxicomanii vin nechemaÅ£i în biroul preotului la consiliere spirituală, ca să le mai oblojească din rănile sufleteÅŸti

„Ce ÅŸtii tu, mă, despre sevrajul meu?” e replica rostită adesea de drogaÅ£ii care intră întâia oară pentru consiliere spirituală în biroul-capelă al preotului Iulian Scarlat. Clericul aÅŸteaptă ÅŸi cinci ani numai să-ÅŸi ia revanÅŸa: „Când unul se recuperează, simÅ£i că se naÅŸte a doua oară ÅŸi tu odată cu el”. A urmat teologia visând la parohia lui, dar soarta l-a făcut asistent social la spitalul Sfântul Stelian: „Åžtiu că Dumnezeu a rânduit ÅŸi sunt fericit că-s ÅŸi asistent social, ÅŸi preot. De ÅŸase ani, dependenÅ£ii, scumpii de ei, mă cam ÅŸtiu, s-a cam dus vorba că părintele e ataÅŸat ÅŸi sufleteÅŸte de ei. S-a creat un oarecare folclor, să zicem aÅŸa, în cercurile lor, să nu fie spre laudă”. Pe cât e de popular în mediile underground, pe atât de puÅ£in cunoscut e între confraÅ£ii lui: „Stând numai cu toxicomanii, am pierdut legătura. Eu nu mai ÅŸtiu deloc preoÅ£ii din BucureÅŸti dacă stau mereu pe aici”.

Din 2003 încoace a spovedit ÅŸi a făcut dezlegări pentru sute de toxicomani, i-a dus în excursii pe la mănăstiri ÅŸi i-a transformat în cinefili. Zeci dintre ei au scăpat definitiv de drog sub îndrumarea lui ÅŸi a psihologilor din spital. Alte sute de tineri sunt încă pe drum. La baza succesului său se află cea mai simplă dintre filosofii: „Important e să nu judeci omul, să înÅ£elegi că întâi de toate e drama lui, drama unei vieÅ£i care se ratează. De multe ori decade din demnitatea umană pentru că el este modificat de substanÅ£a pe care o consumă ÅŸi care l-a înrobit. La o anumită vârstă, a luat un tren prost în viaţă ÅŸi este un tren din care nu prea mai poate să se dea jos prin propria putere. SoluÅ£ia e empatia, sau «împreuna suferinţă» cum îi spunem noi, ortodocÅŸii. CauÅ£i să înÅ£elegi ce s-a petrecut în vieÅ£iÅŸoara aia a lui. Îi abordez după cum mă luminează Dumnezeu: «Scumpule, caut să înÅ£eleg ce se întâmplă în sufleÅ£elul tău»”.

Modest ÅŸi ruÅŸinos, preotul spune că această atitudine faţă de drogaÅ£i a deprins-o de la asistentele medicale din Sfântul Stelian: „În 2003, când am fost detaÅŸat cu jumătate de normă de către arhiepiscopie, am fost foarte plăcut surprins că drogaÅ£ii erau abordaÅ£i cu apelativul „mamă” de către infirmiere. ÅžtiÅ£i, căldura aceasta e unul dintre factorii care m-a determinat să mă ataÅŸez de spital ÅŸi să cer normă întreagă aici”. În viziunea părintelui Scarlat, tinerii pică în capcana drogurilor din cauza democraÅ£iei prea libertine, în care limitele ÅŸi direcÅ£iile călăuzitoare au dispărut: „E o libertate haotică din care s-au născut plăceri ÅŸi dorinÅ£e bolnăvicioase. Se împlinesc cuvinetele sfinÅ£ilor când oamenii vor zice binelui rău ÅŸi răului bine ÅŸi oricine va mai face binele va fi socotit nebun.

Azi vedem tineretul cât de prost e orientat. Cine are interesul să propovăduiască o libertate atât de haotică din care să se nască plăcerile astea drăceÅŸti, dorinÅ£e nesănătoase ÅŸi manifestări la un moment dat aberante ÅŸi chiar bizare. Vorbeam ieri cu un pacient care este în abstinenţă, a terminat ÅŸi cu tratamentul de metadonă, s-a lăsat ÅŸi de tutun, un progres foarte mare, dar el spune că din când în când mai arde ÅŸi el cauciucurile la maÅŸină, că: «aia să nu faci», «ailaltă să nu faci», e deja prea mult. Le arde pur ÅŸi simplu. Turează motorul, bagă maÅŸina în viteză cu frâna pusă ÅŸi arde efectiv cauciucurile. Văzându-mi mirarea, alt pacient de-al meu vine cu o completare: «Ce vă surprinde aÅŸa? Există cauciucuri pe culori în funcÅ£ie de ce nuanţă de fum vrei să scoată»”.

„Ai muÅŸcat la drog”

În cursul consilierii spirituale, preotul Iulian Scarlat le vorbeÅŸte drogaÅ£ilor pe limba lor: „Noi avem un jargon: «Ai muÅŸcat la drog». Este o expresie extrem de crudă, dar asta e realitatea. Dacă ai muÅŸcat greÅŸit, viaÅ£a nu te iartă”. Alt cuvânt ÅŸtrengăresc din vocabularul preotului e „băieÅ£eală”. DefiniÅ£ia lui nu e în DEX, însă sensul l-au explicat doi dintre pacienÅ£ii preotului: „Unul din ei ÅŸi-a injectat odată pastile ce ar trebui administrate pe cale orală. El însă ÅŸi le-a pisat ÅŸi ÅŸi le-a administrat intravenos, au făcut blocaj pe venă ÅŸi cert e că până la urmă au ajuns să-i taie mâna. Apoi au venit amândoi la mine în capelă ÅŸi s-au pus pe filosofat: «Uite, mă, am zis că suntem băieÅ£aÅŸi ÅŸmecheri ÅŸi uite ce s-a ales de băieÅ£eala noastră. Eu de la constipaÅ£ie nu-mi fac nevoia mare cu săptămânile ÅŸi, când încerc să ies afară, îmi explodează burta, iar tu ai rămas fără mână»”. Cu toată mila lui, părintele nu s-a mai abÅ£inut ÅŸi i-a dojenit: „Uite ce vă mai învaţă necuratul, dar nici pe el nu mai pot da vina, că nici lui nu-i dă prin cap ce vă dă vouă”.

Spovedania care dă aripi

DeÅŸi meseria de asistent social te face să înÅ£elegi de o manieră profesionistă problema dependenÅ£ei de droguri, de când a călcat pragul spitalului Sfântul Stelian, preotul Iulian Scarlat a descoperit că „puterea sutanei” e mai de folos în vindecarea toxicomanilor: „Literatura spune că boala lor este o boală bio-psiho-socio-spirituală, deci e ÅŸi spirituală. Deznădejdea pe care au căpătat-o e pentru că ei fac lucruri care intră în contradicÅ£ie dură cu morala creÅŸtină. Lipsa asta a lui Dumnezeu din vieÅ£ile lor ei o resimt mereu ÅŸi simt că nu se mai pot realiza înaintea lui Dumnezeu. Nu mai au acest curaj de a tânji după El. Se simt ca niÅŸte Caini. A fost ca o izbitură să-Å£i dai seama că cei care au accesat resursele bisericii, care au venit ÅŸi s-au spovedit s-au recuperat mult mai frumos ÅŸi mai repede decât cei care n-au făcut treaba asta.

Este eliberarea pe care el o simte în momentul în care se apropie iar de Dumnezeu ÅŸi reuÅŸeÅŸte oarecum să se împace, deÅŸi în sufleÅ£elul lui oricum vor rămâne ceva reÅ£ineri”. Însă, de cele mai multe ori, preotul trebuie să aÅŸtepte ÅŸi un an până când drogatul alege să îÅŸi deschidă sufletul rănit ÅŸi să ceară leac de Sus: „În primele luni citim dezlegările iar până la spovedanie este un urcuÅŸ mai anevoios ÅŸi nici nu este bine să dai buzna în viaÅ£a lor, să le ceri totul dintr-odată”.

Cinemateca din spital

Părintele Scarlat ÅŸi-a propus să înfiinÅ£eze la spital ÅŸi o ÅŸcoală informală, care oferindu-le o alternativă de petrecere a timpului liber, să-i ajute pe tineri să se rupă de anturajul păcătos: „Le-am creat o videotecă aici cu 600 de filme ÅŸi zilnic le punem filme cu tematică creÅŸtină sau cu pilde după care le discutăm. Am încercat să punem filme care abordează teme legate de viaÅ£a consumatorilor, dar am renunÅ£at. Ce să le mai pui, că drame de-astea au tot trăit. ViaÅ£a lor este o dramă. Astăzi am pregătit «Kingdom of Heaven», ieri le-am pus «Gladiatorul», dar le mai scap ÅŸi filme ÅŸocante, care să-i zgâlÅ£âie, ca «Human Trafficking»”. Fiindcă toxicomanii trebuie să înveÅ£e să scoată iar capul în lume, preotul îi strânge ca pe puiÅŸori în jurul lui ÅŸi-i scoate în excursii pe la mănăstiri sau iese cu ei după-amiezile în parcurile din BucureÅŸti :”Mă mai întreabă unii câteodată: «Domne, dar n-ai o reÅ£inere, nu Å£i-e frică să ieÅŸi cu ei, să fii singur în mijlocul a 20 de drogaÅ£i?». «Nu, domne, chiar nu mi-e. Am fost de atâtea ori cu ei ÅŸi, dacă investeÅŸti în ei, le arăţi că ai încredere în ei, ei săracii se străduiesc să fie pe măsură»”.
daniel.befu@gandul.info

 
#48 BISERICA SALVEAZA 11.02.2010 08:06

suflete si trupuri de la moartea paminteasca si cereasca!!!!!centrul medical "providenta" ; isi va deschide larg portile pentru bolnavii saraci primul spital cu paturi deschis de biserica ortodoxa sanatate - primul spital cu paturi deschis de biserica ortodoxa spitalul are 43 de paturi pentru bolnavii saraci marti, 21 octombrie 2008 » prima unitate cu paturi a bisericii ortodoxe romane, si anume spitalul providenta din iasi, se va deschide la sfarsitul acestui an de catre mitropolia moldovei si a bucovinei. aici vor fi ingrijiti oameni nevoiasi si loviti de boala. preotul ion serban, consilier pentru activitatea medicala din cadrul mitropoliei moldovei si bucovinei, a declarat ca lucrarea "face parte din opera social-filantropica a bisericii. serviciile socio-medicale vor fi gratuite pentru familiile sarace, cu multi copii, copii cu handicap sau pentru monahii din manastirile sarace", a explicat preotul ion serban. in ceea ce priveste calugarii si calugaritele, preotul serban a precizat ca mitropolia se confrunta cu multe cazuri, fapt pentru care aceasta plateste asigurarea de sanatate, desi ar fi corect ca si acesti oameni sa beneficieze de ajutor social. spitalul este structurat pe mai multe niveluri si a avut ca model un spital cantonal din elvetia, proiectul fiind sustinut de binefacatori din tara si din strainatate. unitatea dispune de 43 de paturi, repartizate in rezerve de cate 1, 2, 3, 4 paturi, fiind toate dotate cu grupuri sanitare. spitalul are si un bloc operator, cu o instalatie cu flux laminar ce asigura filtrarea superioara si conditionarea aerului in acesta, si care dispune de doua sali de operatie, salon postoperator comun si departament de anestezie-terapie intensiva. la demisol si parter sunt amenajate cabinete de consultatie de tip ambulatoriu, in special pentru sectiile cu paturi pentru care se doreste spitalizarea: oftalmologie, chirurgie generala, ortopedie traumatologie, medicina interna si cardiologie, recuperare medicala, medicina fizica, kinetoterapie. unitatea ofera deja unele servicii pentru specialitati si cazuri care nu necesita internare si care pot fi rezolvate in maximum 12 ore, in specialitatile oftalmologie, chirugie generala, ortopedie, medicina interna si cardiologie, urologie, pediatrie, recuperare medicala. pentru serviciile aflate in contract cu casa de asigurari de sanatate se percepe coplata la un nivel acceptabil pentru cine poate plati. coordonatorul proiectului, dr. vasile cepoi, a informat ca aici vor lucra 12 medici de diferite specialitati, 26 de asistente si alti coordonatori. de asemenea, maicutele care vor sa ajute oamenii sarmani vor beneficia de pregatire de specialitate. » servicii medicale serviciile paraclinice care se efectueaza sunt: analize de laborator, radiografii, mamografii, ecografii de abdomen, pelvis, parti moi de cord, pentru adulti sau copii, electrocardiograme, electroencefalograme, probe de efort, citoscopii, litotritii extracorporale, multe dintre ele numai pe baza biletului de trimitere. spitalul are bucatarie proprie, spalatorie si un generator de mare putere. dr. vasile cepoi a subliniat ca spitalul are angajat personal medical de specialitate si cadre medii pentru fiecare specialitate.

 
#49 da preoti angajati 11.02.2010 08:06

cu salar in slujba statului!_______parin te pentru 1.400 de copii _____________________ andreea tuliga__________ duminica, 08 martie 2009__________ un preot din valea plopului este mân gâierea pe care o primesc sute de copii abandonati de parinti. nicolae tanase îi creste ca pe propriile odrasle. la 15 kilometri de valenii de munte, în satele valea screzii si valea plopului, judetul prahova, îsi duce traiul o familie „grozava”, care numara 286 de suflete. parinte le este preotul satului, nicolae tanase, care, dupa ce a vazut la începutul anilor ’90 cum ard copiii avortati la crematoriu, a decis sa lupte împotriva fenomenului. n-a banuit nicio clipala început ca, în urma luptei, va obtine si copiii. pâna acum, preotul a avut în grija peste 1.400 de micuti, pe care i-a crescut cu ajutorul binevoitorilor. „ne-au chemat în maternitate si ne-au pus în brate 13 copii. «dv. ati zis, noi am ascultat, ce facem cu ei?». când i-am adus aici, vreo doua zile ne-a luat pâna i-am împartit prin sat. asa am început timp de 4 ani sa gazduim copii fara niciun fel de forma institutionalizata”, povesteste preotul, care adunase într-un an peste 80 de copii. „suntem o familie zdravana”_____ despre copiii lui, parintele vorbeste cu dragoste, în timp ce-si mângâie barba lunga. s-a atasat mult de ei, desi considera ca e periculos, dar n-are ce sa faca. spune ca unii dintre locatari l-au mai suparat, dar a avut si satisfactii mari, când au fost premianti la scoala, când au pictat biserica din valea plopului sau când s-au casatorit: „o zi obisnuita arata asa... ca în familie. familia nu are un program scris, dar trebuie sa te duci la timp la scoala, nu trebuie un program prea strict. stim sa servim cafea, sa punem furculita pe dreapta si nu pe stânga. suntem o familie zdravana, numai ca unii vin, altii pleaca. asa e si în familie, lucrurile se tot schimba”. „un om bun, care ne ajuta”__copiii roiesc în jurul preotului tanase si se b ucura de câte ori îl vad venind în tabara, îmbracat în sutana. îi mângâie parinteste pe createt, îi asculta si le da sfaturi. „andreea se duce mâine la recuperare. de ce nu te duci si tu?”, i se adreseaza unui baiat cu probleme locomotorii, în timp ce îi aranjeaza sacoul pe care îl poarta. „este un om bun, care ne ajuta. pot sa merg la scoala, sa fac liceu si facultate”, spune elena, 12 ani, din sibiu, ai carei parinti au plecat în spania. fiecare locuitor are o ocupatie, dupa vârsta si posibilitati: de exemplu, este de serviciu la bucatarie sau facec urat în camera. atelierul de tâmplarie, desi nu produce decât pentru uzul intern al taberei, le asigura celor mici o ocupatie: „avem vaci, nu sunt rentabile. dar cinci fete se ocupa de ele. pentru un copil bolnav sa faci ceva e mare lucru”. milostiv. casele construite de preot adapostesc sute de copii sarmani casa si zestre pentru cei care se casatoresc pâna acum, preotul i-a cununat pe opt dintre ei, dar spune ca pe lista are 41 si spera sa-i aseze c urând la casele lor. dupa ce a început sa construiasca tabara si a cumparat case vechi din sat, la preturi mici, parintele s-a apucat sa le construiasca locuinte celor care se vor casatori: „cine îsi da fata dupa un baiat care n-are casa? cine ia o fata fara zestre? când am maritat fetele, sase la numar, le-am dat frigider, aragaz, plapuma, masina de spaat, sifonier, pat, perne, iar baietii au avut casa sau am pus umarul daca a fost neterminata”. „zi si tu «buna ziua!»” pentru ca micutii din valea plopului s-au înmultit, o alta tabara pentru copii a fost construita în valea screzii, începuta în urma cu 12 ani si care se tot extinde. aici rasuna doar ciocanele si fierastraiele muncitorilor care construiesc acoperisul unei case si muzica religioasa de la o boxa asezata pe un pervaz. cele vreo 15 case cu etaj ale copiilor, înconjurate de dealuri, se zaesc de departe, iar în vârful dealului, doua biserici micute parca îi ocrotesc pe locuitorii din vale. la ora 11.00, în tabara sunt doar copii foarte „nu e pisicmici, restul se afla la gradinita sau la scoala, în sat. într-una din încaperi, o asistenta citeste pentru trei micuti o poveste. nu e pisica e vulpe, e vulpe”, este corectata o fetitade un baietel de 4 ani, blond, îmbracat în rosu. în camera alaturata, un bebelus de 6 luni zâmbeste imediat ce i se acorda putina atentie. mihaela a fost adusa aici împreuna cu cele doua surori ale ei, din camera cu povesti, pentru ca parintii nu au posibilitati...

 
#50 da preoti angajati 11.02.2010 08:07

----------continuare -------------aici rasuna doar ciocanele si fierastraiele muncitorilor care construiesc acoperisul unei case si muzica religioasa de la o boxa asezata pe un pervaz. cele vreo 15 case cu etaj ale copiilor, înconjurate de dealuri, se zaesc de departe, iar în vârful dealului, doua biserici micute parca îi ocrotesc pe locuitorii din vale. la ora 11.00, în tabara sunt doar copii foarte „nu e pisicmici, restul se afla la gradinita sau la scoala, în sat. într-una din încaperi, o asistenta citeste pentru trei micuti o poveste. nu e pisica e vulpe, e vulpe”, este corectata o fetitade un baietel de 4 ani, blond, îmbracat în rosu. în camera alaturata, un bebelus de 6 luni zâmbeste imediat ce i se acorda putina atentie. mihaela a fost adusa aici împreuna cu cele doua surori ale ei, din camera cu povesti, pentru ca parintii nu au posibilitati sa-i creasca. în mai putin de ora, copiii se întorc de la scoala. coboara dealul în grupuri, iar galagia lor este tot mai mare. „zi si tu «buna ziua!»”, îi da o fata un cot alteia. camin. copiii sunt îngrijiti si iubiti ca într-o familie viata dura „ziua de poimâine era grava” micutii din valea plopului si valea screzii traiesc din ceea ce primesc. fundatia pro vita pentru nascuti si nenascuti, desi are 26 de angajati, se bazeaza pe sprijinul voluntarilor, precum doctorul care vine de doua ori pe saptamâna sau profesoarele care vin si fac meditatii în weekend. parintele tanase n-a refuzat niciodata pe nimeni, cu toate ca a avut perioade în care „ziua de poimâine era grava. astazi nu mai este”, spune preotul, care deschide brusc usa unei camari, unde sunt depo - zitate o parte din alimentele pentru copii: „nu ajung, dar e bine ca sunt”. mai mult, uneori face mese comune cu copiii din sat pentru a-i ajuta sa se integreze pe cei din tabara si pentru ca aceia din sat ss nu se simts discriminati. preotul explica faptul ca viata în valea plopului si valea screzii nu este roz, ca a facut „picatura în ocean” si, pentru ca are senzatia ca nu mai sfârseste, vrea sa se opreasca, sa-i transfere pe locuitorii din tabara în satele vecine, pe masura ce se casatoresc.

 
#51 FARA BISERICA 11.02.2010 08:07

dra cul va ia !!!!!!!!!un artist american s-a sinucis, dupa ce n-a mai suportat vocile care-i spuneau ca este trimisul lui dumnezeu. dupa ce si-a pierdut mama, americanul steve smick, 48 de ani, a început sa auda voci, care au pus stapânire pe mintea lui. când apareau, când dispareau. unele îl îndemnau sa faca rau, altele îi spuneau ca el este cel de-al unsprezecelea mesager trimis pe pamânt pentru a spune lumii despre mânia divina care se va pogorî asupra celor care pacatuiesc cu pornografia. se putea plimba cu amicii pe strada linistit pentru ca, în câteva momente, sa se înece de râs la o gluma neauzita de altcineva decât de el. sau, uneori, se rastea la spiritele nevazute pâna ce fata sa devenea sângerie. nemaisuportând chinurile la care îl supuneau fortele malefice, distrus si disperat, barbatul si-a curmat suferinta la mijlocul lunii trecute: a mers în catedrala de cristal din garden grove si, lânga o cruce aurita, si-a tras un glont în tâmpla. prietenii sai au asistat la chinurile prin care a trecut în ultimii ani si sunt siguri ca ceva malefic l-a smuls pe lucky dog, asa cum îl alintau aceatia, de lânga ei. înspaimântat de figuri întunecate demonii îl bântuiau pe steve în special noaptea. figuri întunecate si umbre se învârteau prin camera în care dormea, iar când închidea lumina, simtea cum pluteau înfricosator deasupra lui. se strecurau în mintea sa mai ales în momentele de slabiciune, descriu cei de la oc register. la un moment dat, vocile din capul lui i-au spus chiar sa inspire apa dintr-un bazin de înot, situatie în care americanul era cât pe ce sa se înece. striga spre cer din totri rarunchii: „luati-ma”. în orele sale cele mai întunecate, se dadea cu capul de pereti, rugându- se sa fie eliberat de sub jugul spiritelor si al demonilor care îi umplusera viata într-un mod dureros. „mintea nu-i mai apartinea”, povesteste danny garcia, unul dintre prietenii sai cei mai apropiati. omul negru si mesajul divin steve smick îsi iubea mult parintii si lucra ca artist în otelaria lor. ajunsese sa fie cunoscut pentru scaunele sale sexuale din o�el - „love racks”, obiecte lucrate manual. un astfel de produs era cumparat cu câteva mii de dolari, iar clienti erau destui. creatiile sale i-au facilitat însa si contactul nedorit cu spiritele. la una dintre expozitiile sexuale la care a participat si unde a vândut cu succes astfel de creatii, un om palid la fata, într-un costum negru, l-a abordat pe steve, i-a înmânat o carte de vizita, promitându-i ca-l va face bogat. smick l-a refuzat, iar câteva ore mai târziu, o aparitie divina i-a spus ca a facut bine ca l-a refuzat pe acel om si ca de atunci înainte el e trimisul lui dumnezeu - „cel de-al unsprezecelea mesager!”. înversunare cauta cu disperare linistea prietenii l-au dus pe steve din biserica în biserica, în speranta ca-si va gasi linistea. la un moment dat, el a vorbit cu cei apropiati chiar si de sinucidere, din teama tot mai profunda de demoni, precum si din cauza ca ramasese fara bani, iar perspectiva locuirii pe strazi era din ce în ce mai aproape de el. prietenii i-au spus ca sinuciderea nu era solutia si ca niciodata nu l-ar fi lasat sa stea pe drumuri. cu toate ca putea avea parte în continuare de ajutorul lor, smick s-a dus la catedrala de cristal undeva la mijlocul lunii februarie. a mers catre altar, a îngenuncheat în fata unei cruci aurite, a meditat, apoi a cautat în rucsac dupa pistolul semiautomat pe care îl detinea si apoi si-a tras un glont în cap. lupta sa cu demonii luase sfârsit.----------- cine are cap sa priceapa bine,cine nu..........il ia dra cul !!!

 
#52 antihrist-aponoyme -666 11.02.2010 08:08

cei mai multi dintre noi suntem slabi in credinta si orbiti sufleteste datorita pacatelor noastre si nu vedem ca se pregateste venirea lui antihrist la conducerea lumii. sfintul apostol ioan ne spune ca la sfirsitul veacurilor,satana se va folosi de antihrist (apocalipsa 13,2),pentru a conduce o scurta vreme lumea dupa care va fi judecat si aruncat in iad(apocalipsa 20,10) intreaga activitate anticrestina astazi ,este raspindita prin toate mijloacele in toate mediile si in toate tarile de catre organizatia demonica-masoneria.pen tru ca detin puterea financiara a lumii,ajutati de inclinatiile oamenilor spre pofte si pacate,masonii au reusit sa schimbe legile morale dumnezeiesti ,in legi diavolesti.statul,gu vernul si partidele au devenit in mina masonilor un mijloc de inrobire al oamnenilor spre pacate. pentru aceasta ei se folosesc de drepturile oamenilor. care drepturi?drepturile slujitorilor lui antihrist?dreptul de a-i lasa sa distruga statul,natiunea si credinta crestina ortodoxa si sa pregateasca guvernul unic mondial,care va fi condus de antihrist?dreptul de a avorta,de a desfrina,de a face pacate impotriva firii,de a fura,de a insela,de a minti,intr-un cuvint de a te impotrivi lui dumnezeu?

 
#53 antihrist-aponoyme -666 11.02.2010 08:08

in olanda 40% din populatie este ho/mosexuala.in franta se casatoreste fratele cu sora legal,la primarie.in multe state apusene peste 70% din populatie se declara atee.despre desfrinare si alte pacate impotriva firii statisticile depasesc orice ratiune umana..iata ce sunt in final drepturile omului,dreptul de a subjuga lumea intreaga,prin pacate,lui antihrist.pentru ca nu sunt intariti cu darul lui dumnezeu,oamenii au inclinatii spre pacate si lumea zace sub puterea celui rau.(1 ioan 5,19),fiind condusa de masoni,care pregatesc venirea lui antihrist la conducerea ei.datorita pacatelor,cele trei mari puteri sufletesti omrnesti nu mai slujesc lui dumnezeu,ci satanei(666).astfel:1. puterea poftitoare este folosita la desfrinari,pedofilie,pacate impotriva firii,lacomia pintecelui(mincare,bautura in exces),iubire de banui,lene,somn etc.2. puterea minioasa este folosita la ura,zavistie,necredinta,ucidere,so domie,asuprirea saracilor:3.puterea rationala-mintea omului-este intunecata de mindrie,slava desarta,erezie,hula,deznade jdie,sinucidere,etc. . nefiind luminata de duhul sfint,mintea omului nu se va mai conduce dupa legea morala sfinta,dumnezeiasca ci dupa legile poftelor si ale pacatelor. diavolul se va inscauna in mintea oamenilor pacatosi si ii va conduce sa savirseasca tot lucrul sau.aceasta este explicatia lui 666 al oameni(desfrinare,ura,mindrie)acesti a vor fi oamenii lepadati de hristos ,care vor accepta insemnarea cu ajutorul laserului pe frunte si pe mina dreapta a pecetei fiarei(666)(apoc. 13,16)

 
#54 antihrist-aponoyme -666 11.02.2010 08:08

dupa sfintul ipolit,666,numele fiarei,inseamna aponoyme-tagaduire a lui dumnezeu,in dialect atic.suma cifrelor atribuite acestor litere-a-1;p-100;o-70;n-5 0;y-40;m-400;e-5-est e 666.insa dumnezeu va rasturna planurile masonilor,lasind lumea sa se aprinda si sa se curete in focul celui de-al trei-lea razboi mondial ,care va incepe in strimtoarea dardanele si in turcia.in viata sfintului mucenic cristea se spune ca in biserica sfinta sofia din constantinopole,in subteran,mai este o biserica.acolo se afla patriarhul. imparatul constantin dragase si crestinii ce au fost adormiti de dumnezeu cind au cucerit turcii constantinopolul.in timpul luptelor celui de-al treilea razboi mondialse va trezi imparatul,care va iesi afara,cezind ca au intrat turcii in constantinopol,dar va fi surprins,nerecunoscind nimic.in strimtoarea dardanele si la constantinopol,va avea loc cel de-al treilea razboi mondial,cunoscut din prorociri ca razboiul celor 7 puteri de la poarta europei.aici se va lupta cu tot felul de arme,care o sa aprinda lumea si nimeni nu-i va putea impaca,pentru ca toti vor prefera sa moara ,decit sa cedeze.atunci,4 ingeri vor cobori din cer asupre constantinopolului si vor zice;stati,stati! de ajuns!pace voua"in acele momente toti vor incremeni si se vor uita la ingerii care stralucesc ca fulgerul.ingerii le vor zice: 'mergeti pe ulita cetatii spre miazanoapte . acolo veti gasi un om in haine simple,care are un nigel pe piciorul drept. pe acela sa-l puneti imparat".ei o sa caute dar nu o sa-l gaseasca ,o sa-l ia ingerii pe sus si o sa-l aduca in mijlocul lor,imparat.va primi de la ingeri o sabie cu doua taisuri ,zicindu-:bate rasaritul si apusul si miazazi si miazanoapte".lui i se vor supune toate popoarele,pentru ca este pus de ingeri si are putere dumnezeiasca.va fi bun si drept,cum n-a mai fost nimeni pe fata pamintului.de aceea,duhul sfintspune prin sfintul prooroc david,in psaltire: va domni de la mare pina la mare. si va fi " o turma si un pastor".in timpul lui vor fi misionari care vor predica evangheliain toata lumea ,iar biserica catolica va trece la ortodoxism.va domni 32 de ani.dupa el,lumea va decadea din nou de la credinta la pacate si va urma un imparat rau,in timpul caruia se va face amestecare de singe.dupa care vor urma la conducerea lumii 4 imparati,unul din constantinopol,unul din tesalonic,unul din egipt si unul din siria. -continuare-

 
#55 antihrist-aponoyme -666 11.02.2010 08:09

.dupa acestia va veni o imparateasa desfrinata care va care va huli pe dumnezeu si in timpul careia se va scufunda biserica sfinta sofia din constantinopol.de la aceasta va lua imparatia antihrist.,care va ridica mare razboi impotriva crestinilor si a bisericii ortodoxe.in acei ani,multi oamenise vor lepada de credinta,vor face pacate impotriva firii,iar credinta lor va fi eretica.intre oamnei nu va mai fi dragoste,ci ura ,erzie,sodomie si celelalte blestemate pacate.antihrist va fi la putere 3 ani si jumatate,inaite de sfirsitul lumii.in acele timpuri se va face insemnarea oamenilor ,pe frunte si pe mina cu semnul lui antihrist-666.bisericile crestin ortodoxe vor fi inchise si nu se va mai sluji sfinta liturghie,pentru iertarea pacatelor.sfintul prooroc ilie si enoh ,care au fost luati cu trupurile la cer de catre dumnezeu,vor fi trimisi din nou pe pamint in acele vremuri.(apoc.11,3-4)"si voi da putere celor doi martori ai mei si vor prooroci imbracati in sac ,o mie doua sute si saizeci de zile".sfintul prooroc ilie va veni de la rasarit,iar sfintul prooroc enoh ,de la apus,cu semne si minuni mari,legind cerul si pogorind din cer foc.(iii regi 17,38) si nici un dusman nu se va putea apropia de ei ,caci vor fi arsi de focul care iese din * lor(ii regi 1,10-12):apoc.11,5). ei se vorintilni la ierusalim unde antihrist cu slugile lui ii vor omori(apoc.11,7).trei zile si jumatate trupurile lor vor sta in cetatea ierusalimului,luminate fiind de duhul sfint si nimeni nu se va putea apropia de ele.prin satelit se va transmite la telejurnale,in toata lumea aceste evenimente.. unii oameni vazind aceste lucruri se vor pocai,intorcindu-se la credinta ortodoxa,iar altii se vor veseli.dupa aceasta,trupurile sfintilor prooroci ilie si enoh vor inviia si se vor sui la ce.(apoc.11,11-12)in vierea celor doi profeti va anunta ce-a de-a doua venire a mintuitorului nostru isus hristos.perioada in care se afla antihristul la conducerea lumii este de trei ani si sase luni .pentru ca daca nu ar fi scurtat dumnezeu acele vremuri,nu ar fi mintuit nici un suflet.

 
#56 vrajba in casa 11.02.2010 08:09

sa ascultati pricinile pentru care o au si apoi ce sa faca ca sa nu le mai aibe. vrajba în casa vine din pacate. toate îsi au izvorul în pacate. neaparat vine vrajba în casa daca: 1. casatoria s-a început cu stângul adica cu desfrânarea. 2. mai vine apoi daca sotii traiesc în casatorie nelegiuita sau fara cununia bisericeasca. e un pacat pe care toti îl platesc cu vrajba. de aceea toti trebuie sa intre la cumintenie si sa se legiuiasca daca sunteti asa. 3. din c urvii nemarturisite facute înainte sau dupa casatorie. astfel au intrat într-o casa noua cu o pecete draceasca pe sufletul si pe trupul lor. si pentru ca nu s-au marturisit acel pacat are sa le sparga casa tocmai pentru ca n-au omorât pe diavolul care e cel care face acest lucru. 4. lacomia de avere a unui parinte când si-a maritat fata sau si-a casatorit feciorul. o asemenea casatorie nu �ine pentru ca s-a facut cu o lucrare a diavolului. de o vei marita pe fata ta numai pentru avere casatoria lor va sfarsi cu vrajba si cu spargerea casei aceleia. prin urmare cumintiti-va parintilor cu sfaturile când va maritati fetele sau va casatoriti feciorii. 5. nepotrivirea de vârsta, caci sunt parinti care îsi marita fetele de 14-15 ani tot din lacomie de avere sau numai ca s-o stie maritata. si la 17-18 ani fata lor e vaduva si cu un copil. asta pentru nepotrivirea de vârsta pentru ca ce poate face o copila fata de un vlajgan. acesta e pacat înaintea lui dumnezeu. de aceea casa aceea nu tine ci se sparge. si parintii aceia trebuie sa recunoasca ca au dat un sfat prost. 6. din negrija de suflet a celor din casa aceea se ajunge de asemenea la vrajba. din negrija de spovedanie, de sfânta împartaaanie si de rânduielile bisericii care sunt poruncile lui dumnezeu. si daca nu le pazesc cum sa aiba liniste? caci de nu pazeste cineva poruncile lui dumnezeu pazeste pe ale diavolului si atunci te arzi. 7. si mai vine vrajba si din petrecerea fara post. cei ce se umplu de marire sunt cei plini de fiere care se înmulteate în corpul omului atunci când manânci carne mults ai când nu postesti. plin de fiere fiind se umplu de mânie si astfel îsi sar în cap. asa pentru o vorba cât de neînsemnata, pentru o bucata de lemn care i se pare ca nu sta la locul ei, îi sare în cap celuilalt. 8. si-o ultima pricina este desfrânarea tuturor. dar sotii cum desfrânaeaza când sunt legiuiti? aaa bine caci nu mai tin nici o seama de miercuri, vineri, de zilele de post, de sarbatori. nu mai tin nici o rânduiala. si bate dumnezeu nerânduiala ca sa se faca rânduiala

 
#57 despre copiii 11.02.2010 08:10

lepadati____________ _________________ alta durere mare pe care o aveti voi mamele, dar care atârna si-asupra tatilor, sunt copiii lepadati. e pacat strigator la cer! e ucidere la mijloc, nu e ceva mai usor. e pacat strigator la cer. ascultati toti cu luare aminte. sângele lor striga razbunare. de aceea nu vei avea noroc cu ceilati ci plâns si jale. razbunarea sângelui varsat se face fara mila, ori ca îti ia dumnezeu si pe ceilalti, ori vor cere însasi capul mamei. stiti bine ca aceasta se întâmpla la multe atunci pe loc. iar aceasta asa se tocmeste, ca atata suparare vei avea în casa încat îtai pierzi cumpatul si uiti de marea mila a lui dumnezeu ce o are cu toti pacatosii. si se apropie diavolul de tine si-ti baga-n cap gandul sa-ti iei lumea în cap si sa-ti faci capatul. asta e glasul împotriva tuturor celor ce fac asa. mare ispitire patesc mamele care au ucis copii. iar daca vrei sa scapi tu si ceilalti copii pe care i-ai facut trebuie sa pui în loc tot atatia copii ai altor femei sarace si sa-i botezi. iar daca nu, ia-i si botezati gata caci stie dumnezeu cât te mai tine. si sa grijesti de dânsii ca si de copiii tai, cu îmbracaminte si încaltaminte frumoasa, bani de scoala, pâna-s în stare sa-ai câatige singuri pâinea. si ce scoti din copiii tai aceea sa iasa si din aceia. iar toate necazurile ce le vei avea în vremea asta fie pentru ei fie de la ei sa le rabzi toate nadajduind mila lui dumnezeu, ca-ti va ierta pacatul. caci prin rabdare ispasetti pacatul. iar milostenia cu osteneala biruie înaintea judecatii. acesta e un cuvânt de mângâiere pentru voi. dar sa faceti ce v-am spus si nu cu tandaleala. si sa cresteti copii nu numai cu pâinea voastra ci si cu hainele voastre, cu banii vostri. caci de dumnezeu nu te poti plati cu minciuna. si-ti va spune diavolul ca i-ai dat destul. asta numai ca sa te bage dator, ca sa-i fi si lui datornic, sa nu-ti platesti fata de dumnezeu datoria. si sa învete pe cele tinere sa nu faca si ele aceleasi stiind tu câta frigare în suflet ai patimit tu pe urma. vrei copii putini? nu te atinge de barbat. însa ca sa puteti face lucrul acesta trebuie sa va înfrânati cu postul, iar eu zic cu foamea. caci trupului acestuia de pe noi nu-i pasa daca ne baga în focul iadului. de aceea ar trebui ca nici noua sa nu ne pese de poftele lui ci sa le mai ucidem cu postul. te sfatuieste barbatul saucizi copiii? sfatul e ucigaa, nu-l asculta ci mai bine rabda sa fii alungata de la casa lui si va vedea dumnezeu osteneala ta si nu te va parasi, ca te va milui de vei fi vrednica. în toate astea de pâna aici se încurca oamenii care nu postesc. caci aceia sunt izbiti de toate relele, dupacum au zis parintii, ca toate relele de la stomac încep, dupa cum vazura-ti iar eu va spun ca si de la brâu în jos.

 
#58 despre copiii 11.02.2010 08:10

neascultatori_______ _____, necredinciosi, desfrânati. toti parintii luati aminte! ceilalti de asemenea ca sa nu alunecati în aceleasi. copii îndaratnici sunt din urmatoarele pricini: 1. parintii n-au pazit niciodata postul si nu s-au putut înfrâna de la pofta trupeasca si asa au calcat zilele si vremile neîngaduite care sunt acestea: *, vinerile, duminicile, sarbatorile si posturile întregi. aceasta e o categorie, un fel de vremi neîngaduite. toti acestia sunt neascultatori de parinti si îndaratnici pentru ca nici parintii nu au ascultat de porunca lui dumnezeu a pazirii zilelor obisnuite. întrebati-va cugetul si va va spune ce-i îngaduit altfel îi veti vedea plângând si veti plânge si voi si asa veti ispasi pacatul în care i-at zamislit. desigur ca va doare dar daca nu le-ati fi facut nu v-ar durea. 2. mamele nu s-au pazit pâna la curatie deplina si aaa se nasc copii ce se umplu de bube si pot muri. si daca în vremea aceea tatal a mai fost si beat se naste un copil ce va fi slabanog fie cu mintea fie cu trupul sau cu amândoua. iata cum vei avea pocanie de la dumnezeu în propriul tau rod. 3. în vremea sarcinii nu te-ai pazit de barbat. de aci multi copii se nasc *, mor tineri sau daca traiesc aluneca în c urvie pentru ca s-a întiparit pecetea c urveasca pe ei înca din sânul maicii lor. se gaseste asta în sfânta scriptura. caci toate prin care trece mama în vremea celor noua luni, fie bune fie rele, se întiparesc si-n copil. când va creste mare toate îi vor rasari în cale.

 
#59 PARINTELE ARSENIE BOCA 11.02.2010 08:11

SFINTUL ARDEALULUI-PARINTELE ARSENIE BOCAPROFETII DESPRE ROMANIA

In cele ce urmeaza va supun atentiei o suma de profetii lasate de cel mai mare calugar preot al Romaniei secolului XX – Arsenie Boca. Cine a fost ? Ca sa intelegeti cine a fost, va relatez urmatoarea frantura de istorie din viata acestui sfant . Anii ’50, Romania era sub ocupatie, parintii si bunicii cominternistilor de azi se straduiau de zor sa ne macelareasca elitele pentru a le lua locul, propovadirea religiei incepea sa fie interzisa, iar acest calugar continua sa faca minuni acolo in munti, la Sambata de Sus, in Fagaras. Noii securisti alergau dupa dobandirea a noi tehnici parapsiholgice. Sa nu uitam ca pana si SSI-ul lui Cristescu, cu tot cu scoala de parapsihologi, fuse-se decimata. Au pus ochii pe Arsenie Boca si pe * lui, gandind in micimea lor ca se joaca cu hocus-pocus. L-au luat si l-au inchis intr-o unitate a securitatii din Fagaras, la beci, in lanturi, ca le era frica de el. Ei bine, batut, umilit si nemancat, nu le-a spus decat ca el nu face minuni, ci Dumnezeu lucreaza. In schimb, la fiece 12 noaptea punea genunchii in pamant, moment in care drugurile si lacatele de la usa de otel a beciului sarea, la propriu. Comandantul unitatii , speriat de fenomen si ingrijorat pt soarta sa si a familiei sale, a invitat martori intreaga unitate, cu tot cu familiile acestora, plus ceva cominternisti de la “Centru”. La miezul noptii usile au sarit, ca de obicei, astfel chiar tortionarii au dus cu ei aceasta poveste , relatand-o posteritatii. Securitatea ii spunea “Vrajitorul”. Cine nu stie, a avut domiciliu fortat la Draganescu langa Bucuresti, pana a murit in 1989.

* Spunea odată cineva: „Părinte, CeauÅŸescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ - i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu)

* Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică ÅŸi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faÅ£a mea ÅŸi mi-a zis: „Măi, hai să-Å£i spun Å£ie ceva, că sÅ£iu că tu nu mă spui la nimeni”. Åži continuă: „Hai, să-Å£i spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paÅŸnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca ÅŸi când dai cămaÅŸa de pe tine ÅŸi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge ÅŸi vor muri mulÅ£i”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri ÅŸi eu. Atunci, sfinÅ£ia sa s-a aÅŸezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca ÅŸi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoÅ£ii, cu mâinile în sus). A stat aÅŸa, cu faÅ£a către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluÅ£ie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ä‚sta, mă, care ziceÅ£i voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „CeauÅŸescu, Părinte?”. Dânsul mi-¬a zis: „Da, mă, ăsta. Åži voi muri ÅŸi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

* Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui CeauÅŸescu, pentru trecerea frauduloasă a graniÅ£ei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puÅŸcat“. Apoi s-a întors către lume ÅŸi a zis: „Măi, să ÅŸtiÅ£i că mulÅ£i vor pleca din Å£ară, dar puÅ£ini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă ÅŸi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-Å£i părăseÅŸti Å£ara.
Înainte de revoluÅ£ia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puÅŸcă ÅŸi aÅŸa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur ÅŸi blocurile din BucureÅŸti vor ajunge ca ÅŸi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost ÅŸi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie ÅŸi ne rugăm acolo ÅŸi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută ÅŸi ne ocroteÅŸte. (Viorica FarcaÅŸ, 48 ani, Voila)

* Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria ÅŸi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Åži pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (ChiÅŸ Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. MureÅŸ)

* Mi-a spus odată Părintele: „BucureÅŸtiul are să fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraÅŸ sfânt, dar poate fi ÅŸi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă fie frică, căci Å¢ara FăgăraÅŸului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate ÅŸi genunchi ÅŸi se roagă pentru Å¢ara FăgăraÅŸului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aÅŸa de vrednici, noi - niÅŸte păcătoÅŸi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Åži mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani ÅŸi se mai face una… Deasupra la munÅ£ii voÅŸtri veÅ£i vedea o stea cu coadă. Când o veÅ£i vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluÅ£ia]. Åži tot în MunÅ£ii FăgăraÅŸului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (ToacÅŸe Silvia, Copăcel)

* „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp ÅŸi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot miÅŸelesc, al cărui scop va fi acela de a-1 otrăvi. TotuÅŸi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă ÅŸi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinÅ£ii creÅŸtini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseÅŸte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina ÅŸi voinÅ£a dumnezeiască… VeÅ£i vedea ÅŸi veÅ£i înÅ£elege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituÅ£iile statului, în conducerea lui ÅŸi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiÅŸ chiar ÅŸi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îÅŸi vor pierde speranÅ£a. Doar cei care îÅŸi vor păstra credinÅ£a adevărată vor fi salvaÅ£i ÅŸi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul ÅŸi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleÅŸti” este minuÅ£ios ÅŸi, prin puterea banilor ÅŸi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga ÅŸi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârÅŸesc au ajuns destul de aproape de Å£elul lor principal, care este controlul ÅŸi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaÅ£ie neaÅŸteptată, care a avut darul să ne ÅŸocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal ÅŸi într-un interval de timp scurt, atenÅ£ia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc ÅŸi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înÅ£elegere a cunoaÅŸterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

* Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că ÅŸi ei sunt creaÅ£ia Lui ÅŸi să aibă milă de ei. Åži 1-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - ÅŸi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ÅŸtiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”wink.
Prea SfinÅ£itul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aÅŸa: „Vor veni necazuri mai mari decât MunÅ£ii FăgăraÅŸului”. Ne-om duce la munÅ£ii FăgăraÅŸului ÅŸi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munÅ£ilor: CădeÅ£i peste noi!, ÅŸi dealurilor: AcoperiÅ£i-ne!» - Lc.23, 30). Åži ne-om duce la morminte să iasă afară ÅŸi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.

* Părintele a iubit mult MunÅ£ii FăgăraÅŸului; venea mereu pe la cabana Podragul ÅŸi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „MunÅ£ii Făgărusului ÅŸi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost ÅŸi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoÅŸteau, alÅ£ii nu-1 cunoÅŸteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuÅŸi, fac milostenie multă ÅŸi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)

* Eram cu Părintele Arsenie ÅŸi 1-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni ÅŸi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-Å£i semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaÅ£i: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar ÅŸi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu)

* Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toÅ£i românii: „Îmi pare rău de voi că sunteÅ£i slăbiÅ£i în credinţă. VeÅ£i cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naÅŸtere până la moarte. Vor cădea ÅŸi cei aleÅŸi. Îmi pare rău că sunteÅ£i cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe ÅŸi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia MăniÅŸ, 81 ani, Codlea)

* Făceam serviciul în BraÅŸov, la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceÅŸte, că altfel viaÅ£a noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. LuaÅ£i exemplu de la Åžtefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriÅ£i spiritualiceÅŸte, Å£inea pe tătari la Nistru ÅŸi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, FăgăraÅŸ)
Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar ÅŸi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu)

 
#60 din cugetarile lui Petre Tutea 11.02.2010 08:14

dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.
1. Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, 2. Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si cand un filozof, un om de stiinta sau un artist sint religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului.
3. Acum, mai la batrinete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar.
4. O baba murdara pe picioare, care sta in fata icoanei Maicii Domnului in biserica, fata de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, asta moare asa, dihor.
5. Eu cand discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Intre un credincios si un necredincios, nu exista nici o legatura. ala e mort, sufleteste mort, iar celalalt e viu si intre un viu si un mort nu exista nici o legatura. Credinciosul crestin e viu.
6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul ca nu avem coada.
7. Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrîn: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantităti, si te misti în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stăpîn.

9. Nu pot evita neplăcerile bătrînetii si nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a tinut pînă aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrînii au o supapă foarte înteleaptă: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitată. Cînd mă gîndesc la suferintele bătrînetii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul *. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

10. Eu sînt iudeocentric în cultura Europei, căci dacă scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fără Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau în crăci. Stiinta si filozofia greacă sînt foarte folositoare, dar nu sînt mîntuitoare. Prima carte mîntuitoare si consolatoare pe continent - suverană - e Biblia.

11. Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiintă cum am eu nevoie de Securitate.

12. Luther, cît e el de eretic si de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creatia autonomă e o cocotă si că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viată întreagă ca să aflu asta. El nu era asa bătrîn cînd a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin... Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.

13. Shakespeare, pe lîngă Biblie, - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Găesti.

14. În afara slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Templul este spatiul sacru, în asa fel încît si vecinătătile devin sacre în prezenta lui.

15. Stii unde poti căpăta definitia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul si asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea si omul.

16. În biserică afli că existi.

17. Ce pustiu ar fi spatiul dacă n-ar fi punctat de biserici!

18. În afară de cărti nu trăiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru că n-au ratiune, ceilalti pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de constiintă.

19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindcă materia îi premerge. Prima idee de creatie reală, au adus-o în istorie crestinii.

20. De creat doar zeul crează, iar omul imită. Eu cînd citesc cuvîntul creatie - literară, muzicală, filozofică - lesin de rîs. Omul nu face altceva decît să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendentă.

21. Cum să fie creatura creator? ''Hai tată, să-ti arăt mosia pe care ti-am făcut-o cînd nu eram în viată...'' Păi cum să fie creatura creator?

22. Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi sîntem crestini fără să vrem. Si cînd sîntem atei sîntem crestini: că respirăm crestinismul cum respirăm aerul.

23. Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.

24. A fi cresti înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sînt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.

25. Suveran fată de natură, supus Divinitătii, nemuritor si liber prin depăsirea extramundană a conditiei sale - acesta este omul crestin.

26. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toată cultură antică precrestină. Eu sînt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în functie de geniul religios al epocii, nu în functie de isprăvi politice.

27. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.


Postat de Din cugetarile lui Petre Tutea la 10.02.2010 01:04

28. Dacă nu cunosti revelat - prin gratie divină - sau inspirat, nu cunosti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: ''Il tomba dans une méditation profonde qui l�a conduit jusqu�a la loi de la gravitation universelle''. Si eu spun: dacă Newton gîndea pînă la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură '' legea gravitatiei''? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios creds că explorează lumea interioară si exterioară cu jocul lui de ipoteze si că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.

29. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice că democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numărul înlocuieste calitatea... Triumful cantitătii împotriva calitătii. Bergson a fost acuzat în micul dictionar filozofic al lui Stalin că e fascist.

30. Fără să gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămîn indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturală a valorilor. Democratii gîndesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democratie.

31. Eu cred că omul e făcut de Dumnezeu si cred că Dumnezeu n-a instalat nici un drac în el. Nu pot să spun că Dumnezeu a făcut un om purtător de drac. Dacă omul e făptura lui Dumnezeu, dracul intră ocolit acolo, nu intră cu voia Lui.

32. Un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu reprezintă o poartă spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? - Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.

 
#61 din cugetarile lui Petre Tutea 11.02.2010 08:14

33. În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul.

34. Binele si răul sînt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fată de oameni.

35. Cărui bărbat nu-i plac femeile? În primul rînd la iubesti pentru farmecul lor, si în al doilea rînd le iubesti pentru că fac oameni.

36. Eu încerc o experientă: încerc să mă deparazitez de filosofie, de păduchernita metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten de-al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren, nu înseamnă că zeul meu e calea ferată.

37. În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii sireti teoria adevărului dublu: secundum fidem - adevărul după credintă si secundum rationem - adevărul după ratiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească pînă îi ia dracul... Că poti, în filozofie, să rătăcesti pînă devii năuc. Ce-au realizat filozofii prin autonomia lor? Nimic! N-au nici un adevăr.

38. Babele evlavioase merg la absolut rugîndu-se, iar filozoful trăncănind silogisme.

39. Francmasoneria doreste puterea cu lozinci democrate. Nu sînt religiosi, au o singură religie: propria lor doctrină. Pe dusmani îi anulează social. Au o structură supranatională, deci sînt antinaturali. Toti cei care aspiră la unitatea speciei om anulează principiul competitiei între popoare; anulează însusi principiul civilizatiei moderne, născută prin luptă.

40. Geniul e relief, noutate, inventie, creare de epocă si stil. Nu e neapărat un întelept, ci un suprainteligent. Geniile sînt originale, în măsura în care originalitatea e posibilă. În fond, maxima mea a fost aceasta: Dumnezeu este creator, iar omul imitator. Prin încercarea de a imita mereu Divinitatea, prin proximitatea fată de divin, geniul e mai apropiat de cer; dar nu sînt în măsura în care e apropiat sfîntul.

41. În fata lui Dumnezeu nu există genii, Dumezeu lucrînd nu cu genii, ci cu oameni.

42. Dumnezeu a făcut lumea si pe om; si cu om a încoronat creatia sa. Si l-a însărcinat să cunoască lucrurile. De-acolo vine denumirea lor. - Originea primordială a capacitătii de a determina numele lucrurilor, care este o operatie logică; originea mistică a gîndirii logice.

43. Aparitia unui mare gînditor e pentru creier ca o baie pentru un om care a muncit, a asudat, s-a murdărit si se spală. Gîndirea este o ''spălare'' a creierului. Asta mă face cîteodată să cred că gîndirea nu e din creier si că acest creier e numai un sediu... De ce gîndirea nu e produsă de creier, care e numai un sediu? Fiindcă n-o produc toate creierele. Dacă inteligenta ar fi produsul creierului, atunci între Goethe si nea Ghită n-ar mai fi nici o diferentă.

44. Am auzit odată un profesor de la Politehnică; am avut impresia că asist la un balet de ursi. Dacă într-un salon, într-un colt, unul fumează si tace, ăla e inginer... Inginerul e practic, savantul nu e practic. Cînd i s-a spus lui Max Planck, creatorul fizicii cuantice, că s-a mai găsit o aplicatie, el a spus: care e, mă? Uite care... - Ca să vezi, nici nu m-am gîndit!

45. Inteligenta, oricît de mare nu e suficientă pentru a te curăta de prejudecăti. Cu cît inteligenta e mai mare, cu atît prejudecata e mai voinică, pentru că ai aparat s-o justifici.

46. Întrebat fiind cum întelege gîndirea, în formă pură sau în exemple, Nae Ionescu a răspuns: exemplele au fost lăsate de Dumnezeu pe pămînt pentru ca ideile să fie sesizate senzorial si de prosti.

 
#62 din cugetarile lui Petre Tutea 11.02.2010 08:15

47. Nu stiu de ce gluma asta de-a face istorie se practică atît de mult. Dacă ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? Istorismul, adică perspectiva istorică asupra vietii si lumii, a dus în cimitir. Ne înecăm în istorie. Pentru că istoria nu te învată numai să faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce însemnezi în interiorul unui popor devine discutabil prin faptul că nu poti, la infinit, să lucrezi la facerea ta, ci dispari si apare altcineva care, chiar dacă nu te înlocuieste, te prelucrează. Si dacă nu poti iesi din devenire, nu poti scăpa de tristete; tristetea metafizică e fructul devenirii. Sînt prosti istoricizanti care se consolează prin devenire. Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti... Adică murim ca si caprele, numai că e mare lucru că există Kant, Descartes, există Newton, mă rog, atîtia mari creatori de cultură, si există si făuritorul de religie, Hristos - dar nu ne interesează!

48. Istoria e întemeiată pe istoria dintre Eva si dracul. Asa începe istoria, această rătăcire a omului, ca o damnatie. ar la aparitia lui Hristos, atunci s-au suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulată.Cioran are o afirmatie extraordinară: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a apărut în istorie.

49. Sînt două mari discipline guvernate de principiul ireversibilitătii: termodinamică si istoria.
50. Nu e om, Kant. N-a reusit să fie om cu toată stabilitatea lui. Iar badea Gheorghe, care se sincronizează cu clopotele de la biserică, e laureat al premiului Nobel pe lîngă Kant.

51. Legionarismul era în însesi ideile epocii, dar leginarismul nu putea să iasă cîstigător deoarece avea la bază o eroare - nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfîrsitul legionarilor.

52. La comunisti, dacă nu esti cu ei - sau nu mai esti cu ei - înseamnă că esti legionar. De ce acest ''sindrom legionar'' la bolsevici mă întrebati? Fiindcă legionarii sînt singurii români care n-au avut în dictionar la litera G cuvîntul glumă si cînd îi prindea pe comunisti era vai de cozonacul lor.Dar de fapt, nici comunistii nu stiu de glumă; ăsta-i punctul lor comun cu legionarii.

53. Nu se poate spune că miscarea legionară n-a fost puternică! N-a avut rezultate pozitive fiindcă extremismele sînt greu suportabile. Nici fascismul italian n-a durat, nici national-socialismul german n-a durat si erau similare cu miscarea legionară. Deosebirea dintre ele si miscare este aspectul religios al miscării legionare. Nici fascismul si nici national-socialismul n-aveau caracter religios. Hitler era cu mituri germanice, Mussolini era ateu. Într-o întrunire se spune, Mussolini s-a uitat la ceas si a zis: Îi dau ultimatum lui Dumnezeu ca în cîteva minute să mă trăsnească dacă există! Si apoi s-a uitat la ceas. Au trecut minutele si a demonstrat că Dumnezeu nu există.

54. Unde e omul, în imanentă, absolut liber? Într-o bisericută din lemn din Maramures, unde sacerdotul crestin vorbeste de mistere, de taine, si se lasă învăluit de ele ca si credinciosii.

55. Omul e liber si eliberat numai în templul crestin, acolo, în ritual, cînd se comunică tainele care îi învăluiesc deopotrivă si pe sacerdot, si pe credinciosi. Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuiesti infinitul si autonomia gîndirii cu credinta în Dumnezeul crestin: ''Robeste-mă Doamne, ca să fiu liber!'' (Imitatio Christi)

56. Libertatea eu o asemăn cu o frînghie agătată de undeva, de sus. Te poti urca pe ea la cer, participînd la actul mîntuirii tale crestine, sau poti să cobori în întuneric. Bipolaritatea libertătii. După crestini, libertatea este vehicolul cu care poti să cobori în întuneric, dacă esti vicios. Infractorii sînt primitivii actuali, pentru că ei nu sînt adaptabili la morala zilnică si o calcă fiind liberi. Am învătat la închisoare că omul e un animal stupid, deoarece confiscă libertatea semenilor săi. Tiranul e un om absurd si lipsit de rusine. Nu îi e rusine să îsi chinuie semenii. Oricum sîntem captivi în univers. Ne ajunge această grozăvie. Dar să intensifici această captivitate pînă la nivelul puscăriei - numai omul e capabil de asemenea nebunie.

57. Liberatea omului e partea divină din el.

58. Limba română are virtuti complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întîmplă spiritual în om. E foarte greu de mînuit. Prin ea poti deveni vultur sau cîntăret de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu stiu dacă e posibil acest mars istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor... Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este îndrăzneala.

59. Luciditatea este o limpezire a spiritului nimicitoare. Cînd esti lucid esti în fata cimitirului. A fi lucid înseamnă a-ti da seama perfect de limitele si neputintele tale. Luciditatea este o categorie dizolvantă. În măsura în care Dumnezeu trebuie primit, si nu înteles, la Dumnezeu nu ai acces prin luciditate.

60. Mă întreba Marin Preda cum era cu macedoromânii si i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sînt români, sînt super-români, români absoluti. Atît de năpăstuti si goniti, au instinct national de fiară bătută. Iar eu si dumneata pe lîngă ei, avem fortă domestică de rate. Măcăim. Am stat cu macedoromâni în temnită. Îi băteau pînă îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbătie perfectă.

61. A sti la scară umană, poate fi folositor - dar în nici un caz mîntuitor.

62. E mai mîntuitoare o rugăciune într-o biserică din Găiesti decît Platon.

63. Ideea * absolute stă la baza smintelii moderne.

64. Heidegger spune asa: ca să iesi din anonimat, trebuie să trăiesti nelinistea perspectivei neantului zilnic. El te îndeamnă, Heidegger, să trăiesti murind absolut în fiecare zi!

65. Moartea mă determină să fiu esential. M-a impresionat foarte mult sunetul pămîntului căzînd pe cosciugul lui Nae Ionescu.

66. * antici nu sînt deloc frumosi. Numai * crestini sînt. Am găsit totusi la Homer un mort de toată frumusetea: Pentensileea, regina amazoanelor, omorîtă de Ahile. Si plînge Ahile că a omorît frumusetea asta de femeie... Si-atunci Tersit - vocea poporului muncitor - se apucă să insulte cadavrul Pentensileei. Ahile îi dă un pumn si-l omoară - pe poporul muncitor - că-i obraznic si că insultă cadavrul ăleia. Aici am văzut asadar o frumusete, desi în principiu, * antici nu sînt frumosi. Crestinii sînt cei care au introdus masca frumoasă a mortului.

67. Cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.

 
#63 din cugetarile lui Petre Tutea 11.02.2010 08:15

68. Omul e guvernat pe pămînt de două morale: de morala dogmelor, care e crestină si eternă, adică absolută, si de morala normelor, care, ca morală laică, e construită pe putinătatea si imperfectiunea omului. Morala laică nu poate fi desprinsă de morala absolută si ea arată că omul se miscă asimptotic la perfectiune, pe care n-o poate atinge niciodată.

69. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decît ateismul. Stiinta moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poti s-o schimbi, ca pe tren, la care statie vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală. O primeste de sus, sau nu o primeste deloc. Cum e posibilă morala publică? Prin înstăpînirea absolută a moralei religioase crestine. Dogmele crestine trebuie să poruncească normele morale, care, fără ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decît prin obiect. Morala publică într-un stat crestin trebuie să stea sub imperiul certitudinii dogmelor crestine reflectate imperfect de omul mărginit. Dacă nu situăm Biserica deasupra statului, ne aflăm în trebă si face fiecare ce vrea.

70. Elitele morale sînt mai presus decît cele intelectuale. Mie îmi plac oamenii care fac judecăti. Cei care fac silogisme sînt fată de adevăr, cum sînt curcile alea care se încurcă printre popice.

71. Napoleon face adevărata istorie a Revolutiei franceze. Un om care a refăcut ordinea naturală, punînd parul pe haimanalele de pe ulită. Cînd a fost întrebat cum îsi explică intrarea armatelor sale în Tările de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Frantei se pinteau la ele zadarnic, Napoleon a răspuns: N-au intrat armatele Frantei, ci ideile revolutionare de pe drapel! Începuse o nouă filozofie a istoriei, cu Napoleon.

72. Fără nemurire si mîntuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanta lui ideea nemuririi si mîntuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia...

73. Omul a depasit conditia de animal abia atunci cînd în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie confundată nici cu pemanenta speciei, nici cu conceptia estetică a gloriei.

74. Fără Dumnezeu omul rămîne un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicăieri si merge spre nicăieri. Si el rămîne asa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. Cînd, unde si în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur si nu e un zeu în dreptul casei care să-i reveleze data începutului, înseamnă că omul rămîne un biet animal rational care vine de nicăieri si merge spre nicăieri.

75. Renasterea italiană, unde omul este situat în centrul universului, este eretică din punct de vedere crestin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonică. Părerea mea este că omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este * religiosus.

76. Aotonomia spirituală a omului este iluzorie si ea se miscă perpetuu între Dumnezeu si dracul. Fără credintă si Biserică, omul rămîne un simplu animal rational si muritor, rationalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la conditiile cosmice decît restul dobitoacelor. Cînd zici că omul e un animal rational, si muritor, rationalitatea avînd doar caracterul unei mai mari puteri de adptare la conditiile cosmice decît restul dobitoacelor. Cînd zici că omul e un animal rational, atributul rationalitătilor îl distinge de restul vietătilor, nescotîndu-l din perspectiva * absolute.Moartea devine relativă, ca o trecere numai prin religie - stiinta, oricît de savantă, nescotînd omul decît aparent din regnul animal. Nici o consolare că eu mă deosebesc de elefant sau de capră pentru că fac silogisme, dacă apar si dispar în mod absurd din natură.

77. Scara valorilor umane contine: sfîntul, eroul, geniul si omul obisnuit - dincolo de acestia situîndu-se infractorul. Sfîntul, eroul si geniul sînt fără voia societătii, care e obligată să-i recunoască. Nimeni nu-ti contestă dreptul la existentă dacă esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie să facă confuzie între tine, sfînt, erou si geniu. Oamenii sînt egali în fata legii, adică trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu făcuti identici, că e o gogoasă... Nimeni nu-ti contestă dreptul la o viată normală dacă porti masca de om. Numai că dacă esti mediocru, nu trebuie să te instalezî în vîrf, pentru că nu e nici în interesul tău. Acolo trebuie să stea cei dotati. Sfîntul stă în fruntea tablei valorilor pentru că el face posibilă trăirea absolutului la scară umană. Eroul se consumă făcînd istorie si nedepăsind sfera laicului. Eroul este admirat - asa cum este si geniul - dar nimeni nu i se închină, chiar dacă fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfîntul se situează dintru început în eternitate, eroul moare în istorie, pentru că urma pe care o lasă el, ca om împlinit, este fixată doar în timp si în spatiu.

78. Omul nu e o sumă de miliarde de celule sau de organe. Că nu sînt independente nici ficatul, nici rinichii, nici stomacul, nici creierul, nici sistemul osos. Omul, ca întreg nu poate fi gîndit decît biblic; stiintific, nu. Moise e mai valabil decît ultima noutate evolutionistă a stiintei.

79. Umanitatea o iubesti lesne. Pe om mai greu.

80. Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-si mai apartine.

81. Eu am afirmat odată într-un salon, că Platon este miscarea spiritului înlăuntru eternitătii. Cînd gîndim, toti sîntem platonicieni. Dacă eu încerc să gîndesc universul, trebuie să mut Biblia în universul înghetat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditatia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în fata esentelor.

82. Fată de măretia lui Hristos, Platon e un personaj măruntel si cuviincios. Pe Platon poti să-l scuturi si constati că arhetipurile lui sînt filozofice, dar dacă muti arhetipurile acstea în în religia lui Hristos, devin * în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru că la el divinitatea e un simplu ''demiurg'', ceea ce în greceste înseamnă ''meserias''.

 
#64 din cugetarile lui Petre Tutea 11.02.2010 08:16

83. Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.

84. La întrebările fundamentale ''de ce?'' si ''în ce scop?'' aporetica rurală românească răspunde: ''d-aia''.

A venit odată un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge si asa! Trebuie să scăpăm de acest ''mege si asa''; că ''merge si asa'' înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricînd si nu orice.

85. La puscărie am demonstrat vreme de două ore că istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

86. Cum văd participarea românilor de acum la mîntuirea lor? - Simplu. Ducîndu-se la biserică. Si folosind stiinta ca peria de dinti. Tot ce spune stiinta să nu-i lase cu * căscată si tot ce spune un popă de la Cucuietii din Deal să considere adevăr ritualic.

87. Am făcut o mărturisire într-o curte cu sase sute de insi, în închisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, dacă murim toti aici, în haine vărgate si în lanturi, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!

88. Protestantismul est o religie coborîtă la rangul de morală pentru grădinita de copii.

89. Pudoarea crestină e atît de pură, încît carnea eroticului crestin, capătă pecetea spiritului, ceea ce pînă la crestini n-a realizat nimeni.

90. Eu cred că războiul nu e făcut de oameni; e mult prea serios. Îl face Dumezeu. Cum ne dă si cutremure, ne dă si război.

91. Cei mai crînceni si mai străluciti soldati sînt cei ai popoarelor religioase. Cînd mori sub drapel, te gîndesti că te duci la strămosi. Dar o armată care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gît pe care scria Gott mit uns.

92. Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidcă religie am lătra precum cîinii. Ne nastem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.

93. Cine n-a putut fi înlocuită? Religia! Iar filozofia care speculează autonom, face onanie mintală. Si dacă vrea să scoată, să extragă esente din stiintele naturii, e parazit. Atît! Nu îndrăznesti să spui despre religie, teologal vorbind, - dacă esti cinstit - că a fost înlocuită de filozofie sau de stiintă. Un crestin îti spune că advărul se defineste prin jocul celor două lumi: cea de aici o oglindeste imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dacă poti!

94. Religia este principiul uniformizator al speciei umane si este singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate.

95. Religia transformă poporul într-o masă de oameni culti.

96. Între un laureat al premiului Nobel care nu s-a idiotizat complet si a rămas religios si un tăran analfabet nu există nici o diferentă.

97. Nivelul meu intelectual, chiar dacă sînt savant, nu depăseste nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul.

98. Stiinta se miscă asimptotic la absolut. Arta se miscă asimptotic la absolut. Stiinta este sediul folosului si arta este sediul plăcerii.

99. Religia este sediul adevărului transcendent în esentă si unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se situează peste ultimele speculatii teoretice ale stiintei, prin adevărul absolut unic, care e Dumnezeu. Să vină un laureat al premiului Nobel ateu. Ce-o să-mi spună el? O babă care cade în fata icoanei Domnului străbătută de absolut e om, si ăla e dihor laureat.

100. În Ispita de pe munte - retro satana - Iisus spune: ''Împărătia mea nu e din lumea aceasta'' Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărătia Lui cu trenul sau cu racheta dacă poti. Nu poti! Înotăm în Univers ca mormolocii, si lumea lui Hristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern.

 
#65 din cugetarile lui Petre Tutea 11.02.2010 08:16

101. Revolutia este o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat după facerea lumii; doar dacă te situezi în afara ei si creezi o lume nouă. Revolutia nu adaugă nimic Ideilor lui Platon.

102. Revolutia franceză n-a fost o revolutie, nici revolutia rusă n-a fost o revolutie. Nu există revolutii, ci doar tehnici insurectionale în bătălia pentru putere (Curzio Malaparte). Dacă e o ''restructurare'' a omului, aceasta s-a întîmplat o singură dată în timp, la aparitia lui Hristos.

103. Asa am spus eu în temnită: Domnule colonel - eram sase sute de insi într-o curte închisă - nu ve-ti fi voi, comunistii, niciodată revolutionari pînă nu veti imita pe cel mai generos zeu pe care l-a dat istoria lumii, pe Hristos. În parabola cu oaia rătăcită, un păstor părăseste o turmă întreagă în căutarea unei oi. Să stiti, asta se cheamă ''unanimism moral crestin''. Fiindcă în universul lui Hristos o celulă care mai palpită într-un muribund e mai valoroasă decît toate galaxiile posibile.

104. Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea. Rugăciunea e singura manifestare a omului prin care acesta poate lua contact cu Dumnezeu. Gîndită crestin, rugăciunea ne arată că umilinta înaltă, iar nu coboară pe om.

105. Am spus eu odată că dacă un preot din Bărăgan, cînd se roagă, este Dumnezeu cu el, atunci preotul ăla înlocuieste toată Academia Română....

106. Sfîntul are forta de coeziune a pietrei.

107. Un sfînt poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfintenie e legată de ideea de minune. Un sfînt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea, acum e ancorată în cultul genialitătii ca slăvire a progresului în afară. Atît. Or, cu cît sîntem mai avansati, mecanic si material, cu atît sîntem mai departe de esenta reală a lumii, de sfintenie.

108. Singurii oameni care nu pot fi suspectati că se înfioară în fata * sînt sfintii.

109. A fi sfînt înseamnă a fi suveranul tău perfect.

110. M-a întrebat odată Nae Ionescu ce cred despre evreul acesta, despre Pavel. Stii ce i-am spus? - ăsta nu-i om, domnule, este toată Mediterana.

111. Trei ore am vorbit atunci în curtea închisorii, de Platon si despre Hristos. Zice colonelul: Vă rog să scrieti ce-ati vorbit, ca nu cumva ministrul de interne Drăghici să spună că sînt solidar cu dumneavoastră. - Domnule colonel, cum să fim noi solidari? Eu tocmai d-aia am venit aici, că nu sîntem solidari unii cu altii...

112. Este incorect să ai dispret fată de tehnică. Eu nu sînt tehnocrat, însă recunosc că în bătălia pentru adaptare, tehnica este universal utilă. Dar asta nu înseamnă că tehnica poartă în ea dimensiunea infinitului.

113. Cînd va dispărea ultimul tăran din lume - la toate popoarele, vreau să spun - va dispărea si ultimul om din specia om. Si atunci or să apară maimute cu haine.

114. Tăranul este omul absolut.

115. I-am spus eu părintelui Stăniloaie că nu mă consider un Socrate. Dar cum vă socotiti? Popă, zic. Si unde aveti parohia? - N-am parohie, dar spovedesc pe unde pot.

116. Desi sînt bolnav si neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Stiti de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existentei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reusit să intuiască existenta sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Si nici n-am să plec de voie din ea. ăsta este jocul fundamental al existentei mele.

117. Am avut si discipoli... Nu se putea să nu am discipoli, fiindcă sînt un om vorbăret. Toată suferinta mea se datoreste poftei mele de a vorbi fără restrictii...

118. A fost întrebat un tăran, în închisoare: ce întelegi din tot ce spune Petre Tutea! Zice: nu înteleg nimic, dar e o grozăvie!

119. Cînd am văzut, în închisoare, că tot regimul care mi se aplică e inoperant - puteam eu, ca om, să-mi explic asta? Si atunci m-am gîndit că există o fortă supracosmică, transcendentă, numită Dumnezeu. Numai El putea face isprava asta, ca eu să scap de înlăntuire. Pentru că, personal, nu mă pot dez-lăntui si elibera. Iar a vietui acolo, la închisoare, fără asistenta Lui nu se poate; au fost oameni care au murit... Atunci s-a născut în mine credinta nelimitată în atotputernicia si atotbunătatea divină.

120. Am devenit un gînditor crestin cînd mi-am dat seama că fără revelatie, fără asistentă divină, nu pot sti nici cine sînt, nici ce este lumea, nici dacă are vreun sens sau nu, nici dacă eu am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Cînd mi-am dat seama că fără Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale.

121. M-a întrebat cineva odată: Mă Petrică, tu cînd te asezi la masa de scris cum scrii? - Sînt emotionat de fila goală. Prima mea grijă e să nu fiu pîndit de demonul originalitătii. Urmăresc să nu fiu original si să fiu cuviincios. - Esti inspirat? - Nu, nu stă niciodată un zeu în coltul camerei mele cînd scriu eu. Sînt foarte nelinistit. Eu, care sînt crestin... Am două nelinisti; să nu se afle în expunerea mea nici o inadvertentă terminologică si nici o impietate.

122. Nu mă interesează trecutul. De cîte ori mă întreabă cineva cînd m-am născut, spun că într-unul din anii trecuti.

123. Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau o zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul... Cînd m-au anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunîndu-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităti.

124. M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, dom�le? - N-am vorbit, dom�le. - Cum n-ai vorbit? - Păi împotriva voastră vorbeste tot poporul român. Ce să mai adaug eu? Si mi-au dat 20 de ani muncă silnică făra motive. Mi s-a prezentat sentinta de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?

125. Am fost solicitat, în închisoare, să scriu pentru revista Glasul patriei, ca si Nichifor Crainic. Mi s-a părut ciudat să fii arestat si să scrii, să meditezi. Adică să spui: vă multumesc că m-ati arestat! Asta era o porcărie nemaipomenită, să obligi un detinut să scrie. El poate să-si scrie memoriile, dar nu pentru tine, ăla care-l persecuti...

 
#66 din cugetarile lui Petre Tutea 11.02.2010 08:16

126. Eu, cultural, sînt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de rîs. Si toti din generatia mea au simtit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sînt tîmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit pînă la moarte. Eu nu stiu dacă vom fi apreciati pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o * să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.

127. Definitia mea este: Petre Tutea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire si suferintă. Si convingerea mea este că suferinta rămîne totusi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.

128. Eu n-adun nimic. Îmi spunea un popă, zice, păi dumneavoastră vă risipiti asa, vă poate fura oricine... Zic: uite, părinte, eu, zic, am adoptat conceptia regelui Frantei în materie de risipire a ideilor mele. Conceptia lui despre cartof. Cînd au venit cartofii din America, tăranii nu-i cultivau. ''Să mîncăm noi buruiana asta din pămînt...'' Ce a zis regele Frantei? ''Mă, seamănă, mă, cartofi pe mosia mea si, cînd or vedea tăranii că îi păzesc, or să-si dea seama că-s lucru bun. Lăsati-i să fure, că asa se răspîndesc cartofii în tară.''

129. Odată, în hol la Athénée Palace, m-a arestat Securitatea pe motiv că fac speculă. Cu ce? i-am întrebat. Nu mi-au răspuns. Si atunci mi-am adus aminte de vorba unui prieten de la Cluj: ''Cu idei, frate, cu idei!''

130. Un umanist pur, adică indiferent religios, practică formele vietii de junglă, împingînd cruzimea pînă la forma gratuită a bestialitătii tigrului. Vremea noastră este plină de astfel de exemplare.

131. Umanismul este una din formele grave ale rătăcirii omului modern, care pleacă din antropocentrismul Renasterii. În Renastere, ''titanii'' s-au umflat prin autocunoasterea necunoasterii. Ei nu se cunosteau pe ei însisi si au crezut că s-au descoperit ca oameni.

132. Omul - * asta bipedă, pe care eu îl consider ''animal prost'', * stultus - atunci cînd se screme să facă singur ordine, adică cînd practică umanismul, îl înlocuieste pe Dumnezeu cu el. Nicăieri Dumnezeu n-a avut de furcă cu dracul mai mult decît în sacrul spatiu al Italiei. Acolo, adică, unde s-a născut umanismul în Renastere.

133. (Vlad Tepes) are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Stefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că l-a si bătut. Si are mai ales meritul că a coborît morala absolută prin tepele puse în * la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap si ti-era frică să n-o furi tu de la tine. ăsta-i voivod absolut, Vlad Tepes. Păi fără ăsta istoria românilor e o pajiste cu miei!

 
#67 PARINTELE ARSENIE BOCA 11.02.2010 08:18

* Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toÅ£i românii: „Îmi pare rău de voi că sunteÅ£i slăbiÅ£i în credinţă. VeÅ£i cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naÅŸtere până la moarte. Vor cădea ÅŸi cei aleÅŸi. Îmi pare rău că sunteÅ£i cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe ÅŸi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia MăniÅŸ, 81 ani, Codlea)

* Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria ÅŸi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Åži pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (ChiÅŸ Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. MureÅŸ)Înainte de revoluÅ£ia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puÅŸcă ÅŸi aÅŸa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur ÅŸi blocurile din BucureÅŸti vor ajunge ca ÅŸi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost ÅŸi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie ÅŸi ne rugăm acolo ÅŸi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută ÅŸi ne ocroteÅŸte. (Viorica FarcaÅŸ, 48 ani, Voila)

 
#68 MarcusN 11.02.2010 08:21

Ia sa vedem cate prerogative avea acum 100 de ani Biserica si cate i-au fost luate de catre stat?!
Dar IA SA VEDEM CATE POSESIUNI AVEA ACUM 100 DE ANI BISERICA, date de voievozi si domni, SI CATE AU FOST RETROCEDATE BARONILOR LOCALI, IN LOC DE ADEVARATUL PROPRIETAR?!
Dar ia sa vedem cat de multe lovituri ia Biserica de la dusmanii neamului romanesc! Te-ai intrebat vreodata? De ce comunistii internationalisti erau cei mai inversunati prigonitori ai Bisericii? Parca as citi un ziar din vremea lui Dej, decat presa normala, democratica!
Identitatile trebuie nivelate! Jos Biserica si Dumnezeu! Traiasca BURTILE SI MATZELE INDIVIDUALISMULUI! Traiasca si infloreasca scumpul nostru CULT AL HIPERMARKETULUI SI MINCIUNII CORPORATISTE!

 
#69 Cum să ne purtăm cu sectarii 11.02.2010 08:25

Păcatul trecerii oamenilor la sectari este foarte mare, este un păcat împotriva Duhului Sfant, n-are iertare nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. De nu se vor întoarce la Biserica Ortodoxă sectarii sunt pierduÅ£i! Biserica este mama noastră ea ne-a născut prin apă ÅŸi prin Duh, căci I-a spus Iisus lui Nicodim: “De nu se va naÅŸte cineva din apă ÅŸi din Duh nu va putea intra în împărăţia Cerurilor” (Ioan 3, 5).
Este un eres, o sectă numită “penticostali”, am fost la aceÅŸtia la casa lor de rugăciune la Vicovul de Sus, la Straja, că ei ziceau că au dreptul de a boteza cu Duhul Sfant. “Cine v-a spus vouă aÅŸa ceva, de ce atâta mândrie în capul vostru? Căci botezul cu Duhul Sfânt nu se cere la creÅŸtini, acesta numai Apostolii l-au avut, care a venit în limbi de foc ÅŸi le-a dat Apostolilor putere să vorbească în toate limbile ÅŸi să facă minuni ÅŸi să învieze morÅ£ii. Deci, pentru noi este rânduit botezul cu apă ÅŸi cu Duh Sfânt”.
Sectarii sunt ramuri rupte de la Biserica lui Hristos. La Efeseni se spune, că noi suntem Biserica lui Hristos ÅŸi mădulare în parte, pe unul l-a pus Dumnezeu Apostol, pe unul prooroc ÅŸi altele, fiecare suntem mădulare ale Bisericii, nu că noi suntem Biserica, ci mădularele Bisericii, Biserica Universală este Trupul lui Hristos. Iisus a spus că toată viÅ£a care rămâne în El aduce roadă, iar care nu rămâne în El se taie ÅŸi se aruncă în foc.
Cu omul sectar atâta ai voie să vorbeÅŸti: odată ÅŸi de două ori (Tit 3, 10) ÅŸi apoi să-Å£i fie ca un păgân ÅŸi vameÅŸ. Sf. Ioan Evanghelistul zice, să nu-i primim în casă, nici ziua bună să nu le dăm. Sectarul spune: Uite ce scrie aici ÅŸi omul crede; aÅŸa spun baptiÅŸtii, penticostalii ÅŸi toÅ£i sectarii, dar n-avem voie nici să vorbim cu ei, n-avem voie să-i primim, nici să mergem la adunările lor. La adunarea lor mergi, numai dacă încerci să tragi pe cineva de acolo.
După canonul 9 ÅŸi 34 al Sinodului de la Laodiceea ÅŸi Conoanele Apostolice “Este oprită mergerea creÅŸtinilor la cimitirele lor ÅŸi la adunările sectarilor, ereticilor” Canonul 45 Apostolic, din anul 50 de la Ierusalim, “Preot, diacon, creÅŸtin, care se roagă cu ereticii – sectarii să se afurisească (blesteme), dacă a slujit cu ei să se afurisească (Preotul)” să se scoată din preoÅ£ie. Canonul 46 apostolic spune: “Episcop, preot, diacon, care botez sau jertfă ia de la ereticii sectari să se “caterisească” să i se ia preoÅ£ia”, cu atât mai

 
#70 Parintele ILIE CLEOPA 11.02.2010 08:27

Cum să ne purtăm cu sectarii?
“De omul eretic (sectar) după întâia ÅŸi a doua mustrare depărtează-te” (Tit 3, 10). Pe omul sectar după mustrare îl părăseÅŸti ÅŸi-Å£i este Å£ie ca un păgân.
Când este vorba să-l ajuÅ£i pe fratele tău, ajuÅ£i pe orice om din lume, e în boală, se îneacă dă-i mâna, e în primejdie ajută-l, dar când este vorba de credinţă îl urăşti, căci ei sectarii urăsc adevărul. Hristos a zis: “Eu sunt calea, adevărul ÅŸi viaÅ£a!”. Iar în psalmul 138 se spune: “Pe cei ce Te urăsc pe Tine, I-am urât” ÅŸi zice Psalmul: “Cu ură desăvârÅŸită I-am urât pe ei, căci neprieteni mi s-au făcut mie”. Pentru că ei urăsc adevărul n-avem voie să-I iubim. In privinÅ£a credinÅ£ei nu discutăm, îi spui aÅŸa: “Mai, eu discut cu tine cel mult odată, de două ori, pe urmă îmi eÅŸti păgân ÅŸi vameÅŸ!”
Ei zic că sunt fraÅ£i cu noi. Eu nu sunt frate nici cu lupul, nici cu câinele, nici cu porcii, nici cu lupii îmbrăcaÅ£i în piei de oaie, nici cu leii, nici cu vulpile, eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteÅ£i oameni. Voi sunteÅ£i draci fără de coarne, că voi căutaÅ£i să distrugeÅ£i Biserica ÅŸi să-i rupeÅ£i pe oameni de la ea, ca să-i duceÅ£i în iad. Măcar dracii au coarne, iar voi nu aveÅ£i deÅŸi faceÅ£i ca ei.
Când am discutat aici, vine un predicator baptist din Piatra NeamÅ£, cu două autocare de baptiÅŸti. Era Vineri, când nu aveam vreme să vorbesc cu oamenii, căci Vinerea îi Spovedesc pe călugări. Vine la mine o femeie bătrână: Părinte, soÅ£ul meu a înnebunit acum la bătrâneÅ£e a trecut la baptiÅŸti ÅŸi-i tâmplar. Eu zic: Adu-l încoace! Nu vrea să vină; a zis că vine numai cu predicatorul, care l-a făcut baptist pe el. Acest predicator a atras la el vreo 50 de familii, ei vin cu dolari, cu fonduri să cumpere oameni.
I-am zis femeii: Să vină cu predicatorul de vrea, eu sunt bucuros! Mă duceam la Spovedanie, vine femeia către mine: Părinte, vine soţul meu, uite acela e predicatorul, aieştea sunt toţi baptişti!
Le-am spus călugărilor, că-i Spovedesc mâine, eram cu Crucea, cu Felonul ÅŸi cu Epitrahilul ÅŸi mă duc la chilia mea să văd de vin acolo. Numai ce-i văd, că au intrat pe sală toÅ£i. Vine ÅŸi omul cu femeia, cu ÅŸeful baptiÅŸtilor, avea un doctorat la Londra, iar celălalt în Austria, doctoratele lui, două în răutăţi!
Îi poftesc pe scaun ÅŸi-i întreb cine sunt:
- Suntem baptiÅŸti, eu am făcut studii în Anglia.
Am întrebat:
- De ce aţi venit dumneavoastră la noi?
- Am venit să-ţi arăt adevărul!
Dar eu am zis un cuvânt mai puÅ£in politicos:
- Mi se pare că ai venit să înveÅ£i pe popa carte.
- Am să te învăţ, a zis el.
Îi zic eu: Cum să mă înveÅ£i tu pe mine adevărul, când tu propovăduieÅŸti minciuna. Adevărul este o singură linie, nu pot fi două adevăruri. Hristos a spus: “Eu sunt adevărul!”. Cum poate să fie adevărul ÅŸi la dumneata ÅŸi la mine? La tine nu poate să fie adevăr, căci Biserica este de 2000 de ani, iar voi aÅ£i ieÅŸit ca ciupercile după ploaie. ToÅ£i aveau Biblii de ale lor în mână. Ia să vă întreb eu pe Voi: CâÅ£i ani au fost de la începutul lumii până la potop?
Se uită predicatorul la mine şi zice: Au fost 1500!
Zic eu: Prost ai răspuns, au fost exact 2243 de ani. Iar el a zis: unde scrie? Căci în Biblie nu scrie.
Iată aici Hronograful lui Gheorghe Chedrinos, care este tradus de pe limba caldeilor de pe timpul lui Avraam!
CâÅ£i ani au fost predicatorule de la Adam până la Avraam? Ei n-au Sfânta TradiÅ£ie, vor să zboare cu o aripă ÅŸi să meargă pe un picior. Îi spun eu: Au fost exact 3487 de ani.
Ia să-Å£i spun eu: de la Adam ÅŸi până la ieÅŸirea poporului evreu din Egipt, câÅ£i ani au fost, predicatorule? Îi zic eu: Au fost 4068 ani. În anul 4108 se dau cele 10 Porunci pe Muntele Sinai. Ia să-mi spui unde era atunci Scriptura în care crezi? Unde era, mă? Cu ce s-a mântuit lumea 4108 ani? Că nu era Biblia voastră atunci?
- Zice el: A fost ceva…
- Ce este acel ceva, de la zidirea lumii ÅŸi până la Moise? Se uitau unii la alÅ£ii…
- Măi hoÅ£ule, nu te da după deget, ci spune cum îl cheamă pe acel ceva? Tot zicea că a fost ceva.,. vedeÅ£i aÅŸa vă îmbată de cap, aÅŸa vă înnebuneÅŸte, mă tu eÅŸti predicator, mă mincinosule. Spune mă: A fost Biblia de la zidirea lumii până la Moise? N-a fost, dar a fost ceva, ai venit acasă la mine ca să-mi spui că a fost ceva, dar nu-mi spui cum îl cheamă pe acel ceva. Ce a fost?
- Apoi – a zis el – a fost o tradiÅ£ie.
- Dar vezi că se numeÅŸte Sfânta TradiÅ£ie, că s-a trimis prin viu grai. Ai văzut cu ce s-a Å£inut credinÅ£a timp de 4108 ani, prin grai viu din tată-n fiu. Vezi că Biblia vine după 4108 ani, dar Biblia n-a scris tot. Ai văzut că rădăcina Bibliei este Sfânta TradiÅ£ie, ai văzut, că voi baptiÅŸtii ÅŸi toate sectele acestea protestante mergeÅ£i cu un picior ÅŸi zburaÅ£i cu o aripă ÅŸi nu se poate aÅŸa? Sfânta TradiÅ£ie este prin viu grai ÅŸi apoi, oare Scriptura s-a scris toată? Numai un rezumat din cele ce au fost transmise din TradiÅ£ie acestea s-au scris. Pentru ce? Pentru că Moise a scris mai pe scurt istoria lumii, în Muntele Sinai. Îl auzi apoi pe Sf. loan Evanghelistul; că spune: “Sunt încă multe altele pe care le-a făcut Iisus, care de s-ar fi scris una câte una, nici în lumea aceasta n-ar fî încăput cărÅ£ile ce s-ar fi scris”. De la moartea lui Hristos, înviere ÅŸi înălÅ£are ÅŸi până la anul 42 când s-a scris prima Evanghelie de ce s-au folosit creÅŸtinii, căci Iisus n-a scris nimic? Din Sfânta TradiÅ£ie, din * Apostolilor s-au scris în Evanghelie numai cele de cuviinţă, ca să le Å£ină minte oamenii ÅŸi să le fie de folos.

 
#71 Parintele ILIE CLEOPA 11.02.2010 08:27

continuare
- Măi, predicatorule, ÅŸtii tu când s-au scris Evangheliile? Evanghelia de la Matei s-a scris în anul 42 după Hristos. A lui Marcu la anul 44, a lui Luca la anul 48, a lui loan la anul 65 după Hristos, iar ultima carte a Scripturii – Apocalipsa a scris-o în insula Patmos, loan Evanghelistul, la anul 96 după Hristos. Deci între anii 42-96 s-a scris tot Noul Testament. De la anul 33, 3 luni ÅŸi 20 de zile anul morÅ£ii lui Hristos până la anul 42 sunt 9 ani, vreme în care n-a fost Noul Testament, ci doar Sfânta TradiÅ£ie despre Hristos, în Vechiul Testament 4108 ani s-a folosit lumea de Sf. TradiÅ£ie, iar în Noul Testament, vreme de 9 ani, vezi că Sfânta TradiÅ£ie este întâi ÅŸi apoi Scriptura?
- Apoi, alta, unde era Sâmbăta voastră, măi predicatorule, atâtea mii de ani?
Zice el:
- Avraam a păzit poruncile!
- Care porunci? – i-am zis eu. Scrie undeva ca Avraam a Å£inut Sâmbăta? Arată-mi scris în Biblie, cutare, la Geneză că a Å£inut Sâmbăta. Sâmbăta s-a pus zi de odihnă, când? Când au ieÅŸit evreii din Egipt în anul 4068 ÅŸi au ajuns în pustia Sinai, prima dată când le-a spus Dumnezeu aÅŸa: “CoaceÅ£i ce aveÅ£i de copt azi, frigeÅ£i ce aveÅ£i de fript azi, căci mâine este zi de odihnă” de-abia atunci la IeÅŸire se spune că a pus Dumnezeu Sâmbăta ÅŸi Sâmbăta n-a pus-o pentru toate popoarele, ci numai pentru evrei: “Amintire că aÅ£i fost robi în Egipt ÅŸi v-am scos cu mână tare ÅŸi va fi legătură veÅŸnică între Mine ÅŸi tine Israile” nu pentru toate popoarele. Când a venit Ezdra să zidească Ierusalimul au venit ÅŸi celelalte popoare să le ajute la zidirea Ierusalimului ÅŸi le-a spus Ezdra ÅŸi Neemia: “Voi n-aveÅ£i făgăduinţă ÅŸi n-aveÅ£i Sâmbătă dată de Dumnezeu, noi avem Sâmbătă dată de Dumnezeu nu voi ÅŸi de aceea nu veÅ£i zidi împreună cu noi!” Vezi că popoarele n-au avut Sâmbătă.
- Dar oare au spus proorocii, că au să vină popoarele la credinţă şi au să aibă zi de sărbătoare?
Da!
- Unde scrie, a zis predicatorul?
- Ia caută la Ieremia 31,31: “Åži alt Testament voi încheia cu casa lui Israel, nu ca cel ce l-am încheiat pe Mantele Sinai ÅŸi altă zi de sărbătoare voi rândui poporului Meu”. Ai văzut că n-avem nevoie de sâmbătă, zice Apostolul Pavel, către Coloseni: “Nimeni să nu vă învinuiască pe voi pentru ziuă nouă, sau sărbătoare sau sâmbătă, cele vechi au trecut, toate s-au făcut noi!”. Că mutându-se preoÅ£ia s-a făcut legii mutare ÅŸi înnoire. Deci, ziua evreilor a fost Sâmbăta, iar a creÅŸtinilor este Duminica.
Ai văzut că Legea Veche ÅŸi Scriptura are ca rădăcină Sfânta TradiÅ£ie. Auzi ce spune Apostolul Pavel către Tesaloniceni: “Mă bucur de voi, că aÅ£i Å£inut predicile (TradiÅ£iile)” (II Tes.)
- I-am zis predicatorului: Măi băiete, aici este o stână de oi, dar intrând în stână aÅ£i dat peste un câine rău, voi sunteÅ£i lupi îmbrăcaÅ£i în piei de oaie, la turma asta să ÅŸtiÅ£i că eu am fost cioban, acum eu sunt câinele mănăstirii acesteia, dar de veÅ£i sta de vorbă cu stareÅ£ul, atunci veÅ£i vedea voi! AÅ£i crezut că la stâna asta nu-i nici un câine rău, iaca s-a găsit un câine. La urmă a zis predicatorul: AÅŸa ne socotiÅ£i pe noi? Dar scrie, că-l vei iubi pe aproapele tău?
Dar voi sunteÅ£i aproapele meu? Pe eretici, sectari, Scriptura nu-i numeÅŸte oameni, ci câini, porci, vulpi, lupi îmbrăcaÅ£i în piei de oi, lei însetaÅ£i, pui de vipere, aÅŸa sunteÅ£i voi, cum să-i iubesc eu pe aceÅŸtia?
- Dacă-i aÅŸa – zice predicatorul – plec!
- Trebuia să nici nu vii, nu putem iubi lupii, noi îi iubim pe oameni. Tu fiind lup am nevoie să te alung până nu te-oi mai vedea pe la stână. După ce am discutat, numai văd, că s-au dus la Biserică mai mult de jumătate din baptiÅŸti – era zi de post, Vinerea – ÅŸi au luat anaforă ÅŸi ÅŸi-au făcut cruce oamenii, dar oamenii au spus: Câte zile avem noi nu mai mergem după predicatorul acesta, care ne-a rătăcit. Iar bărbatul acelei femei, când a văzut că el nu poate răspunde la întrebări, zicea:
- Ce-ai spus, predicatorule: Că Biblia este de la începutul lumii, vezi că 4108 ani nu a fost Biblie?
A mers bătrânul acasă ÅŸi n-a mai mers la adunarea lor ÅŸi i-a zis predicatorului, că de mai vine la casa lui îl loveÅŸte în cap. [...]
Luther era tata sectarilor din lume. Luther un călugăr de 120 kg, catolic, se căsătoreÅŸte cu o călugăriţă Ecaterina ÅŸi apoi face protestantismul. A păţit ÅŸi el cu călugăria, ca ÅŸi vulpea cu strugurii, ca văzând Vulpea că strugurii-s dulci ÅŸi buni, dar îs sus ÅŸi nu-i putea ajunge a zis vulpea, că-s acri ÅŸi nu-s buni. AÅŸa a păţit Luther cu călugăria, a zis că nu mai trebuie călugări, văzând că a căzut el din călugărie, a desfiinÅ£at monahismul – mare păcat! Mama lui Luther a fost de origine catolică, ca ÅŸi Luther la început, iar într-o zi după ce Luther s-a lepădat de catolici ÅŸi de călugărie ÅŸi ÅŸi-a făcut sectarismul lui vine să-l întrebe: “Fiul meu, ce zici tu, să mă las de catolici ÅŸi să mă fac ÅŸi eu protestantă ca tine?” Luther i-a răspuns: “De vrei să trăieÅŸti uÅŸor ÅŸi să mori greu fa-te protestantă ca ÅŸi mine, dar de vrei să trăieÅŸti greu ÅŸi să mori uÅŸor, rămâi în religia catolică!”. Văzându-ÅŸi greÅŸala Luther, că a stricat credinÅ£a, a zis: “Vai de mine, că rătăcirea mea nu se va sfârÅŸi niciodată!” El ÅŸi-a dat seama de rătăcirea lui, că greÅŸeala lui este pierzare veÅŸnică. Asta a fost la 1514.

 
#72 Există dovada că rugăciunile ortodoxe funcţionează 11.02.2010 08:28

13 Decembrie 2009, ora 16:41
| | |
Un studiu efectuat de cercetătorii ruÅŸi a arătat că atunci când oamenii fac semnul crucii ÅŸi practică rugăciunea se purifică ÅŸi se vindecă mai repede
Fiziciana Angelina Malahovska a dovedit experimental * înfăptuite de semnul crucii ÅŸi de rugăciuni. "Când mîncarea este însemnată cu semnul crucii aceasta este purificată în mod real, imediat. Aceasta este o mare minune, care se întîmplă zi de zi", afirmă Malahovska. Studiul a fost efectuat de-a lungul a aproape zece ani, cu binecuvîntarea Bisericii Ortodoxe Ruse.
Astfel, cercetătorii au verificat efectul rugăciunii "Tatăl Nostru" ÅŸi al semnului ortodox al Sf. Cruci făcute asupra bacteriilor patogene. În acest sens, au fost prelevate probe de apă din: fântâni, râuri ÅŸi lacuri ÅŸi toate conÅ£ineau stafilococul auriu.
Purifică apa ÅŸi mâncarea
Studiul a dovedit că, dacă se rosteÅŸte rugăciunea "Tatăl Nostru" ÅŸi se face semnul Sf. Cruci peste probele de apă, numărul bacteriilor periculoase scade de ÅŸapte, zece, sute ÅŸi chiar mii de ori. Rugăciunea a fost rostită atît de credincioÅŸi, cît ÅŸi de necredincioÅŸi.
De asemenea, s-a dovedit că persoanele bolnave, după ce au practicat frecvent rugăciunea, au început să se simtă mai bine. Însă, dacă semnul Sf. Cruci este făcut neglijent, de exemplu cu cele trei degete unite incorect, sau duse în afara locurilor corecte (mijlocul frunÅ£ii, centrul plexului solar ÅŸi cavităţile umerilor drept ÅŸi sting), rezultatul pozitiv este redus sau chiar nu există.

 
#73 O privire care răzbătea chiar şi timpul 11.02.2010 08:29

Sfântul Ardealului evocat de preotul VIOREL TRIFA din Câmpeni
Începutul unei călătorii
“Noi nu suntem născuÅ£i de timp, ci de veÅŸnicie. DeÅŸi trăim o vreme îmbrăcaÅ£ide lumea aceasta, ni se întâmplă ades ca fratele Vis ÅŸi sora Moarte să nedea târcoale ÅŸi să ne despice făptura în două. Atunci scăpăm din chingilelumii văzute ÅŸi ne trezim într-un alt fel de a fi ÅŸi-a cunoaÅŸte”.
Aceste cuvinte ale părintelui Arsenie Boca mă urmăresc cu stranietate şi
sfinÅ£enie tulburătoare, ori de câte ori mă apropii de viaÅ£a ÅŸi faptele lui.
Sunt acum în Apuseni, pe valea ArieÅŸului, într-un început de vară somptuoasă
ÅŸi verde. AÅŸtept să mă întâlnesc la Albac cu un ucenic al părintelui Arsenie
preotul Viorel Trifa din Câmpeni, care vreme de 15 ani l-a frecventat pe
Sfântul Ardealului”, cu aceeaÅŸi tandră fervoare pe care a inspirat-o tuturor
celor ce l-au cunoscut. Când începem să vorbim, înÅ£eleg repede că la cei 59
de ani ai săi părintele Trifa e un om jovial, cu un râs de copil ÅŸi o
bunătate pe măsură. O întreagă dimineaţă, debordând de bucuria de a putea
evoca amintiri nepreÅ£uite pentru el, părintele mi-a împărtăşit cu frenezie
şi migală istorii şi taine despre acela care i-a marcat definitiv viaţa.
ÎnconjuraÅ£i chiar de munÅ£ii în care se născuse ÅŸi părintele Arsenie ÅŸi unde
fusese elev, munţii cei verzi ai Apusenilor, cu casele lor răsfirate pe
coame, ca nişte clopuri moţeşti, totul părea cu mult mai aproape de acel
alt fel de a fi ÅŸi-a cunoaÅŸte”, pentru care se nevoise atât călugărul de la
Sâmbăta FăgăraÅŸilor. Drumul meu prin lumea părintelui Arsenie Boca începuse
iar…
“Dacă te rogi aprins, părintele Arsenie vine singur la tine”

 
#74 O privire care răzbătea chiar şi timpul 11.02.2010 08:30

- Vă rog să-mi faceÅ£i un portret al părintelui. Când l-aÅ£i cunoscut ÅŸi cum
arăta pe atunci?
Părintele Viorel Trifa
- L-am cunoscut pe părintele Arsenie în anul 1972. Aveam 22 de ani ÅŸi eram
student la Teologie, la Sibiu. El era la biserica din satul Draganescu de
lângă BucureÅŸti, unde lucra ca pictor, dar ÅŸi ca arhitect, căci ridicase ÅŸi
o clopotniţă, într-un stil foarte interesant (mai târziu mi-am făcut ÅŸi eu
una în parohie, după modelul lui). Parcă-l văd ÅŸi acum pe părintele Arsenie
căţărat pe schela bisericii! Venisem la Drăgănescu după ce la îndemnul unei
venerabile măicuţe, bibliotecara Facultăţii noastre din Sibiu, maica
Gorgonia, citisem de 40 de ori Sfântul Paraclis al Maicii Domnului. Că mi-a
spus maica: “Dacă ai să citeÅŸti Paraclisul de multe ori, părintele vine
singur la tine”. Åži când am terminat Paraclisul, am ajuns, într-adevar, la
părintele, dar tot nu-mi venea să cred! Slujitor în biserică era părintele
paroh Bunescu, el tocmai îÅŸi terminase slujba, iar eu mă uitam Å£intă la
părintele Arsenie, ştiind că cel care pictează pe schele e el. Abia după o
oră, părintele s-a oprit din lucru. În tot acest timp, biserica rămăsese
plină cu credincioÅŸi, ÅŸi tineri, ÅŸi bătrâni, care îl aÅŸteptau cuminÅ£i. Nici
nu mai ştiam ce să fac, să-l urmez şi să-l rog să-mi vorbească, ori să-l
aÅŸtept să vină singur la mine, aÅŸa cum mă învăţase măicuÅ£a Gorgonia. Dar aÅŸa
s-a întâmplat! Că odată numai că vad că-mi pune părintele Arsenie mâna pe
umeri ÅŸi-mi zice: “Ai sosit

 
#75 O privire care răzbătea chiar şi timpul 11.02.2010 08:30

- Cum arăta părintele?
- Era într-un halat alb ÅŸi cu o bonetă albă pe cap, aÅŸa picta. Åži ca
întotdeauna, era foarte smerit. Stătea cu mâinile la spate ÅŸi facea
ascultare. Am o poză cu Mântuitorul ÅŸi mă gândesc: Doamne, părintele chiar
de la Mântuitorul a luat acest model, să stea ca la ÅŸcoală, cu mâinile la
spate, şi să fie de folos oamenilor. Părintele Arsenie n-avea timp să
discute cu toÅ£i, dar tot îÅŸi rupea puÅ£in, când făcea pauzele acelea ale lui
de pictat, aÅŸa dădea tuturor sfaturi bune… Iar când zicea părintele un
cuvânt, apăi era literă de Evanghelie: se împlinea. SimÅ£eam puterea din
cuvântul lui, ca a Proorocilor din cărÅ£ile sfinte. Avea ochi albaÅŸtri
părintele, ca Mântuitorul. AÅŸa l-am văzut: ca pe Mântuitorul Iisus ÅŸi tot de
statura Lui, mijlocie. Åži era de o bunătate părintească, nu găseai un cuvânt
rău… Cum arăta? Păi barba ÅŸi părul le avea roÅŸiatice, ca un moÅ£. Cum
spuneam, era îmbrăcat în alb ÅŸi picta, iar eu stam în sfânta biserică
printre credincioÅŸi aÅŸteptând să-l văd mai aproape. Åži aÅŸteptându-l, am
început să mă uit la pictura părintelui, care m-a zguduit profund! Atunci
era pictată cupola, şi deja cobora pe părţile laterale. M-a impresionat
chipul Mântuitorului. Parcă era viu. Åži la fel, chipul Maicii Domnului, care
domina altarul. Iar Icoana Învierii m-a încremenit: arăta de parcă atunci
coborâse din Sfânta Liturghie! Că zice la slujbă: “Piatra fiind pecetluită
de iudei ÅŸi ostaÅŸii străjuind Preacurat Trupul Tău, înviata-I a treia zi,
Mântuitorule” . Åži Mântuitorul învie, fară să se strice sigiliul de la
Mormânt, căci prin sigiliu a trecut TransparenÅ£a însăşi ÅŸi Lumina – exact ca
în pictura părintelui Arsenie… Nu L-am văzut nicăieri pictat aÅŸa intens ÅŸi
duios pe Mântuitorul Hristos.
După ani şi ani, eram tot la Drăganescu şi stăteam la uşa bisericii, iar
părintele Arsenie Boca picta “Judecata Sufletului”, chiar în dreapta
stranelor. Într-o clipă se uită spre uşă, ÅŸi după ce ne-a cunoscut cu duhul,
zice: “Mă, moÅ£ule, hai mai aproape!”. Niciodată nu mă întrebase părintele de
unde sunt. Nu întreba nimic, pe nimeni, niciodată. Numai să te ajute, asta
voia. Åži eu îmi tot ziceam: “Cine-i moÅ£ aici?”, că biserica era plină de
oameni. Dar părintele: “Mă, moÅ£ule, vino mai aproape!”. Åži atunci mi-am
amintit că eu sunt moÅ£ul, că doar eram din Câmpeni. Altă dată, m-am gândit
eu că dacă ÅŸi părintele e moÅ£, să-i cumpăr o doniţă de la Câmpeni, de acasă,
ÅŸi înainte să mă duc la dânsul, am umplut-o cu afine. Iar părintelui i-au
dat lacrimile: “Mi-ai adus aminte de casă. Trebuie să mă duc până acolo”.
Părintele ar fi dorit să vină acasă, la Vaţa de Sus, şi să slujească la
mormintele surorii ÅŸi mamei lui, mama care se numea CreÅŸtina, ÅŸi nu Cristina
cum s-a zis; iar “CreÅŸtina” vine de la Mântuitorul.

 
#76 Povestea primarului îndrăcit din Fărău 11.02.2010 08:31

- De ce v-aÅ£i dorit atât să vă întâlniÅ£i cu părintele?

- Eram impresionat în primul rând de tot ce auzeam despre el. Pretutindeni,
în Ardeal, mă întâmpina numele său, ca un ecou sfinÅ£it. Până ÅŸi gazda mea
din Sibiu, un profesor de la liceul Gheorghe Lăzar, îmi vorbea de părintele.
Căci profesorul fusese foarte rău bolnav, iar mama lui se dusese la
Mănăstirea Sâmbăta (pe atunci părintele Arsenie mai era acolo) ÅŸi văzuse
noroade întregi de credincioÅŸi venind la părintele, ca la un sfânt viu! Că
deÅŸi plecase de 20 de ani din FăgăraÅŸ, părintele era prezent cu duhul în
toţi care-l văzuseră.

La Sâmbăta, cu mulÅ£imi de oameni în jurul lui
Cum avea el o vorbă: “Care aÅ£i trecut pe la mine o dată, e destul!”. Iar eu
îmi doream să-l cunosc, ÅŸi pentru că părinÅ£ii mă sfătuiau să-mi găsesc
preoteasă, să mă însor ÅŸi să merg la parohie. Iar eu eram prieten cu mai
multe fete ÅŸi nu mă hotăram cu care să rămân; asta m-a făcut prima dată să
mă duc, speram că părintele mă va sfătui. Şi aşa a şi fost, căci la
Drăgănescu, părintele mi-a spus: “Tu să mai stai să mai înveÅ£i!”. Apoi,
câÅ£iva ani mai târziu, eram de-acum preot ÅŸi aveam o parohie foarte grea, la
Fărău, lânga Ocna MureÅŸ. Acolo, care nu era penticostal musai era comunist
ateu. Iar eu mergeam des la părintele Arsenie, să-mi deie putere ca să mă
lupt cu ei. Dar dintre toţi vrăjmaşii din Fărău, primarul era ăl mai rău, ba
socot eu că era chiar îndrăcit. Dar a avut mai apoi ÅŸi-o soartă grea
primarul ăsta, ÅŸi eu cred că toate s-or întâmplat ÅŸi prin puterea părintelui
Arsenie! Să vedeÅ£i cum a pornit totul. Începusem să mă duc în anii aceia
întruna la primar: voiam să repar o cruce mare din faÅ£a Primăriei. Acolo
fusese frontul, ÅŸi ungurii împuÅŸcaseră fără milă ÅŸi fără judecată o groază
de români. Nici nu s-au ostenit să-i mai care la cimitir, au făcut ia, aÅŸa,
o groapă comună, ÅŸi i-au îngropat chiar în mijlocul drumului, ca pe vite.
Atâta le puseseră nenorociÅ£ilor: o cruce ÅŸi o troiţă mare de tablă. Dar cu
vremea, crucea ruginise cu tot cu Iisus răstignit pe ea. Îndrăcit – neam,
primarul, însă, nici că putea vedea crucea, da’ s-o mai ÅŸi repare! Zicea să
o aruncăm ÅŸi să lăsăm martirii de-a surda, fără nimic la căpătâi! Eu însă
tot am pus să repare crucea pe ascuns, că zicea părintele Arsenie: “Cine
repară o cruce veche Îi face cea mai mare mulÅ£umire lui Dumnezeu. Că acela
care va trece pe acolo se va închina!”. Atunci s-a supărat foc primarul,
parcă îl opărisem când a văzut crucea ÅŸi troiÅ£a înnoite – urla cu clăbuci la
gură că mută el crucea aia, scapă satul de ea!… Eu m-am dus atunci la
părintele Arsenie, la Drăgănescu, în câmpie, m-am rugat aprins împreuna cu
el, ÅŸi când m-am întors, să vedeÅ£i ce s-a întâmplat. Un epitrop de-al meu,
de la biserică, se dusese la Primărie, ca să-i deie o adeverinţă primarul
cel indrăcit. Şi cum era timp de ploaie afară, tuna şi fulgera, epitropul
ÅŸi-a facut cruce. “Doamne, fereÅŸte-ne!” . Dar primarul care nu putea vedea
crucea zice: “Cum de îndrăzneÅŸti să te-nchini tu în faÅ£a mea?”. Numai că în
clipa aceea, odată a ÅŸi trăsnit un trăsnet înfricoşător, de părea că s-a
rupt cerul şi o să cadă peste oameni. Primarul tocmai vorbea la telefon cu
cineva din satul vecin ÅŸi când a trăsnit a ieÅŸit ÅŸi-o flacără mare prin
telefon ÅŸi a luat foc ÅŸi plopul cel mare de lângă primarie, ardea ca o
lumină uriaşă, de PaÅŸti. Primarul a înlemnit! Îndată a scăpat telefonul din
mână ÅŸi, ca într-un vis, ÅŸi-a făcut larg, canonic, ca la mănăstire, semnul
crucii! Era prima oară în viaÅ£a lui când se închina. De atunci, n-am mai
avut necazuri cu el. Semna primarul nostru orice pentru biserică. Dar soarta
i-a fost cruntă, ca să vedeÅ£i unde duce necredinÅ£a. Trecuse un an, în care
n-am mai ÅŸtiut de el, pentru că plecase din Fărău, când a venit nevasta lui
cu un parastas de Sâmbăta lui Lazăr, Sâmbăta Floriilor, când se pomenesc
toÅ£i morÅ£ii la cimitir. Åži mi-a spus că bărbatul îi * în podul casei,
spânzurat. Vai ÅŸi amar de sufletul lui, sărmanul

 
#77 Fotografiile 11.02.2010 08:31

- De unde evlavia aceasta a dvs. faţă de părintele Arsenie?
- Nu se putea altfel, că eu vedeam ce face ca preot, îmi dădeam seama de
puterea ÅŸi credinÅ£a lui! Odată, la un praznic mare la Sâmbăta, am aflat că
părintele făcea slujba. Trebuia să înceapă Liturghia, dar în curtea
mănăstirii îÅŸi instalase cineva o ÅŸatră, vindea turte, adică. Părintele,
care fusese înÅŸtiinÅ£at că ÅŸatra aceea deranja slujba, a trimis mai întâi un
credincios să-i spună omului să plece de-acolo. Dar acela nici n-a clintit.
L-au mai rugat de două ori, ÅŸi tot geaba. Atunci Părintele atât a mai spus:
No, că i-o ajunge cumva!”. Åži când a început Sfânta Liturghie, a luat Sfânta
Evanghelie, a făcut după tipic cruce cu ea ÅŸi a rostit: “Binecuvântată este
Împărăţia Tatălui ÅŸi a Fiului ÅŸi a Sfântului Duh, Amin!”. Åži când a ajuns la
Duhul Sfânt, odată s-a stârnit ca din senin un vârtej care a luat ÅŸatra cu
totul, nici mai mult, nici mai puţin! De-asta mi-a spus părintele odată că
noi, preoţii, nu facem la Teologie exact ce-i mai important: Mistica. Căci
părintele era mistic. Iar pictura lui e şi ea o interpretare mistică a
Bibliei, una de mare folos. Este o traducere a icoanelor.
– De ce credeÅ£i că este aÅŸa de iubit părintele Arsenie?
- De ce se duceau iudeii la Mântuitorul? Pentru că îi simÅ£eau puterea, că
era Dumnezeu adevărat din Dumnezeu cel adevărat. De ce vin azi oamenii la
părintele Boca la mormânt? Pentru că simt că Dumnezeu lucrează prin
părintele. Şi sunt oameni cu multe probleme grele, şi parcă ar vrea să ia de
acolo un pic de pământ, să-l ducă cu ei, ca să aibă ÅŸi să simtă acasă duhul
părintelui. Åži pentru că m-aÅ£i întrebat de ce este aÅŸa de iubit, am să vă
mai povestesc ceva din * părintelui cum le-am cunoscut eu însumi, nu
povestite de alţii. Mama unui prieten de-al meu se dusese la mănăstire la
Sâmbăta, să se spovedească de Adormirea Maicii Domnului, îÅŸi continuă
părintele Trifa povestea. Åži când a văzut-o, părintele Arsenie i-a zis: “Tu
să te duci acuma acasă, că-Å£i arde casa!”. “Părinte, eu am venit la dvs. să
mă spovedesc ÅŸi să mă împărtăşesc” , i-a răspuns femeia. “Bine, spovedeÅŸte-te
împărtăşeste- te, dar mergi imediat acasă!”. Femeia plecase de-acasă fară
permisiunea bărbatului, căruia nu-i plăcea că nevasta i se duce prea des la
biserică. Dar ea avea evlavie la părintele Arsenie. Şi numai ce ajunge
femeia acasă ÅŸi intră în curte, că vede cum barbatul îi punea toate hainele
ÅŸi lucruÅŸoarele ei de-o viaţă într-un car. Åži când a auzit poarta, orb de
furie, căci nu se aÅŸtepta să-i vină femeia aÅŸa devreme înapoi, omul a luat
un fier s-o lovească, s-o prăpădească. Dar de-abia ridicase drugul, că
bărbatul a rămas cu mâna înÅ£epenită, paralizată în veci. În clipa aceea, i
s-a arătat părintele Arsenie, care i-a strigat: “Ce vrei să faci, omule?”.*

 
#78 continuare 11.02.2010 08:32

“Dar să vă povestesc acum ce am văzut eu la Drăgănescu cu ochii mei”,
continuă blând părintele. “Venise o femeie cu soÅ£ul ei, erau de pe lângă
SighiÅŸoara, ÅŸi femeia, Aurelia o chema, era bolnavă. Îi crescuse la gât o
gâlmă mare. Fusese la medic la Târgu MureÅŸ ÅŸi, după analize, gâlma s-a
dovedit a fi de natură canceroasă, malignă. Nu putea fi operată, că murea.
Åži auzind de părintele Arsenie, a mers la dânsul. Părintele era pe schelă,
picta. Ea nu-l văzuse niciodată. Când a coborât de pe schelă, părintele a
venit direct la femeie ÅŸi i-a pus mâinile pe cap: “Soro! De când te-aÅŸtept!”
Femeia a simţit atunci un curent electric scurt şi intens. Iar părintele a
sfătuit-o să meargă acasă şi să facă Maslu cu şapte preoţi. Să caute preoţi
cu râvnă în rugăciune care s-o ajute. Åži ea a găsit preoÅ£i vajnici, care
i-au făcut Sfânta Taină a Maslului, cu râvnă mare. Dar atunci, pe loc,
bolnava n-a simÅ£it nimic. A doua zi, însă, dimineaÅ£a, când să se spele, a
văzut că gâtul îi era dintr-o dată curat! Iar doctorii de la Târgu MureÅŸ
nu-ÅŸi credeau ochilor, ziceau că nu-i aceeaÅŸi femeie.”
*
“Prin 1977 m-am dus la mănăstire, la Sâmbăta, ÅŸi de acolo la FăgăraÅŸ. Åži
acolo, am primit în dar de la un suferind care se vindecase ajutându-se cu
ea – poza părintelui Arsenie. În fotografie, părintele arăta cum era el
atunci, cu părul puţin mai albit. M-am dus la un fotograf care mi-a făcut un
clişeu după poza aia, să pot s-o multiplic. Ştiam că era de ajuns să te uiţi
la poza părintelui când eÅŸti la necaz, ÅŸi era minunea lui Dumnezeu! Si vă
pot spune minuni care s-au întâmplat chiar cu credincioase din parohia mea.
Le-am dat poza ÅŸi ele o purtau în poÅŸetă. De pildă, aveam o bună
credincioasă care stateă în Cugir. I-am dat o poză ÅŸi i-am spus: “Tu, Ana,
să ai poza asta cu tine, că te-o ocroti”. Ana lucra la Fabrica de armament
din Cugir ÅŸi n-avea voie să lipsească deloc, la trei absenÅ£e îÅŸi pierdea
serviciul. Într-o zi, a plecat la Sibiu, la soru-sa, ÅŸi s-au luat ele la
vorbă, până târziu. Ana avea două absenÅ£e nemotivate, ÅŸi mi-a povestit ce-a
păţit: “Am fugit repede, dar mi-am dat seama că pierd autobuzul. M-am uitat
după vreun taxi, nu era nimic. Tocmai căutam în geantă după niÅŸte bani, când
am găsit poza părintelui Arsenie. Am sărutat-o ÅŸi m-am rugat: “Părinte
Arsenie, nu mă lăsa, că-i dusă pita mea!”. Atunci, în doar câteva minute, a
apărut din pământ pe ÅŸoseaua pustie un taxi. I-am făcut cu mâna, s-a oprit
ÅŸi l-am luat. Dar era tot degeaba, că trenul tot îl pierdeam: trecuse ÅŸi
vremea lui. Dar trenul a întârziat ÅŸi el în gară 10 minute, ÅŸi aÅŸa am ajuns
la timp la munca mea”.”

 
#79 “Tu ai făcut pe îngerii Tăi duhuri ÅŸi pe slugile Tale 11.02.2010 08:33

“Tu ai făcut pe îngerii Tăi duhuri ÅŸi pe slugile Tale, pară de foc”
“Sau iată ce s-a întâmplat chiar aici, la noi, în apuseni, la VaÅ£a de Sus…
Am vorbit odată cu o femeie care avea peste 80 de ani. Mi-a povestit că a
văzut la înmormântarea mamei părintelui un necunoscut. Era un domn pe care
nu l-a cunoscut nimeni, n-a zis la nimeni nimic, a stat la slujbă şi apoi a
plecat. AÅŸa spunea bătrâna. Ei, bine, acela a fost părintele Boca! Bine,
bine, dar în vremea aceea el era închis la Canal, închipuiÅ£i-vă că le-a spus
ălora de acolo că va lipsi două, trei ore din lagăr şi i-a rugat să nu-l dea
dispărut. Gardienii erau îngroziÅ£i, nu ÅŸtiau ce se întâmplă, nu ÅŸtiau unde e
părintele! Dacă spui cuiva toate astea, zice că fabulezi. Cum poţi să crezi
aÅŸa ceva? Dar scrie în Psalmul de la Vecernie: “Tu ai făcut pe îngerii Tăi
duhuri ÅŸi pe slugile Tale pară de foc”.”
*
“Să vă spun acuma ÅŸi de familia JolteÅŸ, din Câmpeni. O familie cu nume, cu
vază din Câmpeni. SoÅ£ia unuia din fraÅ£ii familiei era bolnavă, pe vremea
când încă mai trăia părintele. Avea cancer, ÅŸi eu i-am spus să meargă la
părintele Arsenie, că i-o da un sfat bun. Femeia mai era şi gravidă. Era la
al ÅŸaptelea copil. S-a hotărât repede ÅŸi s-a dus. Părintele, fiind văzător
cu duhul, cum a văzut-o, i-a vorbit fără ca ea să apuce să-i explice ceva:
Tu eşti tare necăjită şi tare bolnavă, dar ai o problemă şi mai grea că eşti
ÅŸi gravidă. Doctorii îÅ£i spun să faci întrerupere de sarcină, dar tu să nu
faci asta. Că şi de faci şi de nu faci avort, tot ai să mori, pentru că
boala ta n-are leac. Dar dacă nu vei face avort şi laşi copilul, sufletul
tău va merge în rai, dacă eÅŸti spovedită; iar de faci avort, o să mergi
sigur în iad”. Åži doamna a născut copilul, după care a murit. Dar copiii ei
sunt azi realizaÅ£i, niÅŸte bijuterii de oameni.”
“Părintele Arsenie este cel mai apropiat prieten al Mântuitorului”
- Am întâlnit la Mănăstirea RâmeÅ£i, lângă Alba Iulia, un călugăr care
intrase în monahism datorită părintelui Arsenie. I-a descoperit părintele la
spovedanie un păcat pe care-l făcuse cu 20 de ani înainte. Că părintele când
spovedea te Å£inea câte o oră sau două. Mai întâi, te lăsa să spui tu
păcatele, şi dacă nu le spuneai, ţi le spunea el pe toate, nu-i puteai
ascunde nimic. Vă daÅ£i seama ce spovedanie înfricoÅŸată era la părintele
Arsenie: ca în faÅ£a lui Dumnezeu! Åži mi-a povestit călugărul cum a fost,
nu ÅŸtiu ce funcÅ£ie avusese el mai înainte, că a trebuit să depună odată o
mărturie la Tribunal. Şi n-a fost o mărturie dreaptă, şi a făcut ca o femeie
cu copii mulÅ£i să rămână pe drumuri, săracă lipită.

De hramul mănăstirii, la Sâmbăta
Fusese martor mincinos. Acum, el uitase de treaba asta, dar părintele
Arsenie i-a reamintit sub patrafir ce făcuse omul meu mai demult. De atunci,
de la spovedania aceea, omul s-a întors la Dumnezeu ÅŸi s-a făcut călugăr.
Şi să ştiţi că la spovedanie, părintele nu dădea canoane cu sutele de
mătănii. Canonul cel mai mare pe care îl dădea era: “Să nu mai faci ce-ai
făcut! Că nouă, toate necazurile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu.
Iar atunci când greÅŸim, Iisus, care se află în noi, rămâne flămând ÅŸi
însetat, gol, străin ÅŸi bolnav de durerea întunecării noastre”.
- Recent, s-a scris un acatist ÅŸi un paraclis închinate părintelui Arsenie,
ca unui sfânt…
- Eu aşa cred, că părintele este unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai
Mântuitorului. Ba chiar cel mai apropiat. Iar poporul îl consideră sfânt. Åži
părintele, de pildă, se purta ca un sfânt, chiar ÅŸi când săvârÅŸea Sfânta
Liturghie. Atunci tot timpul plângea. Cu lacrimi rostea cuvintele slujbei.
Si nici eu nu ma indoiesc ca parintele e sfant. Am simtit-o pe pielea mea,
de-atâtea ori! Iar părintele Arsenie ar trebui canonizat. Dar poate aÅŸa vrea
Dumnezeu, să-l canonizeze poporul, să arate că merită verdictul Sfântului
Sinod. DeÅŸi părintele a fost smerit ÅŸi a cerut să nu fie deshumat, până la
A Doua Venire”.
- În biserică îi faceÅ£i o pomenire specială părintelui?
– Părintele Arsenie e nedespărÅ£it de sufletul meu.
- Åži în faÅ£a credincioÅŸilor vorbiÅ£i des despre el?
- Numai când se apropie vremea să mergem în pelerinaj la mormântul lui, la
Prislop. Pentru că am observat că nu chiar toţi suportă să audă numele
părintelui. Åži chiar părintele mi-a spus, când era în viaţă: “Nu pomeniÅ£i
prea des numele meu, că pe unii îi arde!”. Cu toate că eu simt bucurie ÅŸi
putere când rostesc numele părintelui. Dar ÅŸi credincioÅŸii îl trec des în
pomelnice.
- Åži ceilalÅ£i preoÅ£i îl pomenesc la fel?
- Toţi preoţii au evlavie la părintele Arsenie Boca, şi cred că fiecare ar
fi avut de povestit tot câte v-am spus eu aici. ToÅ£i au avut experienÅ£e cu
părintele. Dar noi nu suntem vrednici de asemenea bogăţie ce-am avut-o şi o
avem. Eu mă mândresc cu o carte. Se numeÅŸte “Hristoitia” ÅŸi e scrisă de
Dionisie Areopagitul. Pe ea am un autograf de-al părintelui Arsenie, încât
eu am în casă slova lui. Dumnezeu a vrut să am o blagoslovenie de la
părintele Arsenie.
Vestitorii
“Cel mai bine îi simÅ£i duhul ÅŸi forÅ£a părintelui Arsenie Boca la mormântul
lui, la care vin puzderie de credincioÅŸi” , spune părintele Trifa. “De pildă,
anul trecut, în noiembrie, la praznicul morÅ£ii sale, au slujit 150 de preoÅ£i
şi au venit 10.000 de oameni! Părintele a lăsat cuvintele acestea drept
testament: “Eu acum nu vă pot ajuta, dar dacă am să plec de aici să ÅŸtiÅ£i că
v-ajut, numai să veniÅ£i la mine! Pentru cel ce varsă o lacrimă la mormântul
meu, eu mă voi ruga la Dumnezeu!”. Åži aÅŸa e, am simÅ£it-o ÅŸi eu, ÅŸi mulÅ£i
alţi preoţi, la fel. Este, de pildă, un preot de la Valea Mică, care a mers
ÅŸi el la mormântul părintelui cu credincioÅŸii. Nu s-au dus la sărbătoarea
cea mare, când toată lumea e acolo, ci peste o săptămână. Åži s-au rugat
acolo, la mormântul părintelui, ÅŸi au dat acatiste. Åži la urmă, chiar
înainte de a pleca, cineva l-a zărit printre pomii cimitirului pe părintele
Arsenie insuÅŸi! Îi binecuvânta. .. Åži ceilalÅ£i au văzut toÅ£i umbra aceea
clară, liniÅŸtită ÅŸi binefăcătoare. Iar dimineaÅ£a devreme, în fiece zi, vin
să vegheze la mormântul părintelui căprioarele” , îÅŸi încheie istoriile
părintele Trifa. “Vin aici, credincioase, de 20 de ani; din chiar ziua când
a fost înmormântat părintele. Vin pentru că le cheamă chiar părintele
Arsenie. Căci el a iubit animalele ÅŸi le binecuvânta, se înÅ£elegea ÅŸi cu
lupii, ÅŸi cu urÅŸii, iar într-o vara, pe când era la mănăstire la HaÅ£eg, i-a
ieÅŸit în faţă o turmă de zimbrii, ÅŸi numai cât a făcut părintele cruce
deasupra lor ÅŸi s-au împrăştiat. Poate că de aceea vin mereu căprioarele la
mormântul părintelui Arsenie Boca: să-i vestească ÅŸi să-i vegheze sfinÅ£enia.

 
#80 Parintele Arsenie Boca despre sectanti 11.02.2010 08:34

Măi, ÅŸi cu lupii aÅŸtia mă înÅ£eleg, numai cu voi nu mă pot înÅ£elege.”

În ‘48 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaÅ£i ÅŸi catolicii ÅŸi ortodocÅŸii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înÅ£elegea om cu om. Ai noÅŸtri (ortodocÅŸii), căutau să-i lămurească, ceilalÅ£i se opuneau ÅŸi bineînÅ£eles a ieÅŸit un scandal mare în Biserică.
Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieÅŸit afară din biserică, ÅŸi nu departe era o pădure ÅŸi a chemat lupii din pădure, ÅŸi a început să-i mângâie, aÅŸa cum Daniil îi mângâia pe lei. Åži cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeÅ£i, ce face acolo?”. Åži când au ieÅŸit din biserică a început să-i mângâie ÅŸi a zis: “Măi, ÅŸi cu lupii ăştia mă înÅ£eleg, numai cu voi nu mă pot înÅ£elege” ÅŸi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele ÅŸi-a spus cuvântul ÅŸi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)
Sfaturi ÅŸi îndemnuri ale Părintelui Arsenie:
* Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate… TendinÅ£a Papei de a atrage în acelaÅŸi staul pe toÅ£i creÅŸtinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă ÅŸi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos.
* Sectarii au provocat o libertate catehetică care-i duce la erezie.
* Diavolul ÅŸtie ÅŸi el Scriptura, însă diavoleÅŸte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă înÅ£elesul oricărui cuvânt, devreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună.
* Dracii nu au putere asupra creÅŸtinului ortodox, botezat după rânduială, în Biserica. Botezul pocăiÅ£ilor (de tot felul) este lepădare de primul botez drept ÅŸi e păcat.
* Nu da cu bâta în viespele sectare.
* Ba unii vor ajunge ca, cu ajutorul demonilor, luându-se după amăgiri satanice, să pogoare chiar foc din cer amăgind chiar ÅŸi pe sfinÅ£ii adevăraÅ£i. AceÅŸtia sunt mucarii de azi, din mijlocul vostru, adică sectarii, care atunci când vor fi lepădaÅ£i de dreptul Judecător vor zice: “Doamne, nu am făcut minuni în numele Tău? Nu ne-am închinat noi Å¢ie?” La toate acestea Dumnezeu le va răspunde: “DuceÅ£i-vă de la Mine blestemaÅ£ilor fiindcă nu vă cunosc pe voi”
“Vor merge în iad cu Biblia în mână!”
Zicea să nu ne prindem mintea cu sectanÅ£ii pentru că nu putem să reuÅŸim cu ei, căci sunt atât de înrăiÅ£i încât: “Mie, au sărit ÅŸi mi-au rupt cartea”. Părintele a hotărât să le argumenteze din Biblie ÅŸi ei dacă au văzut că nu pot să-i răspundă au sărit să-i rupă cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbata de Sus)
Sursa: http://sfantuldaniilsihastrul.ro/

 
#81 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 08:36

dumnezeu nu bate cu parul.traim in vremurile de pe urma.cine vrea si poate ca sa inteleaga ce se intimpla cu el bine,cine nu vrea sa-i fie de bine.apar tot felul de secte infintate cu mai putin de 100 de ani in urma si de sarlatani care sint detinatorii unici ai adevarului si se mai gasesc si multi incuiati care s-au saturat de credinta cresin ortodoxa in care neamul asta romanesc este ancorata trainic de 2.000 de ani!de ce?pentru ca nu mai este la moda si nu mai este chinchii!acum trebuie sa gaseasca altceva ca ei sint moderni,ca pe ei nu-i mai face mama si cu tata ci tata si cu tata si mama si cu mama!ce sa cauti tu la biserica?acolo-i de mers doar de sarbatori si doar in trecere pe linga ea,ca ai de sarbatorit cu betie,scandal,curvie,batai si cu manele date le maxim,urmatorul posibil avort,cit despre credinta?aia-buna numai pentru babe,ca ce stim noi astia invechitii si prafuitii de crestini ortodocsi ce-i modern acum si cit de repede si usor poti ca sa-ti pierzi sufletul?da nu-i nimic,ca dasteptii care adera la secte,lepadindu-se de ortodoxie si facind pacat de moarte impotriva sfintului duh, si-l repara imediat,ca dau fuga la pastor si le face un implant si gata-s ca si noi! ca preotul crestin ortodox este bun doar ca tinta a batjocorilor si ca tap ispasitor pentru toata mizeria morala si spirituala care ne inconjoara!!!!!!vai de capul nostru!

 
#82 Glaciates 11.02.2010 08:37

Ceea ce lumea uita mereu este faptul ca statul roman inca nu a despagubit BOR-ul pentru toate daunele morale si materiale pe care i le-a provocat in perioada comunista.
Pe langa asta, statul aloca bani si teren in vederea construirii lacasurilor de cult nu doar ortodocsilor ci tuturor credinciosilor de alta confesiune sau alta religie. Doar ca ortodocsii reprezentand aproape 90% din * Romaniei beneficiaza de privilegii in plus. Banii cu care se construiete catedrala nu provin doar de la buget, foarte multi provin din donatii. Asa ca nu are rost sa dramatizam toata treaba asta. OK, pot sa inteleg pe cei care totusi spun ca li se pare cam exagerata inaltimea cladirii sau ca nu sunt de acord cu fondurile oferite de stat, dar nu ii inteleg pe cei care cer sa nu se construiasca NICI O CATEDRALA de NICI UN FEL pe NICI UN LOC. Asta este deja prea de tot. Daca pana ce si bulgarii si sarbii au o catedrala, romanii chiar sa nu aibe deloc?

 
#83 Uluitoarea ipoteza greceasca. 11.02.2010 08:40

Uluitoarea ipoteza greceasca. Sfantul Apostol Andrei a petrecut in Dacia 20 de ani!





Un interviu acordat de ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia dintre cele mai vaste monografii dedicte Apostolului Andrei (pe care il praznuim pe 30 noiembrie), intitulata “El a ridicat crucea pe geata”, jurnalului ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America, ne dezvaluie un fapt uluitor: Apostolul neamului nostru a folosit “cartierul general” din Scythia Minor timp de 20 de ani!

In urma cercetarilor sale, George Alexandrou a constatat ca, din uriasul puzzle, reprezentat de teritoriul unde se presupune ca ar fi ajuns Andrei in cele patru calatorii misionare ale sale, lipseste o “secventa” de 20 de ani, cuprinsa intre intoarcerea lui la Marea Neagra din Valaamo (Finlanda) pana la plecarea spre Sinopae si de acolo spre Patras, in Achaia, unde avea sa fie martirizat. Aceasta lunga perioada de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o in Dobrogea de astazi, unde isi avea ‘”cartierul general” in Pestera de care traditia i-a legat numele. De aici, ar fi intreprins calatorii evanghelizatoare in restul Daciei, pe Dunare, in sudul fluviului, pe malul Marii Negre, dincolo de Prut si chiar in teritorii mai indepartate. Dupa fiecare asemenea misiuni s-ar fi intors in pestera sa.

 
#84 «Cartierul general» 11.02.2010 08:41

«Cartierul general» din Dobrogea, cel mai iubit, dupa Hristos
Alexandrou explica aceasta lunga ramanere a apostolului in Scytia Minor prin faptul ca s-ar fi “simtit foarte apropiat de daci deoarece erau monoteisti. Potrivit lui Flavius Josephus, preotii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca ascetii din desert. Societatea daca era foarte libera, femeile aveau aceeasi pozitie cu barbatii, spre deosebire de societatea greco-romana, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici in lume la acea vreme pentru ca nu aveau sclavi. Potrivit traditiilor romanesti si descoperirilor arheologice, dacii au devenit crestini datorita Sfantului Andrei insusi, in primul secol. Este firesc sa se fi simtit ca acasa in randul clerului dac si ca ei sa-l fi acceptat rapid si sa fie convertiti”, mai spune jurnalistul grec in interviul amintit. Alexandrou crede ca Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decat orice, dupa Hristos. “Cred ca Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare deoarece a avut calatorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost bine-venit, de unde a fost obligat sa plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales cand a fost la slavi, unde sacrificiul uman era inca practicat. Va puteti imagina: Era obosit sa treaca prin astfel de lucruri si cand a venit la daci... unde grecii si evreii erau acceptati in aceeasi masura si unde existau preoti sihastri asceti, se intelege cat de lesne s-a integrat. Putea sa predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau ca religia pe care el a adus-o nu era numai mai buna decat a lor, ci si o continuare a vechii religii. Au privit religia nativa ca prevestitoare pentru crestinism. Douazeci de ani inseamna mult si se intelege de ce romanii isi amintesc de el mai mult decat de alte traditii”, mai spune cercetatorul grec

 
#85 A fost Sfântul Andrei martirizat..... 11.02.2010 08:41

A fost Sfântul Andrei martirizat in timpul imparatului Traian?

George Alexandrou acorda o mare credibilitate traditiilor romanesti despre Apostolul Andrei, pe care le considera “cele mai de nadejde”. In baza lor, afirma ca, la vremea martiriului, apostolul ar fi avut 85 de ani, poate chiar 95. Totodata, cercetatorul grec este de parere ca martiriul lui nu ar fi avut loc pe vremea lui Domitian sau Nero, conform traditiilor grecesti, ci la inceputul celui de-al doilea secol, pe vremea domniei lui Traian, intre anii 95 d.Hr. si 105 d.Hr. El ia de baza traditiile romanesti si versiunea Sfantului Grigore de Tours a “Faptelor lui Andrei”, in care se spune ca inainte de martiriu, apostolul a avut un vis in care si-a vazut fratele Petru si pe Ioan Evanghelistul in Rai. Aceasta ar putea fi o referire indirecta la faptul ca apostolii Petru si Ioan murisera deja. Sfantul Epiphanius spune acelasi lucru, la fel si Pseudo-Abdia, episcopul Babilonului. De altfel, traditia greaca plaseaza moartea misterioasa a Sfantului Ioan Evanghelistul din Efes (cum ca ar fi fost ingropat de viu pana la gat si apoi corpul lui a disparut pur si simplu) in anul 102 sau 103 d.Hr. “De fapt, exista si acum cantece populare (romanesti n.n.) care vorbesc despre o intalnire intre imparatul Traian si Sfantul Andrei”, concluzioneaza cercetatorul.

 
#86 Cele patru calatorii ale Sfantului Apostol Andrei 11.02.2010 08:42

Conform cercetarilor intreprinse de George Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi realizat patru calatorii misionare impresionante, desfasurate intr-un teritoriu vast intins pe trei continente: Asia, Europa si Africa. Iata, in sinteza, posibilul traseu strabatut de neobositul propovaduitor:
Prima calatorie: Gaza - Lidda, in Palestina- Antiohia - Ancara-Edessa - Urfa (Turcia, in anul 36 d.Hr.) – Bythinia – Capadocia –Galatia - Pontul grecesc – Armenia – Caucaz - Ierusalim; A doua calatorie: Ierusalim –Antiohia –Cipru (cu vaporul) –Ephes (unde s-a intalnit cu Apostolul Ioan) –Antiohia –Niceea –Pont –Georgia –Parthia (Persia) –prin Kurdistan –Cynocefaloi (azi Balachistan, la granita cu dintre Pakistan si Iran – Sogdiana (azi Samarkand si Bokhara in Uzbekistan – prin Pakistan si Afganistan, pe Drumul Matasii) –Massagetae (China)- Altai – Marea Caspica -Kurdistan – Ierusalim; A treia calatorie: Ierusalim (anul 49, imediat dupa primul sinod apostolic) – probabil Egipt – Etiopia- Marile Lacuri (granita din Tanzania, Uganda, Rwana si Congo) - Zimbabwe – Etiopia- Meroe (in sudul Nilului) –Ierusalim; Aceasta misiune a fost una speciala, pentru ca ea a vizat, in primul rand, salvarea Sfantului Matei, capturat de triburi antropofage din zona actualei Zimbabwe. A patra calatorie: Ierusalim (dupa Adormirea Maicii Domnului) –Pont –Georgia –Caucaz – Marea Azov –Donetk (Crimeea) –Kiev- scitii din Ucraina- posibil Novgorod – Lacul Ladoga (Valaam) – posibil Solovki – posibil Marea Baltica - Scotia – posibil Marea Baltica - prin Polonia si Slovacia –Dacia –Sevastopol – Sinopae –Patras; Se observa ca Pontul grecesc a fost vizat in mod special de Andrei. Adica acele orase porturi de la Marea Neagra infiintate de greci. In acest context, se poate afirma ca apostolul ar fi putut ajunge in Scythia Minor inca din prima sa calatorie, unde ar fi putut lua contact si cu * autohtona, adica cu stramosii nostri daci. In decursul anilor, a revenit cel putin de trei ori in zona, de unde, in ultima calatorie, a pornit spre locul martiriului: Patras.

 
#87 Apostolii au strabatut pamantul in lung si-n lat 11.02.2010 08:42

George Alexandrou este un bine-cunoscut reporter international, de origine greaca, scriitor si comentator politic, absolvent al Universitatii din Grecia, un fost hippiot si calator pasionat, luptator pentru ecologie. A fost directorul unui ziar istoric din Grecia, director de emisiuni de stiri al unui post de radio din Cipru, a coordonat apoi un program saptamanal de stiri la Radio “Vocea Greciei”, pentru grecii din diaspora, calugarii greci ortodocsi din Siberia, imigranti din Pakistan etc. Este casatorit cu Olga, o ucraineanca de origine rusa, si are doi copii.

Este autorul cartii “El a ridicat crucea pe ghiata”, un volum de 1.000 de pagini dedicat calatoriilor Sfantului Andrei, care exploreaza sursele, traditiile, rutele si culturile apostolului, volum pe care il defineste ca fiind “un goblen cultural”. Ideea cartii s-a nascut la Manastirea Noul Valaamo din Finlanda, unde se retrasese sa scrie o carte despre kalash, descendentii lui Alexandru cel Mare de la granita de nord-vest a Pakistanului. Acolo s-a gandit insa ca ar fi mai bine sa scrie o carte despre sfintii karelieni ortodocsi. De la calugari a aflat insa ca Apostolul Andrei a fost in Karelia. Odata ajuns in Grecia, editorul sau i-a sugerat sa scrie despre acest apostol. Asa a ajuns sa cunoasca legende, traditii, obiceiuri, texte etc. despre Andrei, din peste 50 de limbi si dialecte si a incercat sa vada daca diferitele traditii ale calatoriilor acestuia se potrivesc geografic si temporal, daca sunt macar posibile. Acestea toate au fost coroborate cu comentarii scrise despre vizita apostolului intr-o zona, ajungand sa descopere ca spre exemplu, “traditia kazahstana se potrivea din punct de vedere geografic si temporal cu cea sogdiana din Uzbekistan, aceasta era in concordanta cu cea partiana, iar aceasta se potrivea cu traditia siriana. Era ca un tren, un vagon dupa altul, pana cand am ajuns sa-mi lipseasca doar 20 de ani”, declara acesta intr-un interviu realizat de jurnalul ortodox de credinta si cultura “Drumul Emausului” din America. Acesti 20 de ani au fost completati de traditiile si dovezile romanesti. “Cel mai incredibil lucru a fost acela ca, potrivit vechilor traditii romanesti, anii pe care i-a petrecut acolo reprezinta exact perioada care imi lipsea”, spune acesta. In documentarea sa, foloseste traditii scrise din secolele II si III d.Hr. si este convins ca la acea vreme apostolii au putut strabate teritorii vaste, dovada fiind calatoriile din antichitate cunoscute sau hartile lui Ptolemeu, spre exemplu. Autorul monumentalului volum sustine cu argumente ca marginile pamantului pana unde le poruncise Iisus ucenicilor sa propovaduiasca Evanghelia Lui erau foarte exact cunoscute de lumea greco-romana. Astfel, pentru greci si romani, lumea se termina in abis, la antipozi, dupa Capul Prasum din Zimbabwe. “Faptul ca apostolii au reusit acest lucru intr-o oarecare masura este pus in lumina de istoricul Tertullian, care a scris in 170 d.Hr: “Avem diaconi, avem preoti si avem biserici, pana la sfarsitul pamantului.” Apoi descrie locurile: Sarmatia, Africa Subsahariana, Insulele Britanice si Scitia. Teritoriul sarmatienilor, de exemplu, se intindea de la Marea Caspica la lacul Baikal si de la Mongolia pana la Siberia”, mai spune cercetatorul grec.

Indreinul kalashilor din Pakistan si Indreanul romanilor

Pentru realizarea monumentalei sale carti, George Alexandrou a utilizat traditii orale si texte referitoare la Apostolul Andrei din greaca veche, greaca moderna, pontiana si calabriana, georgiana, abhaziana, slavona, sarba, rusa, ucraineana, romana, kalasha, baganda, kurda, etiopiana amharica, copta, araba, siriana aramaica, turca, turcik din centrul Asiei, iraniana, bulgara, engleza veche, engleza, germana, italiana, latina, albaneza, finlandeza, kareliana, armeana si foarte multe dialecte. A fost impresionat sa descopere la oamenii care vorbesc kalasha, din Pakistan, prezenta unui mesager al lui Dumnezeu cu numele de Indrein, si sa constate ca, in romana veche, Sfantul Apostol Andrei era numit Indrean.

 
#88 O piesa aparte, care parea a 11.02.2010 08:43

nu completa uriasul puzzle

In timp ce traditiile separate din Bulgaria, Romania, Etiopia, ale vechilor aramaici, sirieni, copti, cele din Grecia si cele ale bisericilor care apartin de Roma, referitoare la Apostolul Andrei, se potrivesc toate, Declaratia de la Arbroath-Declaratia Scotiana de Independenta fata de Anglia, din 1320, care spunea ca scotienii au invatat credinta crestina de la Apostolul Andrei insusi, parea a nu se integra in uriasul puzzle. Dupa lungi cautari, Alexandrou a descoperit ca exista in antichitate o ruta care lega Scotia de alte locuri in care se stia ca fusese Andrei. El a identificat astfel un grup de laponi, numiti “oamenii foca”, vanatori de balene, care locuiau pe coasta baltica, unde se stia ca a poposit si apostolul. Acesti laponi au facut in antichitate comert pe mare, din Scandinavia pana la Hebrides, Orkney, Insulele Shetland si nordul Scotiei, unde exista un loc numit St. Andrew’s, care pastreaza si astazi relicve crestine de secole. In secolul I, Roma capturase sudul Britaniei, iar scotienii si pictii din nord, presati de inchiderea comertului in sud, au inceput sa foloseasca aceasta ruta celto-lapona veche, urmata probabil si de apostol. Asa s-ar putea explica mentionarea categorica a prezentei lui in Scotia in documentul amintit.

 
#89 Apostolul nostru era umil 11.02.2010 08:44

si avea simtul umorului

Din traditiile studiate de George Alexandrou, s-a conturat imaginea si caracterul omului Andrei. Asadar, apostolul care i-a crestinat pe strabunii nostri era un om simplu, umil, dar ciudat. Traditiile din Kurdistan, Valaamo, Etiopia si Persia il descriu la fel. Avea obiceiul de a fixa pietre mari sau cruci de fier pretutindeni. Cara un baston imens cu cruce. Era foarte modest si nu umbla cu prea multi discipoli dupa el. Nu predica multimilor, ca Petru sau Pavel. Aduna putina companie, precum un staret de manastire. Era in schimb un om cu simtul umorului. In acest sens, unele surse spun ca, atunci cand a vazut pentru prima oara saunele slavilor, la Novgorod, ar fi trimis scrisori prietenilor spunandu-le: ”Acesti slavi sunt niste oameni asa ciudati: se autotortureaza cu crengi de mesteacan”. Radea cand se gandea la acest lucru. A calatorit alaturi de crescatorii de reni din Laponia, cu hunii, a vorbit cu filozofii greci, comerciantii slavi, cunostea birocrati chinezi, a vizitat triburi primitive din nordul Pakistanului si pe berberii din desertul Sahara. A calatorit pe jos, cu barci si canoe, pe cai, pe camile, reni sau elefanti. Fiind foarte modest, nu a iesit in evidenta alaturi de triada Petru, Iacov si Ioan, desi a fost “cel dintai chemat”. Credea ca fiecare persoana pe care o intalneste este insusi Hristos. Traditia copta spune ca a fost persecutat la antropofagi. De altfel, el a mai fost persecutat in Kurdistan, la Sinopae in Pont, la Tesalonic, in Chalandritsa, langa Patras. Din apocrifa “Faptele lui Andrei” reiese ca era un tip inalt, putin aplecat de spate, cu spancene stufoase, care se intalneau deasupra unui nas mare. Avea parul ondulat si o barba carunta, care se separa in doua spre capat. Avea ochii, probabil, albastri.

De ce iconografia il reda intotdeauna batran pe Andrei

In traditia iconografica, Sfantul Apostol Andrei este redat la fel de batran ca si fratele sau Petru, desi, potrivit Scripturilor, Sfantul Andrei era mai tanar decat Petru. Chiar si Leonardo Da Vinci, in celebra pictura “Cina cea de taina”, l-a infatisat tot in varsta, dupa modelul icoanelor vechi existente la vremea lui. In Sinai, la Manastirea Sfanta Ecaterina, unde exista unele dintre cele mai vechi icoane crestine, Sfantul Andrei este pictat tot batran. Acest lucru se explica prin faptul ca in iconografie este redat chipul persoanei asa cum a fost vazut ultima oara. Numai Sfantul Ioan nu este pictat ca un om batran, deoarece a fost binecuvantat de Dumnezeu sa “salasluiasca pana cand voi veni”. Toti ceilalti apostoli sunt mereu portretizati la varsta *, intocmai ca si Domnul.

 
#90 Cetateanul turmentat 11.02.2010 08:49

Preasfiintile voastre, avand in vedere rolul important pe care pacatoasele jocuri de noroc il pot avea in constructia acestei trufase magai, propun sa deschideti in ea si cateva cazinouri.

Asa va putea si preacuviosul Gigi Becali sa se dedea in liniste, sub inalta obladuire a presfintiilor voastre, la mici pacate lumesti prin care va putea contribui la propasirea credintei noastre ortodoxe stramosesti.

 
#91 Alex 11.02.2010 08:57

Ce-i trebuie prostului?! Tichie de margaritar!! Ce-i aia "mantuirea neamului"??? Exista * colectiva??? De unde au scos tampenia asta??? Cu asemenea "oameni", cu teama de Dumnezeu, am ajuns sa avem conducerea si tara pe care o meritam! Scape cine poate!!!

 
#92 Cetateanul turmentat 11.02.2010 09:11

Preasfintiile voastre, minunatele idei pe care le aveti au deschis probabil baierile duhului sfant (sau nu?), ca imi vin si alte idei legate de cum s-ar putea strange cat mai multi bani pentru magaoaia asta:

- pe langa cazinouri, de ce sa nu aiba si cateva birturi in ea? Dupa liturghie, sa nu mai piarda credinciosii timpul mergand pana-n alta parte, la concurenta, ci sa poata servi un vin de impartasanie autentic, cu denumire de origine controlata, din sursa autorizata;

- de asemeni, pentru cei cu pasiuni mai carnale, s-ar putea organiza si cateva bordeluri, in buna si preacuvioasa traditie a Crucii de Piatra, care va putea fi astfel ridicata cu si mai mare indreptatire in varful magaoaiei;

- pentru cei mai grabiti, mai timizi, sau cu posibilitati materiale mai reduse, se pot organiza si niste magazine in care sa se vanda vin de impartasanie, reviste pentru adulti etc.

Si cred ca s-ar mai putea gasi si alte idei.

Cred ca asa banii s-ar putea strange mult mai repede, iar mantuirea ar veni si ea mai repede!

 
#93 prostul crestin ortodox@Alex 11.02.2010 09:11

CORECT AI GRAIT "ALEX"!!!! ce ne trebuie noua romanilor min tu ire colectiva?!?! nu tata,noua ne trebuie pornografie la greu,baaaaruuuuri,crismeeeee,joooocuri de norooooc,cazinouuuuri,cimitirul comunisto-securistilor din bucuresti ,eba cu legalizarea drogurilor usoareeee,vrajitoriiiieeeee,crimmmeeeee,violuuuri,culte sectante cit mai multeeeee care sa adune zeciuiala lunaaaaaaarrrr, ateism cit cuprindeeeeee,comunism ,stalinism si darimarea bisericilooorrr,inchinatul la calculator si la televizooor,mincare cit mai multaaaaa,betie si chefuri cit cuprindeeee,incalcarea moralei crestine si a legilor tarii de cind ne trazim si pina ne culcammmm,risul ca prostii si bataia de joc fata de parinti si fata de virstnici,adulter,cu-rvie si prea cu rxie cit de multa,avorturi pe banda rulantaaaa,case de toleranta legalizateee,inhaitarea in clanuri mafiote si urcarea lor in politicaaa,crime si talharii la tot pasulll ,politicieni atei si abonati tot timpul la vrajitoare,asta "ne trebuie" noua romanilor si ne-am dus plocon satanei in iad pentru vesnicie! tie"alex" iti trebuie un tratament zdravan cu bun simt,buna crestere,in primul rind cu morala crestin-ortodoxa care-i cea mai sanatoasa si apoi poti sa scoti linistit capul in lume.

 
#94 @Cetateanul turmentat 11.02.2010 09:21

Daca Voievozii si Domnitorii romani nu ridicau Biserici Crestin Ortodoxe si nu pastrau vie flacara Crestinismului Ortodox invatat de la Apostolul Anderi ,trimisul Mintuitorului si Domnului nostru ISUS HRISTOS,tu betivanule,astazi te inchinai la meca de 5 ori in 24 de ore si purtai salvari!
Cit priveste "credinciosii"pe care i-ai descris mai sus ,aia ca tine care frecventeaza locasurile satanei,afla betivane ca aceia pacatuiesc dar se pot indrepta,spre deosebire de tine care esti roman dar stai in afara credintei Crestin Ortodoxe si a moralei corecte acestui neam . tu daca continui in felul in care te comporti ai sa ai foarte mari necazuri,pentru ca tu esti stapinit de diavol si acesta iti dicteaza tot ce sa faci,iar tu in nestiinta ta ai impresia ca acele ginduri ticaloase pe care le asterni pe forum itit apartin,dar de fapt iti sunt insuflate de sluga satanei. asa ca betivanule,tu nu esti altceva decit o bucata de carne cu ochi care face numai si numai voia satanei. esti manip ulat grosolan dar orb la minte cum esti nu pricepi cine si in ce mod isi bate joc de tine. vezi ca viata pe pamint nu este vesnica!

 
#95 Antiortodoxul 11.02.2010 09:29

Hopa! Au dat bigotii iama pe forumuri si ne asasineaza cu citate nesfarsite din tot felul de caraghiosi de calugari cu barbi jegoase si netasalate. Mai slabiti-ne cu prostiile, baieti, ca nu mai suntem in obscurantistul Ev mediu! Si oricum, nimeni nu are rabdare sa citeasca ce spun si scriu toti caraghiosii (Citatele din Tutea fac exceptie!)

 
#96 ionel 11.02.2010 09:36

Credeti ca dumnezeu * neamul daca acel neam are catedrala cea mai mare?Nu.Credinta trebuie sa fie mare nu catedrala sau locul unde te rogi.Poti sa te rogi si intr-un bordei dar sa fie credinta mare.Asta este un mijloc de-al bisericii de a lua bani de la oameni fara sa faca nimic.Biserica nu a construit case,nu a facut scoli,spitale,aziluri de batrani.Doar a construit vise.Sa mergem sa ne rugam in biserica si sa le dam lor bani ca biserica ne indeplineste dorinta.Pe ei ii intereseaza doar banii.Ii spune tie ca om sa fii smerit sa fii modest,nu lux,sa fii generos. Dar biserica ce exemplu da?Ei se imbraca in straie lixoase,preoti cu jeep,preoti poponari,prostitutie in manastiri.Se regulau preotii la patriarhie preotii,acum vor sa se reguleze in ceva mai mare?Cand vreodata a ajutat biserica pe vreun om?Nu am auzit.Umbla numai cu cerseala.Rusine.Sa faca ceva nu pt ei pt oameni,acea catedrala este pt ei sa se lafaie ei in lux.Rusine.

 
#97 Ilie M 11.02.2010 09:39

Postat de Ilie M la 10.02.2010 23:13

Numai idi ot ii si dementizatii de religie cred ca porcaria asta va fi construita din donatii...sau putem vorbi de "donatii " bugetare, caci banii de la loterie sint tot ai statului !!!!
De aceea criminalii politicieni au majorat virsta de PENSIONARE a fraierilor din Romania ... caci multi dintre ei si vor muri pina la virsta de 65 de ani FARA SA PRIMEASCA pensie, desi au muncit o viata- si astfe statul mafiot va avea bani cu care sa construiasca biserici...Se spune ca ayatolahul Daniel si masoneria clericala ortodoxa vor sa detina iar 30 % din bogatiile Romaniei, asa cum era pe vremea lui Cuza...Va urez sa traiti ...trei zile cu cea de alaltaieri , mafiotilor: sinteti mai criminali ca Ceausescu .Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa-l consider pe Ceausecu mai putin criminal decit preotii !!!
Si eu pot sa postez la nesfirsit , jigodiilor...si am si citate din biblia voastra * in care se spune ca d-zeu pedepseste TRUFIA ...

 
#98 Ilie M 11.02.2010 09:52

“Religia s-a nascut când primul ticalos l-a întâlnit pe primul prost.” - Voltaire

“Toate religiile sunt întemeiate pe teama celor multi si pe istetimea câtorva.” - Henri Stendhal

“Omul nu va fi liber pâna când ultimul rege va fi spânzurat cu intestinele ultimului preot.” - Denis Diderot

“ “Se poate ca rolul nostru pe aceasta planeta sa nu fie slavirea lui Dumnezeu, ci crearea lui.” - Arthur C. Clarke

“Citita cum trebuie, Biblia este cea mai puternica forta pentru ateism conceputa vreodata.” - Isaac Asimov

“Religia este o ramasita a copilariei inteligentei noastre.” - Bertrand Russel

“Religia este capodopera artei de a dresa animalele, deoarece dreseaza oamenii cum sa gândeasca.” - Arthur Schopenhauer

“Nu ma deranjeaza pasajele pe care nu le înteleg din Biblie, ci pasajele pe care le înteleg.” - Mark Twain

“Credinta înseamna a crede ca ceea ce stii cu nu e adevarat.” - Mark Twain

“Vrea Dumnezeu sa împiedice raul, dar nu poate? Atunci este neputincios.
Poate, dar nu vrea? Atunci e rauvoitor.
Vrea si poate? Atunci este diabolic.” - Epicurus

“Modul de a vedea, prin credin??, este de a închide ochiul ra?iunii.” - Benjamin Franklin

“Ar fi foarte frumos dac? ar exista un Dumnezeu care a creat lumea ?i care a fost o for?? benevolent?, dac? ar exista o ordine moral? în Univers ?i via?? dup? moarte; dar este frapant faptul c? toate acestea sunt exact ceea ce suntem obliga?i s? ne dorim.” - Sigmund Freud

"Religia este o iluzie ?i î?i deriv? puterea din faptul c? se potrive?te cu dorin?ele noastre instinctuale." - Sigmund Freud

“Pune?i la îndoial? cu îndr?zneal? pân? ?i existen?a lui Dumnezeu pentru c?, dac? ar fi unul, trebuie cu atât mai mult s? fie de acord cu omagiul ra?iunii decât al fricii oarbe.” - Thomas Jefferson

“Pro?tii resping ceea ce v?d dar nu ceea ce cred; în?elep?ii resping ceea ce cred ?i nu ceea ce v?d.” - Huangbo Xiyun

“Nu pot crede c? acela?i Dumnezeu care ne-a înzestrat cu sim?, ra?iune ?i intelect, a f?cut asta cu scopul ca noi s? uit?m s? le folosim.” - Galileo Galilei

“Credin?a: s? nu vrei s? ?tii ce este adev?rat.” - Friedrich Wilhelm Nietzsche

“Din paradis lipsesc to?i oamenii interesan?i.” - Friedrich Wilhelm Nietzsche

“?i dac? ar exista un Dumnezeu, cred c? este foarte improbabil ca el s? aib? atâta vanitate încât s? se simt? jignit de cei care se îndoiesc de existen?a lui.” - Bertrand Russel

“Dac? ignoran?a fa?? de natur? a dat na?tere la zei, atunci cuno?tin?ele despre natur? îi vor distruge.” - Baron D'Holbach

“Nu este la fel ca în Biblie, c? Dumnezeu a creat omul în propria sa imagine. Dar, dimpotriv?, omul l-a creat pe Dumnezeu în propria sa imagine.” - Ludwig Feuerbach

“E nevoie de religie pentru ca oameni buni s? fac? lucruri rele.” - Steven Weinberg

“Cele mai groaznice ?i cele mai crude crime pe care istoria le-a înregistrat au fost comise sub ad?postul religiei sau al altor motive la fel de nobile.” - Mahatma Gandhi

"Ceea ce se afirm? f?r? dovezi poate fi respins f?r? dovezi" - Christopher Hitchens

“Religia este considerat? de oamenii obi?nui?i ca fiind adev?rat?, de c?tre în?elep?i ca fiind fals?, de conduc?tori ca fiind util?” - Seneca cel Tân?r

“Oamenii nu comit vreodat? crime cu atâta dedicare ?i cu atâta bucurie ca atunci când o fac din motive religioase” -Blaise Pascal

“Nu po?i convinge un credincios de nimic; credin?ele lor nu se bazeaz? pe dovezi, ele se bazeaz? pe nevoia adânc înr?d?cinat? de a crede.” - Carl Sagan

“Este de departe mai bine s? se în?eleag? Universul a?a cum este el de fapt decât s? se persiste în am?gire, oricât de satif?c?toare ?i lini?titoare ar fi.” - Carl Sagan

“Religia este excelent? pentru a controla oamenii obi?nui?i.” - Napoleon Bonaparte

"Omul are nevoie de religie ca pestele de bicicleta" - din Legile lui Murphy

"Cel care nu vrea s? gândeasc? e bigot, cel care nu poate s? gândeasc? e prost, cel care nu îndr?zne?te s? gândeasc? e sclav." - William Drummond

"Trebuie s? punem la îndoial? logica pove?tii de a avea un atot?tiitor ?i atotputernic Dumnezeu care a creat oameni cu defecte ?i apoi îi învinov??e?te pentru propriile sale gre?eli." - Gene Roddenberry

"Da-i unui om un peste ?i va manca o zi, înva?? un om s? pescuiasc? ?i va mânca o via??, d?-i unui om religie ?i va muri rugându-se s? primeasc? un pe?te." - necunoscut

"Cum e, e omul una din greselile lui Dumnezeu sau e Dumnezeu una din greselile omului?" - Friederich Nietzche

"Nu ai nevoie de Biblie pentru a justifica iubirea dar nu a fost inventat? o metod? mai bun? pentru a justifica ura." - Richard A. Weatherwax

“Când un om delireaza se numeste nebunie. Când multi oameni delireaza se numeste religie.” - Robert Pirsing

“Omul a avut dintotdeauna nevoie de o explicatie pentru toate lucrurile din lume pe care nu le întelegea. Daca nu exista o explicatie, inventa una.” - Jim Crawford

“Sunt împotriva religiei pentru ca ne învata sa fim satisfacuti cu neîntelegerea lumii.” - Richard Dawkins

“Daca Dumnezeu este alpha si omega, începutul si sfârsitul, cunoaste trecutul si viitorul, dupa cum scrie în Biblie, de ce se roaga oamenii si cred ca pot schimba ceva?” - Mark Fairclough

 
#99 Ilie M 11.02.2010 09:58

CENZURA cre{s}tina a inceput sa afecteze calculatoarele celor care combat dementa numita crestinism .Iata dovada : postarea de mai sus, cu citate ale unor ginditori celebri a fost virusata, introducind semnul intrebarii {?} in locul unor litere, intr-un text pe care-l copiasem in calculatorul meu de pe net ieri. Deci , mai nou , "sfinta " BOR criminala sparge parolele unor cetateni, ocupindu-se cu cenzura si teroarea... SIC TIR SATANE IN SUTANE !

 
#100 Ras Pop Itu 11.02.2010 10:04

GandulCAPITOLUL AL DOILEA
CÄ‚DEREA ÎN PÄ‚CAT A PRIMILOR OAMENI
Am ajuns acum la o aventură uimitoare care — vai ! — a pus capăt fericirii lui Adam ÅŸi soÅ£iei sale.
„Apoi domnul dumnezeu a poruncit să răsară din pămînt tot felul de pomi, frumoÅŸi la vedere ÅŸi buni la mîncare ; iar în mijlocul grădinii erau pomul vieÅ£ii ÅŸi pomul cunoÅŸtinÅ£ei binelui ÅŸi răului" (Facerea, II, 9). „Åži a poruncit domnul dumnezeu lui Adam, zicînd : «Din toÅ£i pomii grădinii vei mînca ; Dar din pomul cunoÅŸtinÅ£ei binelui ÅŸi răului să nu mănînci, fiindcă în ziua cînd vei mînca din el vei muri !»" (Facerea, II, 16—17).
În primul rînd, trebuie să arătăm că pentru învăţămîntul religios există numeroase manuale, în care pasajele supărătoare din Biblie sînt trecute sub tăcere. Astfel, credincioÅŸilor li se vorbeÅŸte, de obicei, numai despre „pomul cunoÅŸtinÅ£ei binelui ÅŸi răului". Vom vedea îndată de ce clericii nu suflă un cuvînt despre ,,pomul vieÅ£ii". Pentru aceasta vom cita versetul 22 din cap. 3, care, de obicei, este omis în cărÅ£ile destinate oamenilor creduli. Dar deocamdată să ne ocupăm de fructul care a fost cauza căderii în păcat a omului. Vom aminti că împăratul Iulian Filozoful, a cărui memorie este odioasă popilor, a făcut în legătură cu acest pom minunat cîteva observaÅ£ii.
„Credem — scria el — că dumnezeu ar fi trebuit, dimpotrivă, să poruncească omului, creaturii sale, să mănînce cît mai multe roade din «pomul cunoÅŸtinÅ£ei binelui ÅŸi răului». Din moment ce i-a dat un cap care gîndea, era necesar să-l ÅŸi înveÅ£e, ÅŸi era ÅŸi mai necesar să-l facă să cunoască binele ÅŸi răul pentru ca să-ÅŸi îndeplinească îndatoririle cum se cuvine. InterdicÅ£ia este absurdă ÅŸi crudă. Este de o sută de ori mai rău decît dacă dumnezeu i-ar fi dat omului un stomac care nu ar fi putut să primească hrană".
O altă concluzie care se impune este că dumnezeu a avut, pare-se, un gînd ascuns ÅŸi, de fapt, s-a bucurat de căderea omului în păcat. In general, Adam ar fi fost îndreptăţit să-i spună :
— Scumpul meu tătic, dumnezeu ! Dacă nu mă-nÅŸel binele reprezintă ceea ce este frumos din punct de vedere moral, ceea ce-Å£i place ; iar răul, dimpotrivă, ceea ce este urît, ceea ce nu-Å£i place. Am sau n-am dreptate ?

 
#101 Ras Pop Itu 11.02.2010 10:06

— Ai perfectă dreptate, fecioraÅŸule, i-ar fi răspuns „creatorul".
— În acest caz — ar fi putut continua Adam — dă-mi posibilitatea să aflu ce este răul, ca să-l pot evita. Căci ce caută pomul acesta aici dacă n-am voie să mă ating de el ?
Dar, în locul lui dumnezeu, răspunsul îl dau cei care-i invocă numele.
— Dumnezeu — spun ei — l-a pus la încercare pe omul abia născut. El voia să vadă dacă Adam i se va supune atunci cînd îi va cere să renunÅ£e la un lucru neînsemnat.
Dar ÅŸi această afirmaÅ£ie poate fi combătută cu uÅŸurinţă. Potrivit speculaÅ£iilor teologice, dumnezeu este atotÅŸtiutor : el cunoaÅŸte ÅŸi viitorul. Prin urmare, el ar fi trebuit să prevadă ce se va întîmpla. Åži cum nimic nu se face fără voia lui, înseamnă că dumnezeu personal a vrut ca oamenii zămisliÅ£i de el să cadă în păcat ; în această privinţă nu poate exista nici o îndoială.
In cele ce urmează, întreaga poveste se întoarce într-adevăr împotriva lui dumnezeu. Iată ce spune cartea ,,Facerea" :
,,Ci ÅŸarpele era cel mai viclean dintre toate fiarele cîmpului pe care le făcuse domnul dumnezeu. Åži el a zis către femeie : «Adevărat este că a spus dumnezeu să nu mîncaÅ£i din toÅ£i pomii grădinii ?»
Åži a răspuns femeia ÅŸarpelui : «Din roadele pomilor grădinii avem voie să mîncăm,
Dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii a spus dumnezeu : „Să nu mîncaÅ£i din el, nici să nu vă atingeÅ£i de el, ca să nu muriÅ£i !"»
Atunci ÅŸarpele zise către femeie : «Nu veÅ£i muri deloc !».
Dar dumnezeu ÅŸtie că, în ziua cînd veÅ£i mînca din el, deschide-se-vor ochii voÅŸtri ÅŸi veÅ£i fi ca dumnezeii, cunoscînd binele ÅŸi răul

 
#102 Ras Pop Itu 11.02.2010 10:08

Åži femeia, văzînd că rodul pomului este bun de mîncare ÅŸi ispititor la vedere ÅŸi de dorit, ca unul care dă înÅ£elepciune, a luat din roadele lui ÅŸi a mîncat ÅŸi a dat ÅŸi bărbatului ei care era cu ea, ÅŸi a mîncat ÅŸi el" (Facerea, III, 1—6).
In toată această istorisire este uimitor, în primul rînd, că discuÅ£ia „ÅŸarpelui" cu femeia, însuÅŸi faptul că „ÅŸarpele" vorbea în limba primilor oameni, nu este prezentat de autor ca ceva supranatural, miraculos, nici măcar ca o alegorie. Cartea „Facerea" îl prezintă pe „ÅŸarpe" toc-mai ca atare. Această reptilă, plină de viclenie ÅŸi ispită, devine seducătorul femeii, exprimîndu-se cu o uÅŸurinţă pe care ar invidia-o orice crai care are de gînd să profite de credulitatea unei fetiÅŸcane naive.
Åžarpele este descris în mod atît de natural în Biblie, încît teologii creÅŸtini, găsind versiunea neverosimilă, au socotit necesar să corecteze basmul biblic. Dar rectificările aduse de ei schimbă tot ce se spune în cartea „Facerea" în această privinţă ÅŸi se află în totală con-tradicÅ£ie cu Biblia. Potrivit afirmaÅ£iilor lor pe cît de ÅŸirete pe atît de evlavioase, diavolul a fost cel care ÅŸi-a luat chip de ÅŸarpe ÅŸi a dus-o în ispită pe soÅ£ia lui Adam. Iată deci cum au întors lucrurile teologii, iată ce propovăduiesc ei astăzi.
Această tălmăcire reprezintă o evidentă falsificare a cărÅ£ii „Facerea". In primul rînd, nici un cuvînt din textul original nu oferă temei pentru o asemenea interpretare, în al doilea rînd, între diferiÅ£ii autori ai cărÅ£ilor care alcătuiesc Vechiul testament, numai doi amintesc de diavol : autorul CărÅ£ii lui Iov, potrivit căruia diavolul s-a apucat într-o bună zi să se certe cu dumnezeu în ceruri, precum ÅŸi autorul CărÅ£ii lui Tobit ; acesta vorbeÅŸte despre duhul rău Asmodeu, îndrăgostit de o oarecare Sara, căreia i-a sugrumat rînd pe rînd ÅŸapte bărbaÅ£i. Dar aceste două cărÅ£i apar la sfîrÅŸitul Bibliei, ÅŸi nici în ele, nici în alte cărÅ£i nu se pomeneÅŸte nimic despre satana-Lucifer, diavolul pe care popii îl pun să intervină de fiecare dată cînd vor să dea un caracter mai picant legendelor religioase ÅŸi să mărească interesul faţă de ele. în Biblie nu există nicăieri nici povestea popească despre satana care s-a răzvrătit împotriva lui dumnezeu ÅŸi a fost învins de arhanghelul Mihail. Cele spuse mai sus, ca de altfel tot ce se referă la diavol, au fost născocite mult mai tîrziu, după alcătuirea cărÅ£ilor Vechiului testament.
Pe de altă parte, unii comentatori glumeÅ£i, filozofi sceptici, în goană după un simbol oarecum uÅŸuratic, au transformat vestitul „pom al cunoÅŸtinÅ£ei binelui ÅŸi răului" în măr ; ei presupuneau că întregul episod urmăreÅŸte să arate că madam Adam, care încă nu cunoscuse dragostea, a primit cea dintîi lecÅ£ie în acest domeniu de la un diavol seducător, transformat ad-hoc în ÅŸarpe.

 
#103 Ras Pop Itu 11.02.2010 10:10

Oricît am rîde de această glumă, care de altfel nu este cu nimic mai prejos de alte tălmăciri evlavioase, trebuie să renunţăm la ea, ca ÅŸi la textul falsificat de clerici. Trebuie să luăm Biblia ca atare. In episodul de care ne ocupăm aici este vorba tocmai de un ÅŸarpe ÅŸi nu de un diavol. Cît priveÅŸte aluziile amoroase atribuite „ÅŸarpelui" seducător, ele lipsesc cu desăvîrÅŸire din textul cărÅ£ii „Facerea".
Este vorba deci de un ÅŸarpe sadea. Autorul vede acest animal cu ochii adepÅ£ilor diferitelor religii, în antichitate, ÅŸarpele era socotit un animal foarte viclean, deÅŸtept ÅŸi răutăcios. Unele triburi africane se închinau ÅŸarpelui.
Pe de altă parte, întîmplarea cu „ÅŸarpele" vorbitor este foarte răspîndită în literatura orientală : în toate mitologiile care au înflorit în Asia abundă animalele vorbitoare. La caldeeni, de pildă, peÅŸtele Oannes îÅŸi scotea în fiecare zi capul din apele Eufratului ÅŸi ceasuri întregi Å£inea predici poporului adunat pe mal. PeÅŸtele dădea diferite sfaturi ÅŸi învăţa poporul să cînte cîntece ÅŸi să cultive pămîntul.
„Åžarpele" din Biblie nu avea de loc nevoie ca să se cuibărească în el diavolul. De altfel, ei era mult mai puÅ£in ÅŸiret decît încearcă să-l zugrăvească cartea „Facerea". Povestea „ÅŸarpelui" se distinge printr-o naivitate neobiÅŸnuită ÅŸi este plină de contradicÅ£ii. Astfel, în textul original al Bibliei ÅŸarpele rosteÅŸte cuvintele : ,,veÅ£i fi ca dumnezeii". Expresia, care arată că este vorba de mai mulÅ£i dumnezei, nu se întîlneÅŸte numai în acest pasaj din cartea „Facerea" ; vom vedea mai departe că pînă ÅŸi dumnezeul vechilor evrei, Iahve, în cuvîntările sale, nu se socoteÅŸte drept singurul dumnezeu. ExegeÅ£ii creÅŸtini, puÅŸi în încurcătură de vorbele ÅŸarpelui, afirmă că prin cuvîntul „dumnezei" reptila i-a avut în vedere pe îngeri. Li s-a obiectat că ÅŸarpele n-avea de unde să ÅŸtie de îngeri. Dar, de fapt, din acelaÅŸi motiv el n-avea de unde să ÅŸtie nici de „dumnezei". Naivitate, contradicÅ£ii, confuzie — iată prin ce se caracterizează Biblia. Nu, ÅŸarpele acesta nu este chiar atît de ÅŸiret. Sfaturile lui sînt foarte incomplete. Un ÅŸarpe cu adevărat inteligent ar fi trebuit să-i spună femeii :
— Mănîncă din fructul oprit, iar după aceea, imediat, mănîncă din pomul vieÅ£ii, care nu-Å£i este de loc oprit.
Dar dumnezeu ? N-a fost oare chiar el cauza iniÅ£ială a ispitei ? De ce a înzestrat el ÅŸarpele cu darul vorbirii ? Fără acest dar, ÅŸarpele n-ar fi putut să se înÅ£eleagă niciodată cu femeia.

 
#104 Ras Pop Itu 11.02.2010 10:11

Biblia nu citează cuvintele prin care madam Adam 1-a convins pe soÅ£ul său să mănînce împreună cu ea din fructul oprit. Să încercăm să îndreptăm această lipsă.
ÎnchipuiÅ£i-vă pe prima femeie, a cărei curiozitate fusese stîrnită de ÅŸarpe. Ea se apropie de „pomul cunoÅŸtinÅ£ei", aflat în mijlocul grădinii, alături de „pomul vieÅ£ii", îl priveÅŸte îndelung ÅŸi nu fără o oarecare ÅŸovăială.
— Åžarpele acesta, care s-a agăţat adineauri de mine, nu-i chiar atît de frumos — îÅŸi spune femeia. — Însă, pe cinstea mea, are maniere distinse ÅŸi un limbaj încîntător. Cred că aÅŸ putea să-i urmez sfatul, pentru că, zău, e destul de stupid să nu ÅŸtii nimic. Trăim cu Adam ca niÅŸte gîÅŸte, în timp ce am putea să fim ca dumnezeii ! Ademenitor fruct! Nu există altul mai minunat în toată grădina. TotuÅŸi, dacă ÅŸarpele m-a tras pe sfoară, are să fie foarte rău. ViaÅ£a e atît de plăcută ! Tare aÅŸ avea poftă să mănînc un măr ! Dar dacă, din pricina lăcomiei mele, va trebui să mor ? N-ar fi de loc plăcut.
Ea dă mereu tîrcoale pomului ; ÅŸarpele, pitit în apropiere, în tufiÅŸuri, îi urmăreÅŸte toate miÅŸcările.
—— Nu, e cu neputinţă să murim din pricina unui fleac ! Dumnezeu-tatăl ne păcăleÅŸte. La urma urmei, moÅŸneagul are o înfăţiÅŸare destul de vicleană. Dar ÅŸarpele ? Åžarpele are un căpÅŸor mic ÅŸi drăgălaÅŸ, o expresie blajină, iar ochii îi scînteiază de inteligenţă. MoÅŸneagului, fireÅŸte, îi convine ca noi să trăim aÅŸa toată viaÅ£a, fără să ÅŸtim nimic despre minunatele lucruri care reprezintă un privilegiu al dumnezeilor. Prin ameninţările lui a urmărit, probabil, să ne înspăimînte. Nu vrea să ÅŸtim totul. Of, ce Å£i-e ÅŸi cu bătrînii ăştia ! ToÅ£i sînt la fel ! Nu trebuie să le dai crezare !
Femeia pune mîna pe o bancă din grădină, o trage sub pom, se caţără pe ea ÅŸi rupe un măr (spunem „măr", deÅŸi Biblia nu dă nici un fel de indicaÅ£ii în această privinţă ; dar, la urma urmelor, n-are nici o importanţă cum numim fructul). PriveÅŸte mărul ÅŸi se linge pe buze. Åžarpele vede totul ; se saltă pe coadă înapoia tufiÅŸului ÅŸi joacă un cadril vioi.
Madam Adam duce mărul la guriţă.
— Oare cum s-o fi mîncînd fructul ăsta ? Trebuie curăţat sau poate fi mîncat cu coajă ? Oricum, trebuie să fie tare gustos.
Madam Adam mai şovăie puţintel.

 
#105 Ras Pop Itu 11.02.2010 10:13

— A ÅŸti totul sau a nu ÅŸti nimic ? Aceasta e întrebarea. Cînd ne jucăm de-a v-aÅ£i ascunseiea cu Adam, e bine ceea ce facem sau e rău ? Ce enigmă chinuitoare ! Oare oile trebuie tunse sau facem rău dîndu-le jos lîna ? — îi vîjîie capul. — Dar obiceiul lui Adam de a se scobi cu degetul în nas este bun sau este rău ? Pe legea mea, ce viaţă-i aia dacă nu ÅŸtii toate acestea !
Prinzînd curaj, muÅŸcă din măr.
— Vai, vai, vai, ce gustos e ! Ce zemos ! Ah, ÅŸmecher bătrîn, ne-ai interzis să mmcăm un lucru atît de bun !
Se lungeÅŸte pe bancă ÅŸi muÅŸcă cu ÅŸi mai mare poftă din „fructul oprit".
Vine Adam, vorbind de unul singur :
— De plictiseală am prins adineauri caraÅŸi în Tigru, dar, cum sînt vegetarian, i-am aruncat pe dată în Eufrat.
ÎÅŸi vede nevasta,
— Ei, nevastă, ce ronţăi acolo ? Madam Adam sare în picioare ca arsă :
— Vai, să nu mă cerÅ£i, e un fruct... din pomul... ÅŸtii, dintr-unul din cei doi pomi din mijlocul grădinii...
— Asta văd eu, fir-ar să fie ! E tocmai fructul de care ne e interzis să ne atingem. Da proastă mai eÅŸti, femeie ! Ai uitat ce ne-a spus bătrînul ?
— Care bătrîn ? Tăticu ? Ä‚la de-ÅŸi bagă nasul în toate ? Ia uite ! Această maimuţă bătrînă îÅŸi bate joc de noi.
— Ce-ai spus ?
— Ne-a ameninÅ£at cu moartea, Å£i-aduci aminte ?
— Mi-amintesc, fireÅŸte, chiar mă furnică pe spinare.

 
#106 alin 11.02.2010 10:14

Constructia unei biserici/lacas este un act de zidire, de impletire a unui vis cu dorinta de a creea ceva durabil, in mod firesc ar trebui sa va ganditi ca aceasta cladire va dainui cateva generatii, ea va reprezenta efortul de infratire/reunire a sentimentelor pozitive a celor care au o credinta, nu neaparat in Dumnezeu, poate fi si intr-o lume mai buna, poate fi credinta simpla in viitor, ca lumea va dainui in armonie si peste 100 de ani. Doar fortele raului, fie manifestate prin prejudecati, egoism, invidie sau chiar cu idei rele/malefice se pot opune unui act de zidire. Voi cei care comentati, ganditi-va la viitor, la existenta unui maine, daca tara va fi in armonie, si ultimul vostru lacas...mormantul va dainui, altfel daca nu credeti in zidirea unei temelii, nici ceea ce voi faceti nu va dainui. Invatati sa construiti nu sa daramati totul.

 
#107 Ras Pop Itu 11.02.2010 10:14

— Ha-ha-ha, prostuÅ£ule ! AmeninÅ£area lui a fost un simplu ÅŸiretlic.
— Ce tot îndrugi acolo ? Å¢i-ai pierdut minÅ£ile de-a binelea !
— E un ÅŸiretlic, te asigur. Află că, de cînd am mîncat din măr, am ÅŸi ajuns să ÅŸtiu o mulÅ£ime de lucruri.
— Åžtii ce e bine ÅŸi ce e rău ? Åžtii ce e voie ÅŸi ce nu e voie să faci ? Åžtii absolut totul, ÅŸtii cauzele ÅŸi rosturile fiecărui lucru ?
— Da, încep să ÅŸtiu, dragul meu. Stai puÅ£intel; uite, ÅŸtiu cîte fire de sare se pun la un ou.
— Nu se poate !
— Åžtiu de ce cocoÅŸii închid ochii cînd cîntă.
— Uluitor ! Dar de ce broaÅŸtele n-au coadă ÅŸtii ?
— Am aflat-o chiar adineauri.
— Ia spune-mi!
— Pentru că le-ar împiedica să stea jos.
— M-ai făcut praf !
— Mai mult decît atît! Åžtiu, sînt convinsă, auzi ce-Å£i spun ? Sînt convinsă că eÅŸti cuminte ÅŸi că nu m-ai înÅŸelat niciodată.
Adam este de-a dreptul buimăcit.
— Mii de draci, ia uite ce învăţată e nevastă-mea ! Are perfectă dreptate, n-am înÅŸelat-o niciodată. Dar dacă te-aÅŸ fi înÅŸelat, ar fi fost bine sau rău ?
— Ar fi fost foarte rău, domnule ! Foarte rău ! Îl trage către ea pe bancă.

 
#108 Ras Pop Itu 11.02.2010 10:16

bibliahazlie
— De altfel, dragul meu Adămel, numai de tine depinde ca să ajungi tot aÅŸa de învăţat ca mine ÅŸi tot atît de repede ÅŸi de ieftin. MuÅŸcă din măr l
Åži-i întinde mărul.
— Chiar că mi-era poftă, scumpă nevestică. Dar la ce ne va folosi să fim învăţaÅ£i ca niÅŸte academicieni dacă vom muri chiar astăzi ? La urma urmelor, să stăm ÅŸi să judecăm : să mori, de pildă, peste vreo mie de ani, asta mai treacă-meargă ; dar să-Å£i frîngi gîtul astăzi, nu, asta ar fi prea stupid !
Doamna Adam ridică din umeri.
— Ai aerul că nu-Å£i vine să crezi, draga mea, dar eu mi-aduc perfect aminte tot ce ne-a spus tăticul dumnezeu. Am discutat personal cu el ÅŸi te asigur că a vorbit foarte serios, îngăduie-mi să-Å£i repet întocmai cuvintele lui : ,,Dar din pomul cunoÅŸtinÅ£ei binelui ÅŸi răului să nu mănînci, fiindcă în ziua cînd vei mînca din el vei muri !". După cum vezi, e foarte clar. Dacă nu Å£ii la pielea ta, te priveÅŸte. Eu pe-a mea o preÅ£uiesc.
— Adame, Adame, mă faci să rîd ! Păi ce, eu am murit, ia spune ?
— Nu, eÅŸti încă vie, dar nici ziua nu s-a sfîrÅŸit, păzeÅŸte-te !
— Ah, ce încăpăţînaÅ£i sînt bărbaÅ£ii ! PoÅ£i să fii mîndru, dragul meu : eÅŸti încăpăţînat ca un măgar. E de-a dreptul uimitor cît timp îmi trebuie să te conving că moÅŸneagul ÅŸi-a bătut joc de noi. Uite, tu adineauri ai pomenit de academicieni.
— Am pomenit, ÅŸi ce-i cu asta ?
— Păi ei sînt adevărate izvoare de înÅ£elepciune, tu ce crezi ?
— FireÅŸte !
— Ei bine, tocmai de aceea academicienii sînt nemuritori.
Acest argument l-a încurcat pe Adam. SoÅ£ia lui insista cu duhul blîndeÅ£ii, dar perseverent :

 
#109 Ras Pop Itu 11.02.2010 10:17

bibliahazlie
— Hai, fă-mi plăcerea, dragul meu, mănîncă din măr ! După ce ai să mănînci, o să fim amîndoi ca dumnezeii !
— Ca dumnezeii ?
— Nu mai tot pune întrebări ! AÅŸa a spus ÅŸarpele. Adam se hotărî. Dacă ÅŸi ÅŸarpele spune...
— Bine, dă-mi mărul !
MuÅŸcă cu lăcomie din el. Două minute se scurseră în tăcere ; se auzea cum zburau muÅŸtele. Deodată Adam scoase un strigăt : începuse să cunoască, să ÅŸtie...
— Mii de draci ! — exclamă el. — Sîntem goi ca niÅŸte viermi ! Ce ruÅŸine !
Femeia bătu din palme : — Eu n-am nici măcar jartiere, vai, ce necuviincios e !
— Să ne-mbrăcăm, să ne-mbrăcăm, să ne-mbrăcăm cît mai repede...
„Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi ÅŸi ÅŸi-au dat seama că sînt goi ÅŸi au cusut frunze de smochin ÅŸi ÅŸi-au făcut pestelci" (Facerea, III, 7).
ReÅ£ineÅ£i că primul costum omenesc nu era din frunze de viţă : meritul de a cultiva viÅ£a de vie i-a revenit, potrivit Bibliei, mai tîrziu patriarhului Noe.
Odată îmbrăcaÅ£i, soÅ£ii s-au privit unul pe altul.
— Nu ne stă chiar aÅŸa de rău, observă bărbatul.
— Ai dreptate, frunza de smochin îmi vine de minune. VeÅŸmintele acestea sînt cam prăfuite, fiindcă n-au mai fost scuturate de cînd dumnezeu a sădit copacii. Ia o perie, Adame !
Dar bucuria lor n-a ţinut mult.
,,Åži au auzit umbletul domnului dumnezeu, care se plimba în adierea serii prin grădină, ÅŸi s-au ascuns Adam ÅŸi femeia lui, de faÅ£a Domnului dumnezeu, printre pomii grădinii" (Facerea, III

 
#110 Ras Pop Itu 11.02.2010 10:18

După cum vedem încă o dată, nu încape nici o îndoială că dumnezeul biblic este o făptură cu trup : el se plimbă, discută ca un om. Cartea ,,Facerea" îl prezintă pe dumnezeul său exact aÅŸa cum îl prezintă ÅŸi legendele păgîne. Într-adevăr, diferite popoare din antichitate îÅŸi închipuiau pe zei ca pe fiinÅ£e asemănătoare cu oamenii. Criticii se întreabă în ce chip i s-a înfăţiÅŸat dumnezeu lui Adam ÅŸi, mai tîrziu, celor cu care a stat de vorbă personal. Clericii afirmă că el a avut chip de om ÅŸi că nici nu putea fi altminteri de vreme ce pe om l-a zămislit ,,după chipul ÅŸi asemănarea sa". Atunci prin ce se deosebeÅŸte felul în care vechii evrei ÅŸi-l închipuiau pe dumnezeu de felul în care îl văd alte religii, denumite cu dispreÅ£ păgîne de propovăduitorii creÅŸtinismului ? Vechii romani, care au adoptat credinÅ£a grecilor, ÅŸi-i închipuiau de asemenea pe zei cu chip omenesc. Acest lucru ne face să credem că nu dumnezeu l-a creat pe om după chipul ÅŸi asemănarea sa, ci omul ÅŸi l-a închipuit după asemănarea sa pe dumnezeu. Dar nu vom insista, căci a ajunge la această părere înseamnă a-Å£i asigura un loc în focul Gheenii. Amintim numai observaÅ£ia spirituală a unui filozof : „Dacă pisicile ar avea dumnezeul lor, ele i-ar atribui obiceiul de a prinde ÅŸoareci".

 
#111 giga 11.02.2010 10:20

Sa se faca loterie DOAR pt catedrala si sa se construiasca de citi bani se string. Asa o sa se vada intradevar dorinta romanilor si nu a popilor in frunte cu Daniel. La citi bani vor sa vire statul - adica noi, fara sa vrem - e doar sursa de hotii. Nu mai socotesc grandomania si faptul ca popii isi imagineaza raiul ca ceva din betoane, fara nici un fir de verde.
Daca statul da bani - desi biserica si-a recuperat si ce nu era al ei - ar trebui facut referendum.

 
#112 Marie 11.02.2010 10:31

ci de credinta cea adevarata, de iubire de aproape, de smerenie.
Aceasta catedrala este o impietate si o blasfemie la umilinta si smerenia in care mantuitorul nostru a trait.

 
#113 monica 11.02.2010 10:34

intr-o tara care are atat nevoie de bani pentru lucrari mult mai importante si urgente si utile...NU E CAZUL SA CHELTUIM PENTRU O A DOUA CASA A POPORULUI! NU NE TREBUIE O ASA CONSTRUCTIE! OAMENII POT SA SE ROAGE SI ACASA, IN FATA UNEI ICOANE!

 
#114 Preacuviosia mea Pimen 11.02.2010 10:38

Mai natarailor, d-zeu a lasat pe Pamint oameni multi si PROSTI ;credinciosii ;
dar is oameni ineligenti si putini ;PREOTII.
Si d-zeu vrea ca noi sa va furam munca pt ca noi il slujim pe d-zeu iar voi trebuie sa fiti slugile noastre.
Tocmai am FURAT, cu ajutorul DOMNULUI si al unor magistrati corupti de la Timisoara 166.000 de ha de padure, da' nu dau un sfant pt catedrala, caci padurea am trecut-o pe numele nostru , nu pe numele BOR,asa ca ciocu' mic si decartati , mocofanilor, caci raul vostru inseamna BINELE nostru de milenii !!!

 
#115 adi 11.02.2010 10:39

Nenorocitilor !!! Oamenii mor de foame , de frig , se inchid scoli , mor oameni in spitale , nu au vata si spirt in aceleasi spitale ... si voi vreti catedrala sa va bateti cu caramida in piept ce catedrala mare are Romania si sa furati la nota de plata ? Rusine BOR . In alte biserici din alte tari , biserica ajuta saracii , ii invata carte , daca nu au bani de scoala , ii invata sa fie oameni . La noi , pana si mai marii BOR sant niste afaceristi , * dupa bani si niciodata multumiti cu ce au ...

 
#116 roman de ieri si de azi 11.02.2010 10:59

Acest saivan este o expresie elocventa a modului de gandire al romanului.Nu conteaza ce e ,cum e,dar sa fie mare exact pe masura prostiei neamului care desi i se canta in imn sa se trezeasca nu e in stare de asa ceva.Santem un neam netrebnic ,adormit si cu ochii atintiti catre cer sa ne pice ceva de acolo.Nu pot sa cred ca mai exista un neam pe acest pamant care sa faca totul pe dos ca noi.Acest obicei din mosi-stramosi daca nu dispare ,care s-a creat din cauza bisericii neamul asta n-o sa aiba viitor.MAI ROMANI,LASATI BISERICA SI MERGETI LA SCOALA .

 
#117 nelu 11.02.2010 10:59

Biserica lui Dumnezeu trebuie cladita in sufletul oamenilor, nu in ziduri !

 
#118 geo 11.02.2010 11:08

pe 8 km de autostrada pot merge toti romanii pe cand fondurile unei catedrale sunt banii tuturor pentru beneficiul unora, deci nedrept. rolul statului ar trebui sa fie inexistent in povestea asta. imi doresc un guvern in care alesii sa nu mai fie unsi. cand religia se amesteca asa gretos cu banii si politica isi taie singura craca, e de bine intr-un fel.

 
#119 li 11.02.2010 11:12

da, de asta aveam nevoie. cat de * poti fi ca sa sustii asa ceva? aloooo trezirea!!!!!

la un pret mediu de 30 de mii de euro apartamentul, ar echivala cu 6666, 6 apartamente. Aproape sapte mii! Si poate 666ele ala nu e chiar coincidenta...

 
#120 Cetateanul turmentat 11.02.2010 11:58

Preasfintiile voastre, precum cu atata dragoste scria mai sus cineva, si Voievozii etc (frumoase vorbe!) organizau din cand in cand niste jocuri de noroc la care se strangeau bani pentru constructia de biserici, asa ca mi se pare cu atat mai indreptatita ideea preasfintiilor voastre!

Iar Stefan cel Mare si Sfant - care e sfant, nu? doar i-ati dat patalama! - era si cam curvar (ieratati asa vorba proasta!), cat despre bautura ce sa mai vorbim, asa ca eu zic ca nici bordelurile si birturile nu-s de lepadat!

Asa sa ne-ajute cine-o vrea!

 
#121 bridge 11.02.2010 12:07

TREZIREA!!! "Conform recensământului din 2002, 18.806.428 de cetăţeni, reprezentând 86,8% din populaÅ£ia Romaniei, s-au declarat ortodocÅŸi, 1.028.401 s-au declarat romano-catolici (4,5% din populaÅ£ie), 698.550 reformaÅ£i (3,7%), 330.486 penticostali (1,5%), 195.481 greco-catolici (0,9%), 129.937 baptiÅŸti (0,6%) ÅŸ.a. În Dobrogea, există o minoritate islamică (0,3%), compusă majoritar din turci ÅŸi tătari. Există ÅŸi un număr mic de atei (0,04%), agnostici, persoane care sunt non-religiose (0,06%) ÅŸi persoane fără o religie declarată (0,05%)."
Cei care nu doresc sa doneze nu-i obliga nimeni. Voi n-ati inteles ca ORTODOXIA nu impune nimic. Ne lasa sa alegem, dar depinde ce cale ne alegem. Doamne ajuta!

 
#122 bor 11.02.2010 12:16

Pentru ce inca un moloz de betoane?

Dumnezeu nu sta in tre ziduri imense, Dumnezeu nu are nevoie de Biserici uriase!

Dumnezeu are nevoie de noi asa cum ne-A creat - oriunde pe pamant - nu sa ii ridicam Betoane pictate si scumpe, ca sa ne gaseasca!!!

Rusine preotilor, cand tara moare de FOAME!

 
#123 @Cetateanul turmentat 11.02.2010 12:18

un gu noi ca tine scirbeste pina si gu noaiele putrede din canalizarea bucurestilor. si ilie m tot tu esti si totate numele false sub care postezi pe forum tot tie iti apartin. esti cel mai mizerabil produs al naturii umane,un prapadit ingust la minte si lipsit total de bun simt. DUMNEZEU sa aiba mila de tine indracitule!

 
#124 Comoara uitata de bugetul Boc 11.02.2010 12:25

IA SA TE VAD GU NOIULE care esti Cetateanul turmentat=roman de ieri si de azi ILIE M.,PETRU POPESCU,DANA,Xmas,giga,li ,geo,nelu ,etc!
ia sa te vedem cum comentezi realitatea asta penticostalule!


Comoara uitata de bugetul Boc
30 miliarde de euro la negru
Economia subterana, cat trei imprumuturi de la Fondul Monetar

La suma de 30 de miliarde de euro se adauga banii proveniti din criminalitate si contrabanda, care sunt greu de estimat chiar si de autoritati
Andrei Luca Popescu
Joi, 14 Ianuarie 2010
» Economia subterana, ferita de ochii autoritatilor, face cat trei imprumuturi de la FMI: cel putin 30 miliarde euro, adica aproape un sfert din PIB. Bugetul intocmit de Guvernul Boc nu are acces la acesti bani in lipsa unor masuri puternice pentru a-i scoate la lumina
.

» Specialistii spun ca, fara Fisc si justitie care sa-si faca treaba, munca la negru si fraudarea TVA raman principalii factori de propagare a economiei subterane. Reducerea fiscalitatii nu ar face minuni intr-o civilizatie sud-est europeana, unde

fentarea statului tine deja de cultura locala.

Bugetul pentru 2010 nu difera de cele din anii trecuti decat prin dimensiunile mai reduse, Guvernul Boc nereusind sa gaseasca surse alternative de venituri, mai ales intr-un an de criza economica. O comoara pana la care nici un guvern autohton nu a reusit sa gaseasca drumul ramane si anul acesta economia subterana: banii rulati la negru, neimpozitati, si taxele ocolite prin frauda. In primele noua luni ale anului 2009, era vorba despre cel putin 30 miliarde euro, adica 24% din Produsul
Intern Brut al Romaniei. "Acesta e doar

varful aisbergului", ne-a spus Andreea Vass, consiliera pe probleme economice a premierului Emil Boc. La aceasta suma se adauga banii proveniti din criminalitate si contrabanda, care sunt greu de estimat pana si de catre autoritati. Munca la negru reprezinta in jur de 50% din economia subterana, iar fraudele fiscale pentru
neplata TVA se ridica la 20% din banii care scapa anual printre degete Guvernului, conform estimarilor oficiale. Nici un guvern nu a luat pana acum vreo masura eficienta impotriva acestor fenomene, iar Guvernul Boc abia acum pare sa se apuce de treaba. "A fost prima problema pe care am supus-o dezbaterii in culisele Guvernului, iar premierul este dispus sa pornim la drum cu motoarele turate la maximum", ne-a asigurat Vass, care a spus ca primele domenii pentru care se va intari controlul vor fi agricultura, constructiile, restaurantele si turismul, cele mai expuse evaziunii fiscale.

Economistul Daniel Daianu, fost ministru al Finantelor, spune insa ca, "intr-o perioada de criza, este foarte greu sa scada economia subterana" si ca * ar fi trebuit luate dinainte. Specialistul considera ca scaderea fiscalitatii, mai ales in acest moment de criza, nu este o solutie: cota unica de 16% a fost introdusa intr-o perioada de crestere economica. "Nu am asistat la o intrare in suprateran a acestei zone obscure. Cei care nu platesc 30% impozit nu vor plati nici 16%. In plus, reducerea taxelor acum ar insemna sa te impusti singur in picior", spune Daianu. Principala masura pe care autoritatile ar putea sa o ia, crede specialistul, este aceea de a face legile sa functioneze: "In acest moment, penalizarile nu sunt pe masura nici pentru cei care nu platesc, dar nici pentru institutiile corupte care ar trebui sa incaseze". Spre exemplu, Fiscul a declarat ca, in 2008, a surprins fraude de evaziune fiscala in suma de aproximativ jumatate de miliard de euro. Adica 1,6% din valoarea economiei subterane in 2009.

Dincolo de orice masuri ar lua autoritatile, dificultatea tine si de o anumita cultura: respectul oamenilor fata de lege, fata de stat si fata de ceilalti platitori de taxe. Economia subterana are cea mai mare pondere in PIB in statele sudice si est-europene, explica Daianu: in Grecia, Italia, Spania, Romania si Bulgaria, ea variaza intre 25 si 40 de procente din PIB, in timp ce in statele centrale si nordice, ea pleaca de la 5% si nu depaseste 15 procente. O statistica a Comisiei Europene realizata intre anii 2000 si 2006 arata ca Grecia, Slovacia, Ungaria, Italia si statele baltice erau campioane la TVA neincasata de stat. Pe atunci, Romania si Bulgaria nu erau inca membre ale UE. Sumele la nivelul UE, numai din TVA neincasata, erau imense: intre 90 si 113 miliarde euro anual.

Romania se afla pe primele locuri in Europa in ce priveste ponderea din PIB a economiei subterane. Un studiu realizat de A.T. Kearney in 2008 arata ca Romania se afla pe locul 5. Banii la negru infloresc in domenii precum constructii
, comert, transport, hoteluri
si restaurante. Aproape un sfert din forta de munca a Romaniei este platita "la plic", cu bani gheata. Faptul ca platile electronice sunt relativ rar folosite favorizeaza economia subterana si frauda fiscala. Numai daca volumul de plati efectuate cu cardul ar creste cu 5%, economia subterana ar scadea cu 2,5%, adica s-ar castiga aproximativ 750 milioane de euro. Relatia dintre tranzactiile cu bani gheata si economia subterana este direct proportionala, iar un studiu comandat de Visa arata ca intre 5 si 7 miliarde euro, taxe neincasate de stat, se pierd anual in Romania prin tranzactiile in numerar.

 
#125 sa traiasca basescu si cu boc bine! 11.02.2010 12:28

IA SA TE VAD GU NOIULE care esti Cetateanul turmentat=roman de ieri si de azi ILIE M.,PETRU POPESCU,DANA,Xmas,giga,li ,geo,nelu ,etc!
ia sa te vedem cum comentezi realitatea asta penticostalule!
HAI SA TE VEDEM BUCATA DE CARNE CU OCHI CE MAI AI DE ZIS IN CAZUL ACESTA? UITE NEOMULE UNDE SUNT BANII TARII SI DE CE MOARE ROMANIA DE FOAME!



Cum cheltuiesc cei care sunt la putere sutele de milioane de euro pe care statul le colectează anual din enervanta taxă auto, instituită în 2007 de Sulfina Barbu ÅŸi care a cunoscut până acum atâtea versiuni că nimeni nu le mai Å£ine minte numărul? Răspunsul oficial, dat de cei puÅŸi să gestioneze tonele de euro, arată că s-au făcut programe educaÅ£ionale pentru copii, amenajări de parcuri, administrări de arii protejate.
de Alexandru Nastase
20/01/2010


Mai puţin de un sfert din sumele colectate a fost folosit. Restul o fi folosit ca o centură de siguranţă pentru economie...

Ce background vă mai putem oferi despre taxa auto, rebotezată în prezent taxă de primă înmatriculare? Am spus "taxă"? Este din multe puncte de vedere o amendă născocită de cei care ne conduc. În primăvara lui 2007, Sulfina Barbu, pe atunci ministrul Mediului ÅŸi Gospodăririi Apelor, ÅŸi Guvernul lui Călin Popescu Tăriceanu au observat că în România a crescut consumul ÅŸi, pe acest fond, tot mai mulÅ£i români îÅŸi permiteau să-ÅŸi cumpere o maÅŸină. În criză de bani, s-au gândit să exploateze acest aspect ÅŸi să-l transforme într-o sursă foarte suculentă de venituri la bugetul de stat. Mai are rost să enumerăm ÅŸirul interminabil ÅŸi grotesc de bâlbâieli care a urmat? Mai are rost să vă amintim de câte ori au venit cu câte o nouă variantă de taxă ÅŸi cum de fiecare dată argumentele pentru noua versiune erau exact opusul versiunii precedente? Mai este nevoie să vă amintim cum, după ce au fost daÅ£i afară de la guvernare de Tăriceanu, Sulfina Barbu ÅŸi PD-L au devenit, din iniÅ£iatorii taxei, cei mai de temut adversari ai ei? Cum, după revenirea la ciolan, o dată cu instalarea lui Emil Boc ca prim-ministru, au îndulcit din nou tonul la adresa taxei până atunci mult-hulite? Mai are rost să vă spunem că, la fiecare nouă versiune a taxei, Comisia Europeană ne-a ameninÅ£at cu diverse pedepse?

DE OCHII LUMII
Taxa auto, în nenumăratele ei forme de până acum, nu a fost niciodată o taxă de mediu. De fiecare dată, indiferent de denumire, a vizat numai autoturismele pe care românii ÅŸi le puteau permite: maÅŸini cu motor cu capacitate mică, număr redus de cai putere, preÅ£ până în 25.000 de euro. Vehiculele utilitare ÅŸi camioanele, utilajele agricole ÅŸi alte categorii de maÅŸini cu consum mare de carburant ÅŸi, deci, mari poluatori, nu au făcut niciodată obiectul de interes al acestei taxe pentru simplul motiv că în Å£ara noastră nu se vând prea multe. Acest lucru reiese ÅŸi din faptul că, până în 2008, banii din această taxă au mers la Ministerul FinanÅ£elor, iar destinaÅ£ia lor ulterioară - cum au fost folosiÅ£i - nu se cunoaÅŸte. Să vedem însă ce s-a făcut cu banii după ce s-a decis, de ochii lumii, că destinaÅ£ia lor trebuie să fie Ministerul Mediului.

SURSÄ‚ DE ÎMBOGÄ‚Å¢IRE
În subordinea acestui minister funcÅ£ionează o extraordinară vacă de muls ÅŸi o sursă inepuizabilă de făcut averi: AdministraÅ£ia Fondului pentru Mediu. Este acea instituÅ£ie la care ajung toÅ£i banii ce se colectează pentru mediu în România. În 2008, aproape 1 miliard de lei noi a ajuns la Fondul de Mediu din taxa auto! La cursul de schimb de atunci, asta înseamnă peste 300 milioane de euro! În 2009, deÅŸi nu există încă estimări oficiale (este, evident, mult prea devreme!), suma se apropie de 700 milioane de lei, echivalentul a 160 milioane de euro! Cum s-au cheltuit cele 460 milioane de euro intrate în vistieria Fondului pentru Mediu? Am solicitat informaÅ£ii oficiale. Să începem cu anul 2009. S-au alocat bani pentru 17 proiecte aprobate între 2006 ÅŸi 2008 ÅŸi care se află încă în derulare: Centrul pentru colectarea deÅŸeurilor electrice, electronice ÅŸi electrocasnice la Piatra NeamÅ£, în valoare de 113.556 RON; realizarea staÅ£iei de epurare a apelor uzate, comuna Remetea, judeÅ£ul Harghita, în valoare de 3.882.000 RON; programul de educaÅ£ie ecologică Ecojunior, desfăşurat la Colegiul NaÅ£ional Roman Vodă din Roman, cu o valoare de 7.667 RON; o instalaÅ£ie de reducere a emisiilor de CO2 la vopsitoria fabricii din Mioveni Automobile Dacia, proiect în valoare de 15.447.217 RON; înfiinÅ£area unei staÅ£ii de epurare în comuna Cotnari, judeÅ£ul IaÅŸi, în valoare de 1.447.259 RON; desfăşurarea ÅŸcolii de ecologie Delta Fest de către AsociaÅ£ia Galaterra, proiect în valoare de 218.375 RON; extinderea staÅ£iei de epurare Åžtei, judeÅ£ul Bihor, investiÅ£ie în valoare de 1.114.383 RON; conservarea ÅŸi managementul habitatelor din RezervaÅ£ia "Calcarele din Dealul Măgura" Dobrogea, program derulat de Clubul Sporturilor Montane, în valoare 42.065 RON; managementul ariilor protejate din judeÅ£ul Satu-Mare, realizat de societatea Carpatin Ardeleană cu 155.150 RON; creÅŸterea conÅŸtientizării populaÅ£iei de pe Valea Deznei privind protecÅ£ia mediului, realizat la Grupul Åžcolar Industrial SebiÅŸ, cu 36.609 RON; amenajarea ravenei GhermăneÅŸti, judeÅ£ul Vaslui, proiect în valoare de 300.148 RON; stabilizarea ÅŸi consolidarea ravenei la drumul comunal 105 A - satul Laza, comuna Laza, jud. Vaslui, cu suma de 183.495 RON; realizarea unei linii de peletizare a deÅŸeurilor lemnoase ÅŸi a rumeguÅŸului verde la societatea MetalTrade International GalaÅ£i pentru suma de 896.191 RON; modernizarea sectorului de reciclare a deÅŸeurilor de ambalaje în vederea protejării mediului, realizată de societatea Somplast din BistriÅ£a pentru suma de 285.691 RON; acÅ£iuni combinate pentru administrarea ariei protejate PeÅŸtera Vântului conform planului de management, proiect desfăşurat de Clubul Speologilor Amatori cu 80.663 RON; protecÅ£ia Ariei Naturale Balta Suhaia, proiect atribuit Consiliului Local al comunei Suhaia, judeÅ£ul Teleorman, pentru 30.646 RON; un program de producere ÅŸi distribuÅ£ie a apei calde menajere cu panouri solare, realizat la Drobeta Turnu-Severin de firma Flora Sercom SA cu 61.241 RON. Totalul banilor alocaÅ£i este de aproximativ 23 de milioane RON, adică în jur de 6 milioane de euro din 160 milioane de euro încasaÅ£i.

Instituţiile cu bani, doar la PD-L
În 2008, Fondul de Mediu a dat bani pentru 12 proiecte de parcuri. Valoarea totală a proiectelor este de 6 milioane RON (puÅ£in peste 2 milioane de euro). Ce s-a făcut cu restul banilor, până la 400 milioane de euro? Oficial, ei există în bugetul Fondului pentru Mediu ÅŸi "aÅŸteaptă proiecte eligibile pentru a fi absorbiÅ£i". La Fondul pentru Mediu există depuse numai din partea organizaÅ£iilor neguvernamentale mii de proiecte care aÅŸteaptă de ani buni finanÅ£are ÅŸi cărora nici măcar nu li se răspunde. Fondul de Mediu a fost condus până în 2008 de liberalul Mihai Toti, iar acum ÅŸef mare este democrat-liberalul Vlad Marcoci. De menÅ£ionat că atât în alianÅ£a cu PSD, cât ÅŸi în cea cu UDMR (parafată în decembrie 2009), instituÅ£iile de mediu bănoase au revenit, fără excepÅ£ie, doar PD-L.

 
#126 @ 12;18 11.02.2010 12:33

bai raspopitule [indracit], voi popi nesimtiti, nu mai aveti nici o limita? nu numai ca djmuiti pe nefericitii prosti care apeleaza la voi pentru nunti, botezuri, SFINTIRI AUTO, si alte tampenii. va trebuie o supercatedrala ca sa mantuiti neamul [cica]? ACUM IN PLINA CRIZA CAND SOMAJUL CRESTE SI PENSIILE SCAD?!

 
#127 Ilie M 11.02.2010 12:35

@bridge: Credinta nu sta in statisticii, bigotule ! Daca vrei principiul majoritatii, atunci explica-mi si mie de ce * cu sutana{la propriu si la figurat} nu roganizeaza un referendum ?
Nu o sa-mi explici, asa ca-ti spun eu tie: pt ca hotii in sutane stiu ca daca le-ar explica credinciosilor ca trebuie sa renunte la pensie trei ani {de la 62 cit era, pina la 65 cit este acum} -pt ca din banii de pensii furati in acest mod sa se construiasca biserici - atunci foarte multi credinciosi ar vota impotriva si principiul majoritatii este dorit numai atunci cind poate fi manipulat pt a vota "pro, " iar cind oamenii voteaza "contra" acest principiu democratic este inlocuit cu demagogia clericalo-politicianista care invoca ...credinta: in realitate este vorba de credulitate,care inseamna altceva, caci cei invocati de tine nu sint credinciosi, sint creduli. Adica nici 5 % dintre romani nu sint crestini practicanti.

 
#128 IQ100 11.02.2010 12:49

200 milioane de euro...mai bine iar baga in educatie...nu in prostirea celor deja prostiti

 
#129 Cetateanul turmentat 11.02.2010 12:52

Preasfintiile voastre, cu plecaciune recunosc: sunt un gunoi de care si gunoaiele putrede din canalizarile Bucurestiului ar fi scarbite, iertati-ma, rogu-va! Ca doar numai si numai preasfintiile vaoastre ma puteti ierta, si nicidecum Tatal ceresc, asa cum a spus Mantuitorul in singura rugaciune pe care ne-a lasat-o!

Dar sa stit ca nu eu sunt Ilie M si ceilalti pacatosi de pe acest scarbavnic forum!

Saru-mana, preasfintiile voastre, iertare, rogu-va!

Acu' iertati-mi o-ntrebare: ce e preasfintiile voastre mantuirea asta? Ca n-am auzit pe nimeni niciodata spunind lamurit ce-nseamna, sa stiu si eu, in turmentarea mea, ce am de facut.

Saru'-mana si multumesc!

 
#130 @@ 12;18=Ilie M 11.02.2010 12:54

vezi ba nenorocitule ca nu comentezi impotriva stapinilor tai care iti tin in viata secta masono- penticostala cu mult mai multi bani de la bugetul romaniei decit au sa doneze cei peste 18 MILIOANE DE CREDINCIOSI CRESTINI ORTODOCSI ROMANI! afla sluga a diavolului si inainte mergatorul antihristului ce esti ca din gu noaie ca tine au rasarit ceausesti,iliesti,nastasi,vangheli,tariceni,guzganieni,vladesti,stolojeni,boci,basesti,sovi,necolaiciuci,popa nicolae fni,stoica caritas si alte * care astazi sunt imbuibate si care omara roamani pe capete prin infometare ,lipsa de bani pentru medicamente,pensii si altele.
ca tu sluga indracita nu vrei sa donezi n-ai decit. poti sa crapi de ciuda iuda,dar noi cei care avem un DUMNEZEU caruia ne inchinam o sa facem ce este drept si bine!

 
#131 IQ100 11.02.2010 12:55

cu 500 -700 de ani in urma Evropei ..acum am ajuns la ideile catolicilor din Evul Mediu...probabil ca si prostimea prostita e la nivelul supusilor de atunci

 
#132 Ilie M 11.02.2010 12:55

@ Comoara uitata de bugetul Boc la 11.02.2010 12:25:
Te recunosc dupa ...balele urii, turbatule: esti Victor Roncea, pigmeule si mereu cauti sa imi atribui toate comentariile " CONTRA "mie, idi-ot ule manip-ul-ator , pt a induce ideatia falsa ca NUMAI un singur om ar condamna hotia popilor.
Afla ca sint de acord cu tine cind spui adevarul, chiar daca tu il mistifici. Din postarea ta am aflat ceea ce stiam {amploarea economiei subterane care sufoca economia} insa tu ramii tributar mintii tale inguste si nu spui ca in TOPUL EVAZIONISTILOR se afla preotii care fura cu acte avutia nationala si care nu PLATESC IMPOZITE.Preotii nu sint depasiti nici de ex-riga Misutzu, care a si inceput sa rada padurile Roamniei {"retrocedate" de Tariceanu fostului rege si bisericii } si in prezent este o concurenta apriga intre evazionistii in sutane si cei cu "singe albastru" care, probabil, produc 80 % din economia subterana a Romaniei.

 
#133 IQ100 11.02.2010 12:58

m-am lamurit de ce e nevoie de Mare, Mult , PROST, nebunesc ....asemenea postarilor fanaticilor de aici

 
#134 IQ100 11.02.2010 13:02

POPII sunt CORECTI POLITIC, noi suntem fraieri; ei cer 200 milioane euroi pt MANTUIREA NEAMULUI adik pt NIMIC, noi le facem catedrala ei ne dau parful de pe toba din lumea ailalata

 
#135 @Cetateanul turmentat 11.02.2010 13:05

sa te lepezi de satana si sa te duci la Biserica. o sa-ti spuna preotul acolo ce sa faci ca sa te mintuiesti si daca ti-e greu sa te duci pentru ca DIAVOLII SATANEI nu te lasa,atunci la o distanta de un clik pe SFATURI ORTODOXE sau pe CRESTIN ORTODOX.RO.sau pe PRAVILA BISERICEASCAsau pe VAMILE VAZDUHULUI ai sa gasesti raspunsuri la toate intrebarile tale pe care vrei sa le pui si la multe altele la care nici nu te gindesti sa le pui !in loc sa-ti bati singur joc de tine postind tampenii pe forumuri si lipsa ta de bun simt,fa-ti un bine,citeste,informeaza-te si apoi vorbeste!!! poate asa o sa scapi de diavolii care te muncesc la porunca satanei care este legat in fundul iadului cu lanturi de catre DOMNUL si MINTUITORUL nostru ISUS HRISTOS fiu al lui DUMNEZEU!oricum, lasa vrajeala ca nu duci pe nimeni,macar ai bunul simt si semneaza-te cu acelas nick name lasule!

 
#136 IQ100@bridge 11.02.2010 13:06

@bridge: daca ortodoxia se aliaza cu politichia, acesta din urma ii va da bani publici, adik si de la tine care crezi si vrei ,si de la mine care nu cred si nu vreau; deci nu e alegerea mea; pot sa aleg doar sa raman in continuare apostat, acesta magarie fiind o dovada in plus ca am ales bine

 
#137 @IQ100 la 11.02.2010 12:55 11.02.2010 13:10

da baIQ100= Cetateanul turmentat =Ilie M,roman de ieri si de azi ILIE M.,PETRU POPESCU,DANA,Xmas,giga,li ,geo,nelu ,etc! peste UN MILIARD de catolici sunt prosti iar tu esti modern in timp ce aia sunt medievali. si nu,nu sunt roncea! si da o sa dam noi crestinii ortodocsi romani si de 10 ori cit 200.000.000 de euro numai ca sa se faca odata Catedrala Mintuirii Neamului Romanesc! asta ca sa crape satana,diavolii si voi slugile lor de ciuda!

 
#138 Cetateanul turmentat 11.02.2010 13:15

Preasfintiile voastre, gata, ma leapad ("Piei, Satano!"wink, da' ma tem ca Satana isi cam face de cap prin lumea asta: papii se dau drept Hristos, cica-s loctiitorii Lui, de te gandesti daca nu cumva ei is Anticristul, toate merg aiurea... Cum altfel se pot explica toate astea?

Da' sa stiti ca nu io-s ceilalti!

Si tot nu mi-ati spus ce-i mantuirea asta - de fapt n-am auzit niciodata pe nimeni sa explice ce-nseamna, si cred ca-i pacat - daca-i asa importanta, ar trebui explicata scurt si pe-ntelesul oricui, char si-al unui turmentat ca mine.

Asta daca aveti habar ce-nseamna, daca nu - nici o suparare!

 
#139 @Ilie M la 11.02.2010 12:55 11.02.2010 13:16

Biserica Ortodoxa Romana si preotii ei nu au pe mina nici un fond din P.I.B.-ul Romaniei! asta cu nu platesc nici un impozit sa o demonstrezi cu acte in regula. la fel pot sa spun si eu despre tine ca toti banii de la F.N.I.,S.A.F.I,CARITAS,DUBLA TAXA AUTO,BANCOREX ETC,ETC, sunt in contul tau,dar mai ramine doar sa o demonstrez.! si nu vad de ce te reguleaza pe tine grija de acest aspect atita timp cit sunt in afara de Fisc sunt o gramada de institutii abilitate de guvern care sa adune cu japca orice banut de la cei care nu fac parte din economia subterana! judecata ta de doi lei este cea care arata ca IQ-ul tau nu este =100 cum te-ai semnat iarasi ca un las mai sus,arata ca este de 0,00000000000000000001%!

 
#140 Cetateanul turmentat 13:15 11.02.2010 13:20

in primul rind ca nu sunt sfintia mea,apoi mintuirea este atunci cind te cureti de pacate. ori cum tiu nu ai pacate pentru ca esti perfect nu ai de ce sa-ti faci griji. poate doar una mica acolo:oare in iad este cald sau rece,sau poate miroase urit sau nu este lumina,sau este foamete sau sete,sau este disperare si scrisnirea dintilor de durere pentru vesnicie? numai atit si asta ce ti-am spus eu reprezinta doar un milimetru din infinitul universului. tu ai impresia ca te joci cu mine si ca faci contorul la forum sa mearga. vezi ca te joci cu tine! si cu tine se joaca si satana si ca cine ride la urma.......!

 
#141 DESPRE IAD 11.02.2010 13:22

Vom vorbi câteva cuvinte despre iad. De-atâtea ori auziÅ£i cuvântul iad în dumnezeiasca Evanghelie, în Sfânta Scriptură, în învăţăturile SfinÅ£ilor PărinÅ£i, ÅŸi în tradiÅ£ia Bisericii Ortodoxe. Dar v-aÅ£i pus vreodată întrebarea ce este iadul?

Ce este iadul? Să ÅŸtiÅ£i că iadul este împărăţia morÅ£ii; iadul este locul acela unde se chinuiesc, după dreptatea lui Dumnezeu, dracii ÅŸi toÅ£i care au mâniat pe Dumnezeu ÅŸi au făcut voile lor în această lume.

Iadul este împărăţia dracilor, a cărui poartă este deznădejdea, curte sunt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reaua împuÅ£iciune ÅŸi putoare; mâncare este foamea, băutură este setea, ceasornic este plânsul, aÅŸternut este văpaia, orânduială este tulburarea cea fără rânduială a prăpastiei acelea groaznice.

Dar ÅŸtiÅ£i dumneavoastră câte feluri de munci are iadul? Nouă feluri de munci sunt în iad ÅŸi toate sunt veÅŸnice ÅŸi foarte grele.

Prima muncă este întunericul, cum arată marele prooroc Isaia. Dar nu întunericul acesta, pe care-l vedem noi pe pământ. Întuneric pipăibil. Ai văzut în Egipt, în pământul Ghesem, că unde erau evreii, era lumină ÅŸi în tot Egiptul era întuneric?

Nimeni nu ÅŸtia pe unde să meargă. Dumnezeu ce nu poate? Toate-s la Dânsul. Întuneric pe lumea asta, dar celălalt întuneric îi veÅŸnic.

Acolo este întuneric aÅŸa de tare, încât îl poÅ£i pipăi cu mâna. Aceasta o zice dumnezeiescul Iov: Mă voi coborî în pământul întunericului celui veÅŸnic, care nu are lumină, dar nici tămăduire în veac.

De întunericul acela a amintit ÅŸi Mântuitorul nostru Iisus Hristos în Evanghelia Sa, când zice: LegaÅ£i-i mâinile ÅŸi picioarele ÅŸi aruncaÅ£i-l pe el întru întunericul cel mai dinafară, arătând prin aceasta, cum zice ÅŸi dumnezeiescul părinte Efrem Sirul că este un întuneric greu.

Deci, cea dintâi muncă ce stăpâneÅŸte iadul este întunericul acela negrăit ÅŸi neînchipuit.

A doua muncă, după întuneric, este plângerea ÅŸi scrâÅŸnirea dinÅ£ilor. Atâtea lacrimi se varsă în iad într-o singură zi, că, dacă s-ar aduna pe faÅ£a pământului ar face un ocean mai mare ca Oceanul Pacific. Oceanul Pacific are 48.000 km lungime, de la Polul Nord până la Polul Sud; are 18.500 km lăţime ÅŸi, la Insulele Mariane, are 11 km adâncime. Åži numai în iad, într-o singură zi, lacrimile care se varsă acolo, ar face un ocean mai mare ca Pacificul. Atâta plângere este în iad.

A treia muncă este putoarea cea rea. Dacă s-ar aduna toate putorile de pe faÅ£a pământului la un loc n-ar face nici un miligram faţă de putoarea care este acolo. Ca să vă daÅ£i seama ce putoare este în iad, am să vă spun o istorioară.

Doi fraÅ£i de la o mamă s-au dus la mânăstire să se facă călugări. Åži unul s-a dus în mânăstire ÅŸi a avut răbdare multă, smerenie multă, ascultare fără cârtire ÅŸi a rămas în mânăstire până la moartea lui. Iar altul ÅŸi-a pierdut răbdarea ÅŸi a spus că se duce în lume înapoi la tată ÅŸi mamă. Fratele cel care a rămas în mânăstire îl sfătuia:
- Frate, nu te duce înapoi. Auzi ce spune Evanghelia: Nimeni, punând mâna pe plug, să nu mai privească înapoi. Deci, nu te duce, frate, în lume, pentru că mare primejdie este să laÅŸi mânăstirea ÅŸi să te duci din nou în lume.

Iar el a zis:
- Nu, eu mă duc!
- Dar nu te temi de chinurile iadului?
- Nu cred, frate, că sunt chiar atât de grele * iadului, cum spune Sfânta Scriptură sau cum spun oamenii. AÅŸa s-a scris în cărÅ£i ca să ne sperie.

Åži s-a dus acasă ÅŸi s-a căsătorit ÅŸi ÅŸi-a făcut de cap. Dar n-a trăit mult, decât trei ani, ÅŸi a murit. Auzind călugărul că fratele său, care s-a întors în lume, a murit, a început să se roage cu foc lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, arată-mi să văd unde este fratele meu; în iad sau în rai!"

După o vreme destul de îndelungată, într-o noapte o umbră neagră a intrat în chilia lui. Åži când s-a uitat el bine la lumina lumânării, l-a cunoscut. Umbra i-a zis, plângând ÅŸi suspinând:
- Mă cunoşti? Eu sunt fratele tău.

Era negru ca un cărbune. Doar după glas l-a cunoscut. Åži atunci acesta, văzându-l într-o stare jalnică ca aceea, l-a întrebat:
- Frate, de unde vii?
- Din iad, că am lăsat mânăstirea ÅŸi m-am dus în lume ÅŸi mi-am făcut de cap; am murit în păcate ÅŸi m-am dus pentru păcatele mele în * iadului.

Åži atunci acesta a început să întrebe:
- Măi, frate, ÅŸtii ce-mi spuneai tu mie, că * iadului nu-s aÅŸa de grele, ci s-au scris aÅŸa numai să sperie lumea ÅŸi să înficoÅŸeze pe oameni. Chiar aÅŸa este de greu în iad?
- De mii de ori sunt mai cumplite chinurile iadului decât cum sunt scrise; ÅŸi de ar avea tot codrul limbă ÅŸi toată iarba pământului de ar vorbi, n-ar putea spune cât de greu este în iad!

Dar fratele se făcea că nu-l înÅ£elege.
- Frate, oare voi putea să le încerc ÅŸi eu puÅ£in, ca să mă încredinÅ£ez de adevăr?
- Nu poţi auzi răcnetele şi ţipetele şi vaietele din iad, că tot atunci mori.
- Dar, n-aş putea măcar să pipăi iadul?
- Nu poÅ£i, că acolo este foc care arde de miliarde de ori mai tare ca acesta ÅŸi tot atunci te-ai topi, fiind în trup material.
- Nu pot nici să văd?
- Nu poÅ£i, că mori de frică, văzând priveliÅŸtea aceea groaznică ÅŸi urgia mâniei lui Dumnezeu din iad!
- Dar cum aÅŸ putea eu să încerc măcar cât de puÅ£in * iadului?
- Frate, ţine minte. Ai putea mirosi oleacă din putoarea iadului!

Cum era îmbrăcat cu haina, a scuturat mâneca hainei puÅ£in ÅŸi s-a făcut nevăzut. Åži când a scuturat mâneca, atâta putoare a ieÅŸit din mâneca hainei lui, încât acela a căzut mort jos ÅŸi trei zile nu a putut să iasă din chilie.

Greu de tot a deschis uÅŸa ÅŸi s-a târât afară din chilie ÅŸi a ieÅŸit acea putoare din chilia lui, încât s-a împrăştiat în toată mânăstirea.

Călugării au părăsit mânăstirea trei luni de zile din cauza putorii nesuferite, care a ieÅŸit din chilia de unde a scuturat cel din iad mâneca hainei lui.

După trei luni, acel miros greu a dispărut. Călugării când s-au întors înapoi l-au găsit pe acela din chilia căruia ieÅŸise acea putoare ÅŸi l-au întrebat:
- Ce a fost, frate, putoarea aceasta? De unde a venit?
Iar el a răspuns:
- ÅžtiÅ£i, părinÅ£ilor, eu am avut un frate bun în mânăstire, care s-a dus în lume ÅŸi a murit după trei ani căsătorit. Eu m-am rugat Domnului să-mi arate unde este fratele meu.
După multă rugăciune, într-o noapte a venit la mine ÅŸi l-am întrebat unde este. Aflând că este în iad, curios, l-am întrebat cât de greu este în iad, deoarece îl ÅŸtiam nepăsător, zicând că nu crede că * iadului sunt chiar aÅŸa de grele, cum scrie în cărÅ£i.

Atunci el m-a încredinÅ£at că nici nu poate spune limba de ţărână cât de greu este în iad ÅŸi ceea ce scrie în cărÅ£i este foarte puÅ£in spus.

Ca să vezi * iadului, a spus el, este imposibil, că tot atunci mori; nici nu poÅ£i auzi ce este în iad că mori, nici nu poÅ£i pipăi; ÅŸi mi-a dat să miros oleacă din putoarea care este în iad.

Atunci ÅŸi-a scuturat mâneca la haină ÅŸi iată sunt trei luni de zile de când putoarea aceasta stăpâneÅŸte mânăstirea noastră ÅŸi aÅ£i fugit; ÅŸi de-abia acum se poate veni, înapoi.

Åži a încredinÅ£at tot soborul mânăstirii cât de mare putoare este în iad. Aceasta este a treia pedeapsă a iadului.

 
#142 DESPRE IAD 11.02.2010 13:23

A patra muncă în iad este foamea ÅŸi setea. AÅ£i auzit ce spune proorocul Isaia: Vor flămânzi precum câinii ÅŸi vor urla ÅŸi se vor jeli, ÅŸi nimeni nu va potoli foamea lor. Åži Mântuitorul ne arată în Sfânta Evanghelie, în pilda cu bogatul ÅŸi Lazăr: Părinte Avraame, trimite pe Lazăr să-ÅŸi înmoaie vârful degetului său în apă, să vie să-mi răcorească limba, că rău mă chinuiesc în văpaia aceasta.

Ai auzit ce-i acolo? Un deget înmuiat în apă, cât de mare preÅ£ are! Åži nouă aici nu ne place apa, vrem vin, rachiu, dresuri ÅŸi cutare. Vai de noi că nu cugetăm deloc ce ne aÅŸteaptă. foamea ÅŸi setea sunt a patra muncă.

A cincea muncă a iadului este tartarul, gheaÅ£a. Tartarul este un iezer fără fund, plin de gheaţă ÅŸi foarte rece. Aceasta este "scrâÅŸnirea dinÅ£ilor", de care vorbeÅŸte dumnezeiasca Scriptură, adică gerul acela nesuferit de care nu-ÅŸi poate închipui nimeni.

A ÅŸasea muncă este viermele cel neadormit. Acolo sunt viermi de foc care mănâncă trupurile oamenilor ÅŸi sufletele lor în vecii vecilor, ÅŸi niciodată oamenii nu mor. Acolo sunt balauri de foc ÅŸi ÅŸerpi de foc care înoată prin văpăile iadului, cum înoată peÅŸtii prin apă la noi ÅŸi nu se vatămă. Åži îi prind pe cei păcătoÅŸi ÅŸi-i sug ÅŸi-i înÅ£eapă ÅŸi-i mănâncă în vecii vecilor, împreună cu viermii cei neadormiÅ£i. Asta este munca a ÅŸasea.

A ÅŸaptea muncă este gheena, adică focul cel nestins, care este cea mai grea dintre toate. Focul cel negru care arde în vecii vecilor cu întuneric.

De acela se tem ÅŸi dracii. Că ei se rugau Mântuitorului, când făcea minuni pe malul Mării Galileii, când a scos demonii din cei doi îndrăciÅ£i: Te ÅŸtim pe Tine cine eÅŸti, Fiul Celui Preaînalt; Te rugăm nu ne trimite pe noi în gheena! Acolo îi trimitea, că El avea putere. Åži dracii se tem de gheena, de care spune Mântuitorul în Evanghelie: Unde focul lor nu se stinge.

Dar nu este foc de acesta ca al nostru, care se face ca să dea lumină; focul acesta, chiar de ar arde pe cineva, dar dă lumină; acela, însă, este foc negru ca păcura ÅŸi de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta. AÅŸa spune fericitul Ieronim.

Cât de mare este focul unde se topeÅŸte oÅ£elul, totuÅŸi este neînchipuit de slab faţă de focul iadului, ca ÅŸi cum ar fi zugrăvit pe pereÅ£i. Ai vedea un foc zugrăvit pe perete cu vopsea ÅŸi nu te frigi.

AÅŸa este de slab focul acesta faţă de focul iadului. Focul nestins nu mai are acolo nevoie de materie, cum zice Sf. Efrem: "Că nu sunt oarecare care-l aprind cu materie din lumea aceasta". Acolo este foc nestins, nu este foc cu lemne aprinse, ci arde cu urgia mâniei lui Dumnezeu negrăită, către cei păcătoÅŸi.

Acest iezer de foc de care spune la Apocalipsă, care nu are fund în veacul veacului, arede ÅŸi pe toate duhurile cele rele ÅŸi le chinuieÅŸte în vecii vecilor.

De aceea spune dumnezeiescul Părinte Ioan Gură de Aur: "Nimenea din oamenii care îÅŸi aduc aminte de gheenă, nu vor ajunge în gheenă". Că cine cugetă la iad scapă de iad. Cine îÅŸi aduce aminte de gheena, scapă. Că nu există om care-ÅŸi aduce aminte de gheena, care este atâta de groaznică muncă, să ajungă în gheena.

Fiindcă îndată ce îÅŸi aduce aminte de gheena el se fereÅŸte de păcat ÅŸi începe a lucra fapta bună, se mărturiseÅŸte, pune început bun, îÅŸi face canonul ÅŸi îÅŸi îndreaptă viaÅ£a sa. Este ca acela de care se spune în Biblie: "Că nu mai este fapta ta ca ieri ÅŸi ca alaltăieri; poate să fie omul până azi un drac ÅŸi mâine se face înger luminat". Numai să-ÅŸi aducă aminte de iad ÅŸi de gheena; că dacă uită iadul ajunge în iad, iar dacă nu uită iadul nu ajunge acolo.

 
#143 DESPRE IAD 11.02.2010 13:23

Iată, am să vă spun despre gheena ÅŸi despre veÅŸnicia iadului printr-o minune care se găseÅŸte scrisă într-o carte veche.

În Sfântul Munte al Atonului trăia un călugăr cu numele Andrei. Åži acesta ducea o viaţă sfântă, în feciorie, asceză, post, rugăciune ÅŸi priveghere; în meditaÅ£ii sfinte ÅŸi în cugetarea Sfintelor Scripturi. Dar s-a îmbolnăvit când era aproape de treizeci de ani ÅŸi a zăcut unsprezece ani ÅŸi nu mai murea.

Atunci, după dreptate, acest călugăr cu numele Andrei ÅŸi-a pus întrebarea: "De ce sufăr eu?" Pentru că nu se ÅŸtia cu păcate aÅŸa de grele, ca să sufere pe pământ atât de groaznică boală. Åži a început săracul, ca tot omul care nu mai poate răbda, să se roage aÅŸa la Dumnezeu:
"Doamne, cer de la Tine un singur lucru şi anume: sau să mor sau să mă fac sănătos, că nu mai pot răbda! Mi-au rămas numai oasele şi pielea!"

Rugându-se el aÅŸa, într-una din nopÅ£i, a strălucit o lumină uimitoare în chilia lui. El s-a temut să nu fie de la draci, căci ÅŸi diavolul se face în chipul lui Hristos, în chip de înger, în chip de sfînt ce străluceÅŸte ca soarele ÅŸi poate să te înÅŸele.

Este ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: Nu-i de mirare că însuÅŸi satana se preface în chip de înger de lumină ÅŸi slujitor al dreptăţii. Adică, dracii se prefac în chip de slujitori ai dreptăţii.

Deci s-a temut călugărul ÅŸi a început să facă cruce. Åži înadată a văzut că intră pe uÅŸa lui un tânăr foarte frumos la chip, foarte luminat, cu un toiag de aur în mână, cu o cunună de aur pe cap ÅŸi o cruce de aur pe frunte ÅŸi i-a zis:
- Nu te teme, părinte, nu-s diavol. eu sunt îngerul păzitor al vieÅ£ii tale ÅŸi m-a trimis Dumnezeu să-Å£i spun un lucru. Eu totdeauna sunt cu tine; toate suspinele tale, toate lacrimile, toate oftările, toate durerile, toate necazurile tale eu le ÅŸtiu. Că tu dormi, eu nu dorm niciodată; tu mănânci, eu nu mănânc; tu bei, eu nu beau.

Adu-Å£i aminte ce spune psalmistul: Tăbărî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de dânsul ÅŸi-l va izbăvi pe el; ÅŸi ...nici să dormiteze cel ce te păzeÅŸte.

Deci, părinte, eu ÅŸtiu necazurile tale. Dar iată, tu ai început să te rogi lui Dumnezeu aÅŸa de la o vreme: "Doamne, sau să mor, sau să mă fac sănătos, că nu mai pot răbda!" Åži Dumnezeu m-a trimis să-Å£i spun Å£ie două lucruri:
- Care?
- Iată ce spune Dumnezeu prin mine: "Vrei să mai rabzi boala un an pe pământ sau să stai trei ceasuri în iad?"

Dar el când a auzit, a zis:
- Doamne, îngerul Domnului, tu care ÅŸtii necazurile mele, să mai zac eu un an pe pământ? Nu ÅŸtii că o noapte îmi pare un an ÅŸi că toate bolile mai cu seamă noaptea sunt grele? Deci cum am să mai rabd eu un an această groaznică boală? Åži pentru ce rabd eu? Că eu ÅŸtiu ca om, că m-am silit, de când am venit aici în Sfântul Munte, să fac voia lui Dumnezeu.

Åži a zis îngerul Domnului:
- Tu nu suferi pentru tine. Tu suferi pentru neamurile tale, care sunt în iad ÅŸi Dumnezeu te-a găsit pe tine ÅŸi voieÅŸte prin osteneala ÅŸi suferinÅ£a ta să scoată din neamul tău, până la al nouălea neam din iad". Că aÅŸa se întâmplă dacă un călugăr bun îÅŸi face datoria, mulÅ£i din neamul lui se mântuiesc prin el.

Nu ai auzit ce zice proorocul Ieremia? Dumnezeu răsplăteÅŸte păcatele părinÅ£ilor asupra copiilor până la al * neam.

Deci, tu suferi pentru strămoÅŸii tăi. Dar dacă vrei să ieÅŸi ÅŸi tu din iad ÅŸi ei, să mai zaci un an pe pământ sau trei ceasuri în iad. dar ia seama ce spui, i-a spus îngerul, că în clipa aceasta Å£i-am ÅŸi luat sufletul!

A stat el ÅŸi s-a gândit.
- GândeÅŸte-te bine! i-a spus îngerul.
- Trei ceasuri în iad!

Cînd a zis aceste cuvinte, i-a ÅŸi luat sufletul. Åži unde l-a dus? L-a dus în gheena, de care v-am amintit înainte, cel mai greu loc din iad, de care se tem ÅŸi dracii.

Åži când l-a dus acolo ÅŸi l-a băgat în focul cel negru ÅŸi de miliarde de ori mai fierbinte ca acesta, a fost cuprins de întunericul ce domnea pretutindeni ÅŸi a început a răcni ÅŸi a geme de durere, căci balaurii de foc au început să-l muÅŸte ÅŸi să-l chinuiască; el, când s-a văzut acolo ÅŸi a văzut atâta deznădejde ÅŸi atâta strigăt ÅŸi atâta durere ÅŸi atâta spaimă ÅŸi atâta foc, a început să strige cât putea: "Doamne, miluieÅŸte-mă! Doamne, iartă-mă!"

După trei minute, o lumină a despicat întunericul ÅŸi a apărut îngerul Domnului. Când l-a văzut, a început a bate din palme ÅŸi a striga aÅŸa:
- Vai mie! Vai mie! Vai mie! Toate le-am crezut, dar una ca asta n-am crezut!
- Ce n-ai crezut, părinte Andrei?
- N-am crezut că un înger al Domnului poate să mintă!
- Cum se poate una ca asta, ca să spun eu minciuni? Eu nu sunt om păcătos, eu nu sunt duh rău, diavol. Eu nu pot face păcat, eu nu pot minÅ£i. Cum pot eu să mint, dacă sunt rază de dumnezeire, sunt lumina a doua din lumina cea dintâi? Cum aÅŸ putea eu să spun minciuni?
- Dar cum ne-a fost vorba în chilie la mine?
- Cum? - N-a fost vorba că mă vei scoate de aici după trei ceasuri? Iată, au trecut mai mult de trei sutr de ani de când mă chinuiesc aici!

Îngerul i-a spus:
Adevărul este Hristos. De-abia a trecut o oră şi mai ai două ore de stat.
- Două ore? a strigat monahul cu groază. Este oare cu putinţă să fi trecut numai o oră până acum?
- Eu am venit să văd dacă poţi răbda.

Atunci a zis călugărul Andrei:
- Doamne, dacă acesta este adevărul, că de-abia a trecut un ceas de când mă chinuiesc aici în iad, du-mă înapoi în trupul meu cel rănit ÅŸi bolnav ÅŸi să sufăr acolo, nu un an, ci sute de ani, ba chiar până la ziua venirii lui Hristos, numai să nu mai stau o clipă aici în focul cel nestins!

Åži îndată, cu iuÅ£eala gândului, l-a luat îngerul ÅŸi l-a dus înapoi în trup.

Cine a ÅŸtiut că a fost mort un ceas? Când a înviat a început a striga:
- Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!

Åži a venit călugărul care îl îngrijea ÅŸi a întrebat:
- Ce este, părinte? De ce strigi?
- Să se adune tot soborul mânăstirii.

Erau trei sute de călugări acolo. Åži l-au pus într-un cerdac înalt ÅŸi le-a spus la toÅ£i minunea care s-a petrecut cu el; că el a stat un ceas în iad ÅŸi i s-au părut mai mult de trei sute de ani. Atâta de greu a trecut timpul.

Să ne ferească mila ÅŸi îndurarea lui Dumnezeu ÅŸi a Maicii Domnului pe toÅ£i din câÅ£i sunt aici să nu îngăduie Dumnezeu vreunul să încerce durerile ÅŸi chinurile iadului în vreun fel. Åži toÅ£i, cu darul Mântuitorului ÅŸi cu mijlocirea Maicii Domnului, a Sfântului Ioan Botezătorul ÅŸi a tuturor sfinÅ£ilor să ne mântuim, să ne uÅŸurăm înainte de a ne duce din lumea aceasta ÅŸi să ne întâlnim cu toÅ£ii în veacul viitor la bucuria cea veÅŸnică.

Munca a opta din iad este deznădejdea. Acolo toată lumea este deznădăjduită de mila lui Dumnezeu, aducându-ÅŸi aminte de cuvântul Evangheliei, că s-a închis uÅŸa ÅŸi că pocăinţă în iad nu mai este.

Munca a noua din iad este veÅŸnicia, care stăpâneÅŸte atâtea miliarde ÅŸi miliarde de suflete. Nu mai există acolo o limită, că adică o să rabde omul o mie de ani sau o sută de mii de ani, ci în vecii vecilor.

Dar ca să le descrie cineva câte una singură, nimeni nu poate spune, numai una cât îi de grea, că este imposibil a descrie limba de ţărână.

Cine poate spune măcar una din munci câtă suferinţă aduce firii omeneÅŸti. Că drepÅ£ii după sfârÅŸit primesc cele patru însuÅŸiri ale trupului ÅŸi păcătoÅŸii primesc ÅŸi ei una: însuÅŸirea nemuririi.

Primesc trupuri nemuritoare, ca să ardă în vecii vecilor ÅŸi să nu se *; să se chinuiască în vecii vecilor ÅŸi să nu scape; să înseteze în vecii vecilor ÅŸi să nu aibă apă; să le fie foame în vecii vecilor ÅŸi să nu aibă mâncare.

Nemurirea o au de la judecată înainte, cum spune Hristos, spre a se chinui în vecii vecilor. Amin.

Părintele CLEOPA

 
#144 Despre Mantuire 11.02.2010 13:24

Mitropolit Hristodoulos Paraskevaidis

Prima si cea mai insemnata preocupare a oricarui om trebuie sa fie grija pentru mantuirea sufletului sau cel prea pretios si fara de moarte. Nici agonisirea de averi, nici ocuparea de posturi inalte, nici dobandirea cunostintelor, in orice domeniu, nici orice altceva, spre care inclina, de obicei, oamenii, nu se poate asemana si compara cu datoria cea mai importanta si cea mai inalta a desavarsirii crestinesti, adica a formarii noastre duhovnicesti. Este intr-adevar nepretuita si mai presus de orice staruinta sau incercare grija neintrerupta pentru salvarea sufletului nostru, caci de acest lucru depinde viitorul nostru cel vesnic si fericirea noastra cea fara de sfarsit. De aceea si Sfantul Ioan * de Aur recomanda: "Sa nu cerem deci bogatie, nici sa fugim de saracie, ci mai inainte de toate sa se ingrijeasca fiecare de sufletul sau si sa-l faca potrivit si fata de aceasta iconomie a vietii prezente si fata de calatoria din cele de aici" (Omilia 4).

Cat de mare si cat de serioasa este problema mantuirii sufletului nostru se dovedeste din faptul ca pentru aceasta a trebuit ca Unul Dumnezeu sa se faca om si, "pentru noi, oamenii, si pentru a noastra *, sa se aduca pe Sine, de buna voie, jertfa si ispasire, incat sa ne harazeasca slobozirea si indumnezeirea. Pentru aceasta Dumnezeu-Om se numeste Iisus, care inseamna Mantuitor. Cu jertfa Sa pe Cruce S-a facut "incepatorul mantuirii noastre" (Evr. 2, 10). Pentru care si sfintitul * de Aur remarca: "Moartea [Domnului] s-a facut moarte *" (P.G. 60, 485).

Asadar, indatorirea noastra, a tuturor, este preocuparea pentru desavarsirea morala - considerand-o ca fiind cap al grijilor noastre - la care insa nu putem ajunge fara harul oferit de Iisus. Daca insa dorinta aceasta nu vine din noi insine si daca nu suntem decisi sa ne bucuram de sansa oferita, vom ramane, prin urmare, in inselare si asupra noastra va stapani greul intuneric. Lumina lui Hristos va ramane necunoscuta pentru noi si, desi ne numim crestini, relatia noastra cu Domnul si cu lucrarea Lui cea * va ramane slaba si lipsita de importanta. Dimpotriva, daca din voia noastra vom sili spre implinire duhovniceasca, atunci degraba se vor ivi in noi roadele incercarii noastre si vom simti curand multumirea si tainica mangaiere launtrica ce se salasluiesc in acela care-si cauta mantuirea.

(Fragment din cartea Razboiul impotriva satanei)

 
#145 Ce este planul de mântuire? 11.02.2010 13:25

Răspuns: ÎÅ£i este foame? Nu, nu despre foame fizică vorbim; ai tu o foame pentru mai mult în viaÅ£a ta? Este ceva în adâncul tău care pare să nu fie satisfăcut? Dacă da, atunci Iisus este calea ! Iisus a spus: "Eu sunt Pâinea vieÅ£ii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; ÅŸi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată" (Ioan 6:35).

EÅŸti tu confuz? Nu ai simÅ£it niciodată că nu Å£i-ai găsit calea sau scopul în viaţă? Nu Å£i se pare că parcă a închis cineva lumina ÅŸi tu nu poÅ£i găsi comutatorul să o deschizi? Dacă eÅŸti în această situaÅ£ie, Iisus este calea ! Iisus a proclamat: "Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieÅ£ii" (Ioan 8:12).

Nu ai simÅ£it niciodată că eÅŸti încuiat în afara unei vieÅ£i cu scop? Ai încercat tu atât de multe uÅŸi, găsind dincolo de ele goliciune ÅŸi lipsă de scop? EÅŸti tu în căutarea unei uÅŸi către o viaţă împlinită? Dacă da, Iisus este calea către ea ! Iisus a declarat: "Eu sunt UÅŸa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra ÅŸi va ieÅŸi, ÅŸi va găsi păşune" (Ioan 10:9).

Te-au înÅŸelat celelalte persoane? Au fost relaÅ£iile tale cu ceilalÅ£i goale ÅŸi superficiale? Å¢i se pare că unele persoane încearcă să profite pe seama ta? Dacă da, Iisus este calea de a ieÅŸi de unde eÅŸti ! Iisus a spus: "Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îÅŸi dă viaÅ£a pentru oi....Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, ÅŸi ele Mă cunosc pe Mine" (Ioan 10:11, 14).

Te întrebi ce se va întâmpla cu tine după această viaţă? Ai obosit să îÅ£i trăieÅŸti viaÅ£a pentru lucruri care nu sunt trainice? Te întrebi uneori dacă viaÅ£a are vreun sens? Ai vrea să trăieÅŸti ÅŸi după ce vei muri? Dacă da, Iisus este calea ! Iisus a declarat: "Eu sunt învierea ÅŸi viaÅ£a. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Åži oricine trăieÅŸte, ÅŸi crede în Mine, nu va muri niciodată" (Ioan 11:25-26).

Care este calea? Care este adevărul? Care este viaÅ£a? Iisus a răspuns : "Eu sunt calea, adevărul ÅŸi viaÅ£a. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6).

Foamea pe care tu o simÅ£i este o foame spirituală, ÅŸi ea poate fi satisfăcută numai de Iisus. Iisus este Singurul care poate îndepărta întunericul. Iisus este uÅŸa către o viaţă plină de satisfacÅ£ii. Iisus este Prietenul ÅŸi Păstorul pe care L-ai căutat dintotdeauna. Iisus este viaÅ£a – în această lume ÅŸi în cea care urmează după ea. Iisus este calea către mântuire!

Motivul pentru care te simÅ£i înfometat, motivul pentru care pari să fii pierdut în întuneric, motivul pentru care nu îÅ£i poÅ£i găsi scopul în viaţă este că eÅŸti departe de Dumnezeu. Biblia spune că noi toÅ£i am păcătuit ÅŸi astfel suntem separaÅ£i de Dumnezeu (Eclesiastul 7:20; Romani 3:23). Golul pe care îl simÅ£i în inimă este de fapt lipsa lui Dumnezeu în viaÅ£a ta. Noi am fost creaÅ£i să avem o relaÅ£ie personală cu Dumnezeu. Din cauza păcatului, suntem departe de această relaÅ£ie. Chiar mai rău, păcatele noastre vor conduce la separarea noastră de Dumnezeu pentru toată eternitatea, atât în această viaţă cât ÅŸi după ea (Romani 6:23; Ioan 3:36).

Cum se poate rezolva această problemă? Iisus este calea ! Iisus a luat păcatele noastre asupra Lui (2 Corinteni 5:21). Iisus a murit în locul nostru (Romani 5:8), luând asupra Lui pedeapsa pe care o meritam noi. Dupa 3 zile, Iisus a înviat din morÅ£i, demonstrând biruinÅ£a Sa asupra păcatului ÅŸi a morÅ£ii (Romani 6:4-5). De ce a făcut El aceasta? Iisus ÎnsuÅŸi a răspuns la această întrebare: "Nu este mai mare dragoste decât să-ÅŸi dea cineva viaÅ£a pentru prietenii săi" (Ioan 15:13). Iisus a murit pentru ca noi să putem trăi. Dacă ne punem credinÅ£a în Iisus, crezând în moartea Sa ca plată pentru păcatele noastre – toate păcatele ne sunt iertate ÅŸi spălate. Astfel vom avea satisfăcută foamea spirituală. Lumina se va aprinde. Vom avea acces la o viaţă împlinită. Îl vom cunoaste pe cel mai bun Prieten ÅŸi cel mai bun Păstor. Vom ÅŸti că ne vom bucura de viaÅ£a veÅŸnică după ce vom muri – o viaţă înviată în rai pentru toata veÅŸnicia împreună cu Iisus!

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaÅ£a veÅŸnică" (Ioan 3:16).

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.

 
#146 Este Iisus singura cale către Cer? 11.02.2010 13:25

Răspuns: În principiu sunt o persoană bună, deci o să merg în Rai." "Bine, mai fac ÅŸi fapte rele, dar fac mai multe fapte bune, astfel că voi merge în Cer." "Dumnezeu nu mă va trimite în iad numai pentru că nu trăiesc conform Bibliei. Vremurile s-au cam schimbat!" "Numai persoanele cu adevărat rele precum cei care molestează copiii ÅŸi criminalii merg în iad."

Acestea sunt modalităţi de gândire foarte des întâlnite printre oameni, însă adevărul este că toÅ£i spun minciuni. Satan, stăpânul lumii acesteia, a inoculat aceste gânduri în minÅ£ile noastre. Atât el, cât ÅŸi toÅ£i cei care îl urmează în căile sale, sunt duÅŸmani ai lui Dumnezeu (1 Petru 5:8). Satan întotdeauna se deghizează într-o persoană bună (2 Corinteni 11:14), însă deÅ£ine controlul asupra minÅ£ilor celor care nu aparÅ£in lui Dumnezeu. "...a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acesta, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu" (2 Corinteni 4:4).

Este o minciună să crezi că Dumnezeu nu ia în considerare păcatele mici ÅŸi că iadul este rezervat “oamenilor răi”. Toate păcatele ne separă de Dumnezeu, chiar ÅŸi numai o “mică minciună nevinovată”. ToÅ£i oamenii au păcătuit ÅŸi nici unul nu este suficient de bun pentru a ajunge în Rai pe baza meritelor proprii (Romani 3:23). Accesul în rai nu se bazează pe aceea că faptele noastre bune ar depăşi pe cele rele; în acest caz, toÅ£i am fi pierduÅ£i. "Åži dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminterea harul n-ar mai fi har" (Romani 11:6). Nu putem face nimic bun pentru a ne câÅŸtiga dreptul de a ajunge în rai (Tit 3:5).

"IntraÅ£i pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, ÅŸi mulÅ£i sunt cei care intră pe ea" (Matei 7:13). Chiar dacă toÅ£i oamenii fac păcate, iar credinÅ£a în Dumnezeu nu mai este populară sau la modă, asta nu înseamnă că Dumnezeu va trece cu vederea aceasta. "Voi eraÅ£i morÅ£i în greÅŸelile ÅŸi în păcatele voastre, în care trăiaÅ£i odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării" (Efeseni 2:1-2).

Când Dumnezeu a creat lumea, totul era perfect. Toate lucrurile erau bune. Apoi El i-a creat pe Adam ÅŸi Eva ÅŸi le-a oferit liberul arbitru astfel încât ei să aleagă dacă Îl urmează sau nu pe Dumnezeu. Dar Adam ÅŸi Eva, chiar primii oameni pe care i-a creat Dumnezeu, au fost ispitiÅ£i de Satan să nu se supună lui Dumnezeu ÅŸi au ales să păcătuiască. Aceasta i-a separat pe ei (ÅŸi pe oricine s-a născut după ei, inclusiv pe noi) de la o relaÅ£ie apropiată cu Dumnezeu. El este perfect ÅŸi de aceea nu poate avea de-a face cu păcatul. Ca păcătoÅŸi, noi nu am putea să ne reabilităm prin noi înÅŸine. Dumnezeu însă a creat o cale prin care noi am putea fi uniÅ£i cu El în rai. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaÅ£a veÅŸnică" (Ioan 3:16). "Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaÅ£a veÅŸnică în Iisus Hristos, Domnul nostru" (Romani 6:23). Iisus a venit pe pământ pentru a ne arăta calea către cer, ÅŸi a murit pe cruce pentru ca noi să nu murim. După 3 zile de la moartea Sa, El a înviat din morÅ£i (Romani 4:25), demonstrând astfel că este biruitor El ÎnsuÅŸi asupra morÅ£ii. Astfel, El a refăcut ruptura dintre Dumnezeu ÅŸi oameni astfel încât oamenii să poată avea o relaÅ£ie personală cu Dumnezeu, iar noi trebuie numai să credem aceasta.

"Åži viaÅ£a veÅŸnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, ÅŸi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17:3). Cei mai mulÅ£i oameni cred în Dumnezeu, chiar Satan crede. Însă pentru a primi mântuirea, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, să dezvoltăm cu El o relaÅ£ie personală, să renunţăm la păcatele noastre ÅŸi să Îl urmăm. Trebuie să ne încredem în Iisus cu tot ceea ce avem ÅŸi în tot ceea ce facem. "...Neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinÅ£a în Iisus Hristos, pentru toÅ£i ÅŸi peste toÅ£i cei ce se încred în El. Nu este nici o deosebire" (Romani 3:22). Biblia ne arată că nu există nici o altă cale către mântuire decât prin Hristos. Chiar Iisus spune în Evanghelia după Ioan 14:6, "Eu sunt Calea, Adevărul ÅŸi ViaÅ£a. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."

Iisus este singura cale către mântuire pentru că El este Singurul care poate plăti pentru păcatele noastre (Romani 6:23). Nici o altă religie nu arată gravitatea păcatelor noastre ÅŸi a consecinÅ£elor acestora. Nici o altă religie nu oferă plata definitivă a păcatelor pe care numai Iisus Hristos o poate oferi. Nici un al “fondator religios” nu a fost Dumnezeu devenit om (Ioan 1:1,14) – singura cale ca o datorie infinită să poată fi plătită. Iisus trebuia să fie Dumnezeu pentru a putea plăti pentru datoria noastră. Iisus trebuia de asemenea să fie om pentru a putea muri. Mântuirea este disponibilă numai prin credinÅ£a în Iisus Hristos! “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiÅ£i” (Faptele Apostolilor 4:12).

Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.

 
#147 Mântuirea este numai prin credinţă, 11.02.2010 13:26

sau prin credinţă plus fapte?

Răspuns: Aceasta este probabil cea mai importantă dintre toate întrebările legate de teologia creÅŸtină. Această întrebare reprezintă cauza Reformei – despărÅ£irea între Biserica Protestantă ÅŸi Biserica Catolică. Răspunsul la această chestiune reprezintă principala diferenţă între creÅŸtinismul biblic ÅŸi cele mai multe dintre cultele aÅŸa-zis creÅŸtine. Este mântuirea numai prin credinţă, sau prin credinţă însoÅ£ită de fapte?Sunt eu mântuit numai prin credinÅ£a în Iisus, sau trebuie atât să cred în Iisus dar ÅŸi să fac anumite lucruri ca să fiu mântuit?

Lămurirea chestiunii legate de mântuirea exclusiv prin credinţă sau mântuirea prin credinţă plus fapte este complicată de o serie de pasaje biblice dificil de pus cap la cap. ComparaÅ£i Romani 3:28, 5:1 ÅŸi Galateni 3:24 cu Iacov 2:24. Unii văd o diferenţă între ceea ce spune Pavel (mântuirea numai prin credinţă) ÅŸi Iacov (mântuirea prin credinţă plus fapte). În realitate, Pavel ÅŸi Iacov nu se contrazic absolut deloc. Singurul punct de contradicÅ£ie pe care unii îl reclamă este legat de relaÅ£ia dintre credinţă ÅŸi fapte. Pavel spune din punct de vedere dogmatic că mântuirea este numai prin credinţă (Efeseni 2:8-9) în timp ce Iacov pare să spună că mântuirea este prin credinţă plus fapte. Răspunsul la această aparentă problemă se găseÅŸte în examinarea a ceea ce spune Iacov. Iacov combate credinÅ£a pe care o poate avea o persoană fără a face fapte bune ca efect al credinÅ£ei (Iacov 2:17-18). Iacov atrage astfel atenÅ£ia asupra faptului că o credinţă autentică în Hristos va conduce la o viaţă schimbată ÅŸi la fapte bune (Iacov 2:20-26). El nu spune că mântuirea este prin credinţă plus fapte, ci mai degrabă că o persoană care este cu adevărat mântuită prin credinţă va face fapte bune ca o consecinţă a mântuirii. Dacă o persoană spune că este credincioasă dar nu se văd fapte bune în viaÅ£a sa – atunci este posibil ca acea persoană să nu aibă o credinţă autentică în Hristos (Iacov 2:14, 17, 20, 26).

Apostolul Pavel spune acelaÅŸi lucru în epistolele sale. Roadele bune pe care credincioÅŸii trebuie să o aibă în vieÅ£ile lor sunt enumerate în Galateni 5:22-23. Imediat după ce ne spune că suntem mântuiÅ£i prin credinţă ÅŸi nu prin fapte (Efeseni 2:8-9), Pavel ne informează că am fost creaÅ£i să facem fapte bune (Efeseni 2:10). Apostolul Pavel face referire la aceeaÅŸi schimbare semnificativă în viaÅ£a credinciosului pe care ÅŸi Iacov o aÅŸtepta de la credincioÅŸii adevăraÅ£i: “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17)! Iacov ÅŸi Pavel nu se contrazic în învăţătura lor cu privire la mântuire. Ei abordează numai acelaÅŸi subiect din perspective diferite. Pavel se focalizează pe mântuirea numai prin credinţă, în timp ce Iacov atrage atenÅ£ia asupra faptului că o credinţă autentică în Hristos are drept consecinţă firească facerea de fapte bune.

 
#148 Este mântuirea pentru totdeauna? 11.02.2010 13:27

Răspuns: Odată ce o persoană este mântuită, are ea mântuirea pentru totdeauna? Atunci când oamenii vin să Îl recunoască pe Hristos ca Mântuitor personal în vieÅ£ile lor, ei sunt puÅŸi într-o relaÅ£ie cu Dumnezeu care le garantează mântuirea ca fiind sigură pentru veÅŸnicie. Acest lucru este declarat de numeroase pasaje din Sfânta Scriptură. (a) Romani 8:30 declară: "Åži pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a ÅŸi chemat; ÅŸi pe aceia pe care i-a chemat, i-a ÅŸi socotit neprihăniÅ£i; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniÅ£i, i-a ÅŸi proslăvit." Acest verset ne spune că din momentul în care Dumnezeu ne alege, este ca ÅŸi cum suntem deja glorificaÅ£i în prezenÅ£a Lui în cer. Nu există nimic care poate opri un credincios să fie glorificat întrucât Dumnezeu deja a realizat lucrul acesta în rai. Odată ce o persoană este îndreptăţită, mântuirea sa este garantată – este la fel de sigură ca ÅŸi cum ar fi deja glorificată în cer.

(b) În Romani 8:33-34, apostolul Pavel pune două întrebări cruciale: "Cine va ridica pâră împotriva aleÅŸilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteÅŸte neprihăniÅ£i! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a ÅŸi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, ÅŸi mijloceÅŸte pentru noi!". Cine ar putea să se împotrivească alegerii lui Dumnezeu? Nimeni nu va putea face acest lucru, pentru că Hristos este susÅ£inătorul nostru. Cine ne va putea condamna pe noi? Nimeni, pentru că Hristos, Cel care a murit pentru noi, este Cel care condamnă. Astfel avem alături de noi atât un susÅ£inător cât ÅŸi un judecător în calitate de Mântuitor al nostru.

(c) CredincioÅŸii sunt născuÅ£i din nou (regeneraÅ£i) atunci când ei cred (Ioan 3:3; Tit 3:5). Pentru ca un creÅŸtin să îÅŸi piardă mântuirea, ar trebui să fie ne-regenerat. Biblia nu prezintă niciunde faptul că naÅŸterea din nou ar putea fi pierdută sau luată. (d) Duhul Sfânt locuieÅŸte în toÅ£i credincioÅŸii (Ioan 14:17; Romani 8:9) ÅŸi îi botează pe toÅ£i credincioÅŸii în Trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:13). Pentru ca un credincios să devină nemântuit, el ar trebui să fie “nepurtător” al Duhului Sfânt ÅŸi separat de Trupul lui Hristos.

(e) Ioan 3:15 arată că oricine crede în Iisus Hristos va “avea viaÅ£a veÅŸnică". Dacă crezi în Hristos astăzi ÅŸi ai viaÅ£a veÅŸnică, dar o pierzi mâine, atunci înseamnă că nu ar fi fost vorba niciodată despre ceva “veÅŸnic”. Astfel, dacă îÅ£i pierzi mântuirea, promisiunea vieÅ£ii veÅŸnice din Biblie ar fi o greÅŸeală. (f) Biblia însăşi prezintă cel mai bun dintre argumentele în favoarea mântuirii veÅŸnice: "Căci sunt bine încredinÅ£at că nici moartea, nici viaÅ£a, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălÅ£imea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 8:38-39). ReÅ£ine că Dumnezeu este Acela care te mântuie dar care te va ÅŸi păstra în această stare. Odată ce suntem mântuiÅ£i, suntem mântuiÅ£i pentru veÅŸnicie. Mântuirea noastră este sigură pentru eternitate!

 
#149 Este siguranÅ£a mântuirii biblică? 11.02.2010 13:27

Răspuns: Când oamenii vin să Îl cunoască ÅŸi să Îl accepte pe Hristos ca Mântuitor personal, ei intră într-o relaÅ£ie cu Dumnezeu care le garantează mântuirea lor pentru veÅŸnicie. Iuda 24 declară: "Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, ÅŸi să vă facă să vă înfăţiÅŸaÅ£i fără prihană ÅŸi plini de bucurie înaintea slavei Sale." Puterea lui Dumnezeu este în măsură să îl fereascp pe credincios de cădere. El este Cel de care depinde, ÅŸi nu noi, ca să ne prezinte înaintea glorioasei Sale prezenÅ£e. SiguranÅ£a mântuirii noastre este rezultatul faptului că Dumnezeu ne Å£ine, ÅŸi nu al faptului că noi ne-am păstra propria mântuire.

Domnul Iisus Hristos a proclamat: "Eu le dau viaÅ£a vecinică, în veac nu vor pieri, ÅŸi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toÅ£i; ÅŸi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu" (Ioan 10:28-29). Atât Iisus cât ÅŸi Tatăl ne-au prins strâns în mâinile lor. Cine ar putea să ne separe din mâna Tatălui ÅŸi a Fiului?

Efeseni 4:30 ne spune că credincioÅŸii sunt "pecetluiÅ£i pentru ziua răscumpărării". Dacă credincioÅŸii nu ar avea siguranÅ£a mântuirii, pecetluirea nu ar putea fi păstrată pentru ziua răscumpărării, ci numai până la ziua păcatului, a apostaziei ÅŸi a absenÅ£ei credinÅ£ei. Ioan 3:15-16 arată că oricine crede în Iisus Hristos va “avea viaÅ£a veÅŸnică”. Dacă unei persoane i s-a promis viaÅ£a veÅŸnică, însă după aceea i se ia înapoi, înseamnă că încă de la început nu era vorba despre ceva “veÅŸnic”. Dacă siguranÅ£a mântuirii pentru veÅŸnicie nu este adevărată, promisiunile din Biblie în ce priveÅŸte viaÅ£a veÅŸnică ar fi eronate.

Cel mai puternic argument în ceea ce priveÅŸte siguranÅ£a mântuirii se găseÅŸte în Romani 8:38-39: "Căci sunt bine încredinÅ£at că nici moartea, nici viaÅ£a, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălÅ£imea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru." SiguranÅ£a mântuirii pentru eternitate este bazată pe dragostea lui Dumnezeu pentru aceia pe care El i-a răscumpărat. SiguranÅ£a mântuirii noastre este plătită de Hristos, promisă de Tatăl ÅŸi pecetluită de Duhul Sfânt.

 
#150 Cum pot avea siguranÅ£a mântuirii? 11.02.2010 13:28

Răspuns: Cum ai putea ÅŸti cu siguranţă că eÅŸti mântuit? CiteÅŸte 1 Ioan 5:11-13: "Åži mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaÅ£a veÅŸnică, ÅŸi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaÅ£a; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaÅ£a. V-am scris aceste lucruri ca să ÅŸtiÅ£i că voi, care credeÅ£i în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveÅ£i viaÅ£a veÅŸnică". Cine este acela care Îl are pe Fiul? ToÅ£i aceia care au crezut în El ÅŸi L-au acceptat în inima lor (Ioan 1:12). Dacă Îl ai pe Iisus, ai viaÅ£a. ViaÅ£a veÅŸnică. Nu viaÅ£a temporară, ci viaÅ£a veÅŸnică.

Dumnezeu doreÅŸte ca noi să avem siguranÅ£a mântuirii. Noi nu putem trăi viaÅ£a creÅŸtină întrebându-ne ÅŸi îngrijorându-ne în fiecare zi dacă suntem sau nu mântuiÅ£i. Iată de ce Biblia dezvăluie atât de clar planul mântuirii. Crede în Iisus Hristos ÅŸi vei fi mântuit (Ioan 3:16; Faptele Apostolilor 16:31). Crezi tu că Iisus este Mântuitorul, Cel care a murit pentru a plăti în locul tău pedeapsa pentru păcatele tale (Romani 5:8; 2 Corinteni 5:21)? Te încrezi tu numai în El pentru mântuire? Dacă răspunsul tău la aceste întrebări este da, atunci eÅŸti mântuit! SiguranÅ£a înseamnă "a renunÅ£a la orice îndoială". Prin prezenÅ£a Cuvântului lui Dumnezeu în inima ta, poÅ£i renunÅ£a la orice îndoială în ceea ce priveÅŸte faptul ÅŸi realitatea mântuirii tale pentru eternitate.

Iisus ÎnsuÅŸi întăreÅŸte acestea cu privire la cei care au crezut în El: "Eu le dau viaÅ£a veÅŸnică, în veac nu vor pieri, ÅŸi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toÅ£i; ÅŸi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu" (Ioan 10:28-29). Din nou, iată o reafirmare a aceleiaÅŸi realităţi cu o ÅŸi mai mare evidenÅ£iere a caracterului “etern”. ViaÅ£a veÅŸnică este chiar veÅŸnică. Nu este nimeni, nici chiar tu, care poate să ia de la tine darul mântuirii veÅŸnice oferit de Dumnezeu prin Hristos.

ÎnvăţaÅ£i pe de rost aceste pasaje. Noi purtăm în inimile noastre Cuvântul lui Dumnezeu astfel încât să nu păcătuim împotriva Lui (Psalmul 119:11) ÅŸi asta include ÅŸi îndoiala. Bucură-te de faptul că tocmai Cuvântul lui Dumnezeu îÅ£i spune că în locul îndoielii poÅ£i trăi în siguranţă ÅŸi încredere! Prin Cuvântul lui Hristos putem avea siguranÅ£a faptului că starea noastră de mântuire nu va fi niciodată pusă sub semnul întrebării. SiguranÅ£a noastră se bazează pe iubirea lui Dumnezeu pentru noi manifestată prin Iisus Hristos. Iuda 24-25 spune: "Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, ÅŸi să vă facă să vă înfăţiÅŸaÅ£i fără prihană ÅŸi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreÅ£ie, putere ÅŸi stăpânire, mai înainte de toÅ£i vecii, ÅŸi acum ÅŸi în veci. Amin."

 
#151 Ce înseamnă ispăşirea substitutivă? 11.02.2010 13:28

Răspuns: Conceptul de “ispăşire substitutivă” se referă la faptul că Iisus Hristos a murit în locul tuturor păcătoÅŸilor. Sfintele Scripturi ne învaţă că toÅ£i oamenii sunt păcătoÅŸi (citiÅ£i Romani 3:9-18 ÅŸi Romani 3:23). Plata pentru păcatele noastre este moartea. Romani 6:23 spune: “Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaÅ£a veÅŸnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.”

Acest verset ne arată mai multe lucruri. Că plată pentru păcatele săvârÅŸite, noi toÅ£i ar trebui să murim ÅŸi să petrecem întreaga veÅŸnicie în iad. Atunci când se face referire la moarte în Scripturi, aceasta are sensul de “despărÅ£ire”. Evident că toÅ£i oamenii mor, însă unii dintre ei vor trăi veÅŸnic în rai împreună cu Dumnezeu, în timp ce alÅ£ii vor trăi veÅŸnicia în iad. Moartea, în acest context, se referă la a trăi în iad. Cu toate acestea, următorul lucru important pe care ni-l comunică acest verset este că viaÅ£a veÅŸnică în rai este accesibilă prin Iisus Hristos. Acesta este înÅ£elesul conceptului de ispăşire substitutivă.

Iisus Hristos a murit în locul nostru atunci când a fost crucificat. Noi eram cei care meritam să fim Å£intuiÅ£i pe cruce pentru a muri întrucât noi suntem cei care avem viaÅ£a plină de păcate. Însă Hristos a luat asupra lui pedeapsa pe care noi o meritam. “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). El a luat locul nostru ca substitut pentru ceea ce noi am fi meritat pe deplin.

“El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morÅ£i faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aÅ£i fost vindecaÅ£i” (1 Petru 2:24). Iată din nou vedem cum Hristos a luat asupra păcatele noastre ÅŸi a plătit preÅ£ul în locul nostru. Câteva versete mai departe citim că: “Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiÅ£i, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh” (1 Petru 3:18). Aceste versete ne învaţă nu numai că Hristos a fost substitut pentru noi, ci ÅŸi că El a fost “jertfa de ispăşire”, adică El a plătit întregul preÅ£ pentru păcatele întregii omeniri.

Isaia 53:5 este încă un pasaj biblic relevant care vorbeÅŸte despre “ispăşirea substitutivă”. Acest verset arată că Hristos care avea să vină va muri pe cruce pentru păcatele noastre, prezentând detalii, iar crucificarea lui Iisus Hristos s-a petrecut exact aÅŸa cum a fost prevestită. Te-aÅŸ ruga să subliniezi următoarele cuvinte pe măsură ce citeÅŸti acest verset: “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, ÅŸi prin rănile Lui suntem tămăduiÅ£i”. PoÅ£i observa conceptul substituÅ£iei. Din nou vedem cum Hristos a plătit preÅ£ul pentru noi!

Este clar că noi nu am putea plăti preÅ£ul pentru păcatele noastre. Dacă ar fi să îl plătim, atunci pur ÅŸi simplu ar trebui să fim pedepsiÅ£i prin a trăi toată veÅŸnicia în iad. Însă Hristos a luat iniÅ£iativa de a veni pe pământ ca Fiu al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, pentru a plăti preÅ£ul pentru păcatele noastre. Întrucât El a făcut aceasta pentru noi, avem posibilitatea nu numai de a avea păcatele iertate, dar ÅŸi de a petrece toată veÅŸnicia împreună cu El. Pentru a ne bucura de acestea, trebuie să credem că Hristos a murit pe cruce în locul nostru. Nu ne putem mântui noi; am avut nevoie de Cineva care să facă aceasta pentru noi.

 
#152 Cum au fost mântuiÅ£i oamenii care 11.02.2010 13:29

au trãit înainte ca Iisus sã moarã pentru pãcatele lor?

Răspuns: De la căderea omului în păcat, fundamentul mântuirii a fost întotdeauna moartea lui Hristos. Nici o persoană, indiferent dacă a trăit înainte de momentul crucificării lui Iisus sau după acesta, nu ar putea fi mântuit dacă nu ar fi existat acest moment crucial în istoria lumii. Moartea lui Hristos a plătit pedeapsa pentru păcatele din trecut ale sfinÅ£ilor Vechiului Testament dar ÅŸi pentru păcatele sfinÅ£ilor Noului Testament.

Singura condiÅ£ie pentru mântuire a fost întotdeauna credinÅ£a. Dumnezeu a fost întotdeauna Å£inta credinÅ£ei oricărei persoane care ÅŸi-a dorit mântuirea. Psalmistul a scris în acest sens: "Ferice de toÅ£i câÅ£i se încred în El" (Psalmul 2:12). Geneza 15:6 ne spune că Avraam a crezut în Dumnezeu ÅŸi aceasta a fost suficientă pentru ca Dumnezeu să îl socotească pe Avraam neprihănit (a se vedea de asemenea Romani 4:3-8). Sistemul de sacrificii din Vechiul Testament nu a înlăturat păcatul, după cum ne învaţă foarte clar Evrei 9:1-10:4. Dimpotrivă, tot acest sistem arăta către ziua când Fiul lui Dumnezeu avea să lase să curgă sângele Său nevinovat pentru răscumpărarea rasei umane păcătoase.

Ceea ce s-a schimbat de-a lungul veacurilor a fost conÅ£inutul credinÅ£ei. CerinÅ£a lui Dumnezeu cu privire la ceea ce oamenii trebuiau să creadă se bazează pe nivelul de revelaÅ£ie pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor până la acea vreme. Aceasta se numeÅŸte în termeni doctrinari revelaÅ£ie progresivă. Adam a crezut în promisiunea pe care Dumnezeu i-a făcut-o în Geneza 3:15 referitor la faptul că SămânÅ£a femeii îl va birui pe Satan. Adam a crezut în El, lucru demonstrat prin chiar numele dat Evei (v.20) iar Domnul i-a acceptat imediat după descoperirea păcatului lor acoperindu-le trupurile cu haine de blană (v.21). În acel moment, aceasta a fost tot ceea ce Adam ÅŸtia, însă el a crezut în iertarea oferită de Dumnezeu.

Avraam a crezut în promisiunile pe care i le-a făcut Dumnezeu ÅŸi în revelaÅ£ia pe care Dumnezeu i-a făcut-o în Geneza 12 ÅŸi 15. Înaintea lui Moise, nu existau texte scrise ale Scripturii, însă oamenii erau totuÅŸi la fel de răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce El le revela acestora. Pe parcursul Vechiului Testament, credincioÅŸii erau consideraÅ£i mântuiÅ£i pentru că ei credeau că va veni o zi când Dumnezeu va rezolva într-un fel problema păcatelor lor. Astăzi privim înapoi ÅŸi iată credem că El deja a rezolvat ÅŸi problema păcatelor noastre la Calvar (Ioan 3:16; Evrei 9:28).

Dar în ceea ce îi priveÅŸte pe credincioÅŸii din timpul lui Hristos, înainte de crucificare ÅŸi înviere, în ce au crezut ei? Au înÅ£eles ei întreaga lucrare a Domnului Iisus Hristos cu privire la moartea Sa pe cruce pentru păcatele lor? În partea finală a lucrării Sale pe pământ: "Iisus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoÅ£ilor celor mai de seamă ÅŸi din partea cărturarilor; că are să fie omorât, ÅŸi că a treia zi are să învieze" (Matei 16:21). Care a fost reacÅ£ia ucenicilor Săi la acest mesaj? "Petru L-a luat de oparte, ÅŸi a început să-l mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Å¢i se întâmple aÅŸa ceva!” " (16:22). Atât Petru cât ÅŸi alÅ£i ucenici ai lui Iisus nu au ÅŸtiut adevărul acesta din primul moment, însă ei au fost mântuiÅ£i pentru că au crezut că Dumnezeu va rezolva problema păcatelor lor. Ei nu au ÅŸtiut exact cum va face Dumnezeu acest lucru, la fel ca ÅŸi Adam, Avraam, Moise sau David, însă ei au crezut în Dumnezeu.

În zilele noastre, avem parte de mult mai multă revelaÅ£ie din partea lui Dumnezeu decât au avut oamenii dinainte de învierea lui Hristos. "După ce a vorbit în vechime părinÅ£ilor noÅŸtri prin prooroci, în multe rânduri ÅŸi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârÅŸitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moÅŸtenitor al tuturor lucrurilor, ÅŸi prin care a făcut ÅŸi veacurile" (Evrei 1:1-2). Mântuirea noastră este bazată pe moartea lui Hristos, însă credinÅ£a noastră în aceasta a rămas condiÅ£ie pentru mântuire, iar această credinţă este îndreptată tot către Dumnezeu. ConÅ£inutul credinÅ£ei noastre astăzi este faptul că Hristos a murit pentru păcatele noastre, că El a fost îngropat ÅŸi că a înviat a treia zi (1 Corinteni 15:3-4).

 
#153 Ce se întâmplă cu aceia care nu au auzit 11.02.2010 13:29

Ce se întâmplă cu aceia care nu au auzit niciodată despre Iisus?

Răspuns: ToÅ£i oamenii sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu indiferent dacă ei “au auzit” despre El sau nu. Biblia ne spune că Dumnezeu S-a revelat pe Sine în natură (Romani 1:20) ÅŸi în inimile oamenilor (Eclesiastul 3:11). Problema este că rasa umană este păcătoasă; noi toÅ£i respingem această cunoaÅŸtere a lui Dumnezeu ÅŸi ne răzvrătim împotriva Lui (Romani 1:21-23). În afara harului lui Dumnezeu, El ne-ar lăsa în voia dorinÅ£elor noastre păcătoase ale inimilor noastre, permiÅ£ându-ne astfel să descoperim cât de inutilă ÅŸi mizerabilă este viaÅ£a noastră departe de El. Åži El chiar permite aceste lucruri pentru aceia dintre noi care Îl respingem (Romani 1:24-32).

În realitate, nu este vorba despre faptul că unii oameni nu au auzit despre Dumnezeu. Ci mai degrabă problema este că ei au respins ceea ce au auzit ÅŸi ceea ce ei au văzut chiar în natura înconjurătoare. Deuteronom 4:29 spune: “Åži dacă de acolo vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi dacă-l vei căuta din toată inima ta ÅŸi din tot sufletul tău”. Acest verset ne învaţă un principiu foarte important: oricine Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu Îl găseÅŸte. Dacă o persoană doreÅŸte cu adevărat să Îl cunoască pe Dumnezeu, El se va face cunoscut acelei persoane.

Problema este că: “Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu” (Romani 3:11). Oamenii resping cunoaÅŸterea lui Dumnezeu care este prezent în natură dar ÅŸi în inimile noastre ÅŸi decid astfel să se închine unui “dumnezeu” creat de ei înÅŸiÅŸi. Este cu adevărat nebunesc să dezbatem dacă este drept din partea lui Dumnezeu să trimită în iad pe cineva care nu ar fi avut niciodată oportunitatea de a auzi Evanghelia lui Hristos. Oamenii sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce Dumnezeu le-a revelat acestora. Biblia spune că oamenii resping această cunoaÅŸtere ÅŸi astfel Dumnezeu este drept în a-i condamna pe aceÅŸtia cu trimiterea în iad.

În loc să dezbatem ce se întâmplă cu aceia care nu au auzit niciodată, noi, creÅŸtinii, ar trebui să facem tot ce putem mai bine ca să fim siguri că oamenii aud Evanghelia. Noi toÅ£i suntem chemaÅ£i să răspândim Evanghelia popoarelor (Matei 28:19-20; Faptele Apostolilor 1:8). Faptul că ÅŸtim că oamenii resping cunoaÅŸterea lui Dumnezeu revelata prin natura înconjurătoare trebuie să ne motiveze să proclamăm vestea bună a mântuirii prin Iisus Hristos. Numai prin acceptarea Evangheliei harului lui Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos pot fi oamenii mântuiÅ£i de păcatele lor ÅŸi salvaÅ£i de la despărÅ£irea veÅŸnică de Dumnezeu în iad.

Dacă presupunem că aceia care nu au auzit niciodată Evanghelia au parte totuÅŸi de mila lui Dumnezeu, ajungem să facem o greÅŸeală teribilă. Dacă oamenii care nu au auzit niciodată Evanghelia sunt totuÅŸi mântuiÅ£i...atunci ar trebui să facem tot ce ne stă în putinţă ca nici unul dintre oameni să nu audă niciodată Evanghelia. Cel mai nedorit lucru ar fi să spunem Evanghelia unei persoane care o respinge. Dacă s-ar întâmpla aÅŸa ceva, acea persoană ar urma să fie condamnată. Oamenii care nu aud Evanghelia sunt condamnaÅ£i, altfel nu există nici un motiv pentru a face evanghelizare. De ce am risca faptul ca oamenii să respingă Evanghelia ÅŸi să se condamne astfel, dacă am ÅŸti ca ei ar fi fost deja mântuiÅ£i pentru că nu ar fi auzit niciodată Evanghelia?

 
#154 Înseamnă siguranÅ£a mântuirii veÅŸnice 11.02.2010 13:30

permisiunea de a păcătui?

Răspuns: Cea mai frecventă obiecÅ£ie la adresa doctrinei siguranÅ£ei mântuirii veÅŸnice este aceea că se presupune că promovează ideea potrivit căreia creÅŸtinii îÅŸi pot trăi viaÅ£a oricum, rămânând mântuiÅ£i. Cu toate că “tehnic vorbind” siguranÅ£a mântuirii este adevărată, totuÅŸi nu aceasta este esenÅ£a siguranÅ£ei mântuirii veÅŸnice. O persoană care L-a acceptat cu adevărat pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal "poate" trăi o viaÅ£a în păcat, însă nu o va face. Trebuie să facem o distincÅ£ie clară între modul cum creÅŸtinii ar trebui să trăiască ÅŸi ce trebuie să facă o persoană pentru a primi mântuirea.

Biblia abundă în claritate cu privire la faptul că mântuirea este numai prin har, numai prin credinţă ÅŸi numai în Iisus Hristos (Ioan 3:16; Efeseni 2:8-9; Ioan 14:6). Orice persoană capătă mântuirea prin credinţă ÅŸi numai prin credinţă. În momentul în care o persoana crede cu adevărat în Iisus Hristos, acea persoană este mântuită ÅŸi aceasta mântuire îi este garantată pentru veÅŸnicie. Mântuirea este primită prin credinţă, însă este apoi confirmată prin fapte. Apostolul Pavel tratează acest subiect în Galateni 3:3 spunând: "SunteÅ£i aÅŸa de nechibzuiÅ£i? După ce aÅ£i început prin Duhul, vreÅ£i acum să sfârÅŸiÅ£i prin firea pământească?". Dacă suntem mântuiÅ£i prin credinţă, atunci mântuirea noastră este de asemenea garantată ÅŸi menÅ£inută prin credinţă. Noi nu ne putem câÅŸtiga propria mântuire. Prin urmare, nu putem nici să ne păstrăm mântuirea astfel. Dumnezeu este Cel care ne păstrează în starea de mântuire (Iuda versetul 24). Este numai mâna lui Dumnezeu care ne Å£ine strâns în braÅ£ele Sale (Ioan 10:28-29). Este numai dragostea lui Dumnezeu care face ca nimic să nu ne poată despărÅ£i de El (Romani 8:38-39).

Orice respingere a doctrinei siguranÅ£ei mântuirii ne-ar conduce în esenţă la ideea că noi ar trebui să ne păstrăm mântuirea prin propriile fapte bune. Aceasta idee este în contradicÅ£ie totală cu mântuirea prin har. Noi suntem mântuiÅ£i datorită meritelor lui Hristos, ÅŸi nu datorită meritelor noastre (Romani 4:3-8). A spune că trebuie să ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu sau că trebuie să trăim o viaţă sfântă pentru a ne păstra mântuirea este egal cu a spune că moartea lui Iisus nu a fost suficientă pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele noastre. Moartea lui Iisus a fost absolut suficientă pentru plata tuturor păcatelor noastre – trecute, prezente ÅŸi viitoare, dinainte ÅŸi de după mântuire (Romani 5:8; 1 Corinteni 15:3; 2 Corinteni 5:21).

AÅŸadar, înseamnă asta că un creÅŸtin poate trăi oricum doreÅŸte el ÅŸi totuÅŸi să rămână mântuit? Este evident că aceasta este o întrebare ipotetică, pentru că Biblia arată foarte clar că adevăraÅ£ii creÅŸtini nu vor trăi viaÅ£a “oricum doresc”. CreÅŸtinii reprezintă creaÅ£ii noi (2 Corinteni 5:17). Prin creÅŸtini se manifestă roada Duhului Sfânt (Galateni 5:22-23), ÅŸi nu faptele firii pământeÅŸti (Galateni 5:19-21). 1 Ioan 3:6-9 precizează clar că un adevărat creÅŸtin nu va trăi într-o viaţă de continuu păcat. Ca răspuns la acuzaÅ£ia că harul încurajează păcatul, Apostolul Pavel a declarat foarte tranÅŸant: "Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulÅ£ească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?" (Romans 6:1-2).

SiguranÅ£a mântuirii veÅŸnice nu este un “permis” pentru a săvârÅŸi păcate. Dimpotrivă, este siguranÅ£a în a cunoaÅŸte că dragostea lui Dumnezeu este garantată pentru aceia care se încred în Hristos. Cunoscând ÅŸi înÅ£elegând darul extraordinat al mântuirii oferit de Dumnezeu ajungem evident la opusul ideii de “permis” pentru a păcătui. Cum ar putea cineva, oricine ar fi acea persoană, care văzând preÅ£ul pe care Iisus Hristos l-a plătit pentru noi să îÅŸi continue o viaţă în păcat (Romani 6:15-23)? Cum ar putea cineva care ar înÅ£elege dragostea necondiÅ£ionată ÅŸi garantată a lui Dumnezeu pentru cei credincioÅŸi să ia această dragoste ÅŸi să o arunce înapoi lui Dumnezeu? O astfel de persoană nu ar demonsta nicidecum că siguranÅ£a mântuirii reprezintă o “dezlegare” la păcate, ci mai degrabă că el sau ea nu a experimentat cu adevărat, în mod autentic, mântuirea prin Iisus Hristos. "Oricine rămâne în El, nu păcătuieÅŸte; oricine păcătuieÅŸte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut" (1 Ioan 3:6).

 
#155 Cum este posibil ca suveranitatea lui Dumnezeu 11.02.2010 13:31

ÅŸi liberul arbitru al oamenilor să lucreze împreună pentru mântuire?

Răspuns: Este imposibil ca noi să putem înÅ£elege pe deplin relaÅ£ia între suveranitatea lui Dumnezeu ÅŸi liberul arbitru al oamenilor. Numai Dumnezeu ÅŸtie cu adevărat cum pot acestea două lucra împreună.

Scriptura arată clar că Dumnezeu ÅŸtie acele persoane care vor fi mântuite (Romani 8:29; 1 Petru 1:2). Efeseni 1:4 ne spune că Dumnezeu ne-a ales “înainte de întemeierea lumii”. Biblia îi descrie în mod repetat pe credincioÅŸi ca fiind “aleÅŸi” (Romani 8:33; 11:5; Efeseni 1:11; Coloseni 3:12; 1 Tesaloniceni 1:4; 1 Petru 1:2; 2:9, Matei 24:22, 31; Marcu 13:20, 27; Romani 11:7; 2 Timotei 2:10; Tit 1:1; 1 Petru 1:1). Faptul că în esenţă credincioÅŸii sunt predestinaÅ£i (Romani 8:29-30; Efeseni 1:5, 11) ÅŸi aleÅŸi (Romani 9:11; 11:28; 2 Petru 1:10) pentru mântuire este foarte clar prezentat în Biblie.

În acelaÅŸi timp, Biblia spune că noi ca oameni avem libertatea de alegere – tot ceea ce trebuie să facem este să credem în Iisus Hristos ÅŸi astfel vom fi mântuiÅ£i (Ioan 3:16; Romani 10:9-10). Dumnezeu cunoaÅŸte acele persoane care vor fi mântuite, El îi alege pe aceia care vor fi mântuiÅ£i însă noi trebuie să Îl alegem pe Hristos pentru a căpăta mântuirea. Felul cum aceste trei afirmaÅ£ii pot exista ÅŸi lucra împreună depăşeÅŸte capacitatea noastră umană de înÅ£elegere (Romani 11:33-36). Responsabilitatea noastră este să ducem Evanghelia în întreaga lume (Matei 28:18-20; Faptele Apostolilor 1:8). Ar trebui pur ÅŸi simplu să lăsăm doctrinele pre-ÅŸtiinÅ£ei, alegerii ÅŸi predestinării ca fiind atribute exclusive ale lui Dumnezeu ÅŸi pur ÅŸi simplu să fim supuÅŸi lui Dumnezeu în ceea ce priveÅŸte răspândirea Evangheliei.

 
#156 @Cetateanul turmentat 11.02.2010 13:32

MULTUMIT?!?!

 
#157 ExperienÅ£ele „din afara trupului” 11.02.2010 13:37

în literatura ocultă – „ProiecÅ£ia astrală”
Înscris în: Sf. Ignatie Briancianinov, Teologie, inselare, invatatura ortodoxa, sufletul dupa moarte, vamile vazduhului — Petre @ 8:05 am
Tags: Cuv. Serafim Rose, ocultism, ortodoxie


Cuv. Serafim Rose

din “Sufletul după moarte”

Editura Tehnopress 2003

trad.: Prof. Gratia Lungu Constantineanu


CreÅŸtinii ortodocÅŸi cunosc faptul că omul poate cu adevărat să se ridice deasupra marginilor firii sale trupeÅŸti ÅŸi poate să călătorească în locuri nevăzute. Acest fel de călătorie nu ne priveÅŸte pe noi aici. Apostolul Pavel nu a ÅŸtiut dacă se afla „în trup” ori „în afară de trup” când a fost răpit până la al treilea cer (II Cor. 12, 2), ÅŸi nu se cuvine să socotim noi până la care suiÅŸ trebuie să se subÅ£ieze trupul pentru a intra în rai (dacă experienÅ£a a avut loc cu adevărat „în trup&rdquowink. Sau în ce fel de „trup subÅ£ire” poate fi îmbrăcat sufletul în timpul unei experienÅ£e „în afara trupului” – dacă acest fel de lucruri poate fi cunoscut cu adevărat în această viaţă. Este destul să ÅŸtim că sufletul (în oricare fel de „trup&rdquowink, poate fi răpit cu adevărat prin harul lui Dumnezeu ÅŸi poate să vadă raiul, cât ÅŸi sălaÅŸul din văzduh, în care sălăşluiesc duhurile de sub cer.


În literatura ortodoxă, se vorbeÅŸte adesea despre asemenea experienÅ£e, ca având loc „în afara trupului”, aÅŸa cum a fost experienÅ£a Sf. Antonie la „vămi”, în vreme ce stătea la rugăciune, cum s-a arătat mai înainte. Episcopul Ignatie Brianceaninov pomeneÅŸte de doi pustnici din veacul al XIX-lea, ale căror suflete au ieÅŸit din trupurile lor, pe când se aflau la rugăciune – Cuviosul Vasilisc al Siberiei, al cărui ucenic a fost vestitul Zosima, ÅŸi Bătrânul Schimonah Ignatie (Isaia), prieten bun al episcopului Ignatie (Ignatie Brianceaninov, Opere complete, vol. III, pag. 75). Cea mai uimitoare experienţă „în afara trupului” din VieÅ£ile sfinÅ£ilor ortodocÅŸi este probabil aceea a Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos din Constantinopol (sec. al X-lea), care, în vreme ce trupul său se afla în zăpadă, pe străzile cetăţii, el a fost răpit în duh ca să vadă raiul ÅŸi cel de al treilea cer, despre care a povestit ucenicului său, care a istorisit întâmplarea (VieÅ£ile sfinÅ£ilor , 2 octombrie).


Asemenea întâmplări se petrec numai prin harul lui Dumnezeu ÅŸi în chip cu totul aparte, din voinÅ£a ÅŸi dorinÅ£a oamenilor. Dar „proiecÅ£ia astrală” este o experienţă „în afara trupului”, care poate fi căutată ÅŸi învăţată cu ajutorul unor tehnici. Această experienţă reprezintă ceea ce descrie episcopul Ignatie ca „deschiderea simÅ£urilor”, ÅŸi este limpede că – întrucât legătura cu duhurile este oprită oamenilor, în afară de lucrarea nemijlocită a lui Dumnezeu – sălaÅŸul care poate fi atins prin acest mijloc nu este cerul, ci numai sălaÅŸul aerial de sub cer, văzduhul locuit de duhurile cele căzute.


Textele teosofice care descriu această experienţă în amănunt, sunt pline de păreri ÅŸi tâlcuiri oculte, ÅŸi sunt lipsite de orice folos pentru a alcătui o imagine experienÅ£elor adevărate din acest sălaÅŸ. Cu toate acestea, în sec. al XX-lea, a apărut un alt fel de literatură care se ocupă de această experienţă: odată cu lărgirea cercetărilor ÅŸi experimentelor în domeniul „parapsihologiei”, unii indivizi au descoperit, fie întâmplător, fie prin experiment, că le stă în putinţă să aibă experienÅ£e de „proiecÅ£ie astrală”, ÅŸi au scris cărÅ£i care descriu experienÅ£ele lor în limbaj non-ocult; unii cercetători au adunat ÅŸi au cercetat relatări ale experienÅ£elor „în afara trupului” ÅŸi au scris despre acestea, mai degrabă într-un limbaj ÅŸtiinÅ£ific decât ocult. Vom vorbi aici despre unele dintre aceste cărÅ£i.


Latura „pământească” a experienÅ£elor din „afara trupului” este prezentată bine într-o carte, de către directorul Institutului de Cercetări Psihologice din Oxford, Anglia[1]. Ca răspuns la o chemare făcută în septembrie 1966, în presa britanică ÅŸi la radio, Institutul a primit vreo 400 de răspunsuri de la persoane care au pretins că au avut experienÅ£e în afara trupului. Un asemenea răspuns arată că astfel de experienÅ£e nu sunt nicidecum rare în zilele noastre ÅŸi cei care le-au avut sunt cu mult mai doritori decât în anii din urmă, să vorbească despre acestea, fără frica de a fi socotiÅ£i că sunt „nebuni”. Dr. Moody ÅŸi alÅ£i cercetători au aflat aceleaÅŸi lucruri despre experienÅ£ele de „după moarte”.


Celor 400 de persoane li s-au dat să completeze două chestionare, iar cartea a fost urmarea comparării ÅŸi a cercetării răspunsurilor la aceste chestionare. Aproape toate experienÅ£ele prezentate în această carte s-au petrecut fără voie, fiind declanÅŸate de diferite împrejurări trupeÅŸti: osteneli, oboseală, boală, accident, anesteziere, somn. Aproape toate s-au întâmplat în preajma trupului (nu în vreun sălaÅŸ al „duhului&rdquowink, ÅŸi constatările care s-au făcut sunt foarte asemănătoare cu cele la care au ajuns oamenii care au avut experienÅ£e „după moarte”; cineva îÅŸi vede trupul din „afară”, are toate însuÅŸirile simÅ£urilor (chiar dacă aflându-se în trup este surd sau orb), nu-i stă în putinţă să atingă sau să lucreze asupra celor ce se află împrejurul lui, „pluteÅŸte” în aer cu un mare simÅ£ de desfătare ÅŸi bunăstare; mintea este mai limpede decât de obicei.


Unele persoane au povestit despre întâlniri cu rude răposate, sau călătorii către un loc ce părea să nu facă parte dintr-o realitate obiÅŸnuită. Un cercetător al experienÅ£elor din „afara trupului”, geologul englez Robert Crookall, a adunat un număr foarte mare de exemple de astfel de experienÅ£e, atât de la ocultiÅŸti, cât ÅŸi de la mediumuri, pe de o parte, ÅŸi de la oameni obiÅŸnuiÅ£i pe de altă parte[2]. El relatează experienÅ£a după cum urmează: „S-a ‘născut’ un trup-replică sau o ‘dublură’ din trupul material ÅŸi s-a aÅŸezat deasupra aceluia. Când ‘dublura’ s-a despărÅ£it de trup, s-a produs o ‘pierdere a memoriei’ (cam tot aÅŸa cum schimbarea vitezelor la maÅŸină aduce o întrerupere foarte scurtă în transmiterea puterii) …. Adesea avea loc o revedere a întâmplărilor petrecute în viaţă, iar trupul material care fusese părăsit, era de obicei văzut de către ‘dublura’ care se afla în stare liberă. … Contrar aÅŸteptărilor, nimeni nu a vorbit despre vreo durere ori frică, care să fie pricinuită de ieÅŸirea din trup – totul părea desăvârÅŸit de firesc …. ConÅŸtienÅ£a, aÅŸa cum lucra prin ‘dublura’ despărÅ£ită de trup, era mult mai ascuÅ£ită decât în viaÅ£a obiÅŸnuită … Uneori apărea telepatie, clarviziune ÅŸi înainte cunoaÅŸtere. Se vedeau uneori prieteni ‘morÅ£i’. Multe persoane au arătat o mare neplăcere faţă de intrarea din nou în trup ÅŸi de întoarcerea la viaÅ£a pământească ….


Acest exemplu obiÅŸnuit de întâmplări în experienÅ£ele din afara trupului, care până acum, nu erau recunoscute, nu se pot lămuri, în mod potrivit, pe presupunerea că toate aceste experienÅ£e erau vise ÅŸi că toate ‘dublurile’ descrise erau simple halucinaÅ£ii. Pe de altă parte, se poate lămuri de îndată pe baza presupunerii că acestea erau experienÅ£e adevărate ÅŸi că ‘dublurile’ văzute erau trupuri adevărate (deÅŸi erau de o mare subÅ£irime).”


Această descriere este asemănătoare, punct cu punct, cu „modelul” Doctorului Moody despre experienÅ£ele de după moarte (Viaţă după viaţă , pag. 23-24). Această asemănare arată atât de limpede că se poate înfăţiÅŸa doar una ÅŸi aceeaÅŸi experienţă. Dacă este aÅŸa, putem, în cele din urmă, să definim experienÅ£a pe care au povestit-o Dr. Moody ÅŸi alÅ£i cercetători, ÅŸi care a stârnit un interes atât de mare ÅŸi neînÅ£elegeri în lumea apuseană de câÅ£iva ani încoace. Nu este tocmai o experienţă „după moarte”; este mai degrabă experienÅ£a „în afara trupului” care este doar un pas către alte experienÅ£e mult mai lărgite, fie ale morÅ£ii, fie ceea ce se numeÅŸte uneori „călătorie astrală” (despre care veÅ£i vedea mai jos). DeÅŸi starea „în afara trupului” s-ar putea numi „prima clipă” a morÅ£ii – dacă urmează moartea cu adevărat – este o mare greÅŸeală să deducem din aceasta orice despre starea de „după moarte”, în afară de faptele simple ale supravieÅ£uirii ÅŸi conÅŸtiinÅ£a sufletului după moarte, asupra cărora, cel ce crede cu adevărat în nemurirea sufletului nu se va împotrivi. Mai mult, fiindcă starea „trupului după moarte” nu este neapărat legată de moarte, trebuie să fim cu dreaptă judecată în alegerea datelor limpezi ale experienÅ£elor extinse în acest domeniu; mai ales, trebuie să ne întrebăm dacă arătările „raiului” (sau „iadului&rdquowink pe care le văd astăzi unii oameni, au vreo legătură cu adevărata înÅ£elegere creÅŸtină a raiului ÅŸi iadului, sau dacă acestea sunt numai o socotinţă a vreunei simple experienÅ£e fireÅŸti (sau drăceÅŸti) din sălaÅŸul din „afara trupului”.


Dr. Crookall – care a fost cel mai cuprinzător cercetător în acest domeniu, de până acum, fiind cu aceeaÅŸi băgare de seamă ÅŸi purtare de grijă pentru amănunt, care caracterizează cărÅ£ile sale de început despre plantele fosile din Marea Britanie – a adunat mult material despre experienÅ£ele „raiului” ÅŸi ale „gheenei”. El socoteÅŸte că amândouă sunt experienÅ£e fireÅŸti ÅŸi cu adevărat universale în starea „din afara trupului” ÅŸi le deosebeÅŸte după cum urmează: „Cei care ÅŸi-au părăsit trupurile în chip firesc erau înclinaÅ£i să vadă priveliÅŸti luminoase ÅŸi liniÅŸtite (‘raiul&rsquowink, un fel de pământ slăvit; în vreme ce (cei care erau) scoÅŸi afară cu sila … se îndreptau spre împrejurări de o oarecare nedesluÅŸire, tulburi, ÅŸi către o stare între vis ÅŸi realitate, care este asemănătoare cu ‘hadesul’ oamenilor de pe vremuri. Cei dintâi întâlneau mulÅ£i ajutători (cuprinzând rude ÅŸi prieteni morÅ£i, cum am pomenit deja); cei din urmă întâlneau uneori împotrivitori fără trup” (pag. 14-15). Persoanele care au ceea ce Dr. Crookal numeÅŸte o „alcătuire trupească mediumnistică”, în chip neschimbat trec mai întâi printr-un loc „hades” întunecat ÅŸi împâclit, ÅŸi apoi printr-un loc cu o lumină strălucitoare, care seamănă cu raiul. Acest „rai” este descris în felurite feluri (atât de mediumuri cât ÅŸi de non-mediumuri) ca „cea mai frumoasă priveliÅŸte văzută vreodată”, „o priveliÅŸte de o frumuseÅ£e neasemănată – o grădină nesfârÅŸită ca un parc ÅŸi lumina de acolo este o lumină care nu s-a văzut niciodată pe mare sau pepământ,” „priveliÅŸte frumoasă” cu „oameni înveÅŸmântaÅ£i în alb” (pag. 117), „lumina se făcea mai puternică”, „pământul întreg era roÅŸiatic” (pag. 137).


Pentru a lămuri aceste experienÅ£e, Dr. Crookall presupune că există un „pământ întreg” care cuprinde, pe treapta cea mai de jos, pământul cel material, pe care îl cunoaÅŸtem din viaÅ£a de zi cu zi, împrejmuit de o sferă nematerială, care se întrepătrunde cu regiuni „hades” ÅŸi „rai”, la hotarele lui de jos ÅŸi de sus (pag. 87).


Aceasta este o descriere a ceea ce în limbaj ortodox se cunoaÅŸte ca văzduhul (sălaÅŸul aerial al) duhurilor căzute de sub cer, sau „planul astral” al teosofiei; totuÅŸi, în descrierile ortodoxe ale acestui sălaÅŸ nu se face nici o deosebire „geografică” între partea de „sus” ÅŸi cea de „jos” ÅŸi se stăruie mai mult asupra înÅŸelărilor drăceÅŸti care sunt o parte integrantă a acestui sălaÅŸ. Dr. Crookall, fiind cercetător laic, nu cunoaÅŸte nimic despre acest chip al văzduhului, dar mărturiseÅŸte, din punctul său de vedere „ÅŸtiinÅ£ific”, lucrul de cea mai mare însemnătate pentru înÅ£elegerea experienÅ£elor de „după moarte” ÅŸi din „afara trupului”: “raiul” ÅŸi „iadul” pe care le văd persoanele în aceste experienÅ£e sunt doar părÅ£i (sau chipuri părelnice) ale sălaÅŸului din văzduh al duhurilor ÅŸi nu au nici o legătură cu raiul adevărat ÅŸi iadul adevărat din învăţătura creÅŸtină, care sunt sălaÅŸuri veÅŸnice ale sufletelor oamenilor (ÅŸi ale trupurilor lor celor înviate) la fel ca ale duhurilor celor nemateriale. Persoanele care se află în starea din „afara trupului” nu sunt slobode să „umble” în raiul ÅŸi iadul adevărat, care sunt deschise sufletelor numai prin voia hotărâtă a lui Dumnezeu. Dacă unii „creÅŸtini” văd la „moarte”, aproape imediat, o „cetate cerească” cu „porÅ£i de perle” ÅŸi „îngeri”, este doar un semn că cele ce se văd în sălaÅŸul din văzduh atârnă într-o oarecare măsură de experienÅ£ele ÅŸi aÅŸteptările trecute ale acelei persoane, întocmai aÅŸa cum hinduÅŸii care mor văd templele ÅŸi „zeii” lor hinduÅŸi. ExperienÅ£ele creÅŸtine adevărate ale raiului ÅŸi iadului (aÅŸa cum vom vedea în capitolul următor) sunt la o cu totul altă măsură.

 
#158 VAMA ÎNTÂI A VORBIRII ÎN DEÅžERT 11.02.2010 13:38

Mergând noi de pe pământ la înălÅ£imea cerului, ne-au întâmpinat la început duhurile văzduhului de la întâia vamă, la care se întreabă păcatele ÅŸi cuvintele omeneÅŸti cele deÅŸarte, nebune ÅŸi fără de rânduială, ÅŸi îndată am stat acolo. Apoi ne-a scos multe cărÅ£i, în care erau scrise toate cuvintele vorbite din tinereÅ£ile mele. De am vorbit vreodată ceva fără treabă ÅŸi fără socoteală, iar mai ales de am grăit cuvinte de ruÅŸine sau am făcut deÅŸertăciuni ÅŸi râs în tinereÅ£ile mele, precum este obiceiul tinerilor. Am văzut acolo scrise toate cuvintele mele cele nebuneÅŸti, vorbele necurate, cântecele lumeÅŸti fără de ruÅŸine, strigările fără de rânduială, râsurile ÅŸi hohotele ÅŸi mă mustrau cu aceasta, că îmi arătau vremile, locurile, persoanele, când, unde ÅŸi cu cine m-am îndeletnicit la vorbe deÅŸarte ÅŸi am mâniat pe Dumnezeu prin cuvintele mele, nesocotind că este păcat, nici nu m-am mărturisit la părintele meu duhovnicesc, nici nu m-am pocăit


Văzând acestea, am tăcut ca o mută, neavând ce răspunde duhurilor viclene, pentru că mă biruiau cu adevărat ÅŸi mă miram în mine cum nu sa uitat de dânÅŸii acel lucru care era trecut de atâta mulÅ£ime de ani, pe care eu demult îl uitasem ÅŸi după aceea nici în minte nu l-am cugetat vreodată; iar ei mi le puneau înainte, ca ÅŸi cum astăzi le-aÅŸ fi grăit, întrebându-mă despre toate cu de-amănuntul ÅŸi-mi aduceam aminte de toate, că aÅŸa au fost. Apoi, tăcând ÅŸi ruÅŸinându-mă, tremuram de frică, iar SfinÅ£ii îngeri care mă duceau, împotriva acelor păcate ale mele, au pus unele din faptele cele bune pe care le făcusem mai pe urmă ÅŸi, neajungând acelea, au împlinit din darurile Cuviosului Părintelui meu Vasile ÅŸi m-au răscumpărat. Iar de acolo am mers mai departe.

 
#159 VAMA A DOUA – A MINCIUNII 11.02.2010 13:39

Ne-am apropiat de altă vamă, ce se chema a minciunii, ia care se întreba de tot cuvântul mincinos; iar mai ales, de călcarea jurământului, de chemările numelui Domnului în deÅŸert, de mărturia mincinoasă, de neîmplinirea făgăduinÅ£elor făcute către Dumnezeu, de mărturisirea păcatelor ce se face neadevărată ÅŸi de altele asemenea ca acelea mincinoase. Iar duhurile vămii aceleia erau iuÅ£i ÅŸi sălbatice, tare mustrau ÅŸi întrebau; când ne-am oprit, Îndată au început a ispiti cu de-amănuntul ÅŸi am fost vădită pentru două lucruri mici, că mi s-a întâmplat a minÅ£i, nesocotind aceea ca păcat, ÅŸi că de multe ori, de ruÅŸine, nu mă mărturiseam cu adevărat înaintea părintelui meu cel duhovnicesc. Iar călcări de jurăminte ÅŸi mărturii mincinoase ÅŸi altele asemenea ca acelea, n-au aflat în mine, cu darul lui Hristos. însă, pentru * care se aflaseră la mine, dănÅ£uiau ÅŸi voiau să mă răpească din mâinile celor ce mă duceau; dar sfinÅ£ii îngeri, punând împotriva acelor păcate unele din faptele mele cele bune ÅŸi mai multe din darurile părintelui meu, m-au răscumpărat ÅŸi am mers mai sus fără primejdie.

 
#160 VAMA A TREIA 11.02.2010 13:39

A OSÂNDIRII, CLEVETIRII ÅžI

A JUDECÄ‚RII APROAPELUI


După aceea am ajuns Ia altă vamă, care se cheamă a osândirii ÅŸi a clevetirii. După ce ne-am oprit acolo, am văzut cât de greu păcat este a osândi pe aproapele ÅŸi cât de mare răii este a cleveti pe cineva, a osândi, a defăima, a huli, a batjocori ÅŸi a râde de păcatul străin, iar pe ale tale a nu le vedea. Pentru că pe unii ca aceÅŸtia cumpliÅ£ii întrebători îi cercetau ca pe niÅŸte antihriÅŸti, care au răpit mai înainte cinstea lui Hristos ÅŸi s-au făcut judecători ÅŸi pierzători celor de aproape ai lor, fiind singuri vrednici de mii de osândiri. Dar în mine, prin darul lui Hristos, n-au aflat mult acolo, pentru că mă păzeam cu dinadinsul în toate zilele vieÅ£ii mele să nu osândesc pe nimeni, nici să clevetesc, nici să râd de cineva, nici să hulesc pe cineva; însă, uneori, din întâmplare auzind pe alÅ£ii osândind, sau clevetind, sau râzând de cineva, mă plecam spre dânÅŸii puÅ£in cu mintea, sau din nepază adăugam la acelea câte o vorbă; dar îndată mă întorceam, căindu-mă în sine, ÅŸi aceea mi s-a pus în osândire ca clevetire, de întrebătorii aceia. Deci ÅŸi de acolo răscumpărându-mă sfinÅ£ii îngeri cu darul Cuv. Vasile, au mers împreună cu mine mai sus.

 
#161 Baluba 11.02.2010 13:40

La fiecare 2 zile Romania "castiga" 1 biserica si pierde 6 SASE (six, hat) scoli. Din 1990 pana acu s-au injumatatit locurile in spital (de la peste 230,000 la aprox 120,000). Eu sunt de acord ca credinciosii sa faca abosolut ce vor cu banii lor, in limitele respectarii obligatiilor pe care le au fata de societate. Dar nu imi folositi mie banii pentru a distruge Romania, intorcand-o inapoi in Evul Mediu de unde atat de greu am scapat (un pic de civilizatie interbelica liberala in mase de comunism si regi cu drept de viata si moarte asupra oricarui sub-om, iar acum pseudo-democratie cu iz de securisto-mafiotism). Daca voi crestinii vreti un motiv pentru care sa va opuneti irosirii de bani publici intr-o tara pe buza prapastiei economice, iar motivele de la inceputul comentariului meu nu va ajung, atunci incepeti sa cititi din biblie si partile unde Iisus va cere sa va dati banii saracilor si sa va rugati sa nu fiti vazuti nu in public, de ochii lumii.

 
#162 VAMA A PATRA – A LÄ‚COMIEI ÅžI A BEÅ¢IEI 11.02.2010 13:40

Am trecut la altă vamă, care se numeÅŸte lăcomia pântecelui. Åži îndată au alergat asupra noastră acele duhuri necurate, bucurându-se ca de o dobândă aflată de ei. Åži am văzut chipurile duhurilor foarte necurate, care închipuiau în sine pe iubitorii de desfătări ÅŸi pe nesăţioÅŸii cu pântecele ÅŸi pe urâÅ£ii beÅ£ivi, dintre care unii se arătau că poartă vase ÅŸi căldări cu mâncăruri, iar alÅ£ii, pahare ÅŸi ulcioare cu băuturi; dar se vedea hrana ÅŸi băutura aceea gunoi necurat ÅŸi întinare. Deci se arătau diavolii a fi ca niÅŸte îmbuibati ÅŸi beÅ£i, ca cei ce cântă din cimpoi ÅŸi din toate instrumentele, după asemănarea cârciumarilor ÅŸi a benchetuitorilor, bătându-ÅŸi joc de sufletele păcătoÅŸilor celor duÅŸi la vama lor. Aceia, ca ÅŸi câinii înconjurându-ne ÅŸi oprindu-ne, îndată mi-au adus aminte de toate păcatele mele. Adică ce am mâncat în taină vreodată, sau am mâncat peste măsură ÅŸi trebuinţă, sau de dimineaţă ca dobitocul am mâncat fără rugăciune ÅŸi fără seninul Sfintei Crucii. Apoi, de câte ori am mâncat în sfintele posturi mai înainte de obiÅŸnuita pravilă bisericească, sau mai înainte de masă, sau din neînfrânare am gustat ceva, sau la masă peste măsură m-am săturat.


Asemenea ÅŸi beÅ£iile mele toate mi le arătau, punându-mi înainte paharele ÅŸi vasele din care m-am îmbătat ÅŸi numărul paharelor băute, zicându-mi: „Atâtea pahare ai băut în cutare vreme, la cutare benchet ÅŸi nuntă cu acei oameni. Iar în altă vreme ÅŸi în alt loc, cu atâtea pahare te-ai îmbătat până la nesimÅ£ire ÅŸi iarăşi în alt loc ÅŸi vreme, atâtea sticle al umplut de vin sau de altă băutură; ÅŸi atât de mult ai benchetuit cu muzică ÅŸi jocuri, plesnind, cântând si sărind, încât abia ai fost adusă la casa ta, slăbită de beÅ£ia cea fără măsură”. Apoi îmi arătau ÅŸi acele pahare cu care uneori în zile de post de dimineaţă am băut până la îmbătare ÅŸi nu le socoteam ca păcat, nici nu mă pocăiam ÅŸi pe alÅ£ii îl atrăgeam la mese ÅŸi beÅ£ii, sau în zile de praznic ÅŸi în Duminici, mai înainte de Sfânta Liturghie, am băut undeva un pahar. Pe toate acelea ÅŸi alte plăceri ÅŸi beÅ£ii ale mele mi le puneau înainte, îmi luau seama ÅŸi se bucurau, ca ÅŸi cum mă aveau în mâini-le lor ÅŸi în fundul iadului vrând să mă ducă.


Iar eu tremuram, văzându-mă mustrată de toate acestea ÅŸi neavând ce să răspund împotrivă. Dar sfinÅ£ii îngeri, scoÅ£ând destule din darurile Cuviosului Vasile – adică rugăciunile sfinÅ£ilor ÅŸi slujbele Bisericii ÅŸi milostenia – împotriva acelora au pus pentru mine răscumpărare. Iar diavolii, văzând răscumpărarea mea, au făcut tulburare, zicând: „Amar nouă! Am pierdut osteneala noastră! A pierit nădejdea noastră!” Åži aruncau în văzduh hârtiile pe care le aveau scrise asupra mea. Iar eu, văzând acestea, mă înveseleam ÅŸi ne-am dus de acolo fără primejdie.


Mergând, sfinÅ£ii îngeri vorbeau între ei, zicând: „Cu adevărat, mare ajutor are sufletul acesta, de la plăcutul lui Dumnezeu, Vasile. Åži, dacă nu i-ar fi ajutat cu ostenelile ÅŸi rugăciunile lui, multă primejdie ar fi răbdat, trecând aceste ispitiri din văzduh”. Iar eu, luând îndrăzneală, am zis către sfinÅ£ii îngeri: „Stăpânii mei, mi se pare că nimeni nu ÅŸtie, din cei ce trăiesc pe pământ, ce se face aici ÅŸi ce îl aÅŸteaptă pe sufletul cel păcătos după moarte”.


SfinÅ£ii îngeri mi-au răspuns: „Au doar nu mărturisesc pentru a-cestea dumnezeieÅŸtile Scripturi, care totdeauna se citesc în biserici ÅŸi se propovăduiesc de sfinÅ£ii slujitori ai lui Dumnezeu? Insă cei ce s-au împătimit spre pământeÅŸtile deÅŸertăciuni, nu bagă în seamă de aceasta ÅŸi, socotind că îmbuibarea ÅŸi beÅ£ia din toate zilele le este desfătare, mâncând în toate zilele fără saÅ£, îmbătându-se fără frică de Dumnezeu, având pântecele în loc de Dumnezeu, nici nu gândesc la viaÅ£a ce o să fie, nici nu-ÅŸi aduc aminte de scriptura care zice: Amar vouă, celor ce vă săturaÅ£i acum, căci veÅ£i flămânzi, ÅŸi celor ce vă îm-bătaÅ£i, că veÅ£i înseta. Pentru că ei socotesc că sunt basme cele din Sfânta Scriptură ÅŸi petrec fără grijă, cu dansuri benchetuind ÅŸi în toate zilele, ca ÅŸi bogatul cel din Evanghelie, veselindu-se luminat insă câÅ£i dintr-înÅŸii sunt milostivi ÅŸi înduraÅ£i ÅŸi fac bine săracilor ÅŸi scăpătaÅ£ilor ÅŸi ajută pe cei ce le trebuie ajutor, aceia cu lesnire câÅŸtigă de la Dumnezeu iertare de păcatele lor ÅŸi trec vămile fără supărare pentru milostenia lor. Pentru că Scriptura zice: „Milostenia izbăveÅŸte din moarte ÅŸl acoperă mulÅ£ime de păcate. Cei ce fac milostenie ÅŸi dreptate se vor îndestula de viaÅ£ia. Iar cei ce nu se sârguiesc să-ÅŸi cureÅ£e păcatele cu milosteniile, acelora nu le este cu putinţă să scape de aceste întrebări; căci îi răpesc aceia pe care i-ai văzut, întunecaÅ£i la chip, boierii vămilor ÅŸi, muncindui cumplit, îi pogoară în chinurile iadului ÅŸi-i Å£in în legături până la înfricoÅŸata judecată a lui Hristos. Deci, nu Å£i-ar fi fost cu putinţă să treci acestea, de n-ai fi câÅŸtigat răscumpărarea din dăruirile Cuviosului Vasile.

 
#163 VAMA A CINCEA – A LENEVIRII 11.02.2010 13:40

Astfel vorbind, am ajuns la altă vamă, ce se cheamă a lenevirii, unde se cercetează toate zilele ÅŸi ceasurile cele petrecute în zadar ÅŸi se opresc cei ce mănâncă osteneli străine, iar ei nu vor să lucreze, precum ÅŸi cei care sunt plătiÅ£i ÅŸi după datorie nu lucrează. Se mai cercetează acolo ÅŸi cei ce nu se îngrijesc de lauda lui Dumnezeu, se lenevesc în zile de praznic ÅŸi Duminicile să meargă în biserică la Utrenie, la Dumnezeiasca liturghie ÅŸi la celelalte slujbe ale lui Dumnezeu. Trândăvia ÅŸi neîngrijirea se cercetează acolo ÅŸt fiecare mirean ori duhovnic cu de-amănuntul se întreabă de lenevire ÅŸi de nepurtarea de grijă pentru sufletul său. De aceea mulÅ£i de acolo se duc în prăpastia iadului. Acolo ÅŸi eu fiind mult întrebată, nu mi-ar fi fost cu putinţă să mă eliberez de datoriile păcatului aceluia, de nu ar fi împlinit neajungerea mea dăruirea Cuviosului Vasile, prin care, răscumpărându-mă, m-am izbăvit cu darul lui Hristos.

 
#164 VAMA A ÅžASEA – A FURTULUI 11.02.2010 13:41

Urcându-ne de acolo tot mai sus în văzduh am ajuns la vama furtului, vameÅŸii-draci ai acelei vămi încearcă acolo cu de-amănuntul sufletele despre feluritele păcate ale mituirilor, răpirilor ÅŸi înÅŸelătoriilor, pe ascuns sau pe faţă. La vama aceea se face foarte mare cercetare, sufletelor ce trec pe acolo, de au furat: oameni, fecioare, femei copii, dobitoace păsări, bani, lucruri, haine, alimente… de au înÅŸelat pe alÅ£ii cu ceva, de ÅŸi-au însuÅŸi avere străină cu jurăminte false, mincinoase ÅŸi cu viclenii sau de au găsit ceva ÅŸi n-au dat înapoi, ori au împrumutat bani, haine etc. ÅŸi nu le-au dat înapoi celui ce le-a făcut bine cu ele, sau cu diferite viclenii ÅŸi ponegriri au despuiat de pace si cinste pe aproapele, îndurerându-1 până la sacrificiu ÅŸi în sfârÅŸit, orice furtiÅŸag se cercetează acolo cu multă asprime ÅŸi amănunÅ£ime. La această vamă, deÅŸi ne-am împiedicat puÅ£in, am trecut, nedând mult acolo, pentru că nu s-a găsit în mine furtiÅŸaguri, afară de care se făcuseră în copilăria mea foarte puÅ£ine, ÅŸi acelea din necunoÅŸtinţă ÅŸi nepricepere, am trecut fără să dăm mult.

 
#165 Ilie M 11.02.2010 13:41

Lacomia preotilor din Evul Mediu a generat marea rascoala de la Bobilna din 1437-1438...oare acum oamenii vor avea cutezata sa-si atace asupritorii ?

 
#166 VAMA A ÅžAPTEA A IUBIRII DE ARGINT 11.02.2010 13:42

Trecând prin văzduh tot mai sus am ajuns la vama avariÅ£iei, iubirii de argint sau a zgârceniei. Acolo era mai multă negură ÅŸi ceaţă decât la celelalte vămi, prin care trecuserăm. Precum socotesc, acele duhuri rele îÅŸi formează înnegurarea aceea din adâncul pământului, din care îÅŸi fac locuinÅ£ele în înălÅ£ime, unde ÅŸed ÅŸi cercetează pe iubitorii de argint, pe zgârciÅ£i ÅŸi pe mâncătorii sângelui aproapelui lor.


Insă, milostivul Dumnezeu acoperindu-mă, în viaÅ£a mea nu m-am îngrijit de multă avere, nici n-am fost iubitoare de argint ÅŸi de agonisit multe averi. Eu în viaţă mă îndestulam cu cele pe care mi le trimitea Domnul, mulÅ£umindu-ma. Deci, nu eram lacomă sau avară, ba încă, din cele ce aveam, împărÅ£eam cu osârdie ÅŸi cu bucurie săracilor ÅŸi lipsiÅ£ilor de cele de trebuinţă. Pentru aceasta am trecut uÅŸor ÅŸi repede prin vama aceasta.

 
#167 VAMA A OPTA – A CAMETEI 11.02.2010 13:42

Mergând mai sus ÅŸi lăsând pe vameÅŸii draci de la vama zgârceniei am ajuns la vama ce se cheamă a cametei ÅŸi a vicleÅŸugului. Acolo se cercetează toÅ£i cei care-ÅŸi dau argintul sau banii lor cu camătă, agonisindu-ÅŸi dobândă necurată, precum ÅŸi lacomii ÅŸi cei care Å£in în casele lor lucruri străine, ca pe ale lor. Acolo întrebătorii vameÅŸi m-au cercetat cu de-amănuntul de felurite părÅ£i ale acestui păcat în faÅ£a acelei înfricoÅŸate priveliÅŸti mi-au apărut în minte cuvintele DumnezeieÅŸtilor Scripturi: „De vei împrumuta bani fratelui tău sărac, din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi ÅŸi să nu-i iei camătă… să nu dai cu camătă fratelui tău; nici argint, nici pâine, nici nimic din câte se obiÅŸnuiesc de cămătari a le da cu dobândă”. Neavând cu ce să mă învinuiască, mă acuzau numai de vicleÅŸug, că am amăgit pe cineva ÅŸi am luat din ale lui; dar fiindcă n-au putut dovedi acestea temeinic, scrâÅŸneau cu dinÅ£ii lor infernali asupra mea, înfricoÅŸându-mă. Noi însă am plecat de acolo mai sus, mulÅ£umind Dumnezeu.

 
#168 VAMA A NOUA – A NEDREPTÄ‚Å¢II 11.02.2010 13:43

Urcându-ne noi ÅŸi de acolo tot mai sus, am ajuns la vama nedreptăţilor ÅŸi a păcatelor strigătoare la cer: asuprirea săracilor, văduvelor ÅŸi orfanilor, oprirea plăţii slugilor ÅŸi lucrătorilor; defăimarea părinÅ£ilor trupeÅŸti ÅŸi duhovniceÅŸti.


Acolo se cercetează cu de-amănuntul toÅ£i judecătorii cei nedrepÅ£i care judecă pe plată, mită ÅŸi care părtinesc celor vinovaÅ£i, iar pe cei nevinovaÅ£i îi osândesc. Acolo se mai cercetează ÅŸi oprirea de plată a lucrătorilor pământului ÅŸi cei ce vând cu lipsă ÅŸi fac cumpene ÅŸi măsuri ne-drepte cu care neguţătoresc, ca ÅŸi orice lucru făcut cu nedreptate se cercetează acolo.


Atunci mi-au apărut înaintea ochilor sufleteÅŸti, hotărârile DumnezeieÅŸtilor Scripturi: „Gel ce face nedreptate îÅŸi urăşte sufletul său… NedrepÅ£ii nu vor moÅŸteni împărăţia lui Dumnezeu… Când judecaÅ£i să nu căutaÅ£i în faÅ£a oamenilor, să ascultaÅ£i pe cel mic ca ÅŸi pe cel mare, să nu vă temeÅ£i de nimeni, căci Dumnezeu este cel ce race dreptate…”. Iar noi, cu darul lui Hristos, am trecut ÅŸi de acea vamă rară primejdie, dând ceva.

 
#169 VAMA A ZECEA – A ZAVISTIEI 11.02.2010 13:43

Trecând ÅŸi de vama nedreptăţilor, am urcat tot mai sus, pe necunoscuta ÅŸi fioroasa cale a văzduhului ÅŸi am ajuns la altă vamă care se numeÅŸte a zavistiei ÅŸi a duÅŸmăniei. Acolo se cercetează toÅ£i cei care s-au zavistuit unii pe alÅ£ii, vrăjmăşiile, urâciunea, neiubirea de fraÅ£i ÅŸi de aproapele; cu feluritele răutăţi ce izvorăsc din aceste păcate ucigătoare de suflet Asemenea ÅŸi această vamă am trecut-o fără să mai dăm ceva, pentru că n-am zavistuit pe nimeni niciodată în viaÅ£a mea. Si măcar că întrebau vameÅŸii aceia despre ura de fraÅ£i, neiubirea de aproapele, ÅŸi de felurite răutăţi ce izvorăsc din acestea, însă, cu îndurările Domnului nostru Iisus Hristos, în toate cercetările acelea m-au găsit nevinovată, fără numai mânia diavolilor celor ce scrâÅŸneau asupra mea am văzut-o ÅŸi nu m-am temut de dânÅŸii, ci ne-am dus mai sus, bucurându-ne.

 
#170 VAMA A UNSPREZECEA – A MÂNDRIEI 11.02.2010 13:44

De acolo, călătorind noi toi mai in sus în văzduh am ajuns la vama mândriei ÅŸi a fiicelor ei: iscodirea, trufia, slava deÅŸartă, lauda, iubirea de sine, obrăznicia, înălÅ£area cu mintea, pregetarea în facerea binelui, mărturisirea făţarnică, lepădarea de dreapta credinţă cu trecerea la eresuri ÅŸi superstiÅ£ii, voia slobodă, obiÅŸnuinÅ£a în păcate, neascultarea de părinÅ£ii trupeÅŸti ÅŸi sufleteÅŸti în toate cele ce ei îi învaţă după Dumnezeu… unde, cu mândrie, duhurile rele cercetează sufletele. Acolo se cercetează cu dinadinsul dacă cineva n-a dat datornica cinste părinÅ£ilor, tatălui ÅŸi mamei, asemenea preoÅ£ilor ÅŸi celor mai bătrâni ÅŸi celor mai mari rânduiÅ£i de Dumnezeu ÅŸi puÅŸi întru stăpânire, ÅŸi de câte ori nu i-au ascultat pe dânÅŸii si celelalte lucruri de mândrie ÅŸi cuvinte în deÅŸert. Eu însă în viaţă fiind slujnică săracă ÅŸi neavând a mă mândri cu unele ca acestea, am trecut printre acei draci îngâmfaÅ£i, dând ceva foarte puÅ£in, deoarece am fost foarte smerită, cinstind pe părinÅ£ii trupeÅŸti, dar mai ales pe părinÅ£ii mei duhovniceÅŸti.

 
#171 VAMA A DOUÄ‚SPREZECEA A MÂNIEI ÅžI IUÅ¢IMII 11.02.2010 13:44

Urcându-ne de acolo tot mai sus pe treptele văzduhului, am ajuns la vama mâniei ÅŸi iuÅ£imii. Arapii aceia mă cercetau aspru ÅŸi amănunÅ£it despre feluritele laturi ale păcatului mâniei ÅŸi iuÅ£imii. Acolo era o mulÅ£ime mare de draci, foarte sălbatici ÅŸi fioroÅŸi, iar în fruntea lor era un boier drăcesc înfricoşător, care poruncea cu mânie ÅŸi iuÅ£ime celor din jurul său. Aceia fiind umflaÅ£i de mânia, iuÅ£imea ÅŸi răutatea lor, se muÅŸcau unii pe alÅ£ii ca fiarele sălbatice ÅŸi neîmblânzite, tulburându-se ÅŸi Å£ipând groaznic, spăimântând totul din jurul lor. Ajungând noi în mijlocul lor, se repezeau asupra noastră cu feÅ£ele lor însângerate de mânie ÅŸi iuÅ£ime demonică, mă cercetau, punându-mi înainte toate păcatele mele făcute cu mânia ÅŸi iuÅ£imea mea, cât am trăit pe pământ. Ori de câte ori m-am mâniat, iuÅ£it, tulburat ÅŸi am Å£ipat la cineva cu cuget rău ÅŸi cu privire sălbatică. Chiar ÅŸi pentru cele din dragoste sfântă, vrând a-l atrage pe cineva din păcate ÅŸi a-l pune în bună rânduială, de m-am tulburat cu iuÅ£ime ÅŸi mânie asupra lui, ori de l-am amărât sau de l-am bătut, ori m-am pornit asupra cuiva cu mânie, Å£inând în minte răutatea, am fugit amărâtă, ocărând ÅŸi îngrozind… Toate acestea mi le-au arătat pe rând, însă n-au dobândit ce doreau ÅŸi aÅŸa am mers înainte bucurându-mă întru Domnul, acoperit fiind sufletul meu păcătos cu rugăciunile părintelui meu Vasile.

 
#172 Cetateanul turmentat 11.02.2010 13:45

Saru' *, preasfintiile voastre, da' cam mult ati scris!

Si parca ce faceti seamana cu judecarea si osandirea aproapelui (vama a treia) - sau pe forumuri nu suntem asa apropiati?

 
#173 VAMA A TREISPREZECEA A POMENIRII DE RÄ‚U 11.02.2010 13:45

După acestea ne-au stat înainte vama pomenirii de rău, la care cu nemilostivire se întreabă cei ce Å£in în inimile lor răutate asupra aproapelui ÅŸi cei ce răsplătesc rău pentru rău. De acolo cu multă mânie duhurile cele rele aruncă sufletele în tartar. Dar milostivirea Domnului ÅŸi acolo m-a acoperit, pentru că n-am Å£inut răutate spre nimeni, nici n-am Å£inut minte răul pentru supărările ce mi s-au făcut mie, ÅŸi mai ales n-aveam răutate asupra celor ce mă vrăjmăşeau ÅŸi după puterea mea arătam dragoste spre dânÅŸii răsplătind răul cu binele. Åži cu nimic nu m-au găsit a fi datoare la vama aceea, de aceea se tânguiau diavolii că plecam liberă, din cumplitele lor mâini. Åži iarăşi ne-am dus mai departe, veselindu-mă întru Domnul.

 
#174 VAMA A PAISPREZECEA – A UCIDERII 11.02.2010 13:45

Acestea grăind către mine sfinÅ£ii îngeri, am intrat la vama uciderii. Acolo vameÅŸii aceia cercetează cu de-amănuntul pe creÅŸtini de păcatele grele ale uciderilor ÅŸi mai ales uciderea de prunci în pântece, apoi tâlhăria, otrăvirea, uciderea fără voie, îndemnarea la ucidere, la sinucidere ÅŸi uciderea sufletească ÅŸi toată rana, toată lovirea, oriunde, pe spate sau peste cap, ori palmă peste obraz sau grumaz, sau lovirea din mânie, cu armă, cu lemn, cu piatră, toate acestea cu de-amănuntul se întreabă ÅŸl în cumpănă se pun. Ci noi ÅŸi acolo puÅ£in dând, am trecut cu bine.

 
#175 Ras Pop Itu 11.02.2010 13:46

POTOPUL MONDIAL
Cartea „Facerea" este foarte rezervată în descrierea amănuntelor referitoare la crimele ÅŸi păcatele săvîrÅŸite pe pămînt de către urmaÅŸii lui Adam în timpul convieÅ£uirii îngerilor cu femeile. Ea spune doar atît :
,,Åži... a văzut domnul că s-a înmulÅ£it răutatea oamenilor pe pămînt ÅŸi că toată închipuirea cugetelor inimii lor este numai ÅŸi numai spre răutate în toată vremea..." (Facerea, VI, 5).
S-o spunem fără înconjur : urmaÅŸii lui Adam uitaseră pesemne să-ÅŸi facă cu regularitate rugăciunile de dimineaţă ÅŸi de seară, căci nimic nu supără atîta pe dumnezeu ca neglijarea rugăciunilor. De altfel, orice preot are să vă spună, dacă n-o ÅŸtiÅ£i, că cine uită să se roage este gata să cadă în orice păcat.
„I-a părut rău lui dumnezeu că a făcut pe om pe pămînt ÅŸi s-a mihnit în inima sa. Atunci a rostit domnul : «Nimici-voi, de pe faÅ£a pămîntului pe omul pe care l-am zidit, ÅŸi pe om ÅŸi dobitoacele ÅŸi tîrîtoarele ÅŸi păsările cerului, căci îmi pare rău că le-am zidit»" (Facerea, VI, 6—7).
Dumnezeu se căieÅŸte ! Iată un lucru nu tocmai obiÅŸnuit. Durerea moÅŸneagului era din cale-afară de mare, căci i-a întunecat mintea ÅŸi l-a făcut să ia hotărîrea de a nimici nu numai pe om, dar ÅŸi toate dobitoacele, care erau cu desăvîrÅŸire nevinovate ÅŸi nu păcătuiseră în nici un fel. S-ar părea că pentru dumnezeu, avînd în vedere atotputernicia lui, cel mai simplu ar fi fost să-i schimbe pe oameni ; dar, după cum vom vedea, el preferă să-i înece. Trebuie să recunoaÅŸtem că purtarea lui nu e tocmai părintească !
„Ci Noe a aflat har în ochii domnului" (Facerea, VI, 8).
El „era om drept ÅŸi fără prihană în veacul său..." (v. 9). Åži iată că dumnezeu a venit în vizită la Noe, ca să-l prevină asupra catastrofei pe care o punea la cale ÅŸi să-i dea posibilitatea să se salveze.
„Atunci a grăit dumnezeu către Noe : «SfîrÅŸitul a toată făptura stă gata în faÅ£a mea, căci pămîntul s-a umplut de silnicie. Deci iată eu îi voi nimici o dată cu pămîntul.

 
#176 VAMA A CINCISPREZECEA – A VRÄ‚JITORIEI 11.02.2010 13:46

Am trecut la vama vrăjilor, a fermecătoriei, ÅŸoptirilor ÅŸi chemării diavolilor. Åži erau duhurile acelea asemenea cu jivinile cele cu patru picioare, cu scorpiile, cu ÅŸerpii, cu viperele ÅŸi cu broaÅŸtele Åži straÅŸnică ÅŸi urâtă era vederea acelora, dar acolo nimic nu s-a aflat la mine, cu darul Domnului meu, ÅŸi am trecut îndată, nedând nimic Duhurile acelea, mâniindu-se asupra mea, ziceau: „Vei veni la locurile cele de desfrânare, vom vedea de vei scăpa de acolo”.


Pornindu-ne în sus, am întrebat pe sfinÅ£ii îngeri care mă duceau: Stăpânii mei, oare toÅ£i creÅŸtinii trec pe la vămile acestea? Nu este oare cu putinţă vreunui om să treacă pe aici fără întrebare si fără frica aceasta ce se face la vămi?” SfinÅ£ii îngeri mi-au răspuns: „Nu este altă cale pentru sufletele credincioÅŸilor celor ce se suie la cer; toÅ£i trec pe aici, dar nu toÅ£i se cercetează precum tu, fără numai cei asemenea cu tine păcătoÅŸi, care n-au făcut desăvârÅŸit mărturisire a păcatelor, ruÅŸinându-se ÅŸi tăinuind înaintea părinÅ£ilor duhovnici faptele cele de ruÅŸine. Pentru că dacă cineva cu adevărat ÅŸi-ar mărturisi toate faptele sale cele rele, i-ar părea rău ÅŸi s-ar căi de relele cele făcute, apoi păcatele acelora nevăzut se ÅŸterg de dumnezeiasca milostivire. Si, când un suflet ca acela trece pe aici, întrebătorii aceÅŸtia din Vămile Văzduhului, deschizându-ÅŸi cărÅ£ile, nimic nu mai află scris întru-însele asupra lui ÅŸi nu pot să-i facă nici o supărare, nici să-l îngrozească, ÅŸi se suie sufletul la scaunul Dumnezeirii, ca să se închine ÅŸi să se răsplătească cu fericirea veÅŸnică în cereasca împărăţie. Dacă tu ai fi făcut desăvârÅŸită mărturisire de toate păcatele tale ÅŸi după dezlegare ai fi făcut pocăinţă din destul, n-ai fi suferit niÅŸte groaznice ÅŸi înfricoÅŸate cercări ca acestea la Vămile Văzduhului. Aceste cercetări le pătimesc acei care neguţătoresc spovedania, părăsindu-ÅŸi Duhovnicul lor ÅŸi mergând la altul, aceia care spun la un Duhovnic unele păcate ÅŸi la altul altele, fără de nevoie ÅŸi fără de bine-cuvântarea celui dintâi ÅŸi mai iscusit. Cei care fac astfel ca să nu pară a fi prea păcătoÅŸi înaintea Duhovnicului lor bun, iscusit ÅŸi luminător, pentru a nu li se da canon greu, părându-li-se că merg pe ascuns la altul ÅŸl mărturisindu-se, vor fi iertaÅ£i, sunt niÅŸte curvari sau preacurvari spirituali. AceÅŸtia necurăţindu-se de păcatele lor, nu vor avea cale liberă de trecut Vămile; deci care n-au cu ce plăti, cad în adânc ÅŸi în * iadului. însă Å£ie Å£i-a ajutat aceea, că de mult ai încetat a păcătui de moarte ÅŸi cu fapte bune Å£i-ai petrecut ceilalÅ£i ani ai vieÅ£ii tale; dar mai ales Å£i-au ajutat rugăciunile Cuviosului Părinte Vasile, căruia i-ai slujit cu osârdie”.

 
#177 VAMA A ÅžAISPREZECEA – A DESFRÂNÄ‚RII 11.02.2010 13:47

Astfel vorbind, am ajuns la vama desfranarii, la care se cercetează tot felul de desfrânare, ÅŸi nălucirea păcatului desfrânării cea cu mintea, ÅŸi zăbovirea gândului într-acel păcat, ÅŸi învoirea cu necuratele ÅŸi pătimaÅŸele atingeri. Iar stăpânul vămii aceleia ÅŸedea pe scaunul său, îmbrăcat în haină necurată, cu spume de sânge stropită, cu care acela ca ÅŸi cu porfiră împărătească se împodobea ÅŸi mulÅ£ime de diavoli stăteau înaintea lui. Aceia, văzându-mă ajungând acolo, mult s-au mirat cum am ajuns până la dânÅŸii ÅŸi, scoÅ£ându-mi scrise faptele cele desfrânate ale mele, mă mustrau, arătându-mi persoanele cu care am greÅŸit în tinereÅ£ile mele ÅŸi vremea când am greÅŸit, ori noaptea, ori ziua, ÅŸi locurile în care păcatul acela l-am făcut cu cineva ÅŸi nu aveam ce să răspund, fără nu-mai tremuram de frică ÅŸi mă umpleam de ruÅŸine.


Iar SfinÅ£ii Îngeri grăiau pentru mine către diavoli: „S-a părăsit de lucrurile desfrânaÅ£ii de mulÅ£i ani, ÅŸi de atunci în curăţie ÅŸi în înfrânare a petrecut pustniceÅŸte”. Răspuns-au diavolii: „Åži noi ÅŸtim că de mult a părăsit păcatul, ci cu adevărat nu s-a mărturisit înaintea duhovnicescului ei părinte, nici n-a luat de la dânsul cuviincioasa poruncă spre pocăinţă de păcate, pentru aceasta este a noastră. Deci, ori lăsaÅ£i-ne-o nouă ÅŸi vă duceÅ£i, ori o răscumpăraÅ£i cu fapte bune!” Åži puseră sfinÅ£ii îngeri multe din lucrurile mele, iar mai mult din darurile Cuviosului Vasile, ÅŸi abia m-am izbăvit de primejdia aceea cumplită ÅŸi ne-am dus.

 
#178 VAMA A ÅžAPTESPREZECEA A PREADESFRÂNÄ‚RII 11.02.2010 13:48

Apoi am ajuns la vama marii desfrânări, numită ÅŸi preadesfrânare sau adulter, unde se cercetează păcatele celor ce petrec în căsătorie, dar credinÅ£a însoÅ£irii unul cu altul nu o păzesc, nici nu-ÅŸi feresc patul lor curat, asemenea ÅŸi silirile la desfrânare. Aici se cercetează ÅŸi persoanele cele sfinÅ£ite ÅŸi dăruite lui Dumnezeu, ce ÅŸi-au făgăduit fecioria ÅŸi curăţia lui Hristos ÅŸi n-au păzit-o de căderile în desfrânare groaznica.


La acea vamă ÅŸi eu mult m-am arătat a fi datoare ÅŸi vădită am fost la o mare desfrânare. Åži acum necuratele duhuri ÅŸi nemilostivii cercetători voiau să mă răpească din mâinile îngerilor ÅŸi să mă pogoare în fundul iadului. Iar sfinÅ£ii îngeri, certându-se mult cu dânÅŸii ÅŸi toate ostenelile mele ÅŸi nevoinÅ£ele pe care le făcusem aducându-le după aceea la mijloc, abia m-au răscumpărat, nu atât cu ale mele fapte bune, pe care le-au pus acolo până la cea mai de pe urmă, cât mai ales din darurile Părintelui meu Vasile, din care, foarte mult scoÅ£ând, au pus în cumpănă împotriva fărădelegilor mele ÅŸi, luminându-mă, ne-am dus mai departe.

 
#179 A OPTESPREZECEA A SODOMEI ÅžI GOMORIEI 11.02.2010 13:48

Urcând, ne-am apropiat de vama marilor nelegiuiri, la care se cercetează păcatele desfrânării cele peste fire, bărbăteÅŸti ÅŸi femeieÅŸti, ÅŸi împreunarea cu diavolii ÅŸi cu animalele necuvântătoare, amestecările de sânge ÅŸi alte păcate mai necurate făcute în taină, pe care este ruÅŸine a le ÅŸi pomeni. Mai marele vămii aceleia se vedea mai rău decât toÅ£i diavolii cei înfricoÅŸaÅ£i, iar slugile lui era într-acel chip negrăit ÅŸi având nespusă mânie ÅŸi înfricoÅŸare. Aceia, ieÅŸind mai degrabă împotriva noastră ne-au împresurat: dar, cu mila Domnului, neaflând nimic în mine, au fugit cu ruÅŸine, iar noi bucurându-ne, ne-am dus. Åži grăiau către mine sfinÅ£ii îngeri: „Ai văzut, Teodora, înfricoÅŸatele vămi ale desfrânării. Deci, să ÅŸtii că mai nici un suflet nu le trece fără supărare, de vreme ce toată lumea zace în răutatea smintelilor ÅŸi toÅ£i oamenii sunt iubitor de desfătări ÅŸi de desfrânare, iar gândul omului atârnă spre rele din tinereÅ£ile lui ÅŸi abia unii se feresc de necurăţiile desfrânării, dar puÅ£ini sunt cei ce-ÅŸi omoară poftele trupului. Deci puÅ£ini trec vămile acestea cu libertate ÅŸi cei mai mulÅ£i, venind aici, îndată pier; pentru ca diavolii cumpliÅ£i ai păcatelor desfrânării răpesc sufletele celor desfrânaÅ£i ÅŸi le trag în iad, cu amar muncindu-le. Åži se laudă boierii de la vama desfrânării, zicând: «Noi singuri mai mult decât cei de la celelalte vămi umplem gheena iadului». Iar tu, Teodora, să mulÅ£umeÅŸti lui Dumnezeu, că iată acum ai trecut acele cercări, cu rugăciunile Părintelui tău Vasile. si de acum nu vei mai vedea rele, nici frică”.

 
#180 VAMA A NOUÄ‚SPREZECEA – A EREZIEI 11.02.2010 13:49

După aceasta am ajuns la vama ereziei, unde se cercetează falsele raÅ£ionamente asupra adevăratei CredinÅ£e Ortodoxe, lepădarea de dreapta Credinţă Ortodoxă, hulirea, blasfemia…


Acolo se întreabă gândurile nedrepte ÅŸi socotelile strâmbe faţă de CredinÅ£a CreÅŸtinească, depărtările de drept măritoarea mărturisire a adevăratei credinÅ£e, neîndeplinirea făgăduinÅ£elor ÅŸi îndatoririlor creÅŸtineÅŸti, îndoirea în credinÅ£a, hulele asupra SfinÅ£eniei ÅŸi altele asemenea acestora. În vremea minuÅ£ioaselor cercetări, pe care mi le făceau arapii infernali ai acestei vămi, mi-au apărut în minte luminoasele hotărâri Divine, însoÅ£ite de sfaturile apostoleÅŸti ÅŸi părinteÅŸti din DumnezeieÅŸtile Scripturi ÅŸi din cărÅ£ile BisericeÅŸti: „PăziÅ£i-vă de proorocii mincinoÅŸi, care vin la voi îmbrăcaÅ£i în piei de oi; iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După faptele lor îi veÅ£i cunoaÅŸte”. „Eu am venit în numele Tatălui Meu ÅŸi voi nu mă primiÅ£i pe Mine. De va veni altul (Antihrist) în numele său, pe acele îl veÅ£i primi”. „Mă tem ca nu cumva, precum ÅŸarpele a amăgit pe Eva cu vicleÅŸugul său, aÅŸa să se strice ÅŸi înÅ£elegerile voastre de la credinÅ£a în Hristos. Că de ar propovădui cel ce vine, pe un alt Iisus, pe care n-am propovăduit, sau de aÅ£i lua alt duh, care n-aÅ£i luat, sau altă Evanghelie, care n-aÅ£i primit, bine l-aÅ£i suferi (MT 7,15; Ioan 5,43; 2 Cor. 11,3-4).


Dar acea vamă am trecut-o fără ispitire, pentru că în viaţă având ÅŸi păzind dreapta Credinţă, nu m-am aflat vinovată. Åži aÅŸa de acolo am mers înainte, apropiindu-ne de porÅ£ile cereÅŸti.

 
#181 VAMA A DOUÄ‚ZECEA – A ZGÂRCENIEI 11.02.2010 13:49

Apoi ne-au mai întâmpinat duhurile cele rele ale vămii cetei de pe urmă, care este a nemilostivirii, cruzimii ÅŸi a împietririi inimii. întrebătorii vămii aceleia erau amarnic ele iuÅ£i ÅŸi stăpânul lor drăcesc era foarte cumplit, sufland cu nemilostivire ÅŸi mare iuÅ£ime, asemenea focului infernal. Acel boier drăcesc se mai arăta foarte uscat ÅŸi obosit, ca de o lungă ÅŸi mare boală, plangându-se singur de răutatea lui, gemând ca un bolnav de patima nemilostivirii. Acolo fără de milă se cercetează sufletele nemilostivilor. Åži de s-ar afla cineva de multe nevoinÅ£e săvârÅŸitor, de posturi ÅŸi de rugăciuni, ÅŸi dacă acela a păzit curăţia, de a avut înfrânarea trupului său, dar a fost neîndurat ÅŸi nemilostiv, închizându-ÅŸi milostivirile sale dinspre aproapele, acela de la acea vamă se duce în jos ÅŸi Intru adâncul iadului se încuie ÅŸi nici nu câÅŸtigă milă în veci. Dar moi, cu darul lui Hristos, am trecut ÅŸi acea vamă fără primejdie, aju-tându-mi pretutindeni rugăciunile Cuviosului Vasile, cel ce a dăruit multe din lucrurile sale bune pentru răscumpărarea mea.

 
#182 VAMA DOUÄ‚ZECI ÅžI UNA, 11.02.2010 13:50

A IDOLATRIZÄ‚RII ÅžI A CREDINÅ¢ELOR DEMONICE


Trecând ÅŸi prin vama aceea, după multe cercetări ÅŸi groaznice înfricoşări, de acolo am suit mai sus pe calea văzduhului ÅŸi am ajuns, însoÅ£ită de îngeri, la vama a 21-a, a slujirii de idoli sau a idolatriei ÅŸi a feluritelor credinÅ£e deÅŸarte, superstiÅ£ii satanice ÅŸi drăceÅŸti, credinÅ£e băbeÅŸti, jocuri… VameÅŸii draci ai acelei vămi, cu ÅŸeful lor drăcesc, aveau chipurile lor asemenea idolilor neamurilor păgâne: asiatice, egiptene… prin care au înÅŸelat sumedenie de lume în cursul vremurilor. Unii aveau cap de bou, ca Baal, alÅ£ii cap de lup, alÅ£ii cap de crocodil ÅŸi alte chipuri de brezai, capre, turcă, ÅŸi de felurite jivini ÅŸi târâtoare, după chipul Molilor din trecut ÅŸi de astăzi. Ei năvălesc asupra mea ca mulÅ£imea haitelor de sălbăticiuni din toate părÅ£ile. Ei caută ÅŸi cercetează mult catastifele lor, dar neafland nimic contra mea, am trecut îndată ÅŸl prin acea vamă, cu Darul ÅŸi ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, ÅŸi cu rugăciunile Cuviosului meu Părinte Vasile.
Lasă un comentariu

 
#183 VAMA A DOUÄ‚ZECI ÅžI DOUA, A SULIMENIRILOR 11.02.2010 13:50

Plecând mai departe am ajuns la vama acelora care se sulimenesc, fâcându-ÅŸi faÅ£a albă ÅŸi rumenă, ca să se arate frumoase, ÅŸi să-i tragă pe tineri spre pofta curviilor, ÅŸi a acelora care se împodobesc cu feluri de podoabe ÅŸi cu flori, ÅŸi cu miresme se ung, ÅŸi dracii acelei vămi erau mârÅŸavi ÅŸi foarte grozavi ÅŸi urâÅ£i, arătându-se ca ÅŸi cum ar fi femei sulimenite, ÅŸi cu feluri de podoabe pe capetele lor, ÅŸi alÅ£ii cu mulÅ£ime de flori împodobiÅ£i ÅŸi ieÅŸea o mare putoare de la dânÅŸii, ÅŸl alÅ£ii se arătau cu cutii, cu dresuri, cu păhăruÅ£e pline de scârnăvii. Åži dacă m-au văzut, că sunt femeie au alergat asupra noastră urlând ÅŸi zbierând ca niÅŸte fiare’ sălbatice,repezindu-se să mă răpească din mâinile sfinÅ£ilor îngeri, ÅŸi făcând chipuri curveÅŸti ÅŸi măscăriciuni, ÅŸi cercându-mă foarte cu de-amănuntul, una câte una, de m-am sulimenit, ÅŸi m-am dus la biserică sulimenită ÅŸi în ce zi m-am sulimenit, ÅŸi de câte ori, sau de m-am spălat cu gând să mă fac mai albă, să plac celor ce mă vor vedea, sau de m-am uns cu niscaiva miresme ÅŸi unsori mirositoare, pentru pofta curviei, nelăsându-mă după cum m-a făcut Dumnezeu. Åži se mirau dracii cum am ajuns până la acea vamă, ÅŸi eu tremuram de frică ÅŸl fiind femeie săracă, n-am făcut, nici ÅŸtiu să mă fi dres vreodată ÅŸi la unele m-am aflat vinovată ÅŸi se repezeau dracii să mă răpească, din mâinile sfinÅ£ilor îngeri ÅŸi dând sfinÅ£ii îngeri din cele ce mi-a dăruit Sfântul Vasile, am scăpat ÅŸi de la această blestemată vamă, ÅŸi strigau dracii ÅŸi scrâÅŸneau cu dinÅ£ii, ÅŸi se lăudau că vor umple iadul de femeile, care se sulimenesc ÅŸi se împodobesct nu scapă nici una din femeile acelea care se sulimenesc, ÅŸi se împodobesc, ca să se arate frumoase, că le răpesc dracii de la această vamă ÅŸi le aruncă jos în iad, fiindcă ele socotesc că n-ar fi păcat, ÅŸi este mai mare decât *, că dă sminteală celor ce le vor vedea, ÅŸi răpesc pe tineri, asemânându-se dracilor.

 
#184 VAMA A DOUÄ‚ZECI ÅžI TREIA A FUMATULUI 11.02.2010 13:51

Mergând înainte am ajuns la vama acea, unde sunt opriÅ£i aceia, care fumează tutun sau trag tabac, ÅŸi erau draci păzitori ai acelei vămi, foarte grozavi ÅŸi plini de fum ÅŸi cu negură acoperiÅ£i, ÅŸi toÅ£i erau cu lulele ÅŸi cu tabachere ÅŸi slobozeau fum din nările lor ca dintr-un cuptor. Plini de iuÅ£ime infernală dracii aceia afumaÅ£i, fumători, au alergat înaintea noastră ÅŸi văzându-mă că sunt femeie s-au dezamăgit.


Cercetându-mă cu de-amănuntul, n-au aflat în mine păcatul acesta, pentru că eu nu fumasem, nici nu umblasem cu Å£igări sau să fi greÅŸit cu ceva. Dracii acelei vămi se lăudau tare, că vor umple iadul de acei ce fumează tutun sau trag tabac. Noi însă, cu darul lui Dumnezeu am trecut această vamă blestemată, nesupăraÅ£i, fără să dăm ceva acelor vameÅŸi.


La vederea vameÅŸilor acelora ce suflau asupră-mi cu duhoarea puturosului fum de tutun, mi-am reamintit de învăţăturile Divine din Sfintele Scripturi: „Pentru ce cheltuiÅ£i argintul vostru nu pentru hrană ÅŸi osteneala voastră nu pentru saÅ£iu?” (Is. 55,2). Åži ducându-ne, vorbeau sfinÅ£ii îngeri, că la această vamă se opresc toÅ£i acei, care fumează tutun ÅŸi trag tabac, fiindcă toată lumea s-a dedat după această buruiană, după cum a zis ÅŸi Proorocul Isaia. De la această vamă se opresc ÅŸi se aruncă jos în iad toÅ£i fumătorii ÅŸl fumătoarele, fiind de prisos ÅŸi netrebnică firii omeneÅŸti, această rea obiÅŸnuire ÅŸi dare sau bir satanic al tutunului sau al tabacului!

 
#185 VAMA A DOUÄ‚ZECI ÅžI PATRA, A SIMONIEI 11.02.2010 13:51

Ducându-ne înainte am ajuns la vama simoniei. Acolo se cercetează Arhiereii care iau plată pe cele sfinte, vânzând darul Duhului Sfânt pe bani. Dracii acelei vămi erau foarte fioroÅŸi ÅŸi grozav de mari, ca niÅŸte uriaÅŸi. FeÅ£ele lor erau întunecate ca cerneala neagră, ca tăciunele, îngâmfaÅ£i ÅŸi plini de mândrie.


Ei se arătau îmbrăcaÅ£i în odăjdii ca arhiereii, Å£inând pungi cu bani în mâinile lor. AlÅ£i draci se arătau că dau bani la cei îmbrăcaÅ£i ca Arhiereii. Dracii aceia se lăudau tare că vor umple iadul cu Arhiereii care iau bani sau alte daruri pe hirotonii ÅŸi cu acela care dau bani să se facă Diaconi ÅŸi PreoÅ£i, fălindu-se că îi aruncă jos în iad, la un loc cu Simon Vrăjitorul (F. Ap. 8,18-24). La vederea fioroaselor chipuri infernale ale acelor vameÅŸi, mi-am adus aminte de cuvintele DumnezeieÅŸtilor Scripturi: „…Lepra lui Neeman să se lipească de tine în veci…” (4 Împ. 5). Ajungând noi la această vamă ÅŸi văzându-mă că sunt femeie, ne-au lăsat de am trecut fără supărare ÅŸi fără nici o dare.

 
#186 Ras Pop Itu 11.02.2010 13:51

CAPITOLUL AL OPTULEA
SFÎNTUL STRÄ‚BUN LOT
Dumnezeu, care adineauri voise să vadă totul personal, nu s-a dus cu însoÅ£itorii săi : din expunerea care urmează reiese că s-a întors ,,acasă". ,,Åži cei doi îngeri au sosit în Sodoma către seară. Iar Lot ÅŸedea în poarta Sodomei. Cum i-a văzut, Lot s-a sculat ca să-i întîmpine ÅŸi s-a închinat pînă la pămînt. Åži a grăit : «Rogu-vă, stăpînii mei, abateÅ£i-vă în casa robului vostru ÅŸi mîneÅ£i noaptea ÅŸi spălaÅ£i-vă pe picioare, iar mîine sculaÅ£i-vă ÅŸi mergeÅ£i în calea voastră». Dar ei au zis : «Ba nu, ci vom mînea pe uliţă».
Dar el a stăruit mult de ei ÅŸi s-au abătut la el ÅŸi au găzduit în casa lui. Åži le-a pregătit cină ÅŸi le-a copt azime, ÅŸi ei au ospătat.
Nu apucaseră însă să se culce, „cînd oamenii din cetate, adică din Sodoma, înconjurară casa de la tînăr pînă la bătrîn, tot poporul, din toate fundurile.
Åži au chemat pe Lot ÅŸi i-au spus : «Unde sînt oamenii care au venit la tine în gazdă acum noaptea ? Adu-i la noi ca să-i cunoaÅŸtem !»
Şi Lot a ieşit la ei la uşă şi uşa a tras-o după el.
Åži a zis Lot : «Vă rog, fraÅ£ilor, nu săvîrÅŸiÅ£i vreo urgie !
Iată, am două fete care nu ÅŸtiu de bărbat. Pe ele le vom scoate la voi ÅŸi faceÅ£i cu ele ce veÅ£i vrea, numai nu pricinuiÅ£i acestor oameni nici o supărare, o dată ce au venit la umbra acoperiÅŸului meu !»
Iar ei strigară : «Dă-te înapoi !». Åži adăugară : «Acesta, singur, care s-a aciuat la noi ca venetic, vrea să ne fie judecător ! Te vom struni mai zdravăn decît pe aceia !» Åži dădură buzna peste Lot ÅŸi se apropiam să spargă uÅŸa. Atunci cei doi bărbaÅ£i întinseră mîna ÅŸi băgară pe Lot la ei în casă ÅŸi închiseră uÅŸa.
Iar pe cei de la uÅŸa casei îi loviră cu orbire, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, aÅŸa încît ei se istoviră căutînd uÅŸa" (Facerea, XIX, 1—11).

 
#187 VAMILE VAZDUHULUI 11.02.2010 13:53

VAMILE VAZDUHULUI

In cea de a treia zi, sufletul trece printre legiuni ale duhurilor celor rele, care pun oprelisti in calea lui si il osandesc pentru felurite pacate, de care fusesera ispitite si ele la vremea lor. Potrivit feluritelor descoperiri, exista douazeci deasemenea oprelisti, asa-numitele "vami", la fiecare dintre ele fiind cercetat un pacat oarecare. Dupa ce trece de o opreliste, sufletul ajunge la urmatoarea, si numai dupa ce trece cu biruinta prin toate, sufletul isi poate urma calea, fara sa fie aruncat de indata in gheena. Cat de cumpliti sunt acesti draci dimpreuna cu vamile lor, se poate vedea din faptul ca insasi Maica Domnului, cand a fost vestita de catre Arhanghelul Gavriil de apropiata sa adormire, L-a rugat pe Fiul ei sa-i slobozeasca sufletul de acesti draci, si raspunzand rugaciunii ei, Insusi Domnul Iisus Hristos S-a aratat din cer ca sa primeasca sufletul Maicii Sale celei Preacurate, si sa il duca la cer.74 Cea de a treia zi este cu adevarat cumplita pentru sufletul celui raposat si pentru aceasta pricina el are nevoie in chip deosebit de rugaciuni.

Capitolul VI a prezentat unele texte Patristice si hagiografice despre vami, si nu mai este nevoie sa mai adaugam altele aici. Cu toate acestea, mai putem aminti ca descrierile vamilor reprezinta un "model" al experientelor sufletului dupa moarte, iar experientele individuale se pot deosebi intre ele foarte mult. De buna seama, amanuntele mici, cum ar fi numarul vamilor, au o insemnatate mai mica, fata de lucrul de cea mai mare insemnatate ca sufletul trece cu adevarat printr-o judecata (judecata *) indata dupa moarte, ca cel de pe urma rezumat al "razboiului nevazut" pe care l-a dus (sau nu a izbutit sa-l duca) pe pamant impotriva duhurilor celor cazute.

Continuand scrisoarea catre fratele femeii care era pe moarte, Episcopul Teofan Zavoratul scrie: "Pentru cea care pleaca va incepe indata razboiul trecerii prin vami. Acolo are nevoie de ajutor! Ramai intru aceasta cugetare si o vei auzi strigandu-ti: Ajutor" Acolo trebuie sa-ti indrepti toata atentia si toata iubirea pentru ea. Cred ca va fi cea mai adevarata * de dragoste daca, din clipa iesirii sufletului ei, vei lasa in seama altora grija pentru trupul ei mort, vei merge intr-un loc unde sa poti fi singur, sa te adancesti in rugaciune pentru ea, in noua ei stare si cu nevoile ei neasteptate. Pornind asa, sa strigi neincetat catre Dumnezeu sa o ajute, vreme de sase saptamani, si cu adevarat, chiar si mai mult decat atat. In istorisirea Teodorei, vistieria din care au luat ingerii pentru a-i indeparta pe vamesi, a fost agonisirea de rugaciuni a batranului ei. Rugaciunile tale vor fi la fel. Nu uita sa faci asa. Aceasta este dragostea!"

"Vistieria" din care ingerii "au platit datoriile" cuvioasei Teodora la vami, a fost adesea inteleasa gresit de catre cei care critica invatatura ortodoxa. Uneori se compara gresit cu notiunea latina a "vredniciilor peste masura" ale sfintilor. Si inca, asemenea critici sunt prea marginiti cand citesc textele ortodoxe. Nu se pomeneste aici de nimic altceva decat de rugaciunile Bisericii pentru cel raposat, mai ales de rugaciunile unui barbat sfant si parinte duhovnicesc. Felul in care se infatiseaza acest lucru este metaforic -aproape ca nu mai trebuie sa se spuna aceasta.

Biserica Ortodoxa considera invatatura vamilor de o asemenea insemnatate ca a pus cuvinte despre acestea in multe dintre slujbele sale liturgice (vezi cateva dintre acestea in capitolul despre vami). Mai ales, Biserica face cunoscuta aceasta invatatura fiecaruia dintre fiii sai care se apropie de moarte. In "Canonul de rugaciune la iesirea sufletului", pe care il citeste preotul la patul de moarte al fiecarui credincios, se afla urmatoarele tropare:

"Cand voi pleca din aceasta lume, invredniceste-ma sa pot trece neimpiedicat de stapanitorul vazduhului, de tiran, de chinuitor, de cel care sade pe cararile infricosate si atine calea cu intrebari ispititoare" (Cantarea 4).

"Trece-ma, o, Preacurata Stapana, in mainile sfinte si scumpe ale sfintilor ingeri, ca acoperit fiind cu aripile lor, sa nu vad chipurile fara de rusine si intunecate ale dracilor" (Cantarea 6).

"O, tu, cea care pe Domnul nostru Cel Preainalt L-ai nascut, alunga-l si indeparteaza-l de la mine pe stapanitorul cel cumplit al vamilor, pe ocarmuitorul lumii, cand ma voi afla si eu in pragul *, ca astfel sa te pot slavi si eu in veci, pe Tine, o, Preasfanta Maica a lui Dumnezeu" (Cantarea 8).

Asadar, cand crestinul ortodox se afla pe patul de moarte, este pregatit prin cuvintele Bisericii pentru judecatile ce-i stau inainte.

 
#188 CELE PATRUZECI DE ZILE 11.02.2010 13:53

Apoi, dupa ce a trecut biruitor prin vami si s-a inchinat inaintea lui Dumnezeu, vreme de inca 37 de zile, sufletul merge sa vada salasurile cele ceresti si adancimile iadului, fara sa stie inca unde va ramane, si numai in cea de a patruzecea zi se hotaraste salasul pana la obsteasca inviere.

De buna seama ca nu este uimitor faptul ca, dupa ce a trecut prin vami si a sfarsit pentru totdeauna cu lucrurile cele pamantesti, sufletul trebuie dus cu adevarat in lumea cealalta, intr-o parte a careia isi va petrece vesnicia. Potrivit descoperirii pe care a facut-o ingerul inaintea Sf. Macarie al Alexandriei, Biserica face o pomenire aparte pentru cel raposat in cea de a noua zi dupa moarte (departe de simbolismul general al celor noua cete ale ingerilor) fiindca pana atunci sufletului i se arata frumusetile raiului, si numai dupa aceasta, pentru celelalte zile ramase pana la patruzeci, i se arata chinurile si grozaviile iadului, inainte de a se hotari, in cea de a patruzecea zi, locul unde va astepta invierea mortilor si Judecata de Apoi. Si spunem din nou ca aceste numere sunt o regula generala, sau "modelul" celor ce se petrec dupa moarte si fara indoiala, nu toti cei plecati intregesc neaparat aceasta lungime de zile potrivit "regulii". De fapt, stim ca Teodora si-a intregit "drumul iadului" chiar in ziua a patruzecea - asa cum, este masurat timpul pe pamant (Tainele vesnice, pag. 83-84).

 
#189 STAREA SUFLETELOR PANA LA JUDECATA DE APOI 11.02.2010 13:54

STAREA SUFLETELOR PANA LA JUDECATA DE APOI

Unele suflete se gasesc intr-o stare de pregustare a bucuriei si fericirii celei vesnice, iar altele -in frica chinurilor vesnice care vor veni pe deplin dupa Judecata cea de Apoi. Pana atunci, inca mai sunt cu putinta schimbari in starea sufletelor, mai ales prin Jertfa Cea fara de Sange (pomenirea la Sf. Liturghie) si prin alte rugaciuni.

Invatatura Bisericii, despre starea sufletelor din rai si din iad inainte de Judecata cea de Apoi, este infatisata mai jos mai amanuntit in cuvintele Sfantului Marcu al Efesului (Anexa I).

Folosul rugaciunii, atat in Biserica, cat si in singuratate, pentru sufletele aflate in iad, a fost aratat in multe Vieti ale sfintilor si pustnicilor cat si in scrierile Patristice. In Viata Mucenitei Perpetua, din veacul al III-lea, de pilda, soarta fratelui ei Democrate, i-a fost descoperita in chipul unui vas mare plin cu apa, care era prea sus pentru ca el sa ajunga acolo, din locul prea fierbinte si *, unde era tinut in stransoare. Prin rugaciunea ei staruitoare vreme de o zi si o noapte, fratele ei a putut ajunge la vasul cu apa si ea l-a vazut intr-un loc luminos. Prin aceasta ea a inteles ca el fusese iertat de pedeapsa.75

In viata unei pustnice, care a raposat in sec. al XX-lea, se afla o relatare asemanatoare. Viata monahiei Atanasia (Anastasia Logaceva), fiica duhovniceasca a Sf. Serafim de Sarov, povesteste:

"Acum ea si-a luat osteneala rugaciunii pentru fratele ei trupesc, Paul, care s-a spanzurat cand era beat. Mai intai, ea a mers la cuvioasa Pelaghia Ivanova,76 care vietuia in Manastirea Diveevo, ca sa primeasca sfat de la ea despre felul in care putea sa-i usureze soarta fratelui ei dincolo de mormant, care isi pusese capat vietii celei pamantesti in chip nefericit si rusinos. Dupa sfat, a hotarat urmatoarele: Maica Anastasia trebuia sa puna zavorul la chilia ei, unde sa posteasca si sa se roage pentru el, citind in fiecare zi de 150 de ori rugaciunea Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te ... La capatul a patruzeci de zile, ea a vazut o mare prapastie, pe fundul careia se afla o piatra plina de sange, si pe ea stateau doi oameni cu lanturi de fier la gaturile lor. Unul dintre aceia era fratele ei. Cand i-a spus Cuvioasei Pelaghia despre aceasta vedenie, Cuvioasa a sfatuit-o sa faca din nou aceeasi osteneala cu postul si cu rugaciunea. Dupa inca patruzeci de zile, ea a vazut aceeasi prapastie, aceeasi piatra pe care sedeau aceeasi doi barbati cu lanturi de fier la gaturile lor. Dar fratele ei era de data aceasta in picioare si umbla in jurul pietrei, dar apoi a cazut din nou pe piatra. Lantul se mai afla in jurul gatului lui. Dupa ce i-a spus din nou Cuvioasei Pelaghia Ivanova despre visul ei, Cuvioasa a sfatuit-o sa faca aceeasi osteneala cu postul si cu rugaciunea pentru a treia oara. Dupa inca patruzeci de zile, Anastasia a vazut aceeasi prapastie si aceeasi piatra, dar de data aceasta se afla numai un singur barbat, pe care nu-l cunostea, iar fratele ei fugise departe de piatra si nu se mai vedea. Barbatul care ramasese pe stanca a zis: Este bine pentru tine. Ai mijlocitori puternici pe pamant. Dupa aceasta, Cuvioasa Pelaghia a spus: Fratele sfintiei tale a fost slobozit din chinuri, dar nu a primit binecuvantare."

Sunt multe intamplari asemanatoare in Vietile sfintilor si ale pustnicilor ortodocsi. Daca cineva este inclinat spre o gandire ingusta despre aceste vedenii, ar trebui poate sa se spuna ca, de buna seama, chipurile pe care le iau asemenea vedenii (de obicei

Viata ei completa in lb. rusa se gaseste in cartea Arhimandritului Serafim Chichagov, Istoricul Manastirii Diveevo, St. Herman Brotherhood, 1978, pag. 530 si urmatoarele. 77 Citiri de suflet folositoare, iunie 1902, pag. 281.

in vis) nu sunt neaparat privelisti "fotografice" ale caii sufletului, asa cum se afla el in cealalta lume, ci mai degraba sunt privelisti care arata adevarul duhovnicesc despre imbunatatirea starii sufletului in cealalta lume, prin rugaciunile celor ramasi pe pamant.

 
#190 RUGACIUNEA PENTRU MORTI 11.02.2010 13:54

Cat de importanta este pomenirea la Liturghie, se poate vedea din urmatoarea intamplare: Inainte de dezvelirea moastelor Sfantului Teodosie de Cernigov (1896), ieromonahul (renumitul staret Alexei al Schitului Goloseevski, din Lavra Pesterii Kievului,careaplecat la Domnul in 1916)carea condus reinvesmantarea moastelor, obosind in vreme ce statea langa moaste, a atipit si l-a vazut inaintea sa pe Sfantul, care i-a spus: "Iti multumesc fiindca te-ai ostenit pentru mine. Inca te mai rog, atunci cand vei sluji Sfanta Liturghie, sa-i pomenesti pe parintii mei" -si i-a spus numele lor (Preotul Nichita si Maria78). "Cum poti tu, o, sfinte, sa-mi ceri mie rugaciuni, cand tu stai la Tronul ceresc si implinesti mila lui Dumnezeu fata de oameni?" A intrebat ieromonahul. "Da, este adevarat," a raspuns Sf. Teodosie, "dar jertfa adusa la Liturghie este mult mai puternica decat rugaciunea mea."

De aceea, panahidele, cat si rugaciunile facute acasa pentru * le sunt de folos, caci sunt fapte bune facute spre pomenirea lor, cum ar fi pomeni si daruri duse la biserica. Dar pomenirea la Sfanta Liturghie este de un folos aparte pentru ei. S-au aratat multi * si au mai fost si alte intamplari care arata cat de folositoare este pomenirea mortilor. Multi care au murit in pocainta, dar carora nu le-a stat in putinta sa-si dovedeasca pocaintain timpul vietii,aufost sloboziti de chinuri si-au dobandit odihna. In Biserica sefacmereurugaciuni pentru odihna mortilor, iar in ziua Pogorarii Duhului Sfant, in rugaciunile care se fac in genunchi la vecernie, existachiar o rugaciune anume "pentru cei din iad".

Raspunzand la intrebarea "Exista ceva care poate fi de folos sufletelor dupa moarte?", Sfantul Grigorie cel Mare, in Dialogurile sale ne invata: "Sfanta Jertfa a lui Hristos, Jertfa mantuirii noastre, aduce mari foloase sufletelor chiar si dupa moarte, putand da iertarea pacatelor lor in viata care va sa vina. Pentru aceasta pricina, sufletele mortilor cer uneori sa li se faca Liturghii .... In chip firesc, calea mantuirii inseamna sa facem noi insine, chiar in timpul vietii, cele ce nadajduim ca altii le vor face pentru noi dupa moarte. Este mai bine sa ne pregatim iesirea sufletului ca oameni liberi, decat sa cautam slobozirea dupa ce acesta se afla deja in lanturi. De aceea, trebuie sa defaimam aceasta lume din toata inima noastra, ca si cum slava ei a trecut deja, si sa ne daruim jertfa noastra de lacrimi lui Dumnezeu in fiecare zi, asa cum jertfim Trupul si Sangele Lui Cel sfant. Numai aceasta jertfa are puterea sa mantuiasca sufletul de moartea cea vesnica, pentru ca ea ne arata taina * Fiului Cel Unul Nascut" (Dialoguri IV: 57, 60, pag. 266, 272-273).

Sfantul Grigorie da cateva exemple de * care s-au aratat celor vii, cerandu-le sau multumindu-le pentru savarsirea Liturghiei pentru odihna lor. De asemenea, odinioara, un intemnitat, a carui femeie il crezuse mort, si pentru care ea a dat pomelnic la Liturghie in unele zile, s-a intors din temnita si i-a povestit ei cum fusese eliberat din lanturi in unele zile -tocmai in zilele cand i se facuse Liturghia (Dialoguri IV:57, 59, pag. 267, 270).

Protestantii socotesc in general rugaciunea Bisericii pentru * ca fiind cumva nepotrivita cu nevoia aflarii mantuirii, mai inainte de toate, in aceasta viata: "Daca poti fi mantuit de Biserica dupa moarte, atunci de ce sa te mai ostenesti sa lupti sau sa gasesti credinta in aceasta viata? Sa mancam, sa bem si sa ne veselim …" De buna seama, nimeni, dintre cei care au marturisit o asemenea filosofie, nu a dobandit vreodata * prin rugaciunea Bisericii, si este limpede ca asemenea dovada este destul de nefireasca, si chiar fatarnica. Rugaciunea Bisericii nu poate mantui pe oricine care nu doreste * sau nu s-a ostenit din greu pentru *, de-a lungul vietii. Intr-un fel, se poate spune ca rugaciunea Bisericii sau a crestinilor singuri pentru un om mort este doar un alt sfarsit al vietii acelui om: nu se vor face rugaciuni pentru acela, daca el nu a facut ceva in timpul vietii sale pentru a insufleti asemenea rugaciune dupa moartea sa.

Sfantul Marcu al Efesului vorbeste de asemenea despre rugaciunea Bisericii pentru * si imbunatatirea pe care o aduce in starea lor, dand exemplul rugaciunilor Sfantului Grigorie Dialogul pentru imparatul roman Traian -o rugaciune insufletita de o fapta buna a acestui imparat pagan. (Vezi mai jos, Anexa I).

 
#191 CE PUTEM FACE PENTRU MORTI 11.02.2010 13:55

Toti cei care dorim sa ne aratam dragostea fata de cei * si sa le dam un ajutor real, putem sa o facem cel mai bine prin rugaciuni pentru ei, si mai ales prin pomenirea lor la Liturghie, cand particelele care sunt scoase pentru vii si pentru * sunt amestecate in Sfantul Potir cu cuvintele: "Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfant Sangele Tau, pentru rugaciunile Sfintilor Tai." Nu putem face nimic mai bun si mai de seama pentru * decat sa ne rugam pentru ei, facandu-le pomenirea la Liturghie. Au mereu nevoie de aceasta, si mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, cand sufletul raposatului porneste pe calea salasurilor vesnice. Trupul nu simte atunci nimic: nu vede pe cei apropiati care sunt adunati laolalta, nu miroase mireasma florilor, nu aude cuvantarile de ingropaciune.

Dar sufletul simte rugaciunile facute pentru el si este recunoscator celor care le fac si este duhovniceste alaturi de aceia.

O, rude si apropiati ai mortilor! Faceti pentru ei cele ce le sunt de folos si cele ce sunt in puterile voastre. Folositi banii, nu pentru impodobirea cea din afara a sicriului si a mormantului, ci pentru a ajuta pe cei in nevoi, pentru pomenirea celor care v-aufost apropiati siau murit, pentru biserici, unde se fac rugaciuni pentru ei. Faceti milostenie pentru cei *, purtati de grija pentru sufletele lor. Inaintea noastra atuturor,seafla aceeasi cale, si cat vom dori si noi, la randul nostru, sa fim pomeniti in rugaciune! De aceea sa fim si noi milostivi fata de cei *.

De indata ce cineva a raposat, chemati grabnic un preot, ca sa faca "Rugaciuni la iesirea sufletului", care se citesc tuturor crestinilor dupa moarte.Incercati, daca va sta in putinta, sa faceti slujba de inmormantare in biserica, si sa seciteasca Psaltirea la capataiul celui ce a murit, pana la inmormantare. Nu este nevoie ca inmormantarea sa se faca cu multe amanunte, dar bineinteles ca trebuie sa fie intreaga, fara prescurtari. Nu va ganditi acum la voi si la cele ale voastre, ci la cel care a raposat, de care va despartiti pentru totdeauna. Daca in biserica se afla cativa * in acelasi timp, primiti, daca se propune, savarsirea slujbei de inmormantare pentru toti laolalta. Este mai bine ca o inmormantare sa se slujeasca pentru doi sau mai multi raposati in acelasi timp, cand rugaciunea celor apropiati, care se afla adunati, va fi cu mult mai infocata, decat daca slujbele de inmormantare se fac pe rand, si din pricina lipsei de timp, ele sunt scurtate. Slujba trebuie sa fie intreaga pentru ca fiecare cuvant al rugaciunii pentru raposat este ca o picatura de apa pentru omul cel insetat. In chip foarte hotarat, randuiti de indata slujbele pentru pomenirea de-a lungul celor patruzeci de zile, adica pomenirea zilnica la Liturghie pentru perioada de patruzeci de zile. De obicei, in bisericile unde se fac slujbe zilnic, raposatul a carui inmormantare a avut loc acolo, este pomenit vreme de patruzeci de zile si chiar mai mult. Dar daca slujba de inmormantare are loc intr-o biserica, in care nu au loc slujbe zilnic, rudele trebuie sa se ingrijeasca de pomenirea de patruzeci de zile acolo unde se fac slujbe zilnic. Este la fel de bine sa trimiteti contributii pentru pomenirea la manastiri, ca si la Ierusalim, unde are loc rugaciune permanenta la Locurile Sfinte. Dar pomenirea pentru patruzeci de zile trebuie inceputa indata dupa moarte, cand sufletul are nevoie in chip deosebit de ajutor prin rugaciune, si de aceea trebuie inceputa pomenirea in locul cel mai apropiat unde se fac slujbe zilnic.

Sa neingrijim de ceicareauplecat in lumea cealalta inaintea noastra, ca sa facem pentru ei toate cele ce ne stau in putinta, amintindu-ne ca "fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui".

 
#192 INVIEREA TRUPULUI 11.02.2010 13:55

Intr-o zi, intreaga aceasta lume stricacioasa va ajunge la un sfarsit, si vor rasari zorile vesnicei Imparatii a lui Dumnezeu, unde sufletele celor rascumparati, unite cu trupurile lor inviate, vor trai in vesnicie cu Hristos Cel nemuritor si nestricacios. Atunci, bucuria si slava, pe care sufletele o cunosc acum in cer numai in parte, va fi inlocuita cu bucuria intreaga a noii zidiri pentru care a fost facut omul. Dar cei care nu au primit mantuirea pentru care Hristos a venit pe pamant, ca sa o dea lumii, vor fi vesnic chinuiti in iad -dimpreuna cu trupurile lor inviate. Sfantul Ioan Damaschin, in ultimul capitol al cartii sale, Aratarea cea adevarata a credintei ortodoxe, istoriseste bine cea din urma stare a sufletului dupa moarte:

"Si noi credem in invierea mortilor, pentru ca va fi una cu adevarat, va exista o inviere a mortilor. Acum, cand vorbim de inviere, intelegem o inviere a trupurilor. Caci invierea este o ridicare din nou a celui care a cazut. Dar, daca sufletele sunt nemuritoare, cum se vor ridica ele din nou? Daca moartea se defineste ca o despartire a sufletului de trup, invierea este unirea din nou a sufletului cu trupul, si ridicarea din nou a fiintei care pierise si cazuse. De aceea, chiar trupul care este stricacios si pieritor, se va inalta nestricacios. Caci Cel Care la inceput a facut trupul din tarana pamantului, nu este neputincios sa-l ridice din nou, dupa ce acesta a pierit si s-a intors iarasi in pamantul din care a fost luat prin hotararea Ziditorului sau ...

Acum, daca sufletul ar fi ales singur sa intre in razboiul pentru fapta cea buna, si cununa ar primi-o de unul singur. Dar daca el singur s-a lasat in voia dezmierdarilor, el singur va fi osandit intru dreptate. Cu toate astea, fiindca sufletul nu a urmat fara trup nici fapta cea buna, nici patima, va fi drept pentru suflet si trup ca sa primeasca rasplata impreuna...

Asadar, cu sufletele noastre unite din nou cu trupurile noastre, care se vor face nemuritoare si vor alunga stricaciunea, ne vom ridica din nou si vom sta inaintea scaunului lui Hristos, la judecata cea infricosatoare. Iar diavolul, impreuna cu dracii sai, si cu omul sau, adica Antihrist, si necredinciosii, vor fi aruncati in focul cel vesnic, care nu va fi un foc material, asa cum suntem obisnuiti, ci un foc asa cum numai Dumnezeu poate sa stie. Si cei care au facut bine, vor straluci ca soarele impreuna cu ingerii, intr-o viata vesnica impreuna cu Domnul nostru Iisus Hristos, vazandu-L si fiind vazuti de El pururea, bucurandu-se de o fericire nesfarsita care vine de la El, si laudandu-L, dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant in vecii vecilor nesfarsiti. Amin."

 
#193 starea sufletelor dup a moarte 11.02.2010 13:56

Invatatura ortodoxa a Sf. Marcu al Efesului despre starea sufletelor dup a moarte

DE CELE mai multe ori, invatatura ortodoxa despre starea Dsufletelor dupa moarte nu este inteleasa pe deplin, chiar de catre crestinii ortodocsi; iar destul de recenta doctrina catolica a "purgatoriului" a pricinuit o neintelegere si mai mare in mintea oamenilor. Cu toate astea, invatatura ortodoxa nu este deloc nedeslusita si indoielnica. Poate ca prezentarea ei ortodoxa cea mai scurta trebuie gasita in scrierile Sfantului Marcu al Efesului la Sinodul de la Florenta din 1439, organizat mai ales pentru a lamuri doctrina catolica despre "purgatoriu". Aceste scrieri sunt de foarte mare pret pentru noi, fiindca vin de la cei din urma Parinti bizantini, inainte de epoca moderna, care este plina de confuzii teologice, ambele ne indreapta catre izvoarele invataturii ortodoxe si ne invata cum sa socotim si sa intelegem aceste izvoare. Aceste izvoare sunt: Scripturile, scrierile Patristice, slujbele bisericesti, Vietile sfintilor, si unele descoperiri si vedenii despre viata dupa moarte, ca acelea care se afla in cartea IV a Dialogurilor Sfantului Grigorie cel Mare. Teologii academici de astazi sunt inclinati sa nu aiba incredere in ultimele doua sau trei feluri de izvoare, de aceea nu se simt in largul lor, cand vorbesc despre acest subiect si uneori prefera sa pastreze o "retinere agnostica" cu privire la acesta (Timothy Ware, Biserica Ortodoxa, pag. 259). Pe de alta parte, scrierile Sfantului Marcu ne arata ca teologii ortodocsi adevarati cunosc "foarte bine" aceste izvoare. Cei care nu le cunosc "indeajuns", dau la iveala o stricaciune nebanuita care vine din necredinta moderna.

Din cele patru raspunsuri despre purgatoriu, pe care le-a dat Sf. Marcu la Sinodul de la Florenta, Omilia intai cuprinde relatarea cea mai scurta a invataturii ortodoxe impotriva greselilor catolicismului si pe aceasta baza s-a alcatuit traducerea pe care o prezentam aici. Celelalte raspunsuri cuprind mai ales material marturisitor pentru problemele prezentate aici, cat si raspunsuri la cele mai caracteristice dovezi catolice.

Sfantul Marcu raspunde "canoanelor catolice" scrise de catre cardinalul Iulian Cesarini (traducere in lb. rusa in Pogodin, pag. 50-57), care cuprind doctrina catolica despre starea sufletelor dupa moarte, definita la Sinodul "unionist" de la Lyon, care a avut loc mai inainte (1270). Aceasta doctrina uimeste pe cititorul ortodox (asa cum l-a uimit si pe Sf. Marcu) prin intreaga ei insusire care este prea "neabatuta" si "in litera legii". De data aceasta, catolicii socotesc raiul si iadul ca pe ceva "terminat" si "desavarsit", iar pe cei care salasluiesc intr-insele ii socotesc ca aflandu-se deja in plinatatea starii pe care o vor avea dupa Judecata de Apoi. Asadar, nu mai este nevoie sa te rogi pentru cei din rai (a caror soarta este deja desavarsita) ori pentru cei din iad (pentru ca aceia nu mai pot fi niciodata sloboziti sau curatati de pacat). Ci, fiindca multi dintre credinciosi mor intr-o stare de "mijloc" -nici destul de desavarsita pentru rai, dar nici destul de rea pentru iad -socotinta dovezilor catolice avea nevoie de un al treilea loc de curatire ("purgatoriul"wink, unde chiar cei carora li se iertasera deja pacatele, trebuiau sa fie osanditi sau sa-si "ispaseasca" pacatele inainte de a fi destul de curati pentru a intra in rai. Pe aceste argumente legale, ale unei "dreptati" pur omenesti (care de fapt tagaduieste bunatatea mai presus de fire a lui Dumnezeu si iubirea Lui de oameni), catolicii sprijina talcuirile stricte ale unor texte Patristice si ale feluritelor vedenii. Aproape toate aceste talcuiri sunt destul de intamplatoare si nascocite, fiindca nici macar vechii Parinti catolici nu vorbeau despre un asemenea loc ca fiind "purgatoriul", ci numai despre "curatarea" de pacate dupa moarte, despre care unii vorbeau ca despre "foc" (probabil in chip alegoric).

Pe de alta parte, dupa invatatura ortodoxa, pe care o propovaduieste Sfantul Marcu, crestinii care au murit cu pacate mici nemarturisite sau cei care nu au adus roadele pocaintei pentru pacatele pe care le-au marturisit, sunt curatati de aceste pacate fie prin judecata *, cu frica ei, fie dupa moarte, cand sunt siliti sa ramana in iad (dar nu pururea), prin rugaciunile si Liturghiile Bisericii si prin faptele bune savarsite pentru ei de catre credinciosi. Chiar si pacatosilor sortiti chinurilor vesnice li se poate da o oarecare alinare in chinurile lor din iad, prin aceste mijloace. Dar cu toate astea, acum nu exista nici un foc curatitor pentru pacatosi, nici in iad (caci focul vesnic va incepe sa-i chinuiasca numai dupa Judecata de Apoi), nici cu mult mai putin in vreun al treilea loc, cum ar fi "purgatoriul". Toate vedeniile focului care sunt vazute de oameni, sunt chipuri sau proorociri ale celor ce vor fi in vremea viitoare. Intreaga iertare a pacatelor dupa moarte vine numai din bunatatea lui Dumnezeu, care se intinde si la cei din iad, impreuna cu rugaciunile oamenilor, iar Dumnezeu nu mai asteapta de la acestia nici o "rasplata" sau "ispasire" pentru pacatele care le-au fost iertate.

Trebuie sa spunem ca in scrierile sale, Sfantul Marcu vorbeste mai ales despre starea sufletelor dupa moarte, si pomenesc foarte putin despre insiruirea intamplarilor care se petrec cu sufletul indata dupa moarte. Despre cea de a doua problema, exista o bogata literatura ortodoxa, dar despre aceasta nu s-a vorbit la Florenta.

 
#194 OMILIA INTAI IMPOTRIVA DOCTRINEI CATOLICE A PURGATORIUL 11.02.2010 13:57

OMILIA INTAI IMPOTRIVA DOCTRINEI CATOLICE A PURGATORIULUI

AVAND in vedere ca, pastrand dreapta noastra credintaAortodoxa si dogmele Bisericii transmise de Parinti, trebuie sa raspundem cu dragoste la cele ce ati spus, ca regula generala a noastra, vom cita mai intai fiecare dovada si * pe care ne-ati adus-o in scris, pentru ca fiecare raspuns si lamurire sa urmeze pe scurt si limpede.

1. Si astfel, la inceputul relatarii voastre, vorbiti asa: "Daca cei care cu adevarat se pocaiesc, s-au despartit de aceasta viata in dragoste (fata de Dumnezeu), inainte de a-si putea ispasi pacatele cu ajutorul faptelor bune pentru calcarea legii sau pentru ocarile pe care le-au adus in viata, sufletele lor sunt curatate dupa moarte cu ajutorul suferintelor din purgatoriu. Dar pentru usurarea (sau slobozirea) lor din aceste suferinte, ei sunt ajutati de credinciosii care sunt in viata, prin rugaciuni, Liturghii, milostenii si alte lucruri de evlavie."

La acestea raspundem urmatoarele: Despre faptul ca cei raposati in credinta sunt negresit ajutati de Liturghiile si rugaciunile si milosteniile facute pentru ei, si ca acest obicei este obisnuit din vremuri stravechi, exista marturia multor si diferitelor relatari ale dascalilor Bisericii, atat romani, cat si greci, spuse si scrise in vremuri si in locuri duferite. Dar nu aflam nici in Scripturi, nici in rugaciunile si stihirile pentru cei *, nici in cuvintele dascalilor, faptul ca sufletele sunt slobozite pentru o oarecare suferinta din purgatoriu si pentru un foc trecator care are asemenea putere (de ispasire) si caracterul unui ajutor. Dar am socotit ca pana si sufletele care se afla in iad si au fost deja date chinurilor celor vesnice, fie in adevar si traire adevarata, fie in asteptare lipsita de nadejde, pot fi ajutate si li se poate da un oarecare sprijin mic, desi nu in sensul dezlegarii lor intregi de chinuire, nici ca li se da nadejdea pentru o * la urma. Si acestea sunt aratate in cuvintele marelui pustnic egiptean Macarie care a fost invatat despre aceasta de o teasta pe care a gasit-o in pustiu prin lucrarea puterii dumnezeiesti. Si Sf. Vasile cel Mare, in rugaciunea citita la Pogorarea Duhului Sfant, scrie urmatoarele: "Stapane Atottiitorule, Dumnezeule al Parintilor... Care si la acest praznic, cu totul desavarsit si mantuitor, ai binevoit a primi rugaciuni de mijlocire pentru cei tinuti in iad, dandu-ne noua mari nadejdi ca vei trimite usurare si mangaiere celor cuprinsi de intristari apasatoare, auzi-ne pe noi, smeritii robii Tai, care ne rugam Tie, si odihneste sufletele robilor Tai, celor mai inainte adormiti, in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea" (Rugaciunea a treia de la Vecernia din Duminica Pogorarii Duhului Sfant, care se citeste in genunchi).82

Dar daca sufletele au plecat din aceasta viata in credinta si in dragoste, cu toate ca au adus cu ei si oarecare greseli, fie unele mici, pentru care nu s-au pocait deloc, fie pacate grele pentru care - chiar daca s-au pocait - nu au izbutit sa arate roadele lor de pocainta: noi credem ca asemenea suflete trebuie sa fie curatate de acest fel de pacate dar nu cu ajutorul vreunui foc curatitor sau vreo osanda in vreun loc (dupa cum am spus, pentru aceasta nu ni s-a spus noua nimic). Dar unii trebuie sa se curete chiar la iesirea din trup, numai din pricina fricii, dupa cum arata in chip neabatut Sf. Grigorie Dialogul;83 in vreme ce altii trebuie sa fie curatati dupa iesirea din trup, fie pe cand se mai afla in acelasi loc pamantesc, inainte de a veni sa se inchine lui Dumnezeu si sunt cinstiti cu soarta celor binecuvantati, fie -daca pacatele lor au fost mai grele si i-au orbit pe ei vreme indelungata -sunt tinuti in iad, dar nu pentru a ramane pururea in foc si chinuire, ci ca si cum s-ar afla in temnita si stramtorare sub paza.

Sustinem ca toti acestia sunt ajutati de rugaciunile si Liturghiile facute pentru ei, cu conlucrarea bunatatii lui Dumnezeu si a iubirii Sale de oameni. Aceasta impreuna lucrare a lui Dumnezeu nu mai socoteste unele pacate, ci le iarta de indata pe acelea savarsite din slabiciune omeneasca, asa cum spune Dionisie cel Mare (Areopagitul) in "Cugetari despre taina savarsita pentru cei adormiti intru dreapta credinta" (in Ierarhia bisericeasca, VII, 7); pe cand alte pacate, dupa o vreme oarecare, prin drepte judecati, fie ca de asemenea se lasa si se iarta -si asta in intregime - fie se usureaza vinovatia pentru aceste pacate pana la Judecata de Apoi. Si de aceea socotim ca nu este nevoie de vreo alta osandire ori vreun foc de curatire. Caci unii se curata prin frica, in vreme ce altii sunt macinati de * de constiinta cu chinuri mai mari decat orice foc, iar altii se mai curata numai prin chinul dinaintea slavei dumnezeiesti si frica pentru cele ce vor aduce viitorul. Si faptul ca acest adevar este cu mult mai chinuitor si mai osanditor decat orice altceva, este confirmat de experienta insasi, si Sf. Ioan * de Aur ne * in aproape toate omiliile sale morale, care spun acelasi lucru, ca si pustnicul Dorotei in omilia sa "Despre constiinta ..."

2. Asadar, Il rugam staruitor pe Dumnezeu si nadajduim sa-i mantuiasca (de chinul cel vesnic) pe cei plecati, iar nu de vreun alt chin sau foc in afara de acele chinuri si de acel foc care au fost randuite pentru vesnicie. Si, mai mult decat atat, faptul ca sufletele celor plecati sunt slobozite prin rugaciune de la ramanerea in iad, ca dintr-o temnita, este marturisit, printre multi altii, de Teofan Marturisitorul, numit Insemnatul (fiindca el a pecetluit cu sange cuvintele marturiei sale pentru icoana lui Hristos, scrise pe fruntea lui). Intr-unul dintre canoanele pentru cei raposati, el se roaga pentru ei astfel: "De lacramile si de suspinurile cele din iad slobozeste pre robii tai *", (Canonul de sambata pentru cei raposati, glas 8, cantarea 6, la Slava).

Auziti? A zis "lacrami" si "suspinuri", si nici un fel de osanda sau foc curatitor. Si daca trebuie sa se afle in aceste laude si rugaciuni vreo pomenire a focului, nu este vorba de unul vremelnic, unul care are puterea de a curata, ci este vorba chiar de focul vesnic si osanda fara de sfarsit. Sfintii, fiind insufletiti de dragostea de oameni si de mila fata de aproapele lor, dorind si cutezand cele ce sunt aproape cu neputinta, se roaga pentru mantuirea celor adormiti intru dreapta credinta. Pentru aceasta, Sf. Teodor Studitul, duhovnic si marturisitor al adevarului, spune la inceputul canonului sau pentru cei adormiti: "Toti sa ne rugam lui Hristos, facand astazi pomenire mortilor celor din veac, ca sa izbaveasca de focul cel vesnic pe cei ce au adormit in credinta si nadejdea vietii celei vesnice" (Triod, Sambata lasatului sec de carne, canon, cantarea 1, stihira 1). Si apoi, intr-un alt tropar, in cantarea a 5-a a canonului, stihira 4, spune: "De focul cel pururea arzator si de intunericul cel neluminat, si de scrasnirea dintilor, si de viermele cel ce chinuieste neincetat si de toata pedeapsa, izbaveste Mantuitorul nostru, pe toti cei ce in credinta au adormit."

Unde este aici "focul purgatoriului"? Si daca ar exista cu adevarat, unde ar fi mai potrivit pentru Sfant sa vorbeasca de el, daca nu aici? Daca sfintii sunt auziti de Dumnezeu, atunci cand ei se roaga pentru aceasta, nu este treaba noastra sa o cercetam. Dar ei stiau, asa cum stia Duhul care salasluia in ei, si care ii purta pe ei, iar ei graiau si scriau intru aceasta cunoastere; si la fel stia aceasta si Stapanul Hristos, Care a poruncit sa ne rugam pentru dusmanii nostri, si Care S-a rugat pentru cei care L-au rastignit pe Cruce si l-a insufletit pe intaiul Mucenic Stefan cand era ucis cu pietre, sa faca asemenea. Si desi cineva ar putea spune ca atunci cand ne rugam pentru oameni ca acestia, nu suntem auziti de Dumnezeu, noi inca vom face cele ce stau in putinta noastra. Si vedeti, unii dintre sfintii care s-au rugat nu numai pentru cei credinciosi, ci chiar si pentru cei lipsiti de evlavie, au fost auziti, si prin rugaciunea lor i-au mantuit de chinul cel vesnic, asa cum Intaia Mucenita Tecla a mantuit-o pe Falconila, si Sfantul Grigorie Dialogul l-a mantuit pe imparatul Traian, dupa cum se istoriseste.

(Capitolul 3 arata ca Biserica se roaga si pentru cei care petrec deja intru bucuria binecuvantarii lui Dumnezeu -care, de buna seama, nu au nevoie sa treaca prin "focul purgatoriului".)

4. Dupa aceasta, mai departe, vreti sa aduceti marturii despre dogma pomenita mai sus despre focul purgatoriului, citand mai intai ce se spune in cartea Macabei: Sfant si cucernic gand a fost... a se ruga pentru cei *... ca sase slobozeasca de pacat (II Macabei 12, 44-46). Apoi luand din Evanghelia dupa Matei locul in care Mantuitorul spune ca celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel viitor (Matei 12, 32), zici ca din aceasta se poate vedea ca exista iertare a pacatelor in viata viitoare.

Dar din aceasta nu reiese in nici un chip ideea focului purgatoriului, care ar fi mai limpede ca lumina soarelui. Caci ce legatura este intre iertarea pacatelor pe de o parte, si curatarea prin foc si osanda pe de alta parte? Caci daca iertarea pacatelor se face pentru rugaciuni sau numai prin iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, nu mai este nevoie de nici un fel de osanda si curatare (prin foc). Dar daca osanda si curatarea sunt randuite (de Dumnezeu) ... atunci, s-ar parea ca rugaciunile (pentru *) sunt facute in desert si in desert aducem laude iubirii de oameni a lui Dumnezeu. Asadar, aceste citate nu sunt o * a existentei focului din purgatoriu, ci mai degraba o respingere a acestuia: fiindca iertarea pacatelor acelora care au calcat poruncile se arata in ei, ca urmare a unei anumite puteri imparatesti si a iubirii de oameni, iar nu ca o scapare de osanda ori curatare.

5. In al treilea rand, (sa luam) pasajul din Epistola intai a Apostolului Pavel catre Corinteni, in care, vorbind despre zidirea temeliei, care este Hristos, din aur, argint sau pietre scumpe, lemne, fan, trestie , adauga: Lucrul fiecaruia se va face cunoscut; il va vadi ziua (Domnului). Pentru ca in focse descopera, si focul insusi va lamuri ce fel este lucrul fiecaruia. Dacalucrul cuiva, pe care l-a zidit, va ramane, va lua plata. Dacalucrul cuiva se va arde, el va fi pagubit; el insase va mantui, dar asa ca prin foc (I Cor. 3, 11-15). S-ar parea ca acest citat, mai mult decat oricare altul, aduce ideea focului purgatoriului; dar cu adevarat, mai mult decat oricare altul i se impotriveste.

Mai inainte de toate, Sf. Apostol Pavel nu l-a numit foc din purgatoriu, ci unul doveditor. Apoi el a spus ca prin foc trebuie sa treaca si lucrurile cele bune si cinstite si astfel este limpede ca acestea nu au trebuinta de nici o curatare. Apoi mai spune ca cei care aduc fapte rele, dupa ce aceste fapte se vor arde, aceia vor fi pagubiti, pe cand cei care sunt curatati, nu numai ca nu au nici o paguba, ci dobandesc chiar mai mult. Apoi spune ca aceasta trebuie sa se intample "intr-o zi" anume, in ziua Judecatii si a vremii viitoare, pe cand existenta aparenta a unui foc al purgatoriului dupa venirea infricosatoarei Judecati si a osandei de pe urma -nu este aceasta o prostie intreaga? Pentru ca Scriptura nu ne spune nimic de felul acesta, ci ca El Insusi ne va judeca, zice: Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica (Matei 25, 46); si iarasi: Si vor iesi din morminte cei ce au facut cele bune, spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele, spre invierea osandirii (Ioan 5, 29). De aceea, nu ramane nici un fel de loc mijlocitor; dar dupa ce El a impartit in doua pe toti cei care vor veni la judecata, punand pe unii la dreapta iar pe altii la stanga, si numindu-i pe cei dintai "oi" iar pe cei din urma "capre" -El nu a pomenit nimic de faptul ca ar exista unii care ar urma sa fie curatati prin acel foc. S-ar parea ca focul despre care vorbeste Sfantul Apostol Pavel este acelasi despre care vorbeste Proorocul David: Foc inaintea Lui va arde, si imprejurul Lui, viformare (Psalm 49, 4); si iarasi: Foc inaintea Lui va merge si va arde imprejur pe vrajmasii Lui

(Psalm 96, 3). Proorocul Daniil vorbeste de asemenea despre acest foc: Un rau de foc se varsa si iesea din el (Daniil 7, 10).

Intrucat sfintii nu aduc cu ei nici un lucru sau fapta rea, acest foc ii arata cu si mai mare stralucire, asa cum aurul este incercat in foc, sau asa cum este azbestul, care, asa cum se spune, cand este pus in foc se innegreste ca si carbunele, dar cand este scos afara se face si mai curat, ca si cum ar fi spalat cu apa, asa cum au fost si trupurile celor trei tineri din cuptorul Babilonului. Cu toate acestea, pacatosii care aduc cu ei raul sunt folositi ca material potrivit pentru acest foc, care ii inghite de indata, iar "lucrarea" lor, adica starea sau fapta lor cea rea se arde si piere cu totul si sunt lipsiti de cele ce au adus cu ei, adica sunt lipsiti de raul lor care se arde, in vreme ce ei sunt "mantuiti" -adica, vor fi ocrotiti si cinstiti vesnic, ca sa nu mai piara dimpreuna cu faptele lor.

6. Dumnezeiescul Parinte Ioan * de Aur (pe care noi il numim "* lui Pavel", asa cum Pavel este "* lui Hristos"wink, socoteste si el ca trebuie sa talcuiasca acest pasaj in comentariul sau asupra Epistolei (Omilia 9 la I Corinteni). Si Pavel vorbeste prin Ioan * de Aur, dupa cum s-a aratat prin vedenia lui Proclu, ucenicul si urmatorul lui.87 Sf. Ioan * de Aur a scris un tratat aparte despre acest pasaj, astfel incat origenistii nu au citat aceste cuvinte ale Apostolului pentru intarirea felului lor de a cugeta (care, s-ar parea, este mai potrivit pentru ei decat pentru voi), si care socoteau ca nu ar aduce rau Bisericii prin introducerea unui sfarsit al chinurilor iadului si o restaurare finala (apocatastaza). Caci afirmatia ca pacatosul este mantuit ca prin foc semnifica faptul ca el va ramane sa se chinuiasca in foc si nu va pieri dimpreuna cu faptele sale cele rele si cu starea cea rea a sufletului.

Sf. Vasile cel Mare vorbeste de asemenea despre aceasta in "Asceticele"88, in talcuirea pasajului Scripturii, glasul Domnului cel ce varsa para focului (Psalm 28, 7): "Focul gatit pentru chinuirile diavolului dimpreuna cu ingerii sai este randuit de glasul Domnului, astfel ca dupa aceasta s-ar putea afla in el doua puteri: o putere care arde si alta care lumineaza. Puterea de a chinui si a osandi a acelui foc este randuita celor vrednici de chinuire. Pe cand luminarea si puterea iluminarii este menita stralucirii acelora care se bucura. De aceea glasul Domnului desparte flacara focului pentru aceasta este: ca partea cea intunecata ar putea fi foc al chinuirii iar partea care nu arde sa fie o lumina a bucuriei" (Sf. Vasile, Omilie la Psalm 28).

Asadar, dupa cum se poate vedea, aceasta impartire si despartire a acelui foc va fi atunci cand vor trece cu totii prin el: lucrarile luminoase si stralucitoare se vor arata si mai stralucitoare, iar cei care le aduc vor fi mostenitorii luminii si vor primi rasplata cea vesnica. Cei care fac fapte vrednice de osanda vor fi trimisi la iad, vor ramane vesnic in foc si vor mosteni o "*" care este mai rea decat pierzarea, caci, strict vorbind, cuvantul "mantuit" inseamna ca puterea pierzatoare a focului nu va lucra asupra acelora si ei nu vor fi arsi cu totul. Urmandu-i pe acesti parinti, multi alti invatatori ai nostri au inteles si ei acest pasaj in acelasi sens. Si daca cineva a talcuit in alt chip si a inteles "mantuirea" ca "scaparea de osanda" si "trecerea prin foc" ca "purgatoriu", unul ca acesta a priceput acest fragment in intregime gresit. Si nu este de mirare, ca este si el om, si se pot vedea chiar multi dintre invatatori, care talcuiesc parti din Scriptura in felurite feluri, si nu toate au dobandit in aceeasi masura intelesul cel adevarat. Nu este cu putinta ca unul si acelasi text sa fie talcuit in chipuri felurite, si sa fie potrivit in aceeasi masura tuturor talcuirilor. Dar noi, alegand cele mai importante si cele care sunt cele mai potrivite cu dogmele Bisericii, ar trebui sa lasam la o parte celelalte talcuiri. De aceea, nu ne vom abate de la talcuirea despre care am vorbit mai sus, a cuvintelor Sfantului Apostol, chiar daca Augustin sau Sf. Grigorie Dialogul sau altul dintre invatatorii vostri ar aduce alta talcuire; fiindca o asemenea talcuire raspunde mai putin ideii unui foc al purgatoriului vremelnic, decat teoriei lui Origen, care vorbind despre o iertare finala a sufletelor prin acel foc si o scoatere din chinuire, a fost oprit si anatemizat la al V-lea Sinod ecumenic si teoria lui a fost inlaturata in intregime ca o neascultare generala fata de Biserica.

(In capitolele de la 7 la 12, Sf. Marcu raspunde impotrivirilor ridicate de citatele din lucrarile Fericitului Augustin, Sf. Ambrozie, Sf. Grigorie Dialogul, Sf. Vasile cel Mare si altor Parinti, aratand ca ele au fost talcuite gresit sau poate citate gresit si ca acesti Parinti propovaduiesc de fapt invatatura ortodoxa, iar daca nu, atunci invatatura lor nu trebuie primita. Mai mult, el arata ca Sf. Grigorie de Nissa nu ne invata nimic despre "purgatoriu", ci sustine greseala cu mult mai mare a lui Origen, ca va fi un sfarsit al flacarilor vesnice ale iadului -desi se poate ca aceste pareri sa fi fost asezate in scrierile lui mai tarziu de catre origenisti.)

13. Si in cele din urma spuneti: "Adevarul mai sus pomenit este limpede din Sfanta Dreptate care nu lasa nepedepsit nimic din ce s-a facut gresit, si de aici urmeaza neaparat ca, pentru cei care nu au primit osanda aici, si nu pot plati pentru cele ale lor nici in rai nici in iad, ramane de inteles ca exista un al treilea loc, deosebit, in care se face aceasta curatare, prin care se curata fiecare si indata este dus sus, catre bucuria cea cereasca."

La aceasta raspundem urmatoarele: si tinem seama cat este de simplu si in acelasi timp drept: se cunoaste in general ca iertarea pacatelor este totodata izbavire de osanda; pentru ca cel care primeste iertarea de pacate este in acelasi timp mantuit de osanda pricinuita de acelea. Iertarea este data sub trei chipuri si la vremuri felurite: (1) in timpul botezului; (2) dupa botez, prin schimbare si suferinta si oprirea de la pacate prin faptele cele bune din viata de acum; (3) dupa moarte, prin rugaciuni si fapte bune si prin toate cele pe care le face Biserica pentru *.

Astfel, cea dintai iertare a pacatelor nu este deloc legata de osteneala. Ea este la fel pentru toti, la fel de dreapta, ca revarsarea luminii si stralucirea soarelui, si schimbarea anotimpurilor anului, pentru ca acesta este numai harul (lui Dumnezeu) si de la noi nu se cere in schimb nimic altceva decat credinta. Dar cea de a doua iertare a pacatelor este plina de suferinta pentru cel care isi plange pacatele: Spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda (Psalm 6, 6), pentru cel care numai aducerea aminte de pacat ii pricinuieste suferinta, pentru cel care umbla plangand si fata lui graieste pocainta, pentru cel care urmeaza cainta ninivitenilor si umilinta lui Manase, si a celui care a facut milostenii. Cea de a treia iertare a pacatelor vine de asemenea prin suferinta, fiindca este legata de pocainta si de constiinta ca se caieste si sufera ca nu face destule fapte bune. Cu toate astea, nu se amesteca deloc cu osanda, daca este o iertare a pacatelor: caci iertarea si osanda nu pot sta laolalta cu nici un chip. Mai mult, in cea dintai si cea de a treia iertare a pacatelor, harul lui Dumnezeu are partea cea mai mare, impreuna cu lucrarea rugaciunii, iar noi aducem partea cea mai mica. Pe de alta parte, cea de a doua iertare, dupa botez, are o parte mica de la har, pe cand partea cea mai mare vine din osteneala noastra. Cea dintai iertare a pacatelor se deosebeste de cea de a treia iertare, prin aceea ca cea dintai este o iertare a tuturor pacatelor in aceeasi masura, in vreme ce cea de a treia este numai o iertare a acelor pacate care nu sunt de moarte si pentru care omul s-a pocait in viata.

Asa socoteste Biserica lui Dumnezeu, si cand se roaga staruitor pentru iertarea pacatelor celor adormiti si crede ca li se da iertarea, Biserica nu spune ca o lege, cate un fel de pedeapsa pentru pacate, stiind bine ca bunatatea lui Dumnezeu biruieste ideea de dreptate.

 
#195 A DOUA OMILIE IMPOTRIVA PURGATORIULUI 11.02.2010 13:57

DIN CEA DE A DOUA OMILIE IMPOTRIVA PURGATORIULUI

3. Spunem ca nici cei drepti nu au primit inca intreaga soarta si starea de fericire pentru care s-au pregatit aici prin fapte de osteneala, nici pacatosii, dupa moarte, nu au fost dusi la osanda vesnica in care vor fi chinuiti pe vecie. Mai degraba, atat unii cat si ceilalti trebuie sa astepte Judecata de Apoi si invierea tuturor. Cu toate astea, acum, atat unii cat si ceilalti se afla in locuri potrivite lor: cei dintai sunt la odihna si neatarnare in rai, dimpreuna cu ingerii si inaintea lui Dumnezeu, ca si cum s-ar afla deja in raiul din care a cazut Adam (in care talharul cel pocait a intrat inaintea altora) si adesea ne viziteaza in bisericile in care sunt slaviti, si ii aud pe cei care ii pomenesc si se roaga pentru aceia inaintea lui Dumnezeu, avand de la El acest mare dar, si prin moastele lor fac minuni si se bucura la vederea lui Dumnezeu, iar iluminarea trimisa de El este mai desavarsita si mai curata decat inainte, pe cand erau in viata pe pamant; in timp ce aceia din urma, la randul lor, fiind siliti sa ramana in iad, raman in groapa cea mai de jos, intru cele intunecate si in umbra * (Psalm 87, 6), dupa cum spune David, si apoi Iov: catre tara unde lumina este ca intunericul (Iov 10, 21-22). Si cei dintai raman intru bucurie si veselie, asteptand deja apropierea Imparatiei cu toate bunatatile ei cele de negrait fagaduite lor. Iar ceilalti, dimpotriva, raman in temnita si suferinta fara de mangaiere, ca oamenii osanditi care isi asteapta hotararea Judecatii si isi inchipuie chinuirile acelea. Nici cei dintai nu au primit inca mostenirea Imparatiei dimpreuna cu toate bunatatile cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit si la inima omului nu s-au suit (I Corinteni 2, 9); nici cei din urma nu au primit inca chinurile cele vesnice, nici nu au fost dati arderii in focul cel nestins. Noi am primit aceasta invatatura de la Parintii nostri de odinioara, si putem sa o zicem cu usurinta, chiar din Sfintele Scripturi.

10. Unor sfinti li s-a aratat in vedenii si descoperiri despre chinurile viitoare ale pacatosilor lipsiti de cucernicie. Cele ce se vad in acele privelisti sunt lucruri viitoare, ca si cum ar fi niste zugraviri, iar nu ceva ce se petrece acum cu adevarat. Astfel, de pilda Daniil, vorbind despre Judecata viitoare, spune: Am privit panacand au fost asezate scaune, si S-a asezat Cel vechi de zile... si cartile au fost deschise (Daniil 7, 9-10), si de fapt este limpede ca aceasta nu s-a petrecut cu adevarat, ci s-a descoperit in duh mai dinainte proorocului.

19. Cand cercetam * pe care le-ati citat din cartea Macabei si Evanghelie, vorbind pur si simplu cu dragoste pentru adevar, vedem ca ele nu au nici un fel de * despre vreo osanda ori curatare, ci vorbesc numai de iertarea pacatelor. Ati facut o impartire importanta, spunand ca fiecare pacat trebuie inteles sub doua aspecte: (1) calcarea poruncii fata de Dumnezeu, si (2) osanda care urmeaza din aceasta. Despre aceste doua aspecte (despre care ne invatati), calcarea poruncii lui Dumnezeu poate fi iertata cu adevarat dupa pocainta si oprirea de la facerea de rau, dar trebuie sa existe raspunderea fata de pedeapsa pentru fiecare situatie in parte; asa incat, pe baza acestei idei, este foarte important ca cei iertati de pacate sa primeasca osanda pentru ele, in aceeasi masura.

Dar ne ingaduim sa spunem ca asemenea afirmatie contrazice adevarurile cunoscute cu limpezime si in mod obisnuit: daca vedem ca un imparat dupa ce a dat o amnistie si iertare, nu-l mai da pe vinovat la osandire si mai mare, atunci cu atat mai mult Dumnezeu, printre ale Carui insusiri, iubirea de oameni este una cu totul aparte, chiar daca El il pedepseste pe om pentru pacatul pe care l-a savarsit, dupa ce il iarta, El de indata il si slobozeste de osanda. Si lucrul acesta este firesc. Caci daca calcarea poruncii lui Dumnezeu duce la osanda, atunci cand vinovatia este iertata si a avut loc impacarea, urmarea pacatului - osanda - inceteaza in chip necesar.

 
#196 Ilie M 11.02.2010 13:58

Postat de VAMA A UNSPREZECEA – A MÂNDRIEI POPILOR DE PRETUTINDENI SI A SODOMIEI CLERICALE SIDATOARE DE D-ZEU !

 
#197 Consideratii recente 11.02.2010 13:58

UNELE RASPUNSURI ORTODOXE RECENTE LA CONSIDERATIILE DE FATA DESPRE VIATA DUPA MOARTE

1. Taina * si dincolo de ea de Parintele Ambrozie Fountrier protopop al parohiilor ortodoxe franceze ale bisericilor rusesti din afara Rusiei

Radioul, televiziunea, periodicele si o carte au vorbit in Rultima vreme (in Franta) despre moarte si dincolo de ea. Chiar si un periodic grecesc care apare in Franta, si probabil ca este ortodox, a luat parte la aceasta lucrare, publicand un articol intitulat: "Spuneti-mi de ce ... nimeni nu s-a intors vreodata!" Si autorul concluzioneaza: "Nici o cunoastere omeneasca nu poate da un raspuns sigur la aceasta taina de dincolo: numai credinta risipeste putin umbrele ..." In trecere, se apleaca inaintea Domnului, pe Care Il numeste "carmuitorul cel priceput ...", carmuitorul ce aminteste in chip uimitor de Charon, calauza a iadului din mitologia greaca, care a dus sufletele mortilor peste raul Styx cu barca sa pentru pretul de un obol.

Daca autorul acestui articol ar fi cunoscut textul slujbei ortodoxe de inmormantare, ori slujbele care se fac pentru pomenirea mortilor sambata; daca ar fi citit Vietile sfintilor sau ale parintilor pustiei - i-ar fi stat in putinta sa "dea un raspuns acestei taine de dincolo" si sa lamureasca cititorii. Dar ecumenistii si modernistii nostri "ortodocsi", din pricina legaturii lor cu aceasta lume, pentru care Mantuitorul Hristos nu a dorit sa se roage, s-au facut ca sarea care si-a pierdut gustul si care nu mai este buna la nimic, decat pentru a fi aruncata, dupa cuvantul de netagaduit al lui Dumnezeu.

Pentru a "risipi putin umbrele" editorului periodicului grecesc, sia lamuri in acelasi timp credinta noastrasia cititorilor nostri, dam trei texte despre taina * si dincolo de ea.

Nota autorului: Primele douatexte sunt din Sfantul Dionisie Areopagitul si din viata unui calugar athonit, care aratacum se pregateste pentru moarte crestinul ortodox si cum iese sufletul din trup. Al treilea text, luat din viata unui iconograf grec, Photios Kontoglou (1965), este tradus mai jos in intregime. (Pentru biografia sa vezi The Orthodox Word, sept. - oct., 1966).

2. Marele razboi dintre credinciosi si necredinciosi

de Photios Kontoglou

In Marea Luni a Pastelui, tarziu dupa miezul noptii, inainte de a merge la culcare, am iesit in gradinita din spatele casei. Cerul era intunecat si acoperit cu stele. Mi se parea ca il vad pentru prima oara, si de acolo de sus se lasa in jos o rostire de psalmi indepartata. Buzele mele murmurau in soapta: "Slava Tie Doamne Dumnezeul nostru, ma inchin inaintea picioarelor Tale." Un om sfant mi-a spus odinioara ca in vremea acestor ceasuri, cerurile sunt deschise. Aerul inalta mireasma florilor si plantelor pe care le sadisem. "Cerul si pamantul sunt slava lui Dumnezeu."

As fi putut foarte bine sa raman acolo singur pana s-ar fi crapat de ziua. Ma simteam ca si cum n-as fi avut trup si nici o legatura cu pamantul. Dar temandu-ma ca lipsind din casa, ai mei s-ar fi tulburat, m-am intors si m-am asezat in pat.

Nu ma cuprinsese bine somnul. Nu-mi dau seama daca eram treaz sau adormisem, cand, pe neasteptate, s-a aratat inaintea mea un om necunoscut. Era palid ca un mort. Parca avea ochii deschisi si se uita la mine cu frica. Avea fata ca o masca, era ca de ceara. Pielea ii era lucioasa, de un galben inchis, si era foarte intinsa pe capul sau mort, cu toate cavitatile lui. Era ca si cum sufla foarte greu. Tinea intr-o mana un fel de obiect, dar nu am putut sa-mi dau seama ce era; cu cealalta mana se tinea de piept ca si cum ar fi avut o suferinta.

Aceasta faptura m-a umplut de frica. M-am uitat la el si el s-a uitat la mine fara sa vorbeasca, ca si cum ar fi asteptat sa-l recunosc, asa schimbat cum era. Si un glas mi-a spus: "Este cutare!" Si l-am recunoscut de indata. Apoi a deschis * si a suspinat. Glasul sau venea din departare; se ridica ca dintr-un put adanc.

Era in mare chinuire si imi parea rau pentru el. Mainile, picioarele, ochii - toate aratau ca suferea. Nu mai puteam sa rabd si am incercat sa-l ajut, dar mi-a facut semn cu mana sa ma opresc. A inceput sa geama intr-un asemenea chip care m-a facut sa inghet. Apoi mi-a zis: "Nu am venit aici din voia mea; am fost trimis. Tremur fara incetare. Am ametit. Roaga-te lui Dumnezeu sa ma miluiasca. Vreau sa mor dar nu pot. Doamne! Toate cele cate mi-ai spus mai inainte sunt adevarate. Iti aduci aminte cum, cu cateva zile inainte de moartea mea, ai venit sa ma vezi si mi-ai vorbit de religie? Mai erau doi prieteni cu mine, necredinciosi ca si mine. Tu vorbeai iar ei isi bateau joc. Cand ai plecat, au spus: Ce pacat! Este inteligent si crede lucruri prostesti pe care le cred femeile batrane!

Cu alte prilejuri, ti-am spus: Draga Photios, pune bani deoparte, ca sa nu mori sarac. Uita-te la bogatiile mele, si tot mai multe imi doresc. Atunci mi-ai spus: Ai semnat vreun contract cu moartea ca sa traiesti cati ani doresti si sa te bucuri de o batranete fericita?

Iar eu am raspuns: "Vei vedea cat de mult o sa traiesc! Acum am 75 de ani. Voi trai peste o suta. Copiii mei nu-si doresc nimic. Fiul meu castiga o * de bani iar pe fiica mea am casatorit-o cu un etiopian bogat. Nevasta mea si cu mine avem mai multi bani decat avem nevoie. Eu nu sunt ca tine, care asculta ce spun preotii: si celelalte. Ce ai de castigat de la un sfarsit crestinesc? Mai bine un buzunar plin si nici o grija ... Sa faci milostenii? De ce a facut saraci Dumnezeul vostru atat de milostiv? De ce trebuie sa-i hranesc eu? Si ca sa ajungi la rai, ti se cere sa-i hranesti pe trandavi! Vrei sa vorbesti despre rai? Stii ca eu sunt fiu de preot si cunosc toate siretlicurile astea. Ca cei care nu au minte deloc ii cred, este foarte bine, dar tu care ai minte, ai apucat pe o cale gresita. Daca vei continua sa traiesti ca pana acum, vei muri inaintea mea si vei raspunde pentru cei pe care i-ai calauzit gresit. Ca medic iti spun sigur ca voi trai o suta zece ani …."

Dupa ce a zis toate astea, a inceput sa se suceasca ca si cum ar fi fost pe jar. Il auzeam cum gemea: "Vai! Vai! Of! Of!" A tacut o clipa dupa care a continuat: "Am spus astea si dupa cateva zile am murit! Am murit si am pierdut batalia! Ce neoranduiala, ce greseala! Fiind pierdut, m-am dus la fundul prapastiei. Cat am mai suferit pana acum, ce chinuire! Toate cele cate mi-ai spus sunt adevarate. Ai castigat razboiul!

Cand ma aflam in lumea in care esti tu acum, eram intelectual, eram medic. Invatasem cum sa vorbesc si cum sa ma fac ascultat, sa-mi bat joc de religie, sa vorbesc despre cele ce se simt cu simturile. Si acum vad ca toate cele cate le numeam povesti, mituri -sunt adevarate. Chinul pe care il traiesc acum -asta este adevarul, asta este viermele cel neadormit, asta este scrasnirea dintilor."

Dupa ce a vorbit asa, s-a facut nevazut. Inca mai auzeam gemetele lui, care treptat s-au pierdut. Incepuse sa ma cuprinda somnul cand am simtit atingandu-ma o mana rece ca de gheata.

Am deschis ochii si l-am vazut din nou inaintea mea. De data asta avea trupul mai scarbos si mai pipernicit. Se facuse ca un copil mic, cu un cap mare de om batran, si dadea din cap.

-Indata se va crapa de ziua si cei care m-au trimis vor veni sa ma caute!

- Cine sunt aceia?

A spus niste cuvinte de neinteles pe care nu le-am putut deslusi. Apoi a adaugat: "In locul in care ma aflu mai sunt multi care, de asemenea, isi bat joc de tine si de credinta ta. Acum pricep ei ca salturile lor spirituale nu au trecut dincolo de cimitir. Mai sunt si cei carora le-ai facut bine, cat si cei care te-au defaimat. Cu cat ii ierti mai mult pe acestia, cu atat te urasc mai mult. Omul este rau. In loc sa se bucure, bunatatea il face mai inversunat, caci il face sa simta ca este biruit. Starea acestora din urma este mai rea decat a mea. Ei nu pot pleca din temnita lor intunecoasa ca sa vina la tine asa cum am facut eu. Ei sunt aspru chinuiti, biciuiti cu biciul dragostei lui Dumnezeu, asa cum a spus un sfant.92 Lumea este cu totul altceva decat ceea ce credem noi! Mintea noastra ne arata altceva. Acum pricepem ca mintea noastra era proasta, convorbirile noastre erau rautacioase, bucuriile noastre erau minciuni si inselari.

Voi, cei care Il purtati pe Dumnezeu in inimile voastre, al Carui Cuvant este Adevarul, singurul Adevar -voi ati castigat marele razboi dintre credinciosi si necredinciosi. Eu am pierdut acest razboi. Tremur, suspin, si nu-mi aflu odihna. Intr-adevar nu exista nici o cainta in iad. Vai de cei care umbla asa cum umblam eu pe vremea cand eram pe pamant. Fiinta noastra era beata si isi batea joc de cei care credeau in Dumnezeu si in viata vesnica; aproape toata lumea ne lauda. Aceia va socoteau pe voi niste nebuni, niste tampiti. Si cu cat voi rabdati cum ne bateam joc de voi, cu atat mania noastra sporea.

Acum vad eu cat de mult v-a indurerat purtarea oamenilor rai. Cum ati putut indura cu atata rabdare sagetile otravitoare, care porneau de pe buzele noastre si care va socoteau fatarnici, batjocoritori de Dumnezeu si inselatori de oameni. Daca acesti oameni rai, care inca se mai afla pe pamant ar vedea unde salasluiesc eu, numai daca s-ar afla in locul meu, ar tremura pentru toate cele cate le fac. As vrea sa vin in fata lor si sa le spun sa-si schimbe calea vietii, dar nu mi se ingaduie sa fac asta, tot asa cum omul cel bogat nu a avut nici o ingaduinta cand i-a cerut lui Avraam sa-l trimita pe saracul Lazar. Lazar nu a fost trimis, asa incat cei care pacatuiesc sunt vrednici de osanda, iar cei care au mers pe cararile Domnului sunt vrednici de *.

"Cine e nedrept sa nedreptateasca inainte. Cine e * sa se spurce inca. Cine e drept sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant sa se sfinteasca inca" (Apocalipsa 22, 11).

Cu aceste cuvinte s-a facut nevazut.

Nota editorului englez: In capitolul II al cartii am vorbit despre invatatura Fericitului Augustin, potrivit careia, in chip obisnuit, numai sfintilor le este dat sa ia legatura cu cei vii, pe cand cei pacatosi sunt legati in iad si nu pot iesi. Totusi, se intampla, ca in situatia de fata, ca Dumnezeu ingaduie unui suflet din iad sa se arate celor vii pentru un scop oarecare. Niste aratari din acestea sunt redate in cartea Taine vesnice de dincolo de mormant. Dupa cum scrie Fericitul Augustin: "* nu au de la ei nici o putere de a se amesteca in problemele celor vii" ("Purtarea de grija pentru *", cap. 16), si se arata celor vii numai cu ingaduinta lui Dumnezeu. Totusi, este foarte adevarat ca asemenea aratari sunt foarte rare, si cele mai multe dintre aratarile "mortilor", care vin prin mediumuri, sunt lucrarea dracilor care se prefac in *.

3. O intoarcere din moarte in Grecia contemporana

de Arhimandrit Ciprian Staret al Manastirii Sfintilor Ciprian si Iustina, Fili, Grecia

Va trimit alaturat o istorisire a unei persoane pe care o cunosc, care a murit si s-a intors la viata, pe care socotesc ca o veti gasi interesanta, ca pilda pentru seria de articole a sfintiei voastre.

Cu vreo patru ani in urma, am primit un telefon ca sa mergem cu Sfanta Impartasanie la o doamna in varsta, o vaduva, care vietuia intr-o suburbie a Atenei. Ea tinea calendarul vechi si fiind tintuita la pat, nu putea merge la biserica. Desi in chip obisnuit, noi nu savarsim asemenea slujbe in afara manastirii si indrumam credinciosii catre preotul de parohie, totusi, cu prilejul acela, eu am simtit anume ca trebuie sa merg, si pregatind Sfintele Daruri, le-am scos din manastire. Am gasit-o pe batrana doamna zacand bolnava intr-o camera micasi saracacioasa. Neavand nici un fel de mijloace proprii de intretinere, o ingrijeau niste vecini, care ii mai aduceau de mancare si celelalte lucruri trebuincioase. Am asezat Sfintele Daruri si am intrebat-o daca avea ceva pe suflet ca sa se spovedeasca. Ea a raspuns: "Nu, nu am nimic pe constiinta din acesti ultimi ani ca sa nu fi marturisit deja, dar exista un pacat mare savarsit cu multi ani in urma, pe care as vrea sa-l marturisesc, cu toate ca l-am marturisit la multi preoti." Eu i-am raspuns ca daca il * deja, nu mai trebuia sa-l spovedeasca din nou. Dar ea a staruit si iata ce mi-a spus:

Cand era tanara si de-abia casatorita, cu vreo 35 de ani in urma, ramasese insarcinata intr-o vreme cand familia ei o ducea foarte greu cu banii. Ceilalti din familie staruiau sa faca avort, dar ea se impotrivea cu tarie. Totusi, din pricina amenintarilor mamei soacre, dar impotriva vointei ei, a fost nevoita sa primeasca. Fiind un lucru in afara legii, ingrijirea medicala nu a fost buna si aceasta i-a pricinuit o infectie grava, si in cateva zile a murit, fara sa se poata spovedi.

In clipa *, care a avut loc seara, ea a simtit ca sufletul ei iese din trup, in acelasi chip in care se povesteste de obicei. Sufletul ei a ramas in apropiere si a privit cum i se spala trupul, cum a fost imbracata si asezata in sicriu. Dimineata a urmat procesiunea pana la biserica si a vazut cum i se pune sicriul in dric pentru a fi dus la cimitir. Sufletul parca plutea la o mica inaltime deasupra trupului.

Deodata s-au ivit pe cale doi "diaconi", dupa cum i-a descris ea, in stihare si orare albe stralucitoare. Unul dintre ei citea un zapis de hartie. Cand masina s-a apropiat, el a facut semn cu mana si masina s-a oprit. Soferul a iesit sa vada ce se intamplase cu motorul, si intre timp ingerii au inceput sa vorbeasca. Cel care tinea zapisul, care avea insemnate toate pacatele ei, si-a ridicat privirea de pe zapis si a zis: "Din pacate, ea are scris in zapisul ei un pacat foarte greu, si este legata de iad, caci nu l-a masturisit." "Da", a zis celalalt, "dar este pacat sa primeasca osanda, caci ea nu a vrut sa-l faca, ci a fost silita de cei din familia ei." "Foarte bine", a raspuns cel dintai, "singurul lucru care se poate face, este sa fie trimisa inapoi ca sa-si poata marturisi pacatul si sa se caiasca pentru el."

Cu aceste cuvinte, s-a simtit trasa inapoi in trupul ei, pentru care simtea in clipa aceea o scarba si o sila de nepovestit. Dupa o clipa de la intoarcerea in trup, a batut in sicriu, caci era inchis. Se poate inchipui ce a urmat.

Dupa ce am auzit povestea ei, am asternut-o pe hartie pe scurt. I-am dat Sfanta Impartasanie si am plecat, dand slava lui Dumnezeu, Care mi-a ingaduit sa aud aceasta. Fiind o problema de spovedanie, nu va pot spune numele ei, dar va pot spune ca mai traieste. Daca socotiti ca este de folos, eu ingadui sa se publice.

4. "*" se aratain Moscova contemporana

de Preot Dimitri Dudko

Se spune ca multi se plang acum, mai ales femei, ca noaptea vin *. O femeie si-a ingropat barbatul. Da, a suferit mult, a plans. Nu putea dormi.

La miezul noptii, a auzit pe cineva punand o cheie in usa, tarait de picioare; cineva a venit la patul ei.

"Valia, eu sunt."

Ea a sarit cu frica. Da -in fata ei se afla barbatul ei, care *. Au inceput sa vorbeasca.

In noaptea urmatoare ea a asteptat cu mare frica. El a venit si in noaptea urmatoare.

Oamenii i-au spus: Visezi. Oamenii cu carte i-au spus: Ti se pare asta din pricina suferintelor. Psihiatrii au luat-o sub observatie ...

Dar ce inseamna asta, la urma urmei? Omul este normal in esenta, dar aici se petrece ceva ce nu este normal. Halucinatii ... Dar ce este o halucinatie? Sau este cumva vreun fel de aratare?

Iata o fiica. Mama ei a murit de mult. Ea nu se mai gandeste la mama ei, dar pe neasteptate vine mama ei, mai intai singura, apoi cu un fel de copii.

O fiica care era fericita mai inainte, s-a intristat acum.

Fiica a fost dusa la spital si tratata. Dar pentru ce a fost tratata? Intelegem noi ce se petrece aici?

Iata o femeie care este foarte tulburata si se gandeste sa-si puna capat zilelor. Este trista. Pe neasteptate vine cineva si intra la ea.

"Vera, la ce te gandesti?" Incep sa vorbeasca, deschis, sincer.

Femeia se linisteste. Femeia care a venit pleaca. Dupa ce pleaca, femeia isi vine in sine si se gandeste: cum a venit ca doar e tarziu? Se uita la ceas. Este ora doua. Merge la usa, dar usa este incuiata.

In ziua urmatoare face verificari. A venit femeia aceea la ea cu adevarat? Ea nu mai venise pe la oamenii aceia de multa vreme, de cinci ani. I se raspunde. Femeia care venise noaptea, era moarta de multa vreme. Asta inseamna ca venise din alta lume. Aceasta femeie este sanatoasa.

Primele doua intamplari sunt primejdioase, aducand frica. Ultima intamplare aduce linistire.

Necredinciosii vor spune despre cele doua feluri de intamplari ca au fost o halucinatie, o inchipuire bolnavicioasa...

Cand oamenii nu stiu ce sa spuna, atunci zic: halucinatie, inchipuire. Dar asta lamureste ceva?

Sa mai dam un exemplu.

Un pilot se prabuseste si femeia lui are un vis: "Da-mi doua ruble."

Femeia nu da nici o atentie. Are acelasi vis de mai multe ori. Incepe sa se ingrijoreze. Se intreaba: de ce se intampla asta?

Unii spun: Nu da atentie. Dar asta nu o linisteste. Inainte, ea nu mersese la biserica si nu se gandise la Dumnezeu. Dar acum, se indreapta catre oamenii bisericii. Acestia o sfatuiesc sa faca o panahida. Ea nu stie cum sa o faca. Ei o lamuresc. Ea cere sa i se faca celui mort o panahida si intreaba:

- Cat costa?

- Doua ruble.

Si iata ca aici se desluseste visul: "Da-mi doua ruble."

Dupa panahida visele au incetat. In vremea noastra, hotarele dintre aceasta lume si cealalta lume s-au facut mai confuze. Cele ce am povestit aici, nu au fost nascocite de mine si nici nu le-am invatat din carti. Astea s-au intamplat in viata noastra, si nu cu multa vreme in urma.

Am incetat sa ne mai gandim la invierea din * si de aceea * nu ne dau odihna ... Ce este moartea? Exista viata acolo? Atata vreme cat totul pare in regula cu noi, nu ne gandim la aceste lucruri. Dar sunt situatii, cand pe neasteptate, hotarele acestei lumi se rup si omul vede ceva care mai tarziu ii rastoarna intreaga constiinta.

Poate ca unii au citit intr-o carte dinaintea revolutiei (din octombrie), cum o persoana oarecare, cu numele Uekskuell, s-a pomenit dintr-odata in cealalta lume; mai tarziu a istorisit toata povestea.95 Si inainte de aceasta fusese ateu. Nu credea ca exista viata dupa moarte si radea de cei care credeau ca exista.

Si-a vazut trupul din care iesise, iar in jurul lui erau adunati oameni. Nu-si dadea seama de ce se adunasera oamenii acolo. Caci el nu se afla acolo, ci aici. Voia sa le spuna oamenilor asta, dar glasul sau se pierdea in gol. Ei nu-l auzeau. A vrut sa ii atinga cu mana, dar mana lui a trecut prin ei fara sa-i atinga.

Inchipuiti-va, doar, ce s-ar intampla intr-o asemenea situatie.

Nu vom spune ce a vazut el, dar dupa ce a vazut acestea, cand s-a intors in trupul sau, s-a lepadat de toate desfatarile si si-a inchinat viata lui Dumnezeu ...

Se intampla astfel de lucruri, ca sa ne aduca in simtiri.

Astazi nu ni se intampla lucruri din astea, dar se vor intampla. Astfel de oameni s-au reintors la viata pentru a o sfarsi cu dreptate. Dar noi ne vom intoarce? Dumnezeu stie...

Nu vom citi despre grozaviile experimentate de Uekskuell, in incercarile de a atrage atentia asupra lui. Lumea de dincolo de mormant aproape ca o atinge pe a noastra, parca ar fi la o departare de noi de numai o fractiune de milimetru; dar nu ne unim in intregime cu aceasta lume. Si aceasta nu este singura intamplare de felul acesta ...

Chiar eu am auzit un om, care inca mai traieste si astazi, care a trecut prin moarte clinica. Oamenii credeau ca a murit, dar dupa ce a revenit la viata, le-a povestit toate cele cate spusesera ei, si cum se miscau, cu toate amanuntele.

Omul nu este numai acest trup, materie, tarana. Omul este alcatuit din trup si suflet. Iar sufletul nu moare ca trupul; el vede si stie toate ...

Exista viata dupa moarte sau nu? In cele din urma totul depinde de credinta. Daca exista viata acolo, primim asta prin credinta, daca nu exista viata acolo, tot prin credinta primim si aceasta. Dar pentru a spune cu siguranta, cum spune baiatul (pomenit mai sus) ... omul trebuie sa mearga acolo. Si atata vreme cat noi nu am mers, unii au credinta, pentru care se bucura si fac fapte bune; in vreme ce altii, intocmai ca dracii, cred si tremura. Toti necredinciosii tremura in fata *, si oricat de multi medici ar fi, si oricat si-ar lungi viata asta pamanteasca, nu exista nici un chip de a scapa de moarte. Omul poate scapa de moarte numai prin credinta in Domnul nostru Iisus Hristos.

 
#198 costica 11.02.2010 14:01

Cei care fac ore de religie aici sa-i * in *.Sa nu mai plictiseasca lumea cu prostii.Daca au ceva de spus sa spuna scurt si la obiest.Ce p,u,la mea ne plictisiti cu pagini intregi de prostii.

 
#199 Cetateanul turmentat 11.02.2010 14:03

Preasfintiile voastre, saru' mainile pentru atatea cate mi-ati dat sa citesc!

Ma iertati ca va spun, poate-s io mai turmentat (nu-i de la betie, e un pseudonim, ar putea fi poate vorba de minciuna), da' am impresia ca n-ar strica sa cititi si preasfintiile voastre ce-i cu vamile astea, ca s-ar putea s-aveti probleme pe la unele!

Hac! Parerea mea...

 
#200 @Cetateanul turmentat 11.02.2010 14:12

DUMNEZEU sa ne ierte pe toti,ti-am mai spus ca nu sunt prea sfintia mea. da clik pe...... (@Cetateanul turmentat la 11.02.2010 13:05 )..... ce ti-am spus mai sus si ai sa vezi ca de acolo am postat.asta nu este pentru cei care nu vor sa stie,aceste postari sunt pentru cei care nu stiu su ar vrea sa stie dar nu stiu unde sa caute aceste informatii. sa dea bunul DUMNEZEU sa ne fie tuturoe de folos!

 
#201 @costica 11.02.2010 14:14

Postat de costica la 11.02.2010 14:01

Cei care fac ore de religie aici sa-i * in *.Sa nu mai plictiseasca lumea cu prostii.Daca au ceva de spus sa spuna scurt si la obiest.Ce p,u,la mea ne plictisiti cu pagini intregi de prostii.




acum am spus la ...o b i e s t si scurt,e bine?smile ,smile ,smile)))))) ce guma ta?smile)))))))))).smile)))))))))),smile)))))))))!!!!

 
#202 mihai 11.02.2010 14:17

Praful si * sa se alega de biserica voastra. Sa va ramana in gat banii jecmaniti de la saraci. Sa nu aveti parte de ceea ce furati si sa vi se usuce mainile si ochii lacomi dupa bani. Sa dea Dumnezeu sa primiti dupa masura faptelor voastre si sufletul vostru plin de putregai.

 
#203 crestin 11.02.2010 14:29

foarte simplu.........de la cei 99,99% crestini...........ca doar suntem un popor crestin

 
#204 @costica mihai 11.02.2010 14:35

da ce te mai doare indracitule,saracutul de tine,da ce rau iti mai este!!! da lasa intunecatule si spurcatule ca iti trece cu apa sfintita,cu participare la Sfinta Liturghie,cu post si rugaciune,cu spovedanie,facere de canon si cu impartasanie,cu fapte bune si cu respectarea celor 10 porunci,cu umilinta si cainta pentru pacatele tale si sa vezi ce bine ai sa te simti!

 
#205 @costica mihai 11.02.2010 14:39

da ce te mai doare indracitule,saracutul de tine,da ce rau iti mai este!!! da lasa intunecatule si spurcatule ca iti trece cu apa sfintita,cu participare la Sfinta Liturghie,cu post si rugaciune,cu spovedanie,facere de canon si cu impartasanie,cu fapte bune si cu respectarea celor 10 porunci,cu umilinta si cainta pentru pacatele tale si sa vezi ce bine ai sa te simti!




sa te lepezi de satana si sa te duci la Biserica. o sa-ti spuna preotul acolo ce sa faci ca sa te mintuiesti si daca ti-e greu sa te duci pentru ca diavolii satanei nu te lasa,atunci da un clik pe google pe SFATURI ORTODOXE sau pe CRESTIN ORTODOX.RO.sau pe PRAVILA BISERICEASCAsau pe VAMILE VAZDUHULUI.

 
#206 ionel 11.02.2010 14:40

Sa faca scoli,gradinite ca se omoara parintii pe cateva locuri,spitale,adaposturi pt cei nevoiasi.Nu ei se gandesc numai la p,u,la lor de farisei.Astia sunt bani aruncati in vant la fel cum aruncam bani la loteria nationala.Asa se face in ziua de azi f,u,te-l pe ala sarac.BOR nu are nimic in comun cu Dumnezeu.A uitat BOR ce rol are in tara.Vad ca se comporta exact cum se comporta statul adica jecmaneste poporul.

 
#207 Bigoti fundamentalisti 11.02.2010 14:44

....Sunt crestin,cred in Dumnezeu dar ma duc foarte rar in biserci,mai mult atunci cand urmez pe sotia mea care este mai "credincioasa"...Mie-mi place sa ma rog departe de lume,in natura,fie pe malul marii la inserat,pe o plaja pustie fie la munte privind un pisc inzapezit sau un brad urias..Dumnezeu ne-a dat dreptul de a ne indoi,de a alege...Cu toate astea ne iubeste la fel...poate mai mult decat pe aceia care in mod ostentativ afiseaza mereu credinta lor(fac cruci de zeci de ori pe zi,numara matanii,se tarasc prin biserici sau in jurul lor,ling icoane soioase etc.. Cat despre preoti...majoritatea sunt doar slujbasi si-si freaca fericiti mainile cand prostimea le ingroasa conturile...

 
#208 Anca 11.02.2010 14:51

Rugam oamenii intru satana/sutana sa nu incerce sa ingroape comentariile la obiect, pertinente in indobitocire crestina.

 
#209 Theodor 11.02.2010 14:55

Se pare ca biserca ortodoxa ramane ancorata puternic in mentalitatile evului mediu dpdv arhitectonic si nu numai... Cata electricitate va consuma acest monument al imbecilitatii, cate deseuri si CO2 va produce? Banii astia ar fi trebui bagati, daca vroiau neaparat, intr-un muzeu precum Guggenheim, ne-ar aduce mai aproape de secolul 21...

 
#210 POPILOR "VIRTUALI" 11.02.2010 15:09

INTELEG CA SUNTETI IN IMPOSIBILITATAEA DE A VA SUSTINE 'CAUZA'. CONSTRUCTIA UNEI MAGOAIE [CATEDRALA MANTUIRII/CICA] IN VALOARE DE 200 MIL EURO ESTE O I DIOTENIE DEMNA DE EVUL MEDIU. NUMAI SLUGARNICIA FATA DE BASESCU PENTRU CARE ATI PLEDAT CU SARG IN CAMPANIE VA OFERA ACEST PRIVILEGIU NEMERITAT. TOTI SUNT REVOLTATI. INCETATI SA MAI BLOCATI FORUMUL CU CITATE I.DIOATE NUMAI PENTRU CA NU AVETI ARGUMENTE!

 
#211 Ilie M 11.02.2010 15:46

Religia este un COVRIG pe care-l maninca cu nesat PREOTII , lasind TURMEI CREDULE drept hrana materiala si spiriutala numai ...GAURA.
Toate postarile cu citate imense din "gindirile" unor mitocani mitomani au rolul de a CENZURA POSTARILE credinciosilor, care trebuie sa asculte orbeste ciobanul {popa} si sa nu iasa din turma.

 
#212 bridge 11.02.2010 16:00

Mai Ilie, de ce esti asa inversunat si te ia * pe dinainte? Nu trebuie tu sa-i judeci pe cei imbracati in sutane, fiindca are cine sa-i judece.
Daca esti un ateu, dupa cum vad in comentariile tale, lasa-ne frate ca nu ti-a cerut nimeni bani pt. Catedrala, fiinca oricum nu-i ai.

 
#213 INITIATUL 11.02.2010 16:00

RITUALUL ORTODOX ,singurul ADEVARAT SE DESFASOARE AIDOMA CELUI DIN LUMEA DE LUMINA SI EL TREBUIE SAVARSIT IN BISERICA ,CASA LUI DUMNEZEU !

ADEVARATII CRESTINI SINT CEI CE POARTA LUMINA SFINTEI TREIMI IN TRUP !

VEDETI DINCOLO DE APARENTE ,OAMENII NU SUINT TOTI LA FEL --UNII AU LUMINA TATALUI CERESC ALTII NU !

ACEASTA ESTE ADEVARATA diferenta !

BISERICA TREBUIE SA FIE AICI PENTRU CA ROMANIA ESTE PAMANT BINECUVANTAT,

PUZDERIA DE case de rugaciune sectante ,intunecate de altfel NU A CONTRARIAT PANA ACUM PE NIMENI .
DOAMNE IARTA-I !

 
#214 botond 11.02.2010 16:27

Astia sunt sanatosi? Loterie cu hotarare de guvern? Cota parte din profitul loteriei? Cred ca deja traiesc in "rai"...cel putin cu mintea. smile))))

 
#215 CRESTIN ORTODOX 11.02.2010 16:37

Indracitilor, inaintemergatori ai Satanei, spurcatilor, navetistilor, optimistilor, vaccinatilor, arhitectilor, luati seama! Ce nu v-am spus, fiind smecher, dar voi, daca citeati printre randuri ati fi sesizat, este faptul ca insasi Loteria se va organiza intrunul dintre turnurile din partea sud sud-estica a hardughiei. Acolo vor fi trimisi popii detectati ca fiind hoameni, pofticosi la femeie, pidofilii din Moldova si pedo din restul staulului, violat, pardon, violonistii, etc. Sa nu va ganditi ca printre ei veti gasi si prefericitii informatori.Nu.Lor le sant rezervate turnurile din parte exact opusa, usor cu orientare spre stanga, loc unde va fi depozitata si satanica arhiva cu paraciosii la secu. De fapt, incderc sa va spun ca eu si toate neamurile mele proaste, nu mai dormim decat cu grija modului in care vom face rost de bani pentru ca pastorii nostrii , supli de altfel, sa aiba unde sa se sparga in figuri si sa faca matul gros. Sectantilor, electronistilor!!!

 
#216 Ilie M 11.02.2010 16:49

Ceea ce se va face cu BANI PUBLICI nu este o megacatedrala...este o MEGAESCROCHERIE , pusa la cale de politicieni si popi, deopotriva !

 
#217 @Bigoti fundamentalisti 11.02.2010 16:51

si tu chiar crezi ca esti crestin ortodox? sau daca ai palat esti si imparat? sau daca ai bat de pescuit chiar esti pescar? pai daca nu practici din toate acestea esti doar colectionar de etichete! asta cu rugatul la ce vrei tu pe malul marii si alte alea este doar proza romantica. mai stiu eu pe cineva care spunea ca biserica lui este padurea si din pacate in padure a murit nespovedit si neimpartasit.......

 
#218 CRESTIN ORTODOX@16:37 11.02.2010 16:55

CRESTIN ORTODOX@CRESTIN ORTODOX 16:37

daca ai sa citesti postarile mele sun nick-ul de CRESTIN ORTODOX ai sa vezi ca nick-ul pe care ti l-ai luat te depaseste..............tu ai impresia ca cineva este atit de fraier incit sa nu-si dea seama ca esti o clona falsa rau de tot.dar daca asa te simti tu bine da-i inainte,scrie prostii cit te duce sau mai bine spus cit nu te duce mintea!

 
#219 Anca ,Theodor,POPILOR "VIRTUALI",Ilie M=acelas las! 11.02.2010 16:59

lasitatea te defineste ca fiinta pentru ca om nu pot sa-ti spun cind vad in ce hal te prezinti.dar stai cuminte ca altfel o sa te dea afara din casa!!!! sa nu uiti ce ti-am spus,o sa te dea afara!!!! semnat CRESTIN ORTODOX!

 
#220 Ilie M 11.02.2010 17:02

@bridge: Tu auzi ce spui? Eu cred ca tu vorbesti, nu gindesti ! Tota asa i- a spus un HOT de avocat unuia care-l acuza de hotie :"Tu sa nu acuzi un avocat, pt ca n-ai studii juridice! " Deci conform acestei ineptii avocatesti, mirenii n-au voie sa-si acuze popii ca sint HOTI caci mirenii devin...anticristi !!!!!
Fac ceva puturos pe infailibilitatea popilor, inamovibilitatea manglistratilor si imunitatea politicienilor . Eu stiam ca David Hume a spus: "Lumea va cunoaste adevarata democratie numai atunci cind ultimul rege {Misutzu?} va fi spinzurat cu intestinele ultimului preot{ayatolahul crestin} !" insa vad ca preotii s-au inmultit , la fel si regii-politicieni deci sint si gitlejuri care trebuie strangulate si intestine indestulatoare !

 
#221 Anca ,Theodor,POPILOR "VIRTUALI",Ilie M=acelas las! 11.02.2010 17:07

GRESIT MAI ILIE SCULERUL,Catredrala Mintuirii Neamului Romanesc nu se va face pe bani publici,se va face din donatiile credinciosilor crestini ortodocsi romani si din taxele si impozitele pe care peste 18,5 milioane de crestini ortodocsi romani le platesc asa zisului stat roman,adica guvernului vremelnic care se schimba de 4 ori intr-un an. iar ateii,sectantii si restul religiilor de pe pamintul romanesc daca nu le convine
acest lucru au doua cai de a scapa de suparare:
1- sa treaca la adevarata credinta crestin ortodoxa in DUMNEZEU
2- sa plece unde vor in lumea asta mare pentru ca granitele sunt deschise si pentru ca asa este in democratie,minoritatea se supune vointei majoritatii crestin ortodoxe romane.
3-sa-si tina * si sa-si vada de treaba lor pentru ca ei nu sunt altceva decit niste resturi de populatie pe cale de disparitie care nu au sa asimileze niciodata poporul roman oricit si-ar dori acest lucru masono-sectantii.

 
#222 EuLupu 11.02.2010 17:09

Pentru toti care copie si posteaza paragrafe lungi care nimeni nu le citeste - INCETATI. Redactia ar trebui sa reduca la 100 de cuvinte un raspuns, propaganda asta idioata popaesca este facuta de cineva care are vreme sa tot copie si sa afiseze. CREDINTA NU ARE NIMIC DE A FACE CU popii, putini printe "prea curatele" fete sint cei care cu adevarat merita numele de "PARINTE". Porcaria de constructie pe care o vor ei se asemeana cu cea mai inalta cladire din lume, in Dubai - FARA ROST dar SUPRA COSTISITOATE!! Cui ii trebuie asa ceva?? Popilor care vor sa vada 5000 de oameni strinsi sa le auda cuvintul?? Prea curatii au pus mina pe averi, in numele bisericii, care NU LE APARTIN!! Biserica si slujitorri ei trebuie sa ramina SARACA SI MODESTA, numai asa vor putea raspindi credinta in D-zeu! Statul roman, poporul roman, nu TREBUIE sa suporte costurile "viselor" imbuibatilor de preoti!!

 
#223 @Ilie M la 11.02.2010 17:02 11.02.2010 17:11

uite aici descreieratule si vezi ce faci ca-ti iei singur bilet numai dus spre iad!

Despre viata parintelui Constantin, "calul lui Dumnezeu"

(Rândurile de mai jos sunt o încercare de răspuns la întrebarea: „Ce să fac ca să nu mă mai tulbur când sunt date în vileag anumite căderi ale preoÅ£ilor?&rdquowink

Este omeneÅŸte să judecăm. Parcă ne stă în sânge să îi judecăm pe ceilalÅ£i. Dar, chiar dacă este omeneÅŸte, nu este creÅŸtineÅŸte. Cu toate acestea, unii oameni cad în patima judecării.

Atunci când cei judecaÅ£i sunt preoÅ£ii, căderea este mai mare. Pentru că diavolul se luptă din răsputeri să îi convingă pe creÅŸtini să păcătuiască, amăgindu-i cu ideea că au dispărut oamenii cu viaţă curată, ÅŸoptindu-le că, dacă păstorii înÅŸiÅŸi au abandonat războiul duhovnicesc, păstoriÅ£ii trebuie să se predea. Pentru a-i convinge să cedeze, diavolii nu se sfiesc să se folosească ÅŸi de profeÅ£iile anumitor sfinÅ£i ÅŸi cuvioÅŸi conform cărora, în vremurile de pe urmă, mulÅ£i păstori îÅŸi vor sminti turma.

Nu încerc să pun la îndoială aceste profeÅ£ii. Dar caut să văd de ce anume au fost rostite. Niciodată robii lui Dumnezeu nu au profeÅ£it ceva pentru ca, prin profeÅ£iile lor, să facă rău Bisericii. În cazul asupra căruia ne-am oprit, ei nu au profeÅ£it ca să îi sperie pe creÅŸtinii care vor trăi în vremurile de pe urmă, ÅŸi nici ca să îi înfricoÅŸeze pe preoÅ£ii din acele vremuri, împingându-i în prăpastia deznădejdii.

Dumnezeu le-a descoperit unor cuvioÅŸi faptul că la sfârÅŸitul vremurilor credinÅ£a se va împuÅ£ina ÅŸi în rândul slujitorilor altarului tocmai pentru a-i pregăti sufleteÅŸte pe creÅŸtinii din acele vremuri să nu se smintească de căderile preoÅ£ilor, ci, oricât de tare ar cădea aceia, ei să rămână tari în credinţă.

Repet încă o dată ideea că profeÅ£iile legate de scăderile duhovniceÅŸti ale clericilor din vremurile de pe urmă au fost făcute pentru întărirea duhovnicească a creÅŸtinilor din acele vremuri, nu pentru înspăimântarea lor.

Este lesne de înÅ£eles că procesul de slăbire a vieÅ£uirii duhovniceÅŸti este un proces de durată, fie că este vorba de clerici, fie că este vorba de mireni. Åži este lesne de înÅ£eles că, în fiecare dintre etapele intermediare, adierea pierzaniei se va putea simÅ£i din ce în ce mai clar (variaÅ£iile în sens contrar fiind nesemnificative). Cu cât sfârÅŸitul lumii va fi mai aproape, cu atât sminteala va fi mai mare.

Diavolul va profita din ce în ce mai mult de faptul că slăbiciunile preoÅ£ilor sunt un motiv de sminteală. De aceea, pentru a-i îndepărta pe oameni de Biserică, va amesteca anumite fapte adevărate cu minciuni bine ticluite.

Oamenii nu trebuie să se lase smintiÅ£i. Ei trebuie să ÅŸtie că, până la sfârÅŸitul lumii, sfinÅ£ii nu vor lipsi din Biserică. DeÅŸi se vor găsi din ce în ce mai greu păstori duhovniceÅŸti, totuÅŸi cine va vrea să găsească povăţuire va găsi.

La întrebarea „Ce să fac ca să nu mă mai tulbur când sunt date în vileag anumite căderi ale preoÅ£ilor?”, există mai multe răspunsuri. Unul dintre ele este acesta: cu cât diavolul îÅ£i aduce înaintea ochilor sau a minÅ£ii sminteli mai mari, cu atât să cauÅ£i să îÅ£i îndrepÅ£i atenÅ£ia spre robii adevăraÅ£i ai lui Dumnezeu.

Cu cât sunt mai defăimaÅ£i monahii ÅŸi ieromonahii, cu atât mă gândesc mai mult la părintele Sofronie de la Essex, la părintele Filothei Zervakos, la părintele Iustin Popovici, la părintele Paisie Olaru ÅŸi la părintele Paisie Aghioritul, la părintele Benedict GhiuÅŸ sau la părintele Serafim Rose. Numele lor au intrat în inima mea nu numai pentru că îi pomenesc la rugăciune, ci mai ales pentru că, într-un fel sau altul, mi-au înfrumuseÅ£at viaÅ£a, mi-au hrănit inima lăuntrică.

AcelaÅŸi lucru se întâmplă ÅŸi când presa face reclamă anumitor căderi (reale sau nu, nu am de unde ÅŸti), ale preoÅ£ilor de mir: mă gândesc imediat la părinÅ£ii mai deosebiÅ£i pe care i-am cunoscut, la cei despre care am citit sau despre care a auzit vorbindu-se.

Åžtim că învăţătura Bisericii este clară: oricât de păcătos ar fi un preot, câtă vreme nu este eretic, are puterea de a săvârÅŸi Sfintele Taine. Nu încerc să mai adaug alte motive pentru care nu trebuie să fie judecaÅ£i preoÅ£ii. Dar încerc să îÅ£i întind o mână de ajutor, tocmai pentru că îmi dau seama cât de greu este uneori să nu cazi în păcatul judecării.

Tocmai de aceea îÅ£i voi reproduce câteva rânduri dintr-o minunată viaţă de sfânt (care nu a fost canonizat), din viaÅ£a unui părinte care a trăit în România secolului trecut: părintele Constantin Gheorghiu. Iată câteva pasaje din cartea Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer, scrisă de părintele Virgil Gheorghiu, fiul părintelui Constantin:

„Cu timpul mi-am explicat de ce anume în ochii tatălui meu era mai degrabă o icoană – adică o făptură cerească – decât un locuitor al pămâtului.

ExplicaÅ£ia era foarte simplă. Toată lumea ÅŸtie că slujitorii desăvârÅŸiÅ£i, servitorii autentici, cei care slujesc în locuinÅ£ele împărăteÅŸti ÅŸi trăiesc tot timpul în intimitatea marilor domni, sfârÅŸesc prin a-i imita. După un anume timp, toÅ£i valeÅ£ii castelelor ÅŸi ai marilor case princiare imită vocea, intonaÅ£ia, cuvintele, gesturile ÅŸi obiceiurile stăpânilor lor. Orice servitor credincios ajunge în chip automat, chiar fără să vrea, un imitator al stăpânului său. În toate. Un servitor fidel se identifică până-acolo cu stăpânul său, încât devine umbra lui, semănându-i în toate ÅŸi urmându-l pretutindeni.

E ceea ce s-a întâmplat ÅŸi cu sărmanul meu tată, slujitorul credincios al lui Dumnezeu. Privirea sa îngerească, glasul său ceresc ÅŸi dulce, mersul său imaterial, ca un zbor de îngeri, toate aceste lucruri făceau din el mai degrabă o făptură cerească decât pământească, pentru că acestea sunt însuÅŸirile lui Dumnezeu. Ale Stăpânului său. Căci tatăl meu îÅŸi petrecea toată ziua împreună cu Stăpânul său. Tatăl meu se deÅŸtepta în prezenÅ£a lui Dumnezeu, se culca în prezenÅ£a lui Dumnezeu. Mânca în prezenÅ£a lui Dumnezeu. Nu avea pe pământ o altă grijă decât să slujească Stăpânului său. Nu avea problemele sale, părerile lui, treburile sale. N-avea decât părerile lui Dumnezeu, gândurile lui Dumnezeu, ÅŸi nu lucra decât ceea ce Dumnezeu îi poruncea să facă. Era ceva normal. Nici un servitor credincios nu are ocupaÅ£ii personale; lucrează doar pentru stăpânul său. (...)

Tatăl meu fiind născut slujitor în cer, ÅŸi toÅ£i înaintaÅŸii săi fiind slujitori în cer rezidiÅ£i pe pământ – în Biserică - , era cât se poate de firesc ca ei să uite puÅ£in câte puÅ£in felul de a fi al pământului ÅŸi să adopte felul de a fi, limba ÅŸi obiceiurile cerului. Tatăl meu ÅŸi toÅ£i strămoÅŸii săi erau mereu îmbrăcaÅ£i în Å£inută de serviciu. Aveau de asemenea obiceiurile, limba, gesturile slujirii lor. Se comportau în toată vremea exact aÅŸa cum se comportau când se aflau în faÅ£a Stăpânului lor, în locuinÅ£a Acestuia, în lăcaÅŸul sfânt, adică în cer. Tatăl meu imita – cum este firesc pentru orice om – nu numai pe Stăpânul său, care e Dumnezeu, dar ÅŸi pe împreună-slujitorii săi, care sunt arhanghelii, îngerii, heruvimii, serafimii, sfinÅ£ii, mucenicii, mărturisitorii, dascălii Bisericii, ÅŸi proorocii. Toată vremea era împreună cu ei”13.

Nu cred că există vreun creştin ortodox a cărui inimă să nu fie pătrunsă de emoţie la citirea unei asemenea mărturii...

Când diavolul încearcă să ne smintească, zăpăcindu-ne cu diferite căderi ale clericilor, ar fi bine să ne aducem aminte că, nu departe de vremea noastră, a trăit ca un sfânt părintele Constantin Gheorghiu.

Când am citit pentru prima dată cartea despre el, mi s-a părut că citesc din Evanghelie. Mi s-a părut că lumea în care se miÅŸca ÅŸi pe care o respira părintele Constantin e o lume diferită de cea în care trăiesc eu: parcă aÅŸ fi citit despre o altă civilizaÅ£ie, parcă nu aÅŸ fi citit despre oameni ca mine. Asta pentru că părintele Constantin a răspuns la chemarea Evangheliei cu toată fiinÅ£a sa.

Una dintre cele mai frumoase idei pe care le-am aflat de la părintele Iustin Popovici este că fiecare dintre VieÅ£ile SfinÅ£ilor este de fapt o viaţă a lui Hristos, că atât de mult trăieÅŸte Hristos în sfinÅ£i, încât fiecare viaţă de sfânt este o Evanghelie.

Citind viaÅ£a părintelui Constantin, am simÅ£it aceasta. Părintele Iustin Popovici prezentase teoria. Pentru mine, citirea vieÅ£ii părintelui Constantin a fost cea mai clară întrupare a acestei teorii, a fost prilejul de a simÅ£i ceea ce am aflat expus în scrierile avvei Iustin.

„«Eu sunt calul lui Iisus Hristos. Dumnezeu încalecă pe mine ca pe un cal... ». Era chiar aÅŸa. Nu era un cuvânt de râs, cum credeam noi când eram mici. Tatăl meu ducea Trupul ÅŸi Sângele lui Dumnezeu aÅŸa cum un cal îÅŸi duce cavalerul. Pretutindeni. Zi ÅŸi noapte. Dumnezeu mergea călare pe umerii tatălui meu, tot timpul, până în adâncul pădurilor negre de brad ÅŸi până în inima tăcută a munÅ£ilor sălbatici”14.

Despre îndumnezeirea omului s-au scris sute de studii ÅŸi articole, dar puÅ£ine dintre ele au fost în stare să surprindă atât de frumos unirea omului cu Dumnezeu pe cât a făcut-o părintele Constantin, calul lui Dumnezeu...

„Dar Dumnezeu pătrunde în inima omului, nu este ca un călăreÅ£ care mână calul”, ar putea spune un teolog cu studii înalte, intrigat de atâta simplitate. Åži, plin de râvnă, ar putea conchide că ideea părintelui Constantin vădeÅŸte influenÅ£a scolastică apuseană, ÅŸi că nu surprinde învăţătura ortodoxă despre îndumnezeire.

Sunt convins că inima părintelui Constantin era un altar viu, sunt convins că părintele Constantin trăia îndumnezeirea. Că, fără a fi meÅŸter la expresii teologice, smerenia sa covârÅŸea lipsa studiilor ÅŸi a diplomelor.

Să fii calul lui Dumnezeu... Iată ce este preotul...

Asumându-ÅŸi rolul smerit de cal al Domnului, părintele trăia de fapt ca un altar viu, ca o masă de jertfă. Smerenia sa era dovada sfinÅ£eniei sale. Prin faptul că înÅ£elegea că este chemat să fie cal al Domnului, părintele înÅ£elegea că voia lui trebuie să nu fie alta decât aceea de a face voia lui Dumnezeu.

Văzându-l cum se nevoieÅŸte neîncetat din dragoste de Dumnezeu ÅŸi de oameni, fiul său i-a reproÅŸat: «Fiii ÅŸi fiicele tale în Hristos nu te iubesc, i-am spus eu tatălui meu, văzându-l frânt de oboseală. De-abia te-ai întors acasă, ÅŸi vin să te cheme din nou. De-abia te-ai culcat, că ei sosesc. Te trezesc, te fac să pleci tot timpul, la orice oră, ÅŸi te fac să mergi ore în ÅŸir pe jos, în urma lor care merg pe cal. Te poartă departe, fără încetare, în noapte, în ploaie, în ceaţă ÅŸi în zăpadă. CredincioÅŸii tăi te iubesc mai puÅ£in decât îÅŸi iubesc animalele. Căci niciodată nu cer animalelor lor să ducă poverile pe care le cer părintelui lor, preotului lor. De ce nu le este milă de tine? De ce nu te cruţă deloc?»

«- CruÅ£aÅ£i sunt oamenii, animalele, lucrurile, nu ÅŸi preotul, a răspuns tatăl meu. Ar fi un lucru prostesc, fără rost ÅŸi chiar necucernic să fie cruÅ£at. Orice creÅŸtin care bate la poarta unui preot, bate aievea la poarta lui Dumnezeu. Căci preotul este asemenea Fiului lui Dumnezeu. Åži nici unui credincios nu-i poate trece prin minte gândul lipsit de cucernicie că Dumnezeu este ostenit, că Dumnezeu doarme, că Îl dor picioarele ÅŸi Îi este foame. Lui Dumnezeu I se poate cere totul, la orice oră ÅŸi fără a bătea la poartă».

«- TotuÅŸi, un preot este un om!» - am spus eu.

«- Nu! - a răspuns tatăl meu. Un preot nu mai e un om; ci jertfa unui om adăugată celei a lui Dumnezeu. Aceasta este preoÅ£ia».

Era un răspuns frumos. Sublim. Am roÅŸit de plăcere. Dar am adăugat: «Dar ai ÅŸi tu nevoie de câteva ore de odihnă».

«- Nu, a răspuns tatăl meu. Nu eÅŸti preot aÅŸa cum eÅŸti muncitor, funcÅ£ionar sau meÅŸteÅŸugar. Nu eÅŸti preot pentru a face ore de birou, cu pauze, cu zile de vacanţă. EÅŸti preot în permanenţă. Neîntrerupt. Fără odihnă. Fără nici un răgaz. Zi ÅŸi noapte. Åži aÅŸa cum te poÅ£i adresa lui Dumnezeu oricând, la orice oră din zi sau din noapte, ÅŸi pentru orice cerere, fără teama de a deranja, tot aÅŸa trebuie să poÅ£i veni oricând ÅŸi pentru orice motiv la preot... »15.

„O, dacă ar fi aÅŸa toÅ£i preoÅ£ii, ce bine ar fi...” - m-am gândit când am citit această mărturie. Dar este bine că sunt câÅ£iva, oricât de puÅ£in ar fi. Ei ne arată că Evanghelia nu minte, că oamenii Îl pot dobândi în inimile lor pe Dumnezeu.

Văzându-l răstignit pe crucea dragostei de aproapele, fiul său l-a întrebat: „Te iubesc atât de mult! Åži tocmai am descoperit că eÅŸti tatăl întregului sat, am spus. Lacrimile mi-au secat. Dar m-au năpădit alte lacrimi. Spune-mi, de ce eÅŸti tatăl întregii lumi? Mi-ar fi plăcut atât de mult să am ÅŸi eu un tată doar al meu! Numai al meu!... Ca ÅŸi ceilalÅ£i copii. De ce nu eÅŸti numai tatăl meu?

-Sunt tatăl tuturor pentru că sunt preot, a răspuns tatăl meu”16.

Iată o altă definiÅ£ie, ÅŸi mai frumoasă, a preotului: preotul este tatăl tuturor celor pe care îi păstoreÅŸte.

Este adevărat că această definiţie nu prezintă nimic nou, nimic spectaculos. Ar putea fi considerată chiar banală.

Ar putea fi banală dacă ar fi doar o definiÅ£ie. Dar vorbele părintelui erau mai mult decât o definiÅ£ie: erau un rezumat al unei vieÅ£i răstignite. Părintele Constantin ÅŸi-a pus sufletul pentru păstoriÅ£ii săi.

ÎÅ£i mai reproduc un singur pasaj, care mi se pare tulburător, ÅŸi care te va ajuta să înÅ£elegi cât de grea era crucea părintelui Constantin.

Oamenii s-au obiÅŸnuit să considere preoÅ£ia ca o meserie aducătoare de bani, ca o sursă sigură ÅŸi constantă de venituri. Ei trec cu vederea faptul că au existat ÅŸi încă mai există preoÅ£i care de-abia au cu ce îÅŸi Å£ine familia.

Părintele Constantin a fost unul dintre aceÅŸtia. Dacă ar fi fost un preot cu o situaÅ£ie materială bună, unii ar fi putut spune că, neavând griji lumeÅŸti, el ÅŸi-a putut îndrepta atenÅ£ia spre cele sfinte.

Dar părintele Constantin a purtat cu demnitate crucea sărăciei. Åži-a învăţat copiii să biruie prin credinţă toate necazurile, să devină eroi ai lui Hristos.

Erau atât de săraci încât, deÅŸi erau ÅŸase copii, aveau toÅ£i acelaÅŸi palton, pe care îl purtau cu schimbul. Aveau aceeaÅŸi pereche de încălţări, ÅŸi doar una sau două căciuli.

O astfel de situaÅ£ie este destul de greu de imaginat. MulÅ£i dintre cei care se plâng că Dumnezeu nu le poartă de grijă trăiesc mult mai bine ÅŸi mai comod decât familia părintelui Constantin.

Dar sărăcia nu l-a îngenuncheat pe părinte, aÅŸa cum nu i-a îngenuncheat nici pe copiii săi.

„Pentru ca noi, copiii, să nu fim apăsaÅ£i de sărăcia noastră, de mizeria noastră, de foamea noastră, ÅŸi să nu avem un sentiment de inferioritate faţă de ceilalÅ£i copii care puteau să mănânce ÅŸi aveau căciuli, ciorapi ÅŸi paltoane, ÅŸi să rămânem blânzi ÅŸi buni ÅŸi îngăduitori ÅŸi senini în grozava noastră durere ÅŸi în înspăimântătoarea noastră sărăcie, mama preoteasă, cinstita noastră mamă – preoteasa – ne citea în fiecare zi istoria lui Iov. Era un leac foarte eficace, instantaneu, pentru toate mizeriile ÅŸi pentru toate suferinÅ£ele.

Pentru toate durerile, mama preoteasă ne citea suferinÅ£ele lui Iov. De două ori pe zi, de trei ori pe zi, de cinci ori pe zi. În toate zilele. Åži astfel Iov suferea împreună cu noi. Åži noi împreună cu el. Iar noi ne comparam suferinÅ£ele cu cele ale acestui om sfânt. Îl cunoÅŸteam pe Iov mai bine decât pe orice fiinţă de pe pământ ÅŸi din cer. Iov a locuit cu noi, în casa parohială, în tot acest timp. Făcea parte din familia noastră. Noi l-am primit, iar el sălăşluia împreună cu noi. Căci Iov era asemenea nouă. Noi eram rudele lui. El era din sângele nostru, din sângele celor încercaÅ£i de toate durerile pământului. Din pricina acestei convieÅ£uiri cu Iov, chiar ÅŸi astăzi, când îi aud numele, sau când îl văd scris undeva, mă bucur ca ÅŸi cum aÅŸ auzi numele surorilor sau al fratelui meu, ori al vreunei rude foarte apropiate care vine din satul nostru...”17.

Nu mi-a fost dat să citesc multe rânduri la fel de profunde despre legătura dintre oameni ÅŸi sfinÅ£i... Ele nu sunt doar rodul minÅ£ii luminate a părintelui Virgil Gheorghiu, ÅŸi nu sunt rodul unei cugetări filosofice.

Chiar dacă părintele Virgil ÅŸi-a folosit cu pricepere talanÅ£ii primiÅ£i de la Dumnezeu pentru a descrie imaginile din copilăria sa, asemenea unor file de poveste, rândurile sale nu prezintă o teorie interesantă care pleacă de la o experienţă, ci prezintă experienÅ£a însăşi.

Din prietenia dintre Dreptul Iov ÅŸi „rudele” sale, familia părintelui Constantin, putem înÅ£elege că această prietenie s-a datorat în cea mai mare măsură sfinÅ£eniei părintelui.

Fără să fie un dascăl al rugăciunii lui Iisus, fără să fie un făcător de minuni, părintele Constantin a fost sfânt prin faptul că a trăit Ortodoxia cu toată fiinÅ£a sa. În timp ce copiii săi erau apăsaÅ£i de crucea sărăciei, el i-a învăţat să privească sărăcia ca pe o cruce, ÅŸi să o poarte cu demnitate.

Astfel, sărăcia, care multora le-a fost prilej de pierzare, pentru copiii părintelui Constantin a fost prilej de cunoaÅŸtere a lui Dumnezeu ÅŸi de împrietenire cu sfinÅ£ii.

AÅŸ putea să îÅ£i scriu mai multe despre părintele, dar rândurile mele nu au acelaÅŸi farmec cu cele ale fiului său. Parfumul s-ar mai risipi dacă aÅŸ încerca să îÅ£i repovestesc cele relatate de părintele Virgil. ÎÅ£i recomand din toată inima să citeÅŸti cartea pe care a scris-o despre tatăl său.

În acest mod am încercat să îÅ£i răspund la întrebarea: „Ce să fac ca să nu mă mai tulbur când sunt date în vileag căderi ale preoÅ£ilor?”

Caută să citeÅŸti cât mai multe vieÅ£i de preoÅ£i sfinÅ£i. Åži caută să îi cunoÅŸti pe părinÅ£ii care duc viaţă sfântă în zilele noastre.

Cred că e de prisos să îÅ£i spun că, oricât de mult s-ar schimba lumea, poruncile lui Hristos nu se schimbă. Să încercăm să nu judecăm, ca să nu fim judecaÅ£i...

 
#224 Ilie M 11.02.2010 17:11

Insistenta cu care talibanii cre{s}tini cenzureaza libertatea de gindire a romanilor dovedeste ca dementizarea religioasa din scolile laice a inceout sa-si arate roadele...de aceea eu m-am hotarit sa dau in JUDECATA BOR pt ca am fost "crestinat" in copilarie impotriva vointei mele si ,deci, ma simt opresat de includerea mea in turma fara a mi se cere acceptul...asa ca voi cere OFICIAL ca BOR sa ma descrestineze public, printr-un act juridic, si sa-mi plateasca despagubirile materiale pe care le voi pretinde .

 
#225 @EuLupu=acelas gu noi= 11.02.2010 17:15

=Anca ,Theodor,POPILOR "VIRTUALI",Ilie M=acelas las!

te arde satana adevarul? te doare? asta-i demo-no-cratia satanelor penticostalo-masonnice si a ateilor,pumnul in *,limitarea dreptului la opinie si glontul daca se poate. asa a facut si ceasca .......
indracitule,argumente ai ? plingeri nu primim!

 
#226 Ilie M 11.02.2010 17:21

@crestin ortodox: mai smintitule, nu mai posta capitole intregi din "cugetarile" unor mitocani mitomani, mai bine raspunde-mi la urmatoare intrebare : de ce POPII sint ahtiati dupa OCHIUL DRACULUI pe care-l hulesc in biserici ?
Sau : de ce ayatolahul Daniel cere credulilor cit mai multi "OCHI AI DRACULUI "?
Eu ineleg in felul meu, adica : popii nu sint slujitorii lui d-zeu , sint slujitorii lui Satan !

 
#227 @Ilie M 11.02.2010 17:23

tiggane,la comentariul tau imbecil ,acelas comentariu de neom pe care l-ai prezentat si acum un an in urma nu pot decit sa-ti raspund cu un : buahahahahahahahahahahahahahahahaaaaaaaaa! prost mai esti,tu ai impresia ca preotul face o asa de mare porcarie pe care tu in milul din capul tau poti s-o ceri? proasta fiinta mai esti! pai ba zapacitule,dupa cum te comporti si la citi diavoli ai in inima ta tu ai impresia ca mai faci parte din "turma crestin ortodoxa"? tu esti calul satanei baiete,asta esti! ai cumva impresia ca tu mai ai ceva sfint in tine?ingerul tau pazitor plinge si s-a indepartat total; de tine diavolul iti este baci tie! nu tu esti plin pina in maduva oaselor de mizeria gindurilor otravite pe care satana prin diavolii sai ti le insufla. pai tu nu mai esti stapin de mult pe tine! tu si drogatii sunteti una si aceiasi faptura,indracita si calcata in picioare de diavoli. auzi ,daca vrei despagubiri publice spune-mi cind ca vin eu sa-ti trag citeva suturi bine tintite in zona anala cu care judeci de o sa-ti urce mintea lipsa din zona cu rala a bu cilor spre capul plin de nimic.

 
#228 @Ilie M 11.02.2010 17:27

sa mori tu! adica sa postez numai cit imi dai tu voie,stai sa termin de ris.......auzi intunecatule,banul este ochiul dra cului atunci cind tu iti cumperi un p.c. ca sa postezi otrava din sufletul tau si cind arunci cu noroiul si cu mocirla din lipsa ta de suflet in adevarata credinta in DUMNEZEU,credinta neamului tau crestin ortodoxa romana! atunci cind faci milostenie si ajuti un batrin sau un sarman cu bani sau donezi pentru constructia unei biserici banul nu mai este ochiul dra cului,este un real ajutor.

 
#229 Să nu îi judecăm pe preoÅ£i… 11.02.2010 17:31

iulie 10, 2009

De vreo câteva zile, oamenii din Å£ara noastră, fie că sunt creÅŸtini doar cu numele, fie că sunt “trăitori”, sunt pătrunÅŸi de tulburare mare din pricina unui preot dintr-o mănăstire. Nu e nevoie să dau mai multe detalii pentru că majoritatea au auzit despre ce este vorba, iar celor care nu au văzut încă imaginile ultra-mediatizate , le recomand cu toată sinceritatea ÅŸi dragostea să îÅŸi înfrâneze curiozitatea pentru a evita multe ispite ÅŸi tulburări. Personal regret că le-am urmărit. Nu foloseÅŸte la nimic să le vezi, ba mai provoacă ÅŸi mâhniri ÅŸi tulburări de care nu ai nevoie.

Cei care nu aveau încredere în Biserică ÅŸi în preoÅ£i sunt mulÅ£umiÅ£i că au un argument în plus pentru neparticiparea lor la Sfintele Slujbe ale Bisericii. Cei care sunt drept-credincioÅŸi, sunt totuÅŸi ÅŸi ei derutaÅ£i ÅŸi nesiguri. Am auzit foarte multe comentarii ÅŸi cea mai frecventă frământare a acestora este dacă vor mai avea aceeaÅŸi încredere în preoÅ£ii din mănăstiri. Se tem că vor fi suspicioÅŸi ÅŸi neîncrezători cu orice părinte.

Pentru toÅ£i cei care vor să înÅ£eleagă “de ce?”, cred că sunt lămuritoare cuvintele părintelui Savatie BaÅŸtovoi, iar cei care vor un cuvânt de încurajare cred că îl vor primi prin cuviosul părinte Cleopa.

Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Sale ÅŸi ale tuturor sfinÅ£ilor, să vă dea pace sufletească, bucurie, înÅ£elepciune ÅŸi gândul cel bun!

SAVATIE BAÅžTOVOI:savatie

“Episcopul Varnava Beliaev (ascet la începutul secolului XX) , în tratatul său “Bazele artei sfinÅ£eniei”, crede că diavolul pur ÅŸi simplu ispiteÅŸte pe fiecare cu ceea ce are la îndemână. De aceea, homosexualitatea apare ca patimă, nu ca alternativă, în comunităţile de bărbaÅ£i (puÅŸcării, armată sau chiar mănăstiri). PărinÅ£ii pustiei ÅŸtiau asta, de aceea Sf. Vasile cel Mare în Regulile sale nu recomanda ca fraÅ£ii să-ÅŸi strângă mâinile când se salută. Asta nu pentru că ei ar fi homosexuali, ci tocmai pentru că diavolul poate trezi această patimă chiar ÅŸi în cei care niciodata nu au simÅ£it-o ÅŸi chiar au avut oroare de ea.

Iar dacă ar fi să amintim ÅŸi de Sfântul Nil Izvorâtorul de mir de la Athos, acesta poate să pară un adevărat obsedat prin felul în care prezintă pericolul primirii tinerilor fără barbă în mănăstiri. Sfântul Nil compară intrarea unui tânăr imberb în obÅŸte cu un jăratec căzut pe o rochie nouă. Dar aceste precauÅ£ii panicoase împotriva tinerilor nu ne pot face să credem că Athosul era plin de homosexuali, ci doar confirmă ipoteza că patima iÅŸi face obiect sexual din ceea ce are la îndemână.

Episcopul Varnava spune că pe pustnicii care trăiesc în singurătate, pentru că nu au nici o fiinţă prin apropriere, diavolul nu-i mai ispiteÅŸte cu pofta pentru altcineva, ci cu pofta pentru ei înÅŸiÅŸi, cu malahia, onanismul. El crede că monahul pomenit în Patericul Egiptean, care a chemat asinii sălbatici ca să-i duca pe bătrâni la Sf. Antonie ÅŸi pe care ei l-au lăudat pentru sfinÅ£enia lui, când au ajuns la marele avva, ar fi căzut anume în acest păcat. Vezi că, pe când vorbeau ei cu Sf. Antonie, acesta a prins a se tângui ÅŸi a zis: “Mare stâlp al Bisericii a căzut acum”. Iar ei, la întoarcere, trecând pe la acel călugar, l-au găsit plângând pe rogojină.35719

PărinÅ£ii spun ca în păcate de acest fel,ascetul poate să cadă numai pentru mândrie ÅŸi judecare. De aceea, eu sunt foarte atent în a judeca astfel de pacate, la ce indemn ÅŸi pe alÅ£ii, ca să nu ne trezim într-o zi cu patimile acestea pe capul nostru. Prin urmare, cei care cunosc ascetica ortodoxă ÅŸi au ajuns la niÅŸte măsuri duhovniceÅŸti, ÅŸtiu că nu există om care sa nu aibă “accese” de homosexualitate, pedofilie sau orice altceva. Asta nu pentru că el ar avea acestea înrădăcinate în firea sa, ci pentru că diavolul ispiteste cu absolut orice pe cel care duce lupta castitatii pentru Hristos. “

PÄ‚RINTELE CLEOPA:

“În anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, să vorbesc într-o sală, unde erau peste 50 de persoane, numai ministri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmacisti, numai oameni din clasa de sus. Era ÅŸi părintele Daniil Tudor. El a aranjat ca sa predic, împreuna cu parintele Benedict Ghius ÅŸi parintele Petroniu Tanase.

După ce-am intrat acolo, întâlnirea religioasă a început, asa cum se cuvenea, cu rugăciune. La un moment dat, se ridica o doamna si spune :

- Prea Cuvioase părinte, eu nu pot pune în acelaÅŸi cântar pe toÅ£i preoÅ£ii ! – Dar cine esti dumneata de cântăreÅŸti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos ?

- Dar, Prea Cuvioase, parintele cutare-i sfant, parintele cutare, care a fost la inchisoare, a fost un sfant, dar ceilalti preoti care nu poarta uniforma, care se barbieresc, care fumează, eu nu-i pot pune în acelaÅŸi cântar.

- Dar, cine Å£i-a dat voie ăa-i pui în acelaÅŸi cântar dumneata ÅŸi să cântăreÅŸti preoÅ£ii ? Ca n-ai voie să cântăreÅŸti pe nimeni, ca zice aÅŸa Scriptura : Nu judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ). Eu pe nimeni n-am voie să judec, pentru ca judecătorul nostru este Hristos.

- Vreau să va spun, ca eu mi-am pierdut evlavia la unii preoti şi eu cred că n-au toţi acelasi har.

- Rău ai gândit ! Dumneata trebuie să ÅŸtii că dacă ar fi aÅŸa cum zici, n-ar mai fi preoti pe faÅ£a pământului, fiindcă toÅ£i greÅŸesc. Dar nu-i asa. Zice Sfântul Ioan Gură de Aur : ” A preotului este numai a deschide *, si harul lucreaza “.

De vei vedea preot beat, căzut în ÅŸanÅ£, du-te ÅŸi-i sărută mâna ÅŸi îndată te-ai umplut de harul lui Dumnezeu ! Că nu se amestecă niciodată păcatele lui cu harul lui Dumnezeu, care l-a luat la hirotonie, că atunci n-ar mai fi har. Preotul nu lucreaza în virtutea sa personala, ci în virtutea harului care l-a primit. Daca n-a fost vrednic, la judecată ia mai mare muncă decat crestinii, că cei tari, tare se vor cerca; căruia i s-a dat mult, mult se va cere; ÅŸi mai mult va fi bătută sluga aceea care a ÅŸtiut voia, decât cea care n-a ÅŸtiut ( Luca 12,48 ). Dar acest lucru este al lui Hristos, nu-i al tău.

Noi ne plecăm harului lui Dumnezeu, că ai auzit ce a spus Mântuitorul la popor. El, ca Dumnezeu, îi mustra pe cărturari ÅŸi pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie să-i mustre. Ai auzit ce-a spus ? “Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au ÅŸezut cărturarii ÅŸi fariseii, arhiereii ÅŸi preotii; tot ce vă învaţă ei să faceÅ£i, să faceÅ£i, că ei legea lui Dumnezeu învaţă, dar după faptele lor să nu faceÅ£i, că ei zic ÅŸi nu fac (Matei 23, 2-3). Evanghelia îÅ£i dă voie să faci ce zice preotul, când te învaţă de bine, iar dacă vezi la el ceva ca nu-i bun, nu face. Mântuitorul spune asta. Pentru că el are să dea seama înaintea lui Dumnezeu daca n-a facut, ÅŸi eu am să dau seama înaintea lui Dumnezeu, dacă am auzit un cuvant bun ÅŸi nu l-am făcut. Dar nu le-a dat voie să judece, pentru că harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot. Åži când este caterisit, darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dânsul sabie, are puÅŸcă, are pistol, dar n-are voie să le folosească, că i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, în ziua judecăţii, tot ca preot se va judeca.Imagine259

Ia să vă dau un exemplu : Pune dumneata într-un castron de marmură un pumn de galbeni de aur ÅŸi pune ÅŸi cenuşă. Ia o căldare de apa ÅŸi toarnă peste ei. Ce se întâmplă cu cenuÅŸa ? S-a amestecat aurul cu apa ? A intrat cenuÅŸa în aur ? N-a intrat. Aurul este altă fire ÅŸi cenusa alta. Dupa cum nu se amestecă aurul cu cenuÅŸa, aÅŸa nu se amestecă la preot păcatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, măcar de ar fi el cât de păcătos.

 
#230 vasile 11.02.2010 17:35

O constructie inutila.Nu se masoara credinta in Dumnezeu cu cel care are cea mai mare catedrala.Credeti ca daca avem cea mai mare catedrala Dumnezeu ne iarta greselile?Nu cred.Aici o rost de facut avere de aceea este asa de mare batalia pt catedrala prostirii neamului.Dumnezeu ne iarta si daca ne rugam in casa dar credinta trebuie sa fie ff mare ,nu locul unde ma rog sa fie grandios.Asa ca sa faceti ceva care ajuta pe cei necajiti.Adapost pt cei fara acoperis,ajutor pt orfani,sa faca o scoala,un spital.Nu am vazut sa faca asa ceva.Tot noua ne spun sa-i ajutam pe cei nevoiasi.Atunci biserica la ce foloseste daca oamenii tre sa faca treaba lor?

 
#231 unu 11.02.2010 17:40

Biserica merge pe o cale gresita. In loc sa adune oamenii la sanul ei si sa-i invete ce este omenia, bunul simt,modestia,cinstea si respectul fata de semeni ea mai mult ii indeparteaza. Grandomania si lacomia preotilor ii fac pe tot mai multi sa nu mai aibe incredere in biserica. ( dovada sunt si comentariile la acest articol). Cred ca azi maine nu va mai plati nimeni contributiile generoase pentru bunastarea preotimii.

 
#232 Ilie M 11.02.2010 17:41

@cre{s}tin ortodox: Deci daca un credul ortodox isi cumpara calculator, haine mincare etc. el se foloseste de ochiul dracului , iar daca da POPILOR OCHII DRACULUI face ...o fapta mareata, caci popii stiu sa "exorcizeze' OCHII DRACULUI numai in folos propriu facindu-si vile, cumparind mertane si aur {auri sacra fames} si deci, voi, stanelor, pretindeti infailibilitate . Cre"s}tinismul este pe duca, in citeva veacuri nu va mai exista nici un crtestin. Amin!

 
#233 @unu,acelas las =Anca ,Theodor,POPILOR "VIRTUALI",Ilie 11.02.2010 17:48

ce sa-ti spui! of,of-mai,mai! da ce spirit de ocsversatiune ai mai bahehete mai-mai! da cine este tu de poate sa spuneze pe ce autostrada trebuie sa mearga biserica pentru ca tu el sa fie mult mult,multzzzumit? sa ne inchinam tzzzie cumvastileaaaaaa?????? ei lasa-ma,ei nu mai spune! da nu mai bobii ca ne uimesti si chiar o sa te credem! da unde te putem gasi ca sa te admiram in hoit? pe viu-mortaciune cum esti? da mai ai sfaturi? da mai poti sa le ascunzi de po pu leisan? uite te cred pe cuvirf,daca asa spui tu inseamna ca asa este ,mai,mai,of,of!

 
#234 vic 11.02.2010 17:50

Chiar daca fratii nostri liber-cugetatori cartesc violent impotriva construirii Catedralei, oricum ea va fi ridicata cu ajutorul lui Dumnezeu. Cu siguranta. Si atunci ne vom bucura cu totii impreuna. Si poate, intre timp, si fratii nostri il vor descoperi pe Dumnezeu. Si se vor bucura si ei ...
Pana la urma ce inseamna 200 de mln ? La scara intregii tari si la numarul populatiei - un nimic ! O facem si pe asta.

 
#235 Ilie M la 11.02.2010 17:41 11.02.2010 17:52

copilu,tu la ora asta trebuia sa faci nanel,acum eu te inteleg ca esti lovit la cap,ca ai mari necazuri ca nimeni nu-ti cinta in struna,ca te-ai facut de cacao si ca nu vrei sa te dai batut. las-o jos ca macane,chiar nu impresionezi pe nimeni! in citeva veacuri tu si altii ca tine o sa dispareti de pe suprafata pamintului.apocalipsa cind o sa vina nu cred ca o sa bucure pe cineva,crestin sau indracit!oricum,inca n-a sosit ceasul acela pe care tu si alti descreierati ca tine il asteptati cu sufletul la *. n-ai sa vezi si nu in viata asta . AMIN!

 
#236 @Ilie M 17:41 11.02.2010 17:55

copilu,tu la ora asta trebuia sa faci nanel,acum eu te inteleg ca esti lovit la cap,ca ai mari necazuri ca nimeni nu-ti cinta in struna,ca te-ai facut de cacao si ca nu vrei sa te dai batut. las-o jos ca macane,chiar nu impresionezi pe nimeni! in citeva veacuri tu si altii ca tine o sa dispareti de pe suprafata pamintului.apocalipsa cind o sa vina nu cred ca o sa bucure pe cineva,crestin sau indracit!oricum,inca n-a sosit ceasul acela pe care tu si alti descreierati ca tine il asteptati cu sufletul la gu-ra. n-ai sa vezi si nu in viata asta . AMIN!

 
#237 CRESTIN ORTODOX @ Ilie M 11.02.2010 17:56

Ti-am spus mai sus nitel, indracitule, indiavolitule, economistule, apaticule, nu te pune cu noi, in special cu tizul meu, care stie si * atat de multe, inclusiv despre atleticul Cleopa, nu ai nici o sansa, santem descendenti de ayatolahi bortodocsi, intariti in nadejde si care dam la nesfarsit citate din toti analfabetii rusi, greci sarbi si alti administratori care au emis emiteri pe baza de gandire orto. Cu tine, sau fara proiectanti, catedrala va fi si va avea si mai multe turnuri decat in poza pusa acolo ca sa te induca pe tine in eroare, abstinentule. Sac, sac, si inca un turn.

 
#238 CRESTIN ORTODOX@17:56 11.02.2010 18:10

slab de tot,numai atita poti? totusi,daca esti atit de pornit impotriva bisericii si a preotilor si impotriva crestinilor ortodocsi,cum poti sa te semnezi cu nick-ul de CRESTIN ORTODOX? ti-am mai spus si mai sus la 16:55 ca nu tine,degeaba incerci sa derutezi pe cineva ca nu poti. nimeni nu este atit de prost ca tine care sa te si creada cind minti ca esti CRESTIN ORTODOX! vezi cum te face diavolul sa te faci de rusine? dar cum tu nu ai asa ceva, nu-ti dai seama ca singur te excluzi din rindul oamenilor! ce este cel mai grav este faptul ca tu inspiri doar sila si mila. ca un handicapat care in loc sa-si ia medicamentele ca sa poata sa fie intreg,prefera sa le arunce in capul doctorilor doar ca sa rida timp. asta esti tu!

 
#239 mara 11.02.2010 18:13

RELIGIA I-O FRAZA DE DINSII INVENTATA CA LUMEA S-O IMPARTA IN MIZERI SI BOGATI!
Sint prea multi popi si n-au locuri de munca preferentiale.mai bine sa se puna accent pe EDUCATIE SI SANATATE! Ne-ati inrobit detot.D-zeu n-a zis sa construim 2 biserici si o crisma,asa cum s-a facut in Romania in cei 20 ani.Politicienii sprijiniti de religie,facind plecaciuni false au obtinut multe de la prostime.Toate mizeriile pleaca de la dispute intre popi.Asarta e realitate.Mergeti la biserica.in orice loc te poti ruga daca esti credincios.Dar ce invatam noi de la popi?

 
#240 @crestin ortodox 11.02.2010 18:28

Dar tu nu vezi ca aproape nici un forumist nu ataca lucrurile cu adevarat sfinte, ci ataca lucrurile nesfinte, adica BOR si popimea care o compune. Asculta aici, ficusule, tu ori esti vreun popa burduhanos, frustrat, de pe la tara, ori esti un * , sau un toreador inponderabil. Melodiile astea ale tale le-au cantat si altii: NIcolae Furtun Iancu si Fratii Penetrus.

 
#241 mara 11.02.2010 19:24

cind ma uit in oglinda de ce mi-e alba nara? oare de la faina din care framint cozonaci? dar pot eu sa scot dintr-o bila de un gram cozonaci? sau pot eu sa-i fac dintr-o linie? da oare cu seringa asta din vena mea ce este? de ce este acul ruginit? in ce an suntem? oare traiesc pe marte sau sunt in martie? hahahahahaha!

 
#242 @crestin ortodox 11.02.2010 19:31

stau si ma intreb ca prostul,oare eu vorbesc singur? de ce nu-mi raspunde nimeni? da ce eu n-am dreptul sa ma isterizez? si ce daca ma fac de k...t? ce n-am voie? asa sunt eu un penibil si am ura pe BOR si pe popime! si mai urasc si panselutele si caprioarele si * si pe bunii si pe mamii si pe diriginta si pe nenea ala care imi face ceva ce nu pot eu sa spun si urasc si ficusii si pe burduhanosi si zorile cind trebuie sa ma scol.... si mai urasc si toreadorii si furtunele si furtunurile si zapada si iarba si casa si masa si furnicile si mincarea si PE TOATA LUMEA ASTA CARE NU MA BAGA IN SEAMA!

 
#243 EuLupu @ crestion ortodox si toti pupincuristi popilor 11.02.2010 19:42

Probabil ca tu esti unul dintre popi cu un calculator la indemina!! Ce are CREDINTA MEA CU POPII?? De unde pina unde nu pot eu sa cred, sa ma rog, sa fiu un bun crestin daca nu il amestec pe popa in viata mea?? Asa spune credinta ortodoxa ca nu sint un bun crestin daca popa nu e prezent in viata mea dar D-zeu este?? Cum am spus prea putini dinre voi, popi, merita cuvintul de PARINTE! Imbogattiti si unfumurati care credeti ca voi conduceti destinele credintei, trebuie sa ajungeti la umulinta,saracie,ruga sa DEVENITI EXEMPLE, numai asa lumea va va da ceva respect!

 
#244 Ilie 11.02.2010 19:55

HAI SA NE MANTUIM C-O LOTERIE!

 
#245 Attila 11.02.2010 20:26

La munca paraziti religiosi!Numai in tarile bananiere gasesti sandramale. A era sa uit si Romania este o semicolonie. Ce a facut patriarhul si cu gasca lui cand se inchideau fabrici,oamenii erau dati afara. Invatamantul e la pamant.De ce nu ia atitudine biserica?Daca ar lua atitudine nu ar mai primi bani de la stat sau de la politruci. Apropo de fericitul Teoctist. In decembrie 1989 cu o zi inainte de caderea lui Ceausescu, a infierat cu manie proletara pe cei care au iesit in strada. Dupa ce a cazut Ceausescu a fost de partea manifestantilor.

 
#246 @EuLupu 11.02.2010 20:49

tu vorbesti de calugari fara sa-ti dai seama,doar ei fac juramint ca sa fie asa cum crezi tu ca trebuie sa fie un preot! fiecare categorie clericala are menirea ei lasata pe pamint de catre DUMNEZEU! asta cu saracia este o conceptie comunisto-stalinista. adica tu ce vrei ca preotul care are familie sa se zbata in saracie pentru ca doar asa un zapacit ca tine o sa se apropie de DUMNEZEU? poti sa uiti! nimeni pe acest pamint nu trebuie sa faca altceva decit sa respecte cele 10 poruncidin Biblie! cind ai sa gasesti tu in Biblie ca preotul trebuie sa fie rupt in coate si genunchi si ca trebuie sa stea in genunchi ,umil si cu capul plecat in fata unui indracit ca tine pentru ca tu intunecatule la minte sa te apropii de DUMNEZEU,sa ne spui si noua! preotul are Har Sfint de la DUMNEZEU,asa ca nu trebuie nici sa fie zdremtaros si nici sa umble umil in fata haitelor de pacatosi si de sectanti sau atei. preotul trebuie sa se poarte cu demnitatea pe care DUMNEZEU I-a dat-o! pina una alta doar preotul iti iarta sau nu pacatele pe care tu le faci pe acest pamint,iar daca nu ti le iarta ajungi in iad! DUMNEZEU i-a dat aceasta putere pe care nici macar Ingerii nu o au. mai studiaza increzutule ca nu trebuie nimeni sa se roage de tine sa ajungi in Rai! vrei in iad,acolo du-te,pentru ca DUMNEZEU ti-a dat liberul arbitru si de aceia nu te trazneste cind minti,ucizi,cu rvesti,furi,torturezi,etc(nu m-am referit la tine in particular)!

 
#247 @Attila 11.02.2010 20:58

da cita dreptate ai mai atilule,iliem,anamaraeulupu!!!! da de ce nu ia atitudine Biserica sa fie ziua de 123.455.667.099.877.654 de ore? da de ce nu ia atitudine Biserica sa fie numai vara? da de ce nu ia atitudine Biserica sa nu mai muncesca nimeni? pai Biserica are treaba ei in stat si menirea ei,nu poate biserica sa faca pe jandarmul si sa scoata la lumina economia subterana si * guvernului iliescu-nastase sau basescu-boc! pentru ca Biserica se roaga si invata pe tot crestinul sa nu faca ce face guvernul,tu,ateii,sectantii si toti supusii satanei. tu de separarea puterilor in stat ai auzit cumva,asa pe la tv sau pe la crisma? sau ce vrei? ca Biserica sa faca pe politaiul? Biserica boteaza,adica crestineaza,te invata sa faci numai bine si aici se termina rolul ei. pentru ca eu nu am auzit ca Biserica sa propovaduiasca jaful si hotia guvernelor de dupa 89.da ce pretentii ai mai asta altoitule! hai ca se filmeaza!

 
#248 @Attila 11.02.2010 21:00

auzi atilule,da tu si neamul tau de atiloi mai ilie m. mai,ce ai facut cand se inchideau fabrici,oamenii erau dati afara. Invatamantul e la pamant?tu cu gasca ta? de ce nu ai luat tu atitudine? pentru ca nu am auzit de tine? sau cineva trebuie sa faca ceea ce tu si gasca ta trebuia sa faceti?

 
#249 Attila 11.02.2010 21:46

Fii curajos si posteaza-ti numele;nu te ascunde sub pseudonime; te deranjeaza adevarul? la munca cu popii; scuze pe langa botezuti popii se mai si poponaresc-vezi cazul din patriarhie. Pune mana si citeste biblia si nu mai comenta fara sa stii ceva anume; nu fi las scrie-ti numele adevarat

 
#250 PMS VICTORIE 11.02.2010 21:46

MISCAREA SOCIALISTA RO

 
#251 @Attila 11.02.2010 21:59

ca tu nu te-oi fi poponorit,ce sa-ti spun atiloiule! da ce critic esti bai ! oi fii fru-n sfint si nu te cunoaste nimeni. dupa ce-ti spui tu numele,cnp-ul.nr de telefon la care sa confirmi ca tu esti,adresa exacta,atunci am sa ti-l spun si eu. hai,nu fii las! si ia baga mare aici,unde in Biblie scrie ca te-ai poponorit? bai mare cititor de Biblie!

 
#252 alcubro 11.02.2010 22:03

Si mai ce?O frectie la un picior de lemn nu trebuie? Batrinii nu au medicamente,case,nu au ce minca,copii nu au crese,bolnavii nu au spitale bine dotate si medicamente si nu mai vreau sa continui,ca nu mai termin,iar noi o dam pe inca o cladire pentru popi.Ce sa-ti spun!!!!!!

 
#253 Attila 11.02.2010 22:20

Te platesc bine popii puiutz! Vezi ca o sa te preafericeasca baietii !

 
#254 EuLupu 12.02.2010 00:02

"pina una alta doar preotul iti iarta sau nu pacatele pe care tu le faci pe acest pamint,iar daca nu ti le iarta ajungi in iad! DUMNEZEU i-a dat aceasta putere pe care nici macar Ingerii nu o au. mai studiaza increzutule ca nu trebuie nimeni sa se roage de tine sa ajungi in Rai! vrei in iad,acolo du-te,pentru ca DUMNEZEU ti-a dat liberul arbitru si de aceia nu te trazneste cind minti,ucizi,cu rvesti,furi,torturezi,etc(nu m-am referit la tine in particular)!"
ZAU?? Mai presus ca ingerii?? Dupa logica ta - daca cred in D-zeu, ma rog, ma duc la biserica (nu la CaTEDRALA RUSINII NEAMUILUI) si tu prea cuviosule nu ma ierti ca am spart geamul lui Ionel, n-am NICI o speranta sa ajung in rai?? Numai tu i-mi dai bula de aur a iertarii?? Numai prin tine pot comunica cu D-zeu, negutator de vise?? D-zeu mi-a dat PUTEREA JUDECATII SI VOINTII MELE (nu arbitru) ca sa fac ceea ce trebuie sa fac in raport cu D-zeu si constiinta mea venita din credinta in el, cind a facut asta v-a avut in vedere pe voi toti, negutatori de vise si de credinta. Din tot ceea ce sustii - nu vreau sa am parte din RAIUL pe care-l descrii. Du-te acolo si tertati-va intre voi!

 
#255 @EuLupu 12.02.2010 07:11

zau proasta baltii ,asa este! ti-am mai spus prapaditule,citeste si dupa aceia da din tine "judecati de valoare"! esti foarte slab informat,ingimfat si rau intentionat si diavolul mindriei prostesti si a infumurarii te stapineste total si se distreaza copios pe seama ta cind iti arati nestiinta si indolenta.este foarte usor sa vorbesti prostii,mai greu este sa te scuturi de lene si de mindria prosteasca ce te stapineste si sa pui mina sa studiezi cum stau lucrurile pe pamint si in cer. ragi alaturi de haita de sectanti si de atei ca tifosii de pe stadioane.produci doar praf cu datul din limba si paduchi &matreata cu capul,atit si nimic mai mult inafara de prostie cita poate duce un tren cu 1000000 de vagoane.apoi ti-a dat DUMNEZEU liberul arbitru de a respecta legile si cele 10 porunci DUMNEZEIESTI! nu ti-a dat aceasta putere ca sa-ti bati joc de cineva sau sa arunci cu mlastina din sufletul tau ! si ca sa fiu la obiect "pina una alta" doar preotul iti poate ierta sau nu pacatele pe care le marturisesti la spovedanie! clar-cristal!!!
uite iti mai dau odata mura in * in cele ce urmeaza in postarile urmatoare:

 
#256 @EuLupu 12.02.2010 07:12

Stii ca nimic necurat nu va intra intru Imparatia cerurilor ? De aceea, cel mai mare bine pe care poti sa-l faci unui om, este acesta. Daca vezi ca s-a imbolnavit in casa la tine, tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau baiatul sau fratele, cine a slabit de boala si se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decat sa-i aduci preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pamant ca si tine ! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu ati auzit in Evanghelie ? Ce veti lega voi pe pamant, va fi legat si in ceruri si ce veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in ceruri !

Daca ai reusit sa-l spovedesti curat inainte de moarte, i-ai salvat sufletul. Cand se duce la vami, sufletul care a avut pacate, daca le-a dezlegat preotul aici, Duhul Sfant a sters tot de pe tabelele lor. Crapa, mor de ciuda diavolii : " Ia uita-te, domnule ! L-am avut in mana ! " Duhul Sfant i-a sters pacatele. Aceasta putere le-a dat Dumnezeu preotilor, ca daca nu dadea Dumnezeu aceasta putere preotilor, nimeni din oameni nu s-ar fi mantuit. Dar Dumnezeu, Cel ce a facut cerul si pamantul, a stiut cum sa faca pentru a mantui lumea. Cand a inviat Hristos aceasta putere le-a dat Apostolilor. Ce le-a spus la Apostoli ? A suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; carora le veti tine pacatele, tinute vor fi si carora le veti ierta, iertate vor fi si orice veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in cer ... Ce, fratilor, voi nu ati citit ? Nu ati auzit Evanghelia ? Deci, cand vezi ca esti bolnav de moarte, nu alerga la doctor, ca poate te omoara acela si mori nemarturisit. Intai spovedeste-te si apoi du-te si la doctor, daca este cazul, dar tu sa fii martusrisit. Daca ai murit, gata, te-ai usurat ! Ca vei muri in mainile doctorului, ca vei muri acasa, tu sa fii marturisit. Insa intai doctorul sufletelor, ca el te va scoate din iad. Asa. Si nu te gandi ca n-are dar.

 
#257 Sfanta Spovedanie 12.02.2010 07:12

Sfanta Spovedanie

In cele ce urmeaza, m-am gandit sa vorbesc cate ceva despre taina Sfintei Spovedanii.

Una din marile datorii duhovnicesti, atat ale monahilor, cat si ale crestinilor, este spovedania pacatelor. Trebuie sa stim mai intai ca toti gresim inaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, altii mai putin, si nimeni nu este fara de pacat.

Acest lucru ni-l arata Sfanta Scriptura care zice : Toti multe gresim. Iar de vom zice ca pacat nu avem, pe noi insine ne inselam si adevarul nu este in noi; iar daca ne vom marturisi pacatele, credincios si drept este Dumnezeu, ca sa ne ierte noua pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata intinaciunea si nedreptatea.

Daca mi-am marturisit cu cainta si cu pregatire cuvenita si m-am spovedit curat, preotul, numai daca a pus mana pe cap si a zis : " Dumnezeu sa te ierte ", pacatele mele s-au ridicat.

Iar daca nu m-am dus cu cainta si cu pregatire cuvenita la cel mai iscusit duhovnic, si n-am stiut sa ma marturisesc curat, sa descopar toate pacatele mele, sa primesc canon pentru ele si sa le parasesc, pot sa fac o mie de dezlegari, ca pacatul, otrava, a ramas tot in mine, de nu m-am dus pregatit.

De aceea folosul, valoarea cea scumpa a Sfintei Spovedanii nu tine de preot, ci de mine. Eu, daca ma duc cu toata sfintenia, cu toata convingerea in fata lui Dumnezeu - ca, atunci cand ma duc in fata preotului, inaintea lui Dumnezeu ma duc, ca preotul este numai un martor -, trebuie sa-i spun toate pacatele mele.

Altfel crezi ca in ziua judecatii preotul poate sa-ti ajute ceva, daca n-ai spus drept ? Doamne fereste ! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decat ce i-ai spus tu. Iar daca tu ai avut vreo rezerva si ai tinut vreun pacat nespus, toate pacatele le ai indoite. Asa spun Sfintii Parinti, pentru ca ai crezut ca Dumnezeu nu stie ce ai facut tu. Iata care sunt conditiile pe care trebuie sa le implineasca spovedania :

1. Spovedania trebuie sa se faca inaintea duhovnicului. Deci, eu cand ma duc la spovedanie inaintea preotului, ma duc in fata lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. In ziua judecatii el atat poate spune, cat i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pamant, nici in cer. Dar eu, daca m-am dus la spovedanie si i-am spus toate si preotul mi-a facut dezlegare cu mainile pe cap, eu sunt dezlegat.

2. Spovedania trebuie sa fie completa si sa nu se ascunda nimic din cele faptuite, cum am spus mai inainte. Aiauzit ce spune Sfantul Apostol Pavel ? Cuvantul lui Dumnezeu este mai ascutit decat toata sabia cea cu doua taisuri si strabate pana la despartitura trupului de a duhului, cea mai inalta unire intre om si Dumnezeu.

3. Spovedania trebuie facuta de buna voie, dupa marturia Duhului Sfant, care zice : si din voia mea ma voi marturisi Lui;

4. Spovedania trebuie sa fie facuta cu umilinta, caci inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi;

5. Spovedania sa nu fie prihanitoare, adica sa nu dam vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo alta zidira a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi sa ne invinuim si sa ne prihanim, cum zice Sfantul Ioan Scararul : " A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a facut, iar nu dintr-a altuia ".

6. Spovedania se cuvine sa fie dreapta, adica sa spui adevarul, spune cum ai facut toate, fara rusine. Isus Sirah spune : Este rusine care aduce pacat si este rusine care aduce slava si har. Rusinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteste pe tine de rusinea aceea pe care o vom suferi cu totii la ziua cea infricosata a Judecatii lui Dumnezeu.

7. Spovedania sa fie hotaratoare. Sa luam inaintea duhovnicului o mare hotarare de a nu mai pacatui, ajutandu-ne noua dumnezeiescul har, si sa voim mai bine a muri de mii de ori decat a mai pacatui de acum inainte cu vointa noastra. Sfantul Vasile cel Mare zice : " Nu se foloseste de *, nici se *, cel ce zice la spovedanie numai ca a gresit, insa ramane iarasi in pacat si nu-l uraste ". Toata pocainta ta intru aceasta consta, adica sa te hotarasti a-ti schimba viata.

Cand ma duc la * cu parere de rau si cu pocainta, si imi cunosc gresalele, ii spun preotului cate tin eu minte. Dar ca sa tii minte si sa faci o * intreaga, nu te duce cu ochii legati la preot, ca diavolul iti ia mintea si uiti. Cu o saptamana sau doua inainte, stai intr-o camera linistita, ia-ti un caiet si scrie toate pacatele tale din copilarie pana in ziua spovedaniei. Ce pacate am eu pe constiinta, de cande eram copil mic, cand eram de cinci ani, cand eram de sapte ani, cand eram in clasa intai la scoal, cand eram in clasa a doua, cand eram intr-a noua, cand eram fata mare, inainte de casatorie, sau dupa casatorie, cand eram militar, cand eram flacau. Scrie, ca si diavolul a scris. Avem contabil bun, ingerul rau pe umarul stang, care scrie tot, si ingerul cel bun pe umarul drept, care scrie si el faptele cele bune ale omului.

Si atunci uite ce-i. Stii ca nimic necurat nu va intra intru Imparatia cerurilor ? De aceea, cel mai mare bine pe care poti sa-l faci unui om, este acesta. Daca vezi ca s-a imbolnavit in casa la tine, tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau baiatul sau fratele, cine a slabit de boala si se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decat sa-i aduci preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pamant ca si tine ! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu ati auzit in Evanghelie ? Ce veti lega voi pe pamant, va fi legat si in ceruri si ce veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in ceruri !

Daca ai reusit sa-l spovedesti curat inainte de moarte, i-ai salvat sufletul. Cand se duce la vami, sufletul care a avut pacate, daca le-a dezlegat preotul aici, Duhul Sfant a sters tot de pe tabelele lor. Crapa, mor de ciuda diavolii : " Ia uita-te, domnule ! L-am avut in mana ! " Duhul Sfant i-a sters pacatele. Aceasta putere le-a dat Dumnezeu preotilor, ca daca nu dadea Dumnezeu aceasta putere preotilor, nimeni din oameni nu s-ar fi mantuit. Dar Dumnezeu, Cel ce a facut cerul si pamantul, a stiut cum sa faca pentru a mantui lumea. Cand a inviat Hristos aceasta putere le-a dat Apostolilor. Ce le-a spus la Apostoli ? A suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; carora le veti tine pacatele, tinute vor fi si carora le veti ierta, iertate vor fi si orice veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in cer ... Ce, fratilor, voi nu ati citit ? Nu ati auzit Evanghelia ? Deci, cand vezi ca esti bolnav de moarte, nu alerga la doctor, ca poate te omoara acela si mori nemarturisit. Intai spovedeste-te si apoi du-te si la doctor, daca este cazul, dar tu sa fii martusrisit. Daca ai murit, gata, te-ai usurat ! Ca vei muri in mainile doctorului, ca vei muri acasa, tu sa fii marturisit. Insa intai doctorul sufletelor, ca el te va scoate din iad. Asa. Si nu te gandi ca n-are dar.

Dupa o spovedanie curata, trebuie sa primim un canon, pe care trebuie sa-l tinem. Cel ce se spovedeste are mare datorie de a-si face canonul dat pentru a scapa de chinul cel vesnic al iadului.

Vedem in Sfanta Scriptura ca prin canon s-au curatit toti cei ce au pacatuit inaintea Domnului. Altfel, cel ce a primit canon si nu-l face, nu se poate curati de lepra pacatului si nici sufletul sau nu este slobozit din robia dracilor.

Este bine stiut ca cel ce se pocaieste cu adevarat, nu numai ca primeste canonul dat de duhovnicul sau, ci singur cere mai mult canon, stiind ca ori aici vremelnic, ori dincolo vesnic, pacatosii trebuie sa-si faca canonul. Iar canonul sa fie dupa masura puterii fiecaruia. Ai auzit ce spune Sfantul Marcu Ascetul ? " Cata deosebire are arama de fier si fierul de gateje - adica de vreascuri -, atata deosebire este intre un trup si altul ". Altul este din fire sanatos si tare si poate sa posteasca si sa nu manance pana seara; iar altul, saracul, daca n-a mancat de doua - trei ori pe zi, cade jos. In toate acestea se cauta scopul. De aceea dreapta socoteala este imparateasa faptelor bune.

Tu crezi ca pe dracul il intreci la fuga ? El intr-o clipa este la marginea pamantului. Numai cu asta il intreci : daca te smeresti si te socotesti a fi praf si cenusa si pacatos si neputincios si nevrednic de a trai pe pamant. Numai de smerenie se teme diavolul ! De alta nu se teme el. Poti sa fii tu nevoitor cat ii lumea, daca nu stii sa ceri iertare, esti batjocorit de diavoli.

De aceea, fratilor, sa ne ajute mila Domnului sa castigam oleaca de smerenie si dreapta socoteala, fiindca in lumea aceasta sunt curse si ispite si fel de fel de nedumeriri pamantesti si duhovnicesti. Dar sa avem in toate dreapta socoteala. Ca padurea nu se teme de cel ce incarca o data mult pe o caruta. Stie ca mai la vale se rupe osia si se strica carul. ea se teme de acela care ia cate un lemnisor si-l duce acasa. Asa si vrajmasul, nu se teme de cel care incepe cu multa nevointa, ca oboseste si ramane. Ci, se teme de cel care ia cate oleaca asa, incet, incet. Sfantul Teodosie spune : " De lucrezi cate putin, cate putin se imbogateste cineva si la cele trupesti si la cele duhovnicesti !". Cate oleaca ! Asa sa luati fapta buna, cate oleaca si sa va para rau ca n-ati facut mai mult.

- Cand se face spovedania generala ? au intrebat unii credinciosi.

- O data pe an tebuie sa faci spovedania generala din mica copilarie. Sfantul Nicodim Aghioritul spune : O data pe an, in Postul Mare, este bine sa faci spovedania generala. Stii de ce ? Pentru smerenie. Te ajuta mult sa-ti aduci aminte pacatele. Eu ma marturisesc, dar dracul ma face sa uit pacatele mele cu care am maniat pe Dumnezeu. Dar eu, cand fac spovedania generala, mi le face ingerul cat muntele in fata mea. " Vezi cine esti ? " Smerenia ! Si atunci, mai mult se apropie Dumnezeu de noi, cand noi ne smerim din adancul sufletului.

- Dar ce incredere avem ca ni s-au iertat toate pacatele prin spovedanie ?

- Dar dumneata daca ai spalat o rufa bine, curata, si daca se mai murdareste, nu o mai speli din nou ? Nu pui soda si lesie si o pui la uscat ? Precum camasa trebuie spalata, asa si sufletul trebuie spalat mereu prin deasa spovedanie. dar Sfintii parinti si mai ales Sfantul Nicodim Aghioritul avea o invatatura pentru duhovnic : " Sfatuieste-i, o! duhovnice, la spovedanie deasa si curata pe toti ". O data in an se face spovedania generala din nou. Si asta-i pentru smerenie si pentru ca omul sa nu uite neputintele lui, cu care a suparat pe Dumnezeu. Asa este. De aceea trebuie sa ne pocaim, sa ne para rau. Pentru ca Dumnezeu este atat de milostiv si de bun,ca nu mai tine minte raul ce-am facut, daca noi ne intoarcem din toata inima si ne marturisim.

Ati vazut ce spune proorocul Isaia : Intoarceti-va catre Mine si Ma voi intoarce catre voi, fiii oamenilor. De vor fi pacatele voastre ca mohoraciunea, ca zapada va voi albi, si de vor fi ca roseala, ca luna le voi face albe si nu voi mai pomeni cele dintai ale voastre.

In bunatatea Lui ce fara margini, El stie neputinta noastra, ca gresim cu voie si fara voie, cu stiinta si cu nestiinta. Nu este clipa cand nu gresim inaintea Domnului. Dar nimeni nu stie firea omului mai mult ca Dumnezeu, caci El ne-a facut din nimic.

De aceea, cum ne intoarcem catre El cu lacrimi, cu parere de rau, cu spovedanie curata, ne si iarta. Cine are pacate mai grele trebuie sa faca oleaca de canon, ca Dumnezeu totdeauna este gata sa ne primeasca si sa ne ierte, caci suntem zidirea Lui.

Nimeni nu L-a facut pe Hristos sa coboare din cer, decat mila Lui, dragostea Lui pentru oameni. I-a fost mila de neamul omenesc. Ca atat de multa dragoste are fata de neamul omenesc, incat auzi ce spune Sfantul Ioan Evanghelistul : Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul nascut, Fiul Sau, L-a trimis in lume sa mantuiasca neamul omenesc.

A venit Mantuitorul Iisus Hristos, nu numai sa ne invete ce trebuie sa facem, ci pentru ca sa sufere pentru noi suferinte, batjocuri, scuipari, batai si moarte pe Cruce, pentru ca sa scoata neamul lui Adam din iad, care statea acolo de 5508 ani, cat au fost, de la primul Adam, pana la venirea Noului Adam - Hristos.

Deci, sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, si sa-L iubim din toata inima. Iar cand am gresit ceva, indata sa cerem iertare si sa alergam la *, ca sa-L impacam pe Dumnezeu, caci l-am suparat, ca Domnul niciodata nu tine minte raul. Daca vede ca ne-am intors, se intoarce si El catre noi.

Sa avem catre noi inima de judecator. Adica cum ? Sa ne judecam. Oare, ce gandim noi ii place lui Dumnezeu ? Ce vorbim noi oare ii place lui Dumnezeu ? Ce fac eu acum oare ii place lui Dumnezeu ?

Si indata constiinta ne spune da sau nu. Caci de se va judeca omul pe sine, nu va cadea in judecata lui Dumnezeu ! Sa ne facem judecatori noau insine : " Mai, aceasta nu-i bun ce fac, aceasta nu-i bun ce vorbesc; aceasta nu-i bun ce intentionez eu sa fac ! "

Catre aproapele sa avem inima de mama. Ai vazut o mama buna ? Chiar daca are copii mai multi si daca unul o supara, o nacajeste in fel si chip, ea are mila de toti. Daca vede ca un copil de-al ei a cazut in apa si se ineaca, sau in foc, si striga : " Mama, nu ma lasa ! ", ea uita tot. Uita ca a suparat-o si se duce catre dansul si-l scapa, chiar cu riscul vietii. Ca asa este mama ! Adevarata mama nu mai tine minte raul. Atat iubeste pe copii. Iata, asa trebuie sa avem si noi inima noastra fata de toti. Sa ne fie mila de toti, si de straini si de ai nostri. Asa cere Dumnezeu in Sfanta Evanghelie. N-ai vazut closca ? Are atati apui si daca i-ai luat numai unul, iti sare in cap, macar ca are multi. Asa si mama cea buna isi pune sufletul pentru copii. Aceasta inima de mama o cere Dumnezeu de la noi. S-o avem fata de toti. Cand a fi unul, care chiar de ne-a facut rau, chiar de ne-a suparat, insa cand il vom vedea ca este la necaz, sa sarim sa-l ajutam, ca sa vada el ca noi avem dragoste si nu tinem minte raul pe care ni l-a facut el. Numai asa vom fi fii ai lui Dumnezeu dupa dar.

 
#258 Sfanta Spovedanie 12.02.2010 07:13

olosul desei spovedanii

Acum sa spunem pe scurt despre cele cinci foloase ale desei spovedanii.

Preabunul Dumnezeu a pus in lume Taina aceasta a Spovedaniei, ca daca n-ar fi fost aceasta dupa botez, nimeni nu s-ar putea mantui. Cine reuseste sa faca o spovedanie curata, reuseste sa faca al doilea Botez; dupa cum ati vazut ca zice preotul la molifta : " De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, dupa randuiala tainelor crestinesti ". Taina Marturisirii sau a Spovedaniei, este una din cele sapte Taine si cuprinde patru parti.

Prima parte este durerea inimii pentru pacate. Sa-i para rau si sa planga pentru pacatul prin care a suparat peDumnezeu.

A doua este spovedania prin viu grai la duhovnic.

A treia este facerea canonului, prin hotararea in fata preotului ca-l va face.

A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea pacatelor, prin punerea mainilor preotului pe capul credinciosului. Acesta, dupa canonul 8 al Sinodului I Ecumenic, se numeste epicleza duhovniciei, adica venirea Duhului Sfant peste capul celui ce s-a marturisit curat. Ca nu se poate incheia taina Sfintei Spovedanii, decat atunci cand a pus preotul mana pe capul celui ce se *, dupa cum arhiereul pune mana pe capul diaconului sau al preotului, cand il hirotoneste si vine Duhul Sfant prin succesiune apostolica.

Deci, la fel si aici, Duhul Sfant vine prin mana preotului, sa dezlege sufletul care s-a spovedit.

Dar spovedania, fiind o spalare sau un botez duhovnicesc al sufletului, dupa Botezul cel dintai, este o taina prin care se iarta pacatele omului prin dezlegare de la duhovnic si este bine sa se faca cat mai des.

Dumnezeiescul parinte Ioan * de Aur zice asa in cartea care se numeste " Putul " sau " Fantana " pe romaneste : " De este cu putinta, o, crestine, si in fiecare ceas sa te marturisesti la duhovnic ". de ce ? Pentru ca nu este clipa si minut cand nu gresim lui Dumnezeu. Deci, daca gresim in fiecare clipa lui Dumnezeu, este prea de nevoie sa se faca deasa spovedanie, sa spalam sufletul prin * curata cu cainta si canon, pentru ca se innegreste haina sufletului nostru cea curatita la Botez, prin tot felul de pacate, din ceas in ceas si din minut in minut. In vremea veche a crestinismului patristic, crestinii se marturiseau in fiecare zi la duhovnici. Dar pe vremea aceea se si impartaseau in fiecare zi, cum arata la Fapte : ... si erau toti in biserica, cand s-a intemeiat Biserica, si staruiau in invatatura Apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciune. ... iar toti cei ce credeau erau laolalta si toate le aveau de obste.

Astfel s-a intemeiat prima obste apostolica.

Toate le dadeau Bisericii si pe ei insisi se dadeau lui Hristos. Pe vremea aceea, dupa terminarea slujbei, si masa se dadea in biserica, mesele agape. Mai tarziu s-au scos in pridvorul bisericii si pe urma acasa la crestini, fiind binecuvantate de Sfintii Apostoli.

Spovedania se facea la inceput in fiecare zi. Mai tarziu oamenii, rarind cu Sfanta Impartasanie, au rarit-o si cu Sfanta Spovedanie. Si vedeti acum de-abia se mai spovedesc in cel;e patru posturi. Atata s-a racit credinta si evlavia, mai ales fata de Spovedanie, si chiar de impartasirea cu Preacuratele Taine, care aduc cel mai mare folos si putere de crestere duhovniceasca a sufletelor noastre prin harul Duhului Sfant, care vine peste noi prin aceste Sfinte Taine. Aici vom vorbi, nu numai despre Spovedanie, ci despre foloasele desei spovedanii. Foloasele desei spovedanii sunt cinci.

Primul folos al desei spovedanii, este acela ca pacatul nu prinde radacini in noi si se strica din suflet cuibul satanei.

Diavolul, vazand ca te spovedesti des, te caiesti, te rogi si-l parasti mereu, zice asa: " Degeaba ma ostenesc cu dansul, ca se duce mereu la preot si se spovedeste, si-l dezleaga, si eu nu castig nimic. Mai bine ma duc la cei care dorm, care n-au grija de *, care nu se spovedesc cu anii, ca aceia nu mi se mai impotrivesc !". Cine se spovedeste des, stie ce a gresit, ca tine minte. Daca nu s-a spovedit de cateva zile : " Mai, ce-am facut ?". El indata isi aduce aminte, iar daca lasa sa treaca o luna sau doua sau poate si un an, de unde sa tina el minte ?

Ca intr-o zi daca s-ar ispiti omul pe sine, stai undeva intr-un unghi de casa, intr-un colt si pandeste-ti gandurile tale numai timp de doua ceasuri, sa vezi in cate feluri umbla mintea. Si la cate pacate se duce daca n-o strunesti cu rugaciunea si cu frica de Dumnezeu. Dar intr-o zi sau doua ? Dar umbland in societate cu lumea si vorbind cu lumea si vazand si auzind, cat se incarca sufletul nostru pe constiinta in fiecare ceas ? deci primul folos al desei spovedanii este acesta. Si sa tineti minte ca prin * deasa, pacatele nu pot prinde radacini adanci in inima celui ce se *.

Al doilea folos al desei spovedanii este ca omul tine minte usor greselile facute de la ultima spovedanie, pe cand cel ce se * rar, cu anevoie poate sa-si aduca aminte de toate cate a facut. Astfel, multe din pacate raman nespovedite si, prin urmare, neiertate. Pentru aceea diavolul i le aduce aminte in ceasul *, dar fara de folos, caci i se leaga limba si nu le mai poate marturisi.

Vai de acela care se duce la * si spune o seama de pacate si o seama nu le spune; sau le spune si pe acelea, dar nu sincer cum le-a facut. Cauta cuvinte de acoperire; asa de ici de colo, crede el ca poate minti pe Dumnezeu, ca nu stie Dumnezeu cum s-a facut pacatul si in ce fel ? El crede ca trebuie sa-i spuna duhovnicului cateva pacate si, daca l-a dezlegat, este iertat.

Duhovnicul dezleaga numai ce aude; celelalte pacate raman legate, ca acela n-a fost sincer si nicidecum nu reuseste sa se usureze. Deci a doua pricina ca spovedania sa fie buna, trebuie sa fie sincera si curata. Tot ce tine minte omul sa spuna, ca nu-i spune preotului. Preotul e un om de tarana ca si noi. El a primit puterea de a lega si dezlega pacatele, prin lucrarea Duhului Sfant.

Al treilea folos al celui ce se * des, chiar daca i s-ar intampla sa cada in pacat de moarte, indata alearga si se * si intra in harul lui Dumnezeu, si nu sufera sa aiba pe constiinta greutatea pacatului, fiind deprins a se curati des prin spovedanie.

Al * folos al desei spovedanii este ca pe unul ca acesta, il afl amoartea curatit si in harul lui Dumnezeu, avand mare nadejde de *.

Dupa marturia Sfantului Vasile cel Mare, diavolul merge totdeauna la moartea dreptilor si a pacatosilor, cautand sa afle pe om in pacate spre a-i lua sufletul.

La cei ce se marturisesc des si curat nu poate afla nimic, deoarece s-au marturisit luand dezlegare pentru pacate. Al cincilea folos al desei spovedanii este ca unul ca acesta se opreste si se infraneaza de la pacate, aducandu-si aminte ca dupa putine zile se va marturisi din nou si va primi canon de la duhovnic, acesta mustrandu-l pentru cele facute. Acesta care se spovedeste des, cand isi aduce aminte de rusinea ce-o s-o aiba de la duhovnic, de canonul pe care o sa-l primeasca, se opreste de la pacat. Omul are atata putere impotriva pacatului, ca toti diavolii din iad, daca ar veni, n-au ce-i face, daca vrea sa nu faca pacatul; caci i-a dat Dumnezeu o putere mare, de la Botez, sa biruiasca ispitele diavolilor. Daca n-as avea puterea aceasta, n-ar fi iad nici pedeapsa pentru pacat. Voi nu auziti in Psaltire ce spune Duhul Sfant ? Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Si iarasi spune Solomon : Dumnezeu l-a zidit pe om, l-a lasat in mana sfatului sau.

Daca vrea sa faca pacatul, il face, daca nu, nu. Diavolul numai ii da in gand, iar el daca este prost si se amageste, il face. Poti sa spui tu in ziua judecatii : " Doamne, diavolul m-a dus la crasma, diavolul m-a dus la muierea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la betie, diavolul la avort, la toate ! " Iar diavolul vas pune atunci : " Doamne, sa-m i arate martori, ca m-a vazut cand il duceam de mana la crasma, la desfrau sau la avort !". Apoi va zice omului : " Vezi ca esti prost ? Eu ti-am dat in gand sa faci pacatul. Daca ai fost prost, te-ai dus tu singur ! Nu te-am dus eu de man ! Daca m-ai ascultat esti al meu !".

Deci prin deasa spovedanie se strica cuibul satanei. Ai vazut cocostarcul ? Face cuib pe casa la tine; si-i o pasare foarte fina. Daca i-ai stricat cuibul o data, de doua ori, nu-ti mai vine acolo. Stie ca-i esti dusman. Asa si noi, daca-i stricam cuibul satanei, el nu mai vine repede. Si acesta este un om care tine sufletul curat, ca nu poate suferi pacatele. Deci al cincilea folos al sfintei spovedanii este indoit. Mai intai ca stricam cuibul satanei din suflet si al doilea ca nu ne gaseste moartea nespovediti.

Cel ce are obicei sa se marturiseasca des, nu lasa rugina pacatului sa se prinda de mintea si inima lui; cine isi pliveste ogorul lui des, simte cand incolteste pacatul si indata il smulge din suflet prin spovedanie. Pe acel amoartea nu-l gaseste nepregatit.

Uite, acum um parinte a murit la noi, duhovnicul Natanail. A venit la mine vineri, s-a spovedit dupa indreptarul de spovedanie pe care il au duhovnicii, s-a impartasit cu Preacuratele Taine, iar peste cateva zile s-a dus la Domnul, zicand rugaciuni.

Acest suflet, desi s-a dus repede, era pregatit. A fost om intelept. Dar noi ce zicem ? " Lasa ca m-oi spovedi la anul !". Nu ! Sa nu amanam, ca nu stim cand ne cheama Hristos ! Parintele Natanail n-a stiut ca moare. Dar ingerul Domnului l-a ajutat, fiindca el avea obicei in fiecare saptamana sa vina la marturisit. Nu a avut cand sa se stranga rautatea, ca au fost dezlegate la spovedanie toate pacatele, pana si cele mai mici. Sa nu credeti dumneavoastra ca pacatele mici nu sunt grave ! Si pe acelea trebuie sa le marturisim, ca auzi ce spune Evanghelia : Nimic necurat nu va intra intru imparatia cerurilor.

 
#259 Sfanta Impartasanie 12.02.2010 07:14

Sfanta Impartasanie

Sfanta Impartasanie este de mare folos omului, daca se impartaseste cu adevarat cu credinta, cu pregatire si cu dezlegarea duhovnicului. Ca cel ce se apropie cu nevrednicie, osanda isi ia, ca foc este care arde pe cei nevrednici - ai vazut ce spune in rugaciunile dinainte de impartasanie.

- Cine se poate imparatsi ?

- Cine are viata curata, neprihanita; cine are stiinta gandului sau curata, cine nu are impedimente canonice si este dezlegat de duhovnic, poate sa se impartaseasca, iar cine nu este marturisit si dezlegat de duhovnic si n-a facut canonul dat, nici nu se poate apropia de impartasanie. Ca si o data in an de se va impartasi, ca Iuda este, care o data s-a impartasit si a intrat satana in el si l-a vandut pe Domnul.

Daca nu-i vrednic cineva, nici o data pe an sa nu se impartaseasca. Ai vazut ce zice in Cuvantul 53, Sfantul Ioan * de Aur : " ... Si voi preotilor, care dati Preacuratele Taine, nu mica munca zace asupra voastra, daca stiti pe cineva nevrednic, de-l veti impartasi cu aceste preainfricosatoare si preasfinte si dumnezeiesti Taine. Si daca te temi tu, o perotule, ca cel ce vine la tine este sachelar, adica general, sau ipat, adica prefect, sau voievod sau cel ce este cu coroana pe cap, adica imparat, si te temi ca se va supara ca nu-i dai Impartasania, daca te temi tu, adu-l la mine ! Tot trupul meu il voi da sa-l arda, mai inainte de a da Trupul cel Preasfant si Preacurat celui nevrednic. Tot sangele meu il voi varsa mai inainte de a da Sangele, atat de infricosat si Preasfant la cel ce nu-i vrednic ".

Iar daca s-a curatit si s-a pregatit dupa randuiala canonica a Bisericii lui Hristos prin *, si a facut canonul cuvenit, sa se apropie cu frica si cutremur.

- Ce ne puteti spune de impartasania copiilor pana la varsta de sapte ani ? Necesita spovedanie ?

- Copiii cei nevinovati pana la varsta de cinci ani, este bine sa-i impartasiti, daca se poate, si in fiecare Dumimica. Iar copiii de 6 - 7 ani mai ales acum, este bine sa fie spovediti si apoi impartasiti, ca astazi copiii vad si aud multe sminteli, in casa, la televizor si peste tot, nefiind supravegheati de parinti.

La fel si despre cei batrani si bolnavi zice Sfantul Simeon al Tesalonicului : " Cei batrani si bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine sa se impartaseasca mai des si in sarbatorile mari ".

Totdeauna, inainte de a te impartasi, dupa ce ti-ai facut metaniile, dupa ce ai parasit pacatul si ti-ai facut canonul dat de preot, inainte de a te impartasi trei zile cel putin n-ai voie sa bei vin nici sa mananci de dulce sau cu untdelemn. Iar in afara postului, fara spovedanie, fara canon si fara o saptamana de post sau macar trei zile nu te poti impartasi. Cel putin trei zile inainte de a te impartasi sa nu mananci cu untdelemn si sa nu bei vin; numai mancare uscata. Asa este randuiala cu Sfanta Impartasanie, fratilor.

- Spuneti-ne ceva despre impartasania calugarilor, despre deasa impartasanie.

- Calugarii din manastiri, daca au duhovnic bun, sa se spovedeasca cat mai des. La noi spovedania, cum vedeti, e o data pe saptamana, vinerea. Da, am calugari foarte treji, care vin de doua-trei ori pe saptamana la * : " Parinte, n-am fost la Utrenie; parinte, am ramas in urma cu canonul; parinte, am mancat inainte de masa ", sau te miri ce. Daca il mustra constiinta, el vine, ii pui mana pe cap, il dezlegi si se usureaza. Asa ca si calugarii batarni si bolnavi se pot impartasi o data pe saptamana; ceilalti, daca le da voie duhovnicul, se pot impartasi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o data pe luna.

- Dar avem vreun temei la Sfintii Parinti pentru impartasania la patruzeci de zile ?

- Da, avem la Sfantul Simeon al tesalonicului. El zice ca o data la patruzeci de zile fiecare sa se pregateasca si sa se impartaseasca, daca n-are vreo oprire canonica. Este pacat care te opreste douazeci de ani de la impartasanie. In caz de moarte, daca vezi ca omul este gata, ii dai impartasania. Nu-l mai poti opri in caz de moarte; iar daca nu moare si mai traieste, face in continuare canonul dat. Asa sa stiti.

- Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?

-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca.

- Dar de cate feluri este Sfanta Impartasanie ? In cate feluri ne putem impartasi ?

- Impartasirea cu Preacuratele Taine este cea mai infricosata, cea mai buna si cea mai sfanta. A te impartasi cu Trupul si Sangele Domnului, zice Mantuitorul : Cine mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu, intru Mine petrece si Eu intru dansul.

 
#260 Cele cinci feluri de impartasiri 12.02.2010 07:14

Cele cinci feluri de impartasiri

Ne putem impartasi cu adevarat in cinci feluri, in Biserica lui Hristos.

Prima impartasire si cea mai importanta este cea cu Trupul si Sangele Domnului.

A doua cale de impartasire, dupa Marele Vasile, este impartasirea duhovniceasca pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii. Poti sa vii in biserica si chiar daca esti oprit de preot sa te impartasesti pe cativa ani, te poti impartasi de o mie de ori pe zi si mai mult, pe alta cale, pe calea rugaciunii. Daca vii in biserica si zici rugaciunea " Doamne Iisuse Hristoae, Fiul lui Dumnezeu, *-ma pe mine pacatosul ", cu toata inima, de cate ori ai suspinat dupa numele lui Iisus, de atatea ori te-ai impartasit, ca si cel ce a luat cu lingurita Sfintele Taine.

Aceasta este impartasirea pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii, cu care omul poate reusi sa se impartaseasca de multe ori pe zi, nu numai o data, cu aceeasi putere cu care se impartaseste si cel cu lingurita din Sfantul Potir. Al treilea fel de impartasire este pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Mantuitorul a spus sa postim, ne-a aratat cum sa postim; a zis sa ne rugam, ne-a aratat cum sa ne rugam; a spus sa primim pe cel strain, sa adapam pe cel insetat, sa hranim pe cel flamand, sa cercetam pe cei inchisi si sa iertam pe cei ce ne gresesc. Cand facem aceste porunci, ne impartasim pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Acesta este al treilea fel de impartasire.

Si cu aceasta te poti impartasi de multe ori pe zi, de cate ori ai lucrat poruncile lui Hristos.

Auzi ce spune dumnezeiescul Maxim in Filocalie : " Hristos sta ascuns in poruncile Sale. Cine face o porunca il primeste pe Hristos. Si nu numai pe Hristos, ci toata Sfanta Treime ". Si auzi ce spune Scriptura : Cel ce Ma iubeste pe Mine si are poruncile Mele, si le pazeste pe ele, Eu si Tatal vom veni si lacas la dansul vom face. Clar ! Nu numai Fiul, ci si Tatal vine. Si unde-i Tatal si fiul pe toata Sfanta TReime o primeste acela care lucreaza poruncile lui Dumnezeu, macar de ar fi oprit de la Sfanta Impartasanie de vreun preot. Intelegeti ? Acesta-i al treilea chip de impartasire pe cale lucrarii poruncilor.

A patra impartasire este prin auz. Cum ? Eu sunt oprit de preot pe atatia ani de la impartasire, fie ca sunt femeie sau barbat. Dar merg la biserica si ascult cu evlavie Sfanta Liturghie, Apostolul, Evanghelia, Heruvicul, Axionul, si predica preotului. Daca ascult cu evlavie cuvantul Domnului, de cate ori am luat un inteles duhovnicesc prin auz, de atatea ori m-am impartasit cu Hristos.

Aceasta este impartasirea prin urechi, al * fel de impartasire. Si Apostolul spune clar : Credinta vine prin auz si auzul prin cuvantul lui Dumnezeu. Tu primesti cu lingurita pe Hristos; eu il primesc prin urechi, cand ascult cu evlavie Sfanta Liturghie, cantarile si predica preotului. Si ma impartasesc de mii de ori pe zi, fara sa stii tu. Tu poate, daca nu te-ai pregatit bine, spre osanda primesti Sfanta Impartasanie. iar eu, daca stau cu credinta, ca vamesul, in Biserica si ascult cu evlavie slujba, ma impartasesc prin urechi. Acesta este al * fel de impartasire.

Al cincilea fel de impartasire este pe calea miridelor, a particelelor ce se scot pentru noi la Sfanta Liturghie. De aceea nu putem pune la Sfanta Liturghie pe cei betivi, pe cei ce injura, pe cei ce traiesc necununati, pe sectari, pe cei ce se sinucid. Pentru ca acea particica care se scoate, reprezinta fata acelui suflet. Aceste particele se sfintesc la Sfanta Epicleza, prin invocarea Duhului Sfant si, la sfarsitul slujbei, dupa ce s-a pus in potir partea cu Iisus, si se zic cuvintele : " Plinirea paharului credintei Duhului Sfant ", apoi se pun si particelele ce se scot pentru credinciosi. In dumnezeiescul Sange din Sfantul Potir este Trupul si Sangele lui Hristos viu.

Din prescura a patra se scot particele pentru vii, din a cincea pentru * si le trage in Sfantul Potir. Din aceste particele ca faina, ce s-au adapat cu dumnezeiescul Sange in Potir, atatea mii si milioane de suflete au primit impartasirea si comuniunea direct cu Iisus Hristos, cu Trupul si Sangele Lui.

Acestea patru din urma sunt cai de impartasire, pe calea lucrarii faptelor bune, dar nu inlocuieste pe cea dintai. Numai o impartasire temporara si in caz de ceva, tot trebuie sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului, cu Preacuratele Taine.

Iata asa ne putem impartasi in cinci feluri in Biserica Universala.

- Daca un neoprotestant se impartaseste pe cele patru cai, dar nu se impartaseste cu Trupul si Sangele Mantuitorului, poate avea nadejde de * ?

- Nu ! Nu are nici o valoare, pentru ca este rupt de Biserica lui Hristos si nu are Darul preotiei. Acela ii sectar, om ratacit. Asa-i, mai baiete ! Nu putem noi schimba ceea ce a intemeiat Hristos pentru toata lumea. El a zis : Luati, mancati, acesta este Trupul Meu; beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu ... ( Ioan 6,53 )

De ce v-am spus despre Sfanta Impartasanie ? Este bine sa va pregatiti, mama. Fratiile voastre de la tara, macar in posturi si macar o data la patruzeci de zile sa va impartasiti.

 
#261 Sfanta Cruce 12.02.2010 07:18

Sfanta Cruce

Cuvantul Crucii pentru cei ce pier este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu. De cate ori auziti cuvantul " Cruce ", sa nu intelegeti ca sectarii cei nebuni, ca baptistii, adventistii, evanghelistii, penticostalii, nazarinenii, pocaitii, seceratorii, tudoristii, martorii lui Iehova si toti ceilalti sectari, care bantuie lumea; gurile sectare cele hulitoare, care au umplut lumea si care vatama tarina lui Dumnezeu-Cuvantul.

Sa nu ganditi despre Sfanta Cruce ca ei, ci asa sa intelegeti si sa tineti minte ca, cuvantul " Cruce " are indoita putere si taina. Indoita este Crucea, indoite sunt intelesurile Crucii.

Sa intelegeti despre Sfanta Cruce nu asa ca cei scurti la minte si neintelepti, care nu vor sa se inchine mantuitoarei Cruci a lui Hristos, cum zice Sfantul Apostol Pavel.

Lasa-i sa huleasca pentru ca i-a intunecat satana, le-a pus pecetea pe frunte mai intai, adica unde sta creierul mare, ca sa nu creada. Le-a pus pecetea pe mana dreapta, ca sa nu o ridice la frunte si sa faca semnul cel mantuitor al preacinstitei si de viata facatoarei Cruci a lui Hristos.

Deci sa stiti ca indoit este omul, indoita este si Sfanta Cruce. Nu vezi la om un ipostas in doua firi ? O parte se vede, adica trupul, una nu se vede, adica sufletul, pentru ca este de natura nevazuta. Asa si Crucea sa o intelegem.

Una este Crucea materiala, vazuta, si alta cea tainica, mistica si nevazuta, pe care o purtam in inima noastra. In Sfanta Evanghelie auzim zicand asa : Si statea langa crucea Lui mama Lui, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena.

Auzi ? Stateau langa crucea Lui. Deci, intelege ca a sta langa crucea Lui, nu inseamna a sta langa crucea spirituala, ci langa una materiala. Crucea de lemn a lui Hristos, langa care statea Maica Domnului, Maria lui Cleopa si Maria Magdalena.

Cand veti auzi : Pogoara-Te de pe Cruce, se intelege Crucea lui Hristos cea de lemn pe care era rastignit. Si cand veti auzi : Si L-au dus si L-au scos afara din cetate, ducandu-si Crucea Lui pana la locul Capatanii, ce se cheama pe evreieste Golgota, Intelegem crucea materiala. Pe aceasta o purta Mantuitorul in spate.

Si cand veti auzi ca s-au dus evreii la Pilat si l-au rugat : " Ne rugam tie, zdrobeste fluierele picioarelor celor rastigniti, ca sa-i dam jos de pe cruce, sa nu-i apuce ziua sambetei ", ca mare era ziua sambetei aceleia la iudei. Si aici intelegem tot crucea cea de lemn, nu cea spirituala.

Iar cand veti auzi in Sfanta Evanghelie pe Hristos, zicand : Cel ce nu-si ia Crucea si nu-Mi urmeaza Mie, nu este vrednic de Mine, sa nu intelegeti crucea cea de lemn, ci crucea spiritulal, nevazuta.

Deci, bagati de seama, ca Hristos indoita cruce a purtat. Una in suflet : suferinta, rabdarea, usturimea, durerea, rusinea, scuiparile, mahnirile si intristarea; si toate cate le ducea in suflet formau crucea cea spirituala a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. iar a doua cruce, cea de lemn, a purtat-o pe umerii Sai si S-a rastignit de bunavoie pe ea, pentru mantuirea lumii.

Si Sfantul Apostol Pavel a purtat doua cruci : Mie sa nu-mi fie a ma lauda, decat in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos. Dar el a dus si cealalta cruce, cum singur spune : In batai, in suferinte, in posturi, in friguri, in primejdii de la neamuri, in primejdii pe mare, in primejdii pe uscat, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la fratii cei mincinosi.

Deci sa stiti, cand va ataca sectarii pentru Sfanta Cruce, ei o iau numai pe cea de a doua, numai crucea suferintelor, nu si pe cea materiala. Noi o luam si pe cea dintai, ca asa a dus-o Hristos. El a dus o cruce de lemn in spate si o cruce a suferintelor in sufletul Sau, pana la moarte si moarte pe cruce.

Crucea, este biruinta, Crucea este steagul lui Hristos, Crucea este arma cu care Hristos a biruit puterile iadului si ale *. Deci vai si amar si blestemat si de trei ori blestemat este acela care nu se inchina cinstitei si de viata facatoarei Cruci a lui Hristos !

Indoit este omul, si indoita cruce trebuie sa poarte, cum arata Sfantul Efrem Sirul si Sfantul Chiril al Ierusalimului, care zice: " O, crestine, nici un lucru sa nu faci, pana nu faci semnul Sfintei Cruci, cand pleci in calatorie, cand incepi lucrul, cand te duci sa inveti carte, cand esti singur si cand esti cu mai multi; pecetluieste-ti cu Sfanta Cruce fruntea ta, trupul tau, pieptul tau, inima ta, buzele tale, ochii tai, urechile tale si toate ale tale sa fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Si nu te vei mai teme atunci de farmece sau descantece sau de vraji. Ca acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca praful in fata vantului. Asadar, ne-am adus aminte mai intai de simbolurile crucii, apoi de indoita cruce - cea materiala si cea spirituala.

 
#262 Despre dragostea de Dumnezeu 12.02.2010 07:19

Sfantul Efrem Sirul arata ca aproape de chilia lui era un pustnic cu numele Iulian.

Acest pustnic isi facuse o chilie in forma de mormant intr-o piatra si statea acolo si pururea se ruga si postea. Dormea pe piatra jos, caci nu avea pat. Dar avea umilinta si lacrimi in rugaciune, incat, cand citea la psaltire sau in Sfanta Scriptura, unde vedea scris cuvantul " Doamne ", " Dumnezeule " sau " Iisus Hristos ", statea si varsa multe lacrimi pe numele Mantuitorului.

Sfntul Efrem spunea : M-am dus odata la dansul si cand m-am uitat in cartile lui, acolo unde era scris " Dumnezeu " sau " Iisus Hristos ", acolo nu se mai cunosteau slovele.

N-am cunoscut lucrarea lui. Atunci l-am intrebat :

- Parinte, de ce in cartile sfintiei tale, unde sta scris numele lui Dumnezeu este sters ?

Sfantul Efrem ii era un fel de duhovnic al lui.

- Pentru Dumnezeu, Parinte Efrem, iti voi spune : Femeia aceea pacatoasa din Evanghelie, a spalat picioarele Mantuitorului si le-a sters cu parul capului ei, iar eu, cand vad scris numele Mantuitorului, parca Il vad pe El, si atunci curg multe lacrimi din ochii mei. Macar ca nu vad picioarele Lui, ii vad numele Lui de pe carti. Vezi cata umilinta era in acest suflet ? Cata patrundere si simtire dumnezeiasca in el ? A zis Sfantul Efrem :

-Buna este lucrarea ta, parinte, dar pentru Dumnezeu, te rog sa cruti cartile. Ca daca ai sa mai plangi mult, nu se va mai cunoaste nimic pe ele.

Asa multa umilinta avea.

Apoi l-a intrebat Sfantul Efrem :

- Cum ai atata umilinta ?

- Eu, cand imi aduc aminte ca Dumnezeu m-a adus in fiinta din ce nu am fost si ca ma rabda in toate zilele vietii mele si in toate clipele pentru neputintele si pacatele pe care le fac cu gandul, cu voie sau fara voie, cu stiinta sau cu nestiinta, ma gandesc cat de bun este Dumnezeu si cat sunt eu de rau, ca sunt un izvor de pacate. Cugetand asa, nu pot sa nu plang, rugand pe Dumnezeu sa faca mila cu mine, cum a facut altadta cu femeia cea pacatoasa.

La urma a spus Sfantul Efrem : " Ai vazut un om care iubea pe Dumnezeu din toata inima ? unde vedea numele lui Dumnezeu, il uda cu lacrimi. Aceasta dragoste de Dumnezeu, cine o are cu adevarat, se * ".

Noi citim carti, in plus, ne rugam ceasuri intregi fara umilinta, fara zdrobire, fara lacrimi si rugaciunea noastra este seaca, o rugaciune cu seceta, cu uscaciune, cu raceala, cu parasirea darurilor. Si de ce ? Pentru ca ne rugam doar cu *; nici cu inima si nici cu mintea nu ne rugam.Cine vrea sa iubeasca pe Dumnezeu, trebuie sa invete ca pururea sa verse lacrimi pentru pacatele lui.

 
#263 Despre felul lacrimilor Diavolul se amesteca in toata 12.02.2010 07:20

Despre felul lacrimilor

Diavolul se amesteca in toata fapta buna. Ai vazut buruiana aceea numita hamei? Ea se prinde de orice gaseste in cale: de gard, de stalp, de poarta, de copac, de par. Numai vezi ca se ridica. Asa face si diavolul cu toata fapta buna. Se incolaceste in jurul ei pentru a o face zadarnica, sa nu mai fie buna.

Cat de mare este darul lacrimilor! Dar si aici diavolul aduce ispita. Si in felurile lacrimilor se baga vrajmasul, ca sa faca zadarnica lacrima omului in rugaciune, sa nu fie primita la Dumnezeu.

Lacrimile cele adevarate, care izvorasc din dragostea de Dumnezeu, atata putere au - spune Sfantul Grigorie de Nazianz - incat, izvorul lacrimilor de dupa Botez este mai mare decat insusi Botezul. El zice : " Stiu si al cincilea botez, care se naste din lacrimi, din pocainta cu lacrimi, si atata putere are botezul acela, incat este mai mare decat cel dintai. Pentru ca Botezul cel dintai ne sterge pacatele, dar nu ne da putere de a nu mai pacatui. Daca am vrea noi se poate, dar vointa omului este lasata libera dupa Botez sa aleaga : sa pacatuiasca sau nu. Iar lacrimile de dupa Botez sterg si pacatele pe care le facem. Lacrimile de umilinta sunt mai bune decat Botezul, pentru ca sterg toate pacatele care s-au facut de la Botez pana atunci si te lasa curat. Sunt mai multe feluri de lacrimi. Daca ai lacrimi. sa iei aminte care sunt bune, care sunt mijlocii si care sunt de la satana. Lacrimile cele bune sunt cele din dragoste pentru Dumnezeu. Acestea ingrasa pe om, dau bucurii mari sufletului - ori de mananca, ori de nu mananca -, daca plange, el este satul. Aceste lacrimi tin si de foame si de sete, si omul nu are suparare pe nimeni. Sufletul lui pururea se bucura, pentru ca are dragoste de Dumnezeu; acela ce are lacrimi din dragostea lui Dumnezeu.

Auzi ce spune Sfantul Apostol Pavel : Bucurati-va, fratilor, si iarasi zic, bucurati-va !

Al doilea fel de lacrimi bune sunt cele care vin din frica lui Dumnezeu, dar acestea usuca pe om,. Lacrimile care se nasc din frica lui Dumnezeu nu ingrasa, ci usuca pe om. Deci lacrimile cele mai bune sunt lacrimile care vin din dragostea de Dumnezeu.

Omul plange si tot slabeste pentru ca lacrimile de acest fel se nasc din frica. El se teme de * iadului, se teme de Dumnezeu si din aceasta cauza plange mereu, si se usuca trupul lui chiar daca ar manca sau n-ar manca, de ar dormi sau de n-ar dormi. Aceste lacrimi au putere sa usuce firea omeneasca, din cauza scarbei pentru pacat, cum se usuca lemnul la foc.

Al treilea fel de lacrimi bune sunt cele ce se nasc din frica * si din frica judecatii. Cugetand omul cum va fi la moarte, cum are sa se chinuiasca, cat de greu are sa se desparta de trup, cat de greu va fi in ziua judecatii, cand va sta in fata a milioane de ingeri sa primeasca raspunsul hotararii, unde sa mearga, la bine ori la rau si, Doamne fereste, sa primeasca osanda vesnica. Deci si aceste lacrimi sunt bune.

Mai sunt lacrimi mijlocii, adica firesti, care nu-s nici bune, nici rele. Vezi ca mama plange dupa copil, copilul plange dupa mama, tata plange dupa baieti; sau plange unul dupa prietenul lui, ori plange sotia dupa sot. Lacrimi firesti sunt si cele din boala, din suferinta si din tristete.

Sunt si lacrimi care se nasc din slava desarta. Acestea sunt lacrimi rele.

Unul are darul umilintei, dar plange pentru ca-i place sa-l vada altul. Mai bine n-ar mai plange, ca satana i-a furat aceste lacrimi.

Este bine ca omul sa ascunda darul umilintei, daca-l are de la Dumnezeu. Dar si diavolul pune pe om sa planga, cand il vad altii. Daca nu poti opri aceste lacrimi, nu esti vinovat.

Daca omul plange cu scop sa-l vada cineva sau ii place sa stie cineva ca-i plangaret, aceste lacrimi sunt din slava desarta si sunt rele si chiar pagubitoare.

Mai sunt lacrimi venite din manie. Ai vazut om, cand nu se poate razbuna pe altul, plange de ciuda. Atata ii este de necaz, ca nu poate sa se razbune pe celalalt, si plange de amaraciune. Acestea sunt si mai rele ca cele din slava desarta. Acestea sunt lacrimi ucigase si rele, pentru ca el plange si inima-i stoarsa de satana, incat izvoraste lacrimi de ura. Acestea sunt lacrimi foarte grele, foarte pacatoase, satanicesti.

Altul plange din dezmierdare. A avut prietenie cu o femeie sau cu altcineva si, cand isi aduce aminte de dansa, plange. Acestea sunt aduse de dracul desfranarii.

Mai sunt lacrimi rele, care se nasc din pagube. A pierdut omul bani sau casa; i-a luat pamantul si plange dupa avere. Aceste lacrimi sunt tot de la vrajmasul, pentru ca omul crede ca Dumnezeu nu are sa aiba grija de el.

Deci, iata de cate feluri sunt lacrimile si nu toate sunt bune. Numai lacrimile din dragostea lui Dumnezeu, din frica lui Dumnezeu, din frica de moarte sau de * iadului il curata, il lumineaza, il apropie de Dumnezeu. Celelalte sunt sau firesti sau lacrimi rele si osanditoare.

Sfantul Dionisie Areopagitul spune ca raul adus de satana in aceasta consta : in pofta fara de minte, manie fara judecata si inchipuire sau nalucire pripita. Ai vazut care-i raul din satana si din toate slugile lui ? Pofta fara de minte, ca au poftit sa fie asemenea lui Dumnezeu; manie fara de judecata, caci se pornesc fara ratiune sa omoare pe oricine, sa se razbune, sa faca rau oricarei zidiri a lui Dumnezeu si nalucire pripita ca isi inchipuiesc sa fie intocmai cu Dumnezeu, uitand ca sunt facuti de Dumnezeu.

Daca ai lua de la diavoli aceste trei patimi, ei s-ar face inapoi ingeri. dar aceste rtei rautati ii fac pe ei draci. iar, daca ai scoate din firea lor acestea, ei ar ramane curati ca ingerii, cum au fost intai.

 
#264 Harul mantuirii 12.02.2010 07:21

- Cata vreme este harul cu noi ? a intrebat un credincios pe Parintele Cleopa. Iar el a raspuns:

- Cat traim. Numai daca il cautam. Dar daca nu-l cautam, dupa ce am murit, nu mai este cu noi.

- Cum putem castiga harul lui Dumnezeu ?

- Harul lui Dumnezeu il primim de la Botez si il pastram in noi prin Sfintele Taine si prin toate faptele bune. Adica prin post, rugaciune, spovedanie, impartasanie, citirea cartilor sfinte, priveghere, milostenie, smerenie, nasterea si cresterea copiilor in frica lui Dumnezeu si toate celelalte.

Harul vine, dar nu-i spargator de usi. Dumnezeu nu forteaza usa nimanui ca sa intre. Ai auzit ce spune la Apocalipsa ?

Iata stau la usa si bat. De va auzi cineva glasul Meu si va deschide, Eu si Tatal vom veni la el si lacas la el vom face ...

Harul numai atunci vine, cand ii deschidem, noi usa inimii. El bate la usa si daca suntem impietriti si nu ne silim sa facem voia Domnului, harul nu vine cu sila. Pentru ca Dumnezeu i-a dat omului voie de sine stapanitoare sa primeasca harul sau nu. Harul nu vine cu sila la noi, Nu ! Ca iata ce zice Duhul Sfant : de veti vrea si de ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca; iar de nu veti vrea si nu ma veti asculta, sabia cea cu doua taisuri va va manca pe voi, ca * Domnului a grait acestea.

Auzi ce spune iarasi Scriptura : Dumnezeu l-a facut pe om si l-a lasat in mana sfatului sau. Si iar zice in Psaltire : Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Harul iti da in gand : " Posteste, omule, roaga-te, pazeste-ti mintea, fa milostenie, mergi la biserica, lasa si uraste pacatul, spovedeste-te curat !" Iata ce trebuie sa faci.

Harul iti da gand. Daca vrei, sa-l asculti; daca nu, Dumnezeu cu sila nu * pe nimeni. Atunci n-ar mai fi Iad si Rai daca fapta buna am face-o siliti de puterea lui Dumnezeu. Ci toate le face omul de bunavoie. Ca zice iarasi Duhul Sfant : Pe datatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu.

Asa ca, siliti-va cu dragostea lui Dumnezeu sa faceti ce credeti ca este bine. Ca dupa moarte nu mai este * pentru nimeni. Dupa moarte s-a inchis usa. Tot ce putem, sa facem cat mai avem o scanteie de viata. Caci dupa moarte nu mai este lucrare pentru fapta buna. In ce te gaseste moartea, in aceea te ia.

Zice la Ecleziast : De va cadea lemn in austru, de va cadea lemn in crivat, unde va cadea, acolo va ramane. Iar Sfantul Ioan * de Aur talcuieste pe proorocul : " De va cadea lemn in crivat ..., dar de lemne se ingrijeste Domnul ? Aici de suflet graieste ". Apoi zice : " Crivatul este nepocainta care l-a apucat si austrul este milostenia si pocainta. Caci unde va cadea sufletul dupa moarte, acolo va ramane ..."

Cum te-a apucat sfarsitul. Ca in minutul cel mai de pe urma al vietii S-a rastignit Mantuitorul si asteapta si ingerii din ceruri si toata lumea mantuirea sufletului.

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea sfarsit bun, sa nu ne apuce moartea nespovediti. Caci daca l-a apucat pe cineva moartea nespovedit, este ca si cum ar fi nebotezat, daca are pacate de moarte. Nu-i foloseste nimic. Nici nu-l poate scoate Biserica pe urma cu rugaciunile ei. Pentru ca nu s-a ingrijit din vreme sa-si curete sufletul sau cu pocainta cea adevarata, cu rugaciunea sincera si celelalte fapte bune.

- Dar desavarsirea nu are continuitate dupa moarte ?

- Pentru cei desavarsiti are. Ca ai auzit ce zice Duhul Sfant : Merge-vor din putere in putere. Arata-se-vor Dumnezeului dumnezeilor in Sion. Si sufletele dreptilor si ingerii merg in veacul veacului dintr-o treapta a fericirii duhovnicesti tot mai inalte.

Fiindca Dumnezeu nu are margini intru inaltime. In veacul veacului merg si dreptii si ingerii tot mai sus, din treapta in treapta, daca a pornit sufletul spre vesnicie, spre bine. Iar daca moare omul nespovedit si in grele pacate, coboara spre rau pana ajunge in fundul iadului, de care sa ne izbaveasca Dumnezeu pe toti. Amin.

 
#265 Cine este mai mare in imparatia cerurilor 12.02.2010 07:24

Cine este mai mare in imparatia cerurilor. Puterea cheilor. De cate ori vom ierta pe aproapele. Pilda celui ce datora zece mii de talanti.
1. In ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus si I-au zis: Cine, oare, este mai mare in imparatia cerurilor?
2. Si chemand la Sine un prunc, l-a pus in mijlocul lor,
3. Si a zis: Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in imparatia cerurilor.
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare in imparatia cerurilor.
5. Si cine va primi un prunc ca acesta in numele Meu, pe Mine Ma primeste.
6. Iar cine va sminti pe unul dintr-acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii.
7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8. Iar daca mana ta sau piciorul tau te sminteste, taie-l si arunca-l de la tine, ca este bine pentru tine sa intri in viata ciung sau schiop, decat, avand amandoua mainile sau amandoua picioarele, sa fii aruncat in focul cel vesnic.
9. Si daca ochiul tau te sminteste, scoate-l si arunca-l de la tine, ca mai bine este pentru tine sa intri in viata cu un singur ochi, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului.
10. Vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua: Ca ingerii lor, in ceruri, pururea vad fata Tatalui Meu, Care este in ceruri.
11. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut.
12. Ce vi se pare? Daca un om ar avea o suta de oi si una din ele s-ar rataci, nu va lasa, oare, in munti pe cele nouazeci si noua si ducandu-se va cauta pe cea ratacita?
13. Si daca s-ar intampla s-o gaseasca, adevar graiesc voua ca se bucura de ea mai mult decat de cele nouazeci si noua, care nu s-au ratacit.
14. Astfel nu este vrere inaintea Tatalui vostru, Cel din ceruri, ca sa piara vreunul dintr-acestia mici.
15. De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai castigat pe fratele tau.
16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din * a doi sau trei martori sa se statorniceasca tot cuvantul.
17. Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames.
18. Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer.
19. Iarasi graiesc voua ca, daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri.
20. Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de cate ori va gresi fata de mine fratele meu si-i voi ierta lui? Oare pana de sapte ori?
22. Zis-a lui Iisus: Nu zic tie pana de sapte ori, ci pana de saptezeci de ori cate sapte.
23. De aceea, asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale.
24. Si, incepand sa se socoteasca cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti.
25. Dar neavand el cu ce sa plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vandut el si femeia si copii si pe toate cate le are, ca sa se plateasca.
26. Deci, cazandu-i in genunchi, sluga aceea i se inchina, zicand: Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot.
27. Iar stapanul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria.
28. Dar, iesind, sluga aceea a gasit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o suta de dinari. Si punand mana pe el, il sugruma zicand: Plateste-mi ce esti dator.
29. Deci, cazand cel ce era sluga ca si el, il ruga zicand: Ingaduieste-ma si iti voi plati.
30. Iar el nu voia, ci, mergand, l-a aruncat in inchisoare, pana ce va plati datoria.
31. Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-au intristat foarte si, venind, au spus stapanului toate cele intamplate.
32. Atunci, chemandu-l stapanul sau ii zise: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, fiindca m-ai rugat.
33. Nu se cadea, oare, ca si tu sa ai mila de cel impreuna sluga cu tine, precum si eu am avut mila de tine?
34. Si maniindu-se stapanul lui, l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce-i va plati toata datoria.
35. Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua, daca nu veti ierta - fiecare fratelui sau - din inimile voastre.

 
#266 SFANTA TAINA A SPOVEDANIEI, DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDI 12.02.2010 07:34

SFANTA TAINA A SPOVEDANIEI, DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDIM?

Sfanta Taina a Spovedaniei, este momentul in care, intre preot, penitent si Dumnezeu se produce o minune, o mare lucrare tainica. Penitentul sau credinciosul se descarca de pacate cu toata cainta in fata preotului si Dumnezeu, fiind prezent in chip nevazut, il iarta si il dezleaga prin mainile preotului. Dupa ce penitentul si-a spus tot ce avea pe suflet, preotul ii pune mainile pe cap zicandu-i formula: „Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiule (N), si sa-ti lase tie toate pacatele. Iar eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert, si te dezleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin”. (Vezi Moliftelnic).
In timpul rostirii acestei formule preotul, avand mainile pe capul penitentului, produce impartasirea harului divin, un transfer de energie a Duhului Sfant. Dupa invatatura Bisericii Ortodoxe adevaratul savarsitor al Tainelor este Mantuitorul Iisus Hristos, iar preotul este iconomul Tainelor Sfinte (I, Cor. 4,1). In cazul Spovedaniei, cel ce primeste marturisirea este Mantuitorul Iisus, iar preotul este doar un martor. Dupa cum citim in Randuielile Sfintei Marturisiri: „Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta... Si eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc inaintea Lui toate cate imi vei spune mie”. Domnul Iisus Hristos Preotul, in virtutea harului primeste spovedania duhovniciei, imparta-seste harul iertarii pacatelor prin dezlegarea ce o face penitentului. Mariei Magdalena si-i iarta pacatele Asadar, Mantuitorul Iisus Hristos, fiind de fata la Taina Sfintei Spovedanii, datorita sincerit atii, caintei si zdrobirii de inima pentru tot raul ce 1-a facut, prin mainile preotului slujitor, il iarta pe cel ce sta in genunchi cu cainta. Deci, cu alte cuvinte, la Taina Sfintei Spovedanii se produc urmatoarele: penitentul se descarca de tot raul acumulat in timp, cu toata cainta; preotul il iarta si il dezleaga prin punerea mainilor, iar harul (energia) Duhului Sfant, in acel timp vine si se revarsa peste acel credincios. De aceea se si simte totdeauna o mare usurare si mangaiere dupa Spovedanie.

DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDIM?
Omul este prin fire o fiinta sociabila, deci nu poate trai singur. Tot asa de adevarat este faptul ca omul neputand trai singur, nu poate sa stea fara sa comunice cu cineva si, mai ales, sa se deschida
sufleteste aproapelui sau, sa-i spuna pasurile sale. Parca simti o usurare si-o descarcare cand gase sti pe cineva de incredere si i te dest ainuie sti. Durerile si ranile mele sufletesti i le spun lui, el le primeste si ma compatime ste. In acel moment, datorita compatimirii si iubirii persoanei careia m-am dest ainuit, simt o mare liniste si bucurie, simt ca cineva ma mai iubeste, ca nu am fost parasit definitiv; simt o revigorare sufleteasca. Este mare lucru ca in viat a noastra, sa ajungem „sa ne bucuram cu cei ce se bucura si sa ne intristam cu cei ce se intristeaza” (Romani 12, 15). Atunci cand vedem pe cineva ca sufera, sa intram in dialog cu el, sa-1 int arim prin vorbe bune, sa-i luam, cu alte cuvinte, din durerea lui, si sa ne-o insusim noi. Comunicarea, dialogul sunt absolut necesare. Dar mai mult decat acestea este marturisirea in fata duhovnicului. Te destainui in fa ta prietenului, ii spui tot ce ai pe suflet, il doare si pe el, daca tine la tine; iti da, eventual, un sfat sau, mai mult, se roaga pentru tine. Insa, un prieten, oric at de apropiat ar fi, altceva nu are ce sa-ti mai ofere, nu are cu ce sa te mai ajute. Pana aici merge afectivitatea umana. Dar Dumnezeu, prin mila Sa fata de oameni, ne-a daruit un mare ajutor: Sfintele Taine si, in special, Taina Sfintei Spovedanii. La aceast a Sfant a Taina, credinciosul, in afara de faptul ca s-a dest ainuit duhovnicului de tot ce are el mai intim, primeste in plus de la duhovnic dezlegarea si iertarea de acele pacate si mai ales primeste o mare putere de a invinge mai departe greutatile vie tii. Primeste energia harului Duhului Sfant prin punerea mainilor preotului. Numai preotul are aceasta imensa putere de a dezlega de pacate si de a impartasi harul Duhului Sfant ca intaritor in viata noastra.
Fara preot si puterea lui sfint itoare nu putem trai o viata crestina sau, daca o traim, suntem ofiliti duhovniceste; traim inconstienti, in irealitate si neadevar. Mantuitorul a spus „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”. Alta cale si adevar nu exista decat in Biserica Sa.
Puterea de a lega si a dezlega, Mantuitorul a dat-o numai Sfintilor Apostoli s i acestia la randul lor episcopilor si preotilor prin hirotonie, prin punerea mainilor pe cap: „Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in ceruri si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri” (Mt. 18, 18; Ioan 20, 23).
Deci puterea de dezlegare a pacatelor o primim numai aici pe pamant si numai de la preoti. Cel mai groaznic lucru este ca cineva sa moara nespovedit, nedezlegat de pacate. Dincolo de mormant nu-l mai poate dezlega nimeni „nici chiar ingerii”. De aceea trebuie sa ne spovedim, sa ne descarcam sufleteste, sa alungam tot ce este negativ in fiinta noastra umana. Sa primim dezlegare si iertare de toate pacatele si relele ce le-am facut in viata. Sa primim pe Duhul Sfant, Cel care ne va calauzi in viata de dincolo.

SPOVEDANIA CONTRIBUIE LA VINDECAREA ARBORELUI GENEALOGIC
Fiecare om se trage dintr-o familie, iar mai multe familii apropiate ca grad de rudenie formeaza un neam. Fiecare neam are un arbore genealogic. Acest arbore genealogic difera de la neam la neam. Dupa cum un arbore este sanatos si da nastere altor ramuri sanatoase, dezvoltandu-se foarte frumos, tot astfel se intampla si intr-un neam care este credincios, cu frica lui Dumnezeu si naste alte ramuri sanatoase si credincioase, dezvoltand foarte frumos, in mod normal, acel arbore genealogic. Observam la unii arbori cum incep sa le apara cate o ramura uscata, dupa aceea altele si altele, incet, incet, iar la un moment dat, observam ca o mare parte din acel arbore s-a uscat. Apoi, la scurt timp, el se usuca definitiv, deoarece nu l-a ingrijit nimeni.
Pacatul se transmite de la tata la fiu; ori, acel pacat netratat macina si roade in toti membrii familiei. O buna parte din acei oameni nu-si dau seama de acel lucru si se trezesc dupa ani si ani, dupa generatii peste generatii ca „li s-a cam pierdut neamul”, cum se spune in popor, adica pacatul mostenit in familie si netratat cu Tainele Bisericii a facut ravagii.
Dupa cum medicina recunoaste transmiterea caracterelor (genelor) de la tat a la copil, tot astfel religia recunoaste transmiterea pacatelor de la parinti la copii. Dumnezeu spune, inca din Vechiul Testament, ca pedepse ste pe copii pentru pacatele parintilor pana la al IV-lea neam (Iesire, Cap. 20,5). De aceea, cei ce sunt casatoriti si au copii, trebuie neaparat sa se spovedeasca, sa se curete de acele pacate pentru a nu se transmite copiilor lor. Sa aiba constiinta impacata ca fii lor nu sufera pentru pacatele parintesti. Observam cum foarte multi copii se nasc bolnavi. In cele mai multe cazuri copiii se nasc bolnavi datorita pacatelor parintilor, care nu le-au spovedit si n-au primit dezlegare de ele. Un om pacatos care nu se spovedeste, nu tine randuielile bisericesti: post, rugaciune si il prinde sfarsitul vie tii in acea stare pacatoasa, este o ramura uscata la arborele genealogic al neamului sau. Fiecare membru al unei familii care nu se * este o ramura uscata din arborele genealogic al neamului sau. Cel mai important remediu pentru vindecarea arborelui este in special Sfanta Spovedanie deoarece aici sunt: curatirea, tratamentul si vindecarea.

 
#267 CUM TREBUIE SA NE PREGATIM PENTRU A MERGE LA SFANTA SPO 12.02.2010 07:41

CUM TREBUIE SA NE PREGATIM PENTRU A MERGE LA SFANTA SPOVEDANIE?

CAND PUTEM SA NE SPOVEDIM?
Taina Sfintei Spovedanii nu este conditionata de timp sau de loc. Cand simte omul nevoia, atunci poate sa se spovedeasca. In general exist a in Biserica invatatura ca cel putin in cele patru posturi de peste an sa ne spovedim. De ce in cele patru posturi? Pentru ca atunci este timpul cel mai potrivit, omul t ine post si este pregatit pentru Spovedanie. Ne mai putem spovedi in diferite cazuri speciale:
- am avut un necaz mare sau altceva - tinem cateva zile de post (3-4) si ne spovedim, deoarece se poate intampla sa avem un necaz datorita pacatelor pe care le avem si nu le-am spovedit;
- ca nd avem un examen in viata, de asemenea sa ne spovedim si chiar sa ne impartasim cu Sfintele Taine inainte, pentru a primi putere, intelepciune si luminarea mintii;
- cand mergem la spital, la operatie sau tratament, de asemenea este recomandabila Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie. S-a inta mplat si se inta mpla multor oameni ca atunci cand merg la operatie sa le fie ultimul drum in via ta. De aceea trebuie sa fim precauti s i in primul rand sa recomandam celor ce merg la operatii grele sa se spovedeasca neaparat si sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. In aceste cazuri extreme este voie sa se impartaseasca orice om, indiferent de canon si de pacate:
- cand merge femeia gravida la spital pentru nastere, de
asemenea este foarte, foarte recomandabila Sfanta Spovedanie si Sfanta Impartasanie, deoarece ajuta atat mamei, cat si pruncului pe care-l va naste;
- Spovedania mai este recomandata si atunci cand crestinul pleaca intr-o calatorie indelungata;
- Sfanta Spovedanie este fundamentala atunci cand doi tineri se casatoresc. De aici vin succesul sau insuccesul in casnicie. Daca doi tineri pasesc cu dreptul in casnicie, adica spovedindu-se curat, din copilarie, inainte de cununie si totodata se si impartasesc, va fi bine pentru viitorul lor. Acei ce nu se spovedesc inainte de cununie fac un mare pacat si se lipsesc de un mare dar de la Dumnezeu.

CINE SE POATE SPOVEDI?
In Biserica noastra Ortodoxa exista invatatura ca fiecare om, de la varsta de 7 ani, are pacate personale, si deci, trebuie sa se spovedeasca. Unii se intreaba: ce pacate poate sa aiba un copil? La aceast a intrebare noi raspundem: daca injura de mic si nu este oprit, ce va face cand va fi mare? Sau daca fura lucruri marunte (pare un fapt marunt, dar furtul in sine este o fapta grava) si nu este oprit si mustrat la timp, cand va fi mare poate fi prea tarziu etc. Copiii primesc cea mai puternica educatie la Sfanta Spovedanie si, in plus, lucreaza Duhul Sfant peste ei prin aceasta Taina. O * de crestini cad in eroarea satanei care-i sfatuieste sa se spovedeasca la batranete. Pe de o parte ei zic ca nu au pacate, iar pe de alt a parte diavolul ii face sa le fie rusine sa se spovedeasca. Si asa trec prin toat a viata fara a se spovedi. Unii ajung sa fie spovediti, altii nu mai apuca. Cel mai groaznic lucru este sa moara cineva nespovedit. Responsabilitatea unui asemenea pacat cade peste toti ai casei. Atunci cand avem pe cineva in familie: tata, mama, unchiul, matusa etc. care nu s-au spovedit niciodata, noi, ca buni crestini, avem obligatia de a-i indruma si sfatui pentru Sfanta Spovedanie. Daca ne dam toata silinta sa-i ajutam, si Dumnezeu ne va ajuta pe noi; insa daca nu ne dam silinta sa-i ajutam, pacatul acela se va rasfra nge peste noi.
Un alt pacat groaznic este a opri pe cineva sa se spovedeasca. Fiecare crestin ortodox botezat, de la 7 ani in sus, trebuie sa se spovedeasca pentru a primi dezlegare si iertare de pacate si pentru a primi harul Duhului Sfant. Nu se pot spovedi la Biserica Ortodoxa cei de alte credinte sau religii; numai daca vor trece de buna voie la Ortodoxie. De asemenea Spovedania este valabila si indispensabila chiar si mantuirii clericilor. Toti calugarii, preotii, episcopii trebuie sa se spovedeasca si ei unii altora pentru a primi dezlegare si iertare. Toti suntem oameni egali si toti trebuie sa ne spovedim „de la vladica la opinca”, de la cer setor pana la savanti sau conducatori de state. Cu sufletul toti suntem egali inaintea lui Dumnezeu.

UNDE TREBUIE SA NE SPOVEDIM?
Fiecare crestin apartine de o parohie si este normal ca fiecare sa mearga si sa se spovedeasca acolo, la parohia de care apartine. Insa Taina Sfintei Spovedanii impune o mare delicatete duhovniceasc a, pe care, din pacate, nu toti preotii o detin. Spovedania trebuie sa o faci dintr-o dragoste si un respect duhovnicesc deosebit fata de cineva. Nu ni se poate impune persoana la care trebuie sa ne spovedim, ci duhovnicul trebuie sa ni-l alegem singuri cu rugaciune, cum spunea parintele Rafail Noica raspunzand la intrebarea unuia care zicea: „Ce sa facem, ca nu avem duhovnic?”, „Sa ne rugam pentru a ne descoperi Dumnezeu duhovnicul! Sa ne nastem duhovnicul!”. Un preot, fiind suparat pe un credincios din parohia sa pentru ca merge sa se spovedeasca la o manastire si nu se spovedeste la el, l-a mustrat si i-a interzis sa nu mai mearga la manastire, zicandu-i: „Esti din turma mea, din parohia mea si Dumnezeu te va intreba la judecata daca te-ai t inut de turma”. Domnul Iisus Hristos si Sf. Nicodim: renasterea la Eu l-as intreba pe acel preot viata prin Duh are are in turma lui vreo 5 - 6.000 de suflete: ce a pastorit pana acum? Cate suflete din parohia lui a indreptat el catre Dumnezeu pana acum? Pe cati i-a facut crestini practicanti? Cati din acei mii de oameni merg la biserica datorita ostenelii lui? Acel om din parohia sa, s-a intors la Dumnezeu datorit a ma nastirii. In general oamenii care merg la manastiri fac cinste si preotului si parohiei respective. In definitiv, fiecare dintre noi crestinii putem sa ne spovedim unde simtim ca suntem pe drumul cel mai bun, unde simtim pace si liniste. Impa rtirea pe turme si pastori in veacul de dincolo va fi alta fata de cea de acum. Vor fi chiar si inversate valorile si responsabilit atile acestui veac. Bunul Dumnezeu sa ne faca si noua parte de *.

CUM TREBUIE SA NE PREGATIM PENTRU A MERGE LA SFANTA SPOVEDANIE?
A tunci cand facem o Spovedanie generala la un preot, trebuie sa tinem 5-6 zile de post. In acele zile sa nu mancam carne, lapte, branza si oua. Sa facem cat mai multe metanii. Sa ne rugam cat mai mult si sa citim daca avem timp si din Psaltire. Sa ne impacam cu cei pe care i-am suparat sau ne-au suparat. Cu cateva zile inainte de Sfanta Spovedanie sa ne facem un examen al constiintei, sa citim dintr-un ghid de Spovedanie pacatele si cele pe care stim ca le-am facut sa le notam pe o hartie pentru a nu le uita (putem foarte bine folosi ghidul din aceasta carte).
In ziua in care mergem la Spovedanie sa citim rugaciunile inainte de Sfanta Spovedanie. Sa citim pacatele din ghidul de Spovedanie si sa le notam pe cele care le-am facut pe o hartie pentru a nu le uita. Cand nu ne impartasim si nu facem o Spovedanie generala, atunci putem sa ne spovedim fara post, numai sa avem pacatele notate pe hartie.

SPOVEDANIA NU TREBUIE FACUTA FORMAL
E xista o * de oameni care nu sunt constienti de actul spovedaniei sau nu sunt sinceri si merg si ei de ochii lumii sau dintr-un reflex conditionat la preot sa se spovedeasca. Ajungand la preot nu spun mai nimic, nu au nici o cainta pentru greselile pe care le-au facut, nu realizeaza ca sunt in fata lui Dumnezeu si ca se petrece o Taina mare in acel moment. Acei oameni merg la Spovedanie dintr-un formalism si se spovedesc formal. Efectul este acelasi, deoarece se cunoaste ca atunci cand te ostenesti primesti un rezultat, pe loc sau mai tarziu. Iar daca nu te ostenesti real, ci te faci doar ca te ostenesti, cazi in pacatul vicleniei, sireteniei. Pe om poti sa-l inseli, insa pe Dumnezeu niciodata. De aceea, pentru cei care nu sunt sinceri si nu sunt dispus i pentru o Spovedanie cu cainta si cu sinceritate, este recomandabil, deci mai bine, sa nu se spovedeasca in acel moment. Spovedindu-se in acest fel, nu primesc nici iertare de la Dumnezeu si in plus pacatuiesc pentru acel formalism de ochii lumii. In asemenea situatie se gasesc chiar si acei crestini care merg la biserica regulat, insa fara nici o simtire duhovniceasca. Esenta Spovedaniei si efectul ei nu constau intr-o Spovedanie regulata si stereotipa, ci dimpotriva intr-o Spovedanie spontana iesit a din adancul inimii, cu mult a durere si parere de rau.

Publicat de mihailmaster la 05:57 0 comentarii

Etichete: CUM TREBUIE SA NE PREGATIM PENTRU A MERGE LA SFANTA SPOVEDANIE?

CE SE INTAMPLA CU OAMENII CARE MOR NESPOVEDITI?

CE SE INTAMPLA CU OAMENII CARE MOR NESPOVEDITI?

Unul din marile ajutoare duhovnicesti dobandite de cei care parasesc viat a aceasta si merg in cea de dincolo este Sfanta Spovedanie. Si iarasi, o mare pierdere pentru cei ce parasesc aceasta viata si merg in cea de dincolo este lipsa Spovedaniei. Mantuitorul Iisus Hristos le-a spus Sfint ilor Apostoli si prin acestia, la randul lor, pana azi, episcopilor si preotilor, ca „oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in ceruri si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri” (Matei 18, 18). Legarea si dezlegarea o luam numai aici pe pamant. Dincolo vom suporta doar consecint ele. Niciodata nu putem sti sfarsitul vie tii noastre; de aceea este bine sa ne spovedim in fiecare an, in toate posturile. Iarasi, nu putem sti varsta la care via ta noastra se va sfar si. Foarte multi tineri mor nespovediti. E de la sine inteles ca cea mai mare tragedie pentru un om si pentru urma sii familiei sale este sa moara nespovedit. Ca e tanar sau ca e batran, este acelasi lucru pana la urma. Multi cad in eroarea de a zice ca se vor spovedi cand vor fi mai batrani. Niciodata nu putem stii sfarsitul viet ii sau daca ajungem ori nu la batranete. De aceea omul trebuie sa se spovedeasca de la 7 ani in sus, fiecare, in timpurile randuite de Biseric a sau cand simte nevoia de a se spovedi. Spovedania inseamna dezlegare, usurare. Tot timpul trebuie sa fim dezlegati si usurati de pacate prin Taina Spovedaniei. Toate pacatele nespovedite se transmit urmasilor celui decedat. Cei care mor nespovediti nu au parte, prin urmare, de acea mare dezlegare fundamentala pentru viata de dincolo. Ei trec dincolo nedezlegati, sunt legati in pacatele lor. Dincolo nu mai pot fi dezlegati de nimeni. Mantuirea unui crestin nu poate fi garantata fara Taina Sfintei Spovedanii.

Publicat de mihailmaster la 05:41 0 comentarii

Etichete: CE SE INTAMPLA CU OAMENII CARE MOR NESPOVEDITI?

SPOVEDANIA ESTE CHEIA RAIULUI


SPOVEDANIA ESTE CHEIA RAIULUI

Pacatul primordial facut de Adam in Rai a adus o * de suferinte pentru om si i n cele din urma alungarea lui din Rai. Mantuitorul Iisus Hristos este „Calea, Adevarul si Viata”. Cand spunem Iisus, spunem ca ne-a adus via ta prin Biserica intemeiata de El s i, mai ales, Sfintele Taine instituite de El.Taina pe care o putem folosi ca pe o cheie pentru a deschide usa inchisa si pazita a Raiului este Sfanta Spovedanie. Numai Sfanta Spovedanie ne poate curati si primeni pentru a intra in Rai. Cel ce se spovedeste continuu in viata si moare de asemenea spovedit, acela nadajduieste sa-si mantuiasca sufletul daca spovedania s-a savarsit cu toata sinceritatea si cu toata cainta, acela poseda Cheia Raiului si- si poate permite a intra. A te spovedi, inseamna a te smeri atat inaintea lui Dumnezeu in chip tainic, precum si inaintea preotului in chip vizibil. A te spovedi inseamna a-ti alunga tot egoismul din tine, a nu-ti mai apartine tie, a te dezveli de tot subiectivismul personal. Taina Sfintei Spovedanii impune cea mai mare smerenie, cea mai mare umilinta, cea mai mare cainta, cea mai puternica zdrobire de inima si parere de rau. Toate acestea inseamna a exprima starea sufleteasca ce inspira credinciosului nadejdea mantuirii sufletului sau, exprima cea mai mare virtute si este puterea de a dobandi Cheia Raiului.

IN SCAUNUL SPOVEDANIEI TOTI OAMENII, INDIFERENT DE RANGURI SOCIALE, DE PREGATIRE NTELECTUALA ETC., SUNT EGALI IN FATA LUI DUMNEZEU

Trebuie sa fim foarte constienti, ca inaintea lui Dumnezeu toti oamenii suntem egali din punct de vedere spiritual. Toti avem un suflet spiritual. Deosebirea in aceasta lume consta in trup, in ranguri sociale, in pregatirea intelectuala, in gandire etc. O data ce sfarsim aceasta viata, dincolo vom fi egali. In scaunul Sfintei Spovedanii se vede cel mai clar egalitatea umana! Aceeasi stare de penitenta si de cainta o poate trai, in acelasi timp, atat un cersetor sau un taran simplu, cat si un savant sau un mare dregator. Aici, la Spovedanie vedem ca toti oamenii suntem fii ai Aceluiasi Tata. La o asemenea mare intelepciune trebuie sa ajungem pentru a intelege realitatea adevarata a lucrurilor. Vom fi mari atunci cand ne vom da seama ca suntem mici si invers

Publicat de mihailmaster la 05:30 0 comentarii

Etichete: SPOVEDANIA ESTE CHEIA RAIULUI

TREBUIE SA NE RUGAM PENTRU DUHOVNIC INAINTE DE SPOVEDANIE

CHIAR DACA NU AVEM UN DUHOVNIC ISCUSIT DE NE VOM RUGA, VOM AFLA ADEVARUL

Cum toti oamenii au posibilitatea de a intra la mari duhovnici sau, mai mult, de a se spovedi la ei. Insa totul depinde de penitent. Daca avem o mare nelamurire in viata, nu stim ce sa facem, nu avem pe cine sa intrebam, atunci trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu din toata inima noastra si sazicem: „Doamne pune cuvant in * duhovnicului meu pentru a-mi spune ce sa fac”. Si asa, daca ne rugam din toat a inima, datorita credintei noastre, Dumnezeu ne poate spune lucruri mari, chiar si prin * unui pacatos de duhovnic. Atunci cand suntem in genunchi inaintea duhovnicului la Spovedanie sa ne inchipuim ca suntem inaintea lui Dumnezeu si sa ne daruim total, sa ne imaginam ca Dumnezeu este prezent, de fata, vede si aude tot. Deci foarte mult face rugaciunea dinainte de Spovedanie pentru ca aceasta sa aiba un efect bine facator.

TREBUIE SA NE RUGAM PENTRU DUHOVNIC INAINTE DE SPOVEDANIE
De preferat este ca duhovnicul sa fie bun. Daca nu-l putem gasi bun, sa ne spovedim la el asa cum este! Insa atunci cand te spovedesti, sa te rogi inaintea lui Dumnezeu ca sa puna in * si in mintea duhovnicului raspunsul la ceea ce te framanta. Deci rugaciunea aceasta pentru duhovnic, inainte de Spovedanie, este foarte importanta. Nu trebuie sa astepti un raspuns sau un sfat de la duhovnic si sa stai cu mainile in sold, ci trebuie, in primul rand, sa-l ajuti pentru a te putea ajuta. Sa te rogi zicand: „Doamne pune in mintea si in * duhovnicului meu raspunsul care imi este de folos”.
Daca ai ceva de intrebat pe duhovnic, intai sa te rogi lui Dumnezeu sa-i puna in minte raspunsul. Daca nu te rogi, poti primi un raspuns mai mult omenesc. Acel raspuns obiectiv, divin si folositor vine doar datorita starii sufletesti a penitentului.

Publicat de mihailmaster la 05:12 0 comentarii

Etichete: TREBUIE SA NE RUGAM PENTRU DUHOVNIC INAINTE DE SPOVEDANIE

SPOVEDANIA PRODUCE REGENERAREA SPIRITUALA A SUFLETULUI

Prin Credinta in Dumnezeu, putem fi tamaduiti de bolile trupesti.

SPOVEDANIA PRODUCE REGENERAREA SPIRITUALA A SUFLETULUI CARE, LA RANDU-I, CONTRIBUIE SI LA CEA A TRUPULUI

Omul, cu cat inainteaza in varsta, vrand-nevrand, face multe pacate mai ales daca nu se spovedeste. Aceste pacate se depun pe sticla sufletului atat de mult incat, la un moment dat, nu mai poti privi deloc prin acea sticla; sufletul credinciosului nu mai este deloc transparent pentru cele duhovnicesti. Si dupa cum un geam al casei, atunci cand se murdareste foarte tare, nemaifiind deloc transparent, trebuie sa fie curatat cu un burete pentru a-i da din nou transparenta si curatenie, tot asa se intampla si cu sufletul nostru. Numai preotul poate spala acel geam al sufletului, deoarece el are mijloacele duhovnicesti, adica buretele si solutia care-1 curata si ii dau din nou transparenta si curatenia initiala. Daca facem periodic acea igienizare si curatire a sufletului prin Taina Spovedaniei putem avea garantata si sanatatea trupului. De cele mai multe ori bolile trupesti sunt cauzate de bolile sufletesti netratate si necuratate; „Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe cei drepti, ci pe cei pacatosi am venit sa-i chem la pocainta” (Marcu, 2, 17).
Spovedania cat mai deasa produce igienizarea sufleteasca. Aceasta ii garanteaza sanatate, transparenta si * atenie. Toate acestea contribuie la pastrarea sanatatii, la un echilibru intre viata sufleteasca si cea trupeasca, adica la armonizarea puterilor sufletesti si trupesti, atat de necesara in viata noastra.

Publicat de mihailmaster la 05:07 0 comentarii

Etichete: SPOVEDANIA PRODUCE REGENERAREA SPIRITUALA A SUFLETULUI

SPOVEDANIA ESTE CEA MAI EFICIENTA TERAPIE SPIRITUALA

SPOVEDANIA ESTE CEA MAI EFICIENTA TERAPIE SPIRITUALA
Pacatele facute de fiecare dintre noi murdaresc sufletul. Aceasta * produce imbolnavirea spirituala care la randul ei se rasfra nge si asupra trupului. Imbolnavirea spirituala este mai *, mai penetrant a si mai nociva decat cea trupeasca pentru fiinta noastra umana. In cele mai multe cazuri boala trupeasca este urmarea bolii sufletesti, adica a pacatelor.
Cea mai eficienta terapie sufleteasca este Sfanta Spovedanie. In cadrul acestei Sfinte Taine, daca se face cu toata smerenia in Duhul Sfant, se int ampla efectiv o minune. Duhul Sfant, chemat de catre preot, vindeca si curata sufletul penitentului dandu-i frumusete si sanatate ingereasca. Aceasta frumusete si sanatate ingereasca a sufletului se exteriorizeaza si in cea a trupului. Sufletul fiind vesnic, lui trebuie sa-i acordam o atentie maxima in viata, pe el trebuie sa-l primenim cel mai mult. Toata lumea, constient sau mai putin constient, se ingrijeste de trup aplicandu-i fel de fel de terapii, insa sufletului, care-i vesnic, din pacate, nu i se acorda terapiile necesare sanatatii vesnice. Aici este cheia intelesului, intelepciune si intrezarire a realit atii divine.

TAINA SPOVEDANIEI ESTE UNA DIN CELE SAPTE SFINTE TAINE CARE SE REPETA DE CELE MAI MULTE ORI IN VIATA OMULUI, ATUNCI CAND EL SIMTE NEVOIA
Dumnezeu cunoscand firea noastra umana, slaba si indaratnica, a intemeiat in Crestinism Taina Sfintei Spovedanii. De fiecare data cand pacatuim si gresim, sa ne sculam, sa plangem si sa ne caim inaintea lui Dumnezeu. Aceast a Sfanta Taina care ne usureaza de fiecare data si ne da noi puteri, se poate repeta de cate ori este nevoie in viata. In primele secole, crestinii se marturiseau saptamanal, iar in manastiri calugarii is i marturiseau chiar si gandurile, rele sau bune, zilnic la duhovnic. Bineint eles ca astazi nu se mai poate in acest fel, insa este recomandabil, macar atunci cand vrea sa ia o hotarare in viata, orice crestin sa se marturiseasca si sa ceara sfat de la duhovnic.

 
#268 Dreapta credinÅ£ã 12.02.2010 07:57

Numai Apostolii au Botezul cu Duhul Sfânt ÅŸi cu foc, că lor li s-a dat putere să predice, să înveÅ£e ÅŸi să propovăduiască. Åži le-a spus: „Mergând, învăţaÅ£i toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui ÅŸi al Fiului ÅŸi al Duhului Sfânt”. Åži mai departe: „În numele Meu veÅ£i scoate pe diavoli din oameni ÅŸi în limbi noi veÅ£i vorbi”. Lor le-a dat puterea să facă minuni ÅŸi tot lor le-a dat puterea să lege ÅŸi să dezlege păcatele lumii. Ce zice Sfântul Evanghelist Ioan: „LuaÅ£i Duh Sfânt! Cărora veÅ£i ierta păcatele, se vor ierta lor ÅŸi cărora le veÅ£i Å£ine, vor fi Å£inute” (Ioan 20, 22). Deci, numai prin Biserică se poate face iertarea păcatelor, numai Biserica, prin arhiereii ÅŸi preoÅ£ii săi, are puterea să lege ÅŸi să dezlege păcatele lumii.
Hristos a dat putere Apostolilor Săi, ÅŸi Apostolii, prin punerea mâinilor, au dat putere la episcopi ÅŸi preoÅ£i, care slujesc cele sfi nte ca să se sfi nÅ£ească credincioÅŸii în Hristos.
Ce zice Sfântul Ciprian: „Fără arhierei, Biserica nu este Biserică, ÅŸi fără preot, creÅŸtinul nu se poate numi creÅŸtin”. Biserica lui Hristos stăpâneÅŸte miliarde de sufl ete de 2000 de ani. Cine este afară de Hristos ÅŸi de Biserică, este afară de viţă, de trupul lui Hristos, de Sfânta Împărtăşanie, care este arvuna vieÅ£ii veÅŸnice: „Cel ce mănâncă Trupul Meu ÅŸi bea Sângele Meu, acela are viaţă veÅŸnică”.

 
#269 Dreapta credinÅ£ã in * ViaÅ£a creÅŸtină 12.02.2010 07:58

Dreapta credinÅ£ã
in

* Viaţa creştină


Auzim întotdeauna în Simbolul CredinÅ£ei că noi, ortodocÅŸii, credem întru Una Sfântă, Sobornicească ÅŸi Apostolească Biserică. Una, nu o sută. Vai ÅŸi de trei ori vai ÅŸi amar de cei care s-au despărÅ£it de Biserica lui Hristos. Nu există o mie de Biserici! Una este: Biserica Sobornicească Ortodoxă în întreaga lume! Cei ce s-au despărÅ£it de Biserică nu au mântuire.
Biserica este stâlp ÅŸi întărire a adevărului! Biserica este Trupul lui Hristos, cum zice marele Apostol Pavel, al cărui cap este în ceruri.
Cei ce s-au rupt de Biserică ÅŸi au trecut la vreo sectă oarecare, n-au mântuire în vecii vecilor, măcar de-ar face orice faptă bună! Pentru că acelaÅŸi Apostol a spus: „CredinÅ£a este moartă fără fapte ÅŸi faptele fără credinţă sunt moarte”.
Sfântul Efrem Sirul zice: Când mintea a părăsit scopul blagocestiei - adică al dreptei credinÅ£e -, toate faptele bune nu mai folosesc. Åži fachirii cei din India ÅŸi bonzii ÅŸi yoghinii postesc ÅŸi se roagă, dar pentru cine? Pentru satana, nu pentru Hristos. Nu primeÅŸte Dumnezeu nicio faptă bună, dacă nu se face după dreptarul Ortodoxiei.
Auzi ce spune marele Apostol Pavel? „Pace peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta ÅŸi peste tot alesul lui Dumnezeu”, adică cei ce umblă în dreapta credinţă. Nu este mântuire afară de Biserică, pentru că Biserica-i Trupul lui Hristos.
Ca argument, vă spun o pildă: Iată un copac încărcat cu roade până la vârf; ÅŸi deodată o ramură a lui se rupe ÅŸi cade pe pământ, încărcată fi - ind ÅŸi ramura de roade. Să spună cineva, ramura aceea se va mai prinde în pământ ÅŸi va mai rodii ÅŸi-n anul următor? Nu! Dar la ce-i bună? Se usucă ÅŸi în foc se aruncă. Hristos a spus că El este Trupul Bisericii. „Eu sunt buciumul viÅ£ei ÅŸi voi sunteÅ£i ramurile - Eu sunt viÅ£a, voi mlădiÅ£ele -, toată mlădiÅ£a care rămâne în viţă aduce roadă multă. Åži aceea care se rupe din viţă - se taie ÅŸi în foc se aruncă”. AÅŸa este cu oricine s-a rupt de Biserică. În general, orice sectă ar fi , care s-a rupt de Biserică, este sortită focului cel veÅŸnic. Nu mai are seva Duhului Sfânt. Hristos este Trupul Bisericii, El a dat Duhul Sfânt în Biserică de la Tatăl, căci El a dat ÅŸi va da cât va exista Biserica - Trupul lui Hristos, va da Duhul prin punerea mâinilor. ToÅ£i Apostolii au fost episcopi aleÅŸi ÅŸi chemaÅ£i la slujire, iar prin cuvintele „LuaÅ£i Duh Sfânt, cărora veÅ£i ierta păcatele vor fi iertate ÅŸi cărora le veÅ£i Å£ine vor fi Å£inute” ÅŸi iarăşi „oricâte veÅ£i dezlega vor fi dezlegate ÅŸi câte veÅ£i lega vor fi legate” - Sfânta Taină a Spovedaniei -, lor li s-a dat puterea Sfi nÅ£itoare, prin puterea Duhului Sfânt, pe care l-au primit. Apostolii, prin punerea mâinilor ÅŸi invocarea Duhului Sfânt, au sfi nÅ£it la rândul lor alÅ£i episcopi. Oare n-aÅ£i citit la Faptele Apostolilor despre sfi nÅ£irea în episcop a lui Tit, Timotei, Filimon ÅŸi ceilalÅ£i, sau în care carte citesc sectarii de nu recunosc acestea, căci adesea se laudă cu Sfânta Scriptură, dar numai se laudă, căci nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu cuprins, căci zice: „toată scriptura este de Dumnezeu insufl ată, atunci cum se face că nu ascultă de Cuvântul insufl at Bisericii, prin Domnul Iisus Hristos, cum nu ascultă de Biserica care este trupul lui Hristos, cum nu ascultă de Sfânta Evanghelie, de Faptele Apostolilor, de Apostoli ca ucenici-episcopi sfi nÅ£iÅ£i de Hristos Domnul, cum nu ascultă de episcopii sfi nÅ£iÅ£i, de Sinodul Bisericii, de puterea sfi nÅ£itoare care este în Biserică, ci ascultă de lucruri ÅŸi cuvinte, făcute ÅŸi spuse de oameni”.
Prin punerea mâinilor, arhiereul trimite mai departe, prin succesiunea apostolică, Duhul Sfânt peste toÅ£i preoÅ£ii ÅŸi diaconii, iar preotul, după ce a primit Duhul Sfânt la hirotonie, prin celelalte Taine cuvenite lui, sfi nÅ£eÅŸte pe toÅ£i credincioÅŸii. Pe altă cale nu vine Duhul Sfânt în sufl etul omului, decât numai ÅŸi numai pe calea pe care a arătat-o Hristos.
Hristos le spune Apostolilor: „Nu voi M-aÅ£i ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi”. Oare când alege Dumnezeu, poate să greÅŸească? Cine ÅŸtie inimile ÅŸi rărunchii fi ecăruia mai bine ca Dumnezeu? Când a ales El 12 Apostoli ÅŸi alÅ£i 70, apoi aleÅŸi sunt! Åži nu numai că i-a ales, dar le-a dat mari puteri ÅŸi privilegii la aceÅŸti aleÅŸi ai săi. Că nu la tot omul ÅŸi la tot sectarul a dat Hristos putere să lege ÅŸi să dezlege păcatele lumii sau să boteze, sau să cunune, sau să împărtăşească, sau să facă minuni, sau să scoată dracii, sau să facă alte semne! Nu! Acestor 12 Apostoli, pe care I-a ales, le-a spus: StaÅ£i în Ierusalim, până vă veÅ£i îmbrăca cu putere de sus! Până a venit Duhul Sfânt în chip de limbi de foc ÅŸi i-a îmbrăcat cu putere. La Ierusalim, de Sfi ntele PaÅŸte Ortodox, la Învierea Domnului vine Sfânta Lumină! Nu-ÅŸi pun întrebarea oare toate religiile lumii, inclusiv religiile sectare - de ce numai la PaÅŸtele Ortodox, respectiv la Sfântul Mormânt, la Ierusalim, oare nu acesta este răspunsul? - de ce este Biserica Trupul lui Hristos ÅŸi de ce Ortodoxia este dreapta credinţă ÅŸi iarăşi de ce Biserica este Una, este Ortodoxă, ÅŸi credinÅ£a este Una-Ortodoxă, dreapta credinţă. Auzi ce spun penticostalii, că au botezul cu Duhul Sfânt. Anatema acestei păreri blestemate!? Numai Apostolii au Botezul cu Duhul Sfânt ÅŸi cu foc, că lor li s-a dat putere să predice, să înveÅ£e ÅŸi să propovăduiască. Åži le-a spus: „Mergând, învăţaÅ£i toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui ÅŸi al Fiului ÅŸi al Duhului Sfânt”. Åži mai departe: „În numele Meu veÅ£i scoate pe diavoli din oameni ÅŸi în limbi noi veÅ£i vorbi”. Lor le-a dat puterea să facă minuni ÅŸi tot lor le-a dat puterea să lege ÅŸi să dezlege păcatele lumii. Ce zice Sfântul Evanghelist Ioan: „LuaÅ£i Duh Sfânt! Cărora veÅ£i ierta păcatele, se vor ierta lor ÅŸi cărora le veÅ£i Å£ine, vor fi Å£inute” (Ioan 20, 22). Deci, numai prin Biserică se poate face iertarea păcatelor, numai Biserica, prin arhiereii ÅŸi preoÅ£ii săi, are puterea să lege ÅŸi să dezlege păcatele lumii.
Hristos a dat putere Apostolilor Săi, ÅŸi Apostolii, prin punerea mâinilor, au dat putere la episcopi ÅŸi preoÅ£i, care slujesc cele sfi nte ca să se sfi nÅ£ească credincioÅŸii în Hristos.
Ce zice Sfântul Ciprian: „Fără arhierei, Biserica nu este Biserică, ÅŸi fără preot, creÅŸtinul nu se poate numi creÅŸtin”. Biserica lui Hristos stăpâneÅŸte miliarde de sufl ete de 2000 de ani. Cine este afară de Hristos ÅŸi de Biserică, este afară de viţă, de trupul lui Hristos, de Sfânta Împărtăşanie, care este arvuna vieÅ£ii veÅŸnice: „Cel ce mănâncă Trupul Meu ÅŸi bea Sângele Meu, acela are viaţă veÅŸnică”.

 
#270 TAINA SFANTULUI BOTEZ 12.02.2010 08:01

Daca botezul ne curateste in primul rand de pacatul stramosesc, oare trebuie sa uitam ca si copiii se nasc cu acest pacat ? Stim ce spune psalmisitul: “Intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea” (Ps. L, 6). Stim ce spune si sfantul apostol Pavel : “De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela in care toti au pacatuit” (Rom. V, 12). Acest lucru cunoscandu-l, ca toti ne nastem cu pacatul stramosesc, avem noi siguranta ca un prunc va trai pana la varsta cand poate sa cunoasca si sa marturiseasca credinta in Hristos, pentru ca atunci sa-l botezam? Putem noi sa riscam ca el sa moara nebotezat, sub osanda pacatului stramosesc?

 
#271 Cele 7 Sfinte Taine Crestine TAINA SFANTULUI BOTEZ 12.02.2010 08:04

Cele 7 Sfinte Taine Crestine

TAINA SFANTULUI BOTEZ

Sfantul Botez este intaia dintre Tainele Sfintei Biserici; este usa prin care se intra in Sfanta Biserica. Si numai ajungand membri ai Bisericii lui Hristos ne putem invrednici si de primirea celorlalte Sfinte Taine.

Taina Sfantulul Botez a fost asezata de Mantuitorul Iisus Hristos prin cuvintele: “Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Matei XXVIII, 19). Acestea le-a grait dupa invierea Sa din *.
Dar Taina Sfantului Botez nu este numai usa prin care se intra in Sfanta Biserica a lui Hristos, ci si pentru castigarea imparatiei lui Dumnezeu, asa cum ne incredinteaza insusi Mantuitorul, zicand : “De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu.” (Ioan III, 5).

Si inaintemergatorul Mantuitorului Hristos, sfantul Ioan, a botezat la Iordam. Dar botezul lui nu era Taina, ci inchipuia doar curatirea de pacate prin credinta si pocainta; el era mai mult un indemn la pocainta, un semn vazut si pregatitor spre cele ce aveau sa vina, cum * chiar sfantul Ioan Botezatorul: “Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine; Lui nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea. Acesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc” (Matei III, 11). Mai tarziu, si sfantul apostol Pavel, intalnind in calea sa pe unii care primisera botezul lui Ioan, i-a intrebat: “Primit-ati voi Duhul Sfant cand ati crezut? lar ei au zis catre el: Dar nici n-am auzit, daca este Duh Sfant. Si el a zis : Deci in ce v-ati botezat ? Ei au zis: In botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocaintei, spunand poporului sa creada in Cel ce avea sa vina dupa el, adica in Iisus Hristos. Si auzind ei, s-au botezat in numele Domnului Iisus” (Fapte XIX, 1?5), adica au primit Botezul crestin.

Sfantul Botez instituit de Mantuitorul Iisus Hristos nu este doar un semn pregatitor pentru cele ce ar fi sa vina, ci este o Sfanta Taina a Bisericii lui Hristos.
Partea vazuta a Tainei Sfantului Botez consta din afundarea de trei ori in apa sfintita a celui ce se boteaza si in rostirea cuvintelor : “Boteaza-se robul lui Dumnezeu (N) In numele Tatalui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfantului Duh, amin; acum si pururea si in vecii vecilor, amin”.

Sfanta noastra Biserica face Botezul prin afundare, nu prin turnare sau prin stropire, pentru ca chiar cuvantul botez are insemnarea de “a afunda”, “a cufunda”. Sub forma de turnare sau prin stropire se savarseste doar in imprejurari cu totul deosebite, cand, de pilda, cineva este greu bolnav sau cand nu se afla la indemana apa din destul.

Apa care se foloseste la Taina Sfantului Botez trebuie sa fie naturala, curata, cu nimic amestecata.

Efectele primirii Tainei Sfantului Botez sunt: iertarea pacatului stramosesc si a tuturor pacatelor savarsite inainte de Botez in situatia celor ce se boteaza mai tarziu; renasterea, sau nasterea la o viata noua duhovniceasca, viata de curatie si sfintenie; de asemenea, primirea in sanul Sfintei Biserici, adica numararea celui botezat intre fiii ei, putandu-se impartasi de toate celelalte Sfinte Taine si de bunurile sufletesti pe care Sfanta Biserica le daruieste membrilor ei (cum s-a mai aratat). De aici si denumirile date Tainei Sfantului Botez: “baie”, “izvor sfant”, “luminare”, “renastere”, “nastere din nou”, “sfintire”, “pecetea lui Hristos”, “baia vietii”-, “baia renasterii”i “baia pocaintei”.

Botezul sterge si vina si pedeapsa pentru pacate, dar el nu nimiceste si urmarile pacatului stramosesc, cum sunt: slabirea vointei si inclinarea spre rau, pofta inimii, suferintele, bolile si moartea.

Savarsitorii Tainei Sfantului Botez sunt episcopii si preotii, caci lor le-a incredintat Mantuitorul Iisus Hristos puterea de a savarsi Sfintele Taine. Numai in caz de nevoie poate boteza si diaconul, iar in cazuri cu totul deosebite poate face acest lucru si un simplu credincios, avand insa grija sa rosteasca cuvintele care arata ca lucrarea se face in numele Sfintei Treimi. In acest caz, daca cel botezat traieste, trebuie chemat preotul pentru citirea rugaciunilor din randuiala Botezului si administrarea Tainei Mirungerii si impartasaniei.

Daca sunt unii crestini din afara Bisericii Ortodoxe care spun ca nu trebuie sa botezam pe prunci, pentru ca ei nu au pacate si, mai ales, pentru ca nu pot sa marturiseasca credinta lor, noi ramanem la practica noastra, veche cat Biserica, de a boteza pe prunci, practica intemeiata si pe Sfanta Scriptura si pe Sfanta Traditie si pe ratiune. Aceasta, pentru ca Taina Sfantului Botez este absolut necesara pentru *, de la care nu pot fi exclusi nici copiii. Primitorii Tainei Sfantului Botez sunt toti cei nebotezati, de orice varsta ar fi ei, toti fiind intinati de pacatul stramosesc (Fapte XVI, 14?15; XVI, 33; 1 Cor. I, 16, 14?15 ; XVI, 23). Necesitatea Botezului pentru toti este aratata de Mantuitorul prin cuvintele: “Adevarat zic, de nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu” (Ioan III, 5). Chiar din timpul sfintilor apostoli se savarsea botezul copiilor: Lidia si casa ei (Fapte XVI, 15); temnicerul si casa lui (Fapte XVI, 33) ; Crispus si casa lui (Fapte XVIII, 8); Stefanas si casa lui (1 Cor.I, 76).

Sfanta Taina a Botezului este savarsita de preoti, care au primit harul sfintitor al preotiei. Este socotita sarbatoare mare pentru orice familie de crestin ziua in care copiii nou-nascuti primesc Taina Sfantului Botez si intra prin ea in randul credinciosilor crestini. Potrivit randuielilor sale, Biserica noastra boteaza pe prunci, curand dupa nasterea lor. Asa a facut ea dela inceput.

Daca botezul ne curateste in primul rand de pacatul stramosesc, oare trebuie sa uitam ca si copiii se nasc cu acest pacat ? Stim ce spune psalmisitul: “Intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea” (Ps. L, 6). Stim ce spune si sfantul apostol Pavel : “De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela in care toti au pacatuit” (Rom. V, 12). Acest lucru cunoscandu-l, ca toti ne nastem cu pacatul stramosesc, avem noi siguranta ca un prunc va trai pana la varsta cand poate sa cunoasca si sa marturiseasca credinta in Hristos, pentru ca atunci sa-l botezam? Putem noi sa riscam ca el sa moara nebotezat, sub osanda pacatului stramosesc?

Iar daca ne referim la vremurile stravechi, la Traditia Bisericii, vedem ca de atunci, din secolele I?II si III se practica botezul copiilor. Sfintii parinti arata in scrierile lor ca Biserica a primit de la apostoli obisnuinta de a administra botezul si pruncilor.

In ceea ce priveste faptul ca pruncii nu pot sa-si marturiseasca credinta crestina, Biserica are ca garant pe nasii care-i primesc la botez, care marturisesc pentru acestia credinta crestina rostind Crezul si care isi iau indatorirea ca finii lor sa fie crescuti de ei in credinta Bisericii.

De altfel, noi cunoastem tot din Sfintele Scripturi atatea cazuri cand pentru credinta cuiva Dumnezeu S-a indurat de cel pentru care acesta se ruga. Sa ne amintim ca Mantuitorul a vindecat pe sluga sutasului din Capernaum pentru credinta stapanului sau ; a vindecat pe fiica femeii canaanence pentru credinta mamei sale, si a inviat pe fiica lui Iair pentru credinta tatalui sau, si pe fiul vaduvei din Nain pentru credinta mamei sale. Si atunci sa nu credem noi ca botezul poate fi savarsit pruncilor pe temeiul credintei nasilor lor?

Ca sa faca marturisirea de credinta, nasului i se cere sa fie bun credincios, sa fie mai in varsta; de asemenea, sa fie de acelasi * cu pruncul care se boteaza. Parintii pruncului nu pot fi nasi. Este bine ca pentru fiecare nou botezat sa fie numai un nas.

Nasul are indatorirea sa ingrijeasca de viata sufleteasca a finului sau, invatandu-l, la vremea cuvenita, adevarurile dreptei noastre credinte spre a face din el un bun credincios, madular sanatos al Sfintei Biserici. Dar si finul este dator cu ascultare si cu respect fata de nas, in aceeasi masura cum ii asculta pe parintii sai trupesti.
Exista un Botez al muceniciei sau al sangelui (Matei X, 32 ; XVI, 25), cunoscut in cele dintai veacuri crestine, intelegand prin el moartea martirica, in persecutii, pentru Mantuitorul Iisus Hristos. Sfintii parinti il socotesc asemenea Botezului din apa si din Duh, umeori chiar mai de pret decat acesta (sfantul Grigorie Teologul).
Mai cunoastem si Botezul dorintei care consta in dorinta arzatoare a cuiva de a ajunge membru al Sfintei Biserici, ducand o viata de pocainta si in virtute. Daca dintr-o pricina oarecare fara voia lui nu ajunge sa primeasca botezul prin apa si prin Duh, el e socotit botezat cu Botezul dorintei.

Taina Sfantului Botez nu se repeta. Caci “este un Domn, o credinta, un botez” (Efes. IV, 5)… “Marturisesc un botez spre iertarea pacatelor”, rosteste cel ce primeste Sfanta Taina a Botezului (Art. 10 din Simbolul Credintei). Intr-adevar, dupa cum cineva nu se naste trupeste decat o singura data, tot asemenea nasterea sufleteasca nu poate fi decat una singura. Numai daca a fost gasit un prunc si nu se stie sigur de a fost sau nu botezat, atunci acesta este botezat conditionat, daca n-a fost botezat. Deci nici aici nu se savarseste un al doilea botez.

 
#272 Mihai 12.02.2010 09:37

Sunt niste smecheri care posteaza pagini intregi aici ca sa acopere comentariile critice. Cat de ticalosi sunt acesti oameni?! Ne intoxica cu religia lor ca sa ne faca la buzunare. O armata de paraziti vor sa-si bata joc de noi. Clericii astia au infaptuit tot ce se putea in materie de criminalitate economica in numele lui Dumnezeu.

 
#273 Mihai 12.02.2010 10:02

iar eu sunt calul d.r.a.c.u.l.u.i! si ata este singurul meu argument valabil pe care il am in toata viata mea asta ticalosa ,sterpa si lipsita de Dumnezeu!

 
#274 VRAJITORIA 12.02.2010 10:30

2043. -Vrajitoria este lucrarea ascunsa a diavolului sub diferite forme mai mult sau mai putin simple. Culmea vrajitoriei este atinsa prin spiritism (Lev. 19, 31; Deut. 14, 1; Apoc. 16, 14). Scriptura veche pedepsea cu moartea pe vrajitori (Ex. 22,18; Num. 23,25). "Daca vreun om sau vreo femeie cheama sufletul vreunui mort, sau se indeletniceste cu vrajitoria sa fie pedepsit cu moartea, fiind ucis cu pietre, iar sangele lor sa cada asupra capului lor" (Lev. 20,6 si 27; Deut. 18, 10; I Regi 28; I Cor. 10, 13; is. 8, 19; F. Ap. 16, 16; Gal. 5, 20). Cel ce se duce la vrajitori da dovada de necredinta in purtarea de grija a lui Dumnezeu, socotind ca poate sa bea si din paharul Domnului si din al diavolului (I Cor. 10,20-21; II, 6,14-18).

2044. -Chiromantia sau chirologia este stiinta cunoasterii felului de a fi dupa forma mainii si a degetelor, dupa liniile pielii si a amprentelor degetale. Grafologia este stiinta de a se cunoaste caracterul cuiva dupa forma scrisului. Fizionomia este stiinta de a cunoaste felul de a fi al cuiva dupa infatisarea fetii si a corpului. Prenologia sau craniologia este stiinta dupa care se poate cunoaste caracterul, mai ales capacitatea intelectuala a cuiva dupa unghiul facial, structura craniului si a creierului. Toate acestea au temelia in studiul natural, biologic si anatomic, unde se poate intrevedea ceva cu privire la persoanele in cauza, dar niciodata nu i se poate cunoaste cu preciziune viitorul asa cum pretind acei specialisti exaltati dupa ocultism cu infatisare misterioasa si anormala.

2045. -Astrologia sau cautarea in zodii, expusa atragator in horoscop, este pretinsa stiinta, prin care se poate cunoaste felul de a fi, si soarta cuiva, dupa zilele planetelor, si a constatarilor astronomice. In realitate este o mistificare ocultista, contrara adevarului si osan dita de biserica fiindca n-are nici o legatura cu stiinta astronomica sau adevarurile revelatiei.

2046. -"Ocultismul sau esoterismul este falsa stiinta cultivata de mintile infierbaniate, prin care ocultistii spun ca poseda un simt superior celor obisnuite, si prin care ei ajung sa cunoasca radacinile adevarurilor. In realitate, nu este decat o inselaciune a diavolului, care a inselat pe oameni sub diferite forme ale idolatriei, spiritismului si altor practici, pornind de la anumite realitati fizice si psihice, pentru cape temeiul unui adevar partial, sa duca la o ratacire si mai mare a minciunii inselatoare. Ocultismul se manifesta partial sub alte nume, osan dite de biserica. Orice nume ar purta el, trebuieste demascat si osan dit, fiindca orice fel de ratacire cu cat contine mai mult adevar in ea, cu atat este mai *" (V. Dogmele).

2047. -Ghicirea in carti sau cartomantia, darea cu bobi sau in ghioc, ghicirea in cafea ca si zborul pasarilor, sau cantatul cocosului sau a gainii, aparitia cucuvelei, s.a., toate aceste talmaciri si prevestiri sunt inselaciuni osan dite de biserica. Nimeni sa nu se lase amagit de unele coincidente ale ghicirii, caci in toate acestea lucreaza pe de o parte mintea omului ratacit, iar pe de alta parte inspiratia diavolului.

2048. -In vechime oamenii invatati se numeau magi (Fac. 4,8; Matei 21,1), insa cu timpul au fost umbriti de magii falsi, vrajitori, sarlatani si inselatori, incat astazi prin magie se intelege totalitatea mijloacelor oculte de a lucra misterios in sanul naturii, si de a supune spiritele nevazute, ba chiar folosindu-se de numele lui Dumnezeu la comanda vrajitorului ca sa faca lucruri supranaturale, neobisnuite. Magia prin care se face binele viclesugului, se numeste magie alba, iar cea prin care se face raul se numeste magie neagra. In realitate este o aceeasi lucrare draceasca, prin care diavolul se pune in slujba omului vandut lui, pentru ca apoi acest om sa-i apartie totul in * vesnice (Ex. 7,11-12 si 22,8-18; II Tim. 3,8; Luca 10,18; Apoc. 12,8-10).

2049. -Magia care lucreaza asupra mintii oamenilor prin numere adica numere cabalistice prin care se pretinde ca ar reprezenta lucruri ascunse, pe care le descifreaza numai magul, se numeste magie cabalistica. Magia care se foloseste de elementele naturale, geologice si chimice ca pietre diferite, ape si solutii cu diferite amestecaturi se numeste alchimie. Toate aceste fiind creatiuni ale inselaciunii, ele se osan desc aspru (vi ec. 61,65).

2050. -"Cei ce se duc la vrajitori, sau la asa numitii sutasi precum si la altii asemenea, spre a invata de la ei ceea ce ar voi sa li se descopere, sa cada sub canonul opririi de sase ani, potrivit cu cele hotarate de parinti in privintele lor. Sub aceeasi pedeapsa trebuie sa cada insa, cei ce poarta ursi sau alte animale ca sa joace, inselandpe cei mai nestiutori si prezicand norocul, soarta sau spita neamului, si multe vorbe ca acestea, cum flecaresc cei rataciti, precum si cei ce spun ca alunga norii, vrajitorii, prezicatorii si fermecatorii. Insa daca vor ramane in aceasta si nu se vor schimba sau feri de asemenea indeletniciri ruinatoare si paganesti, hotaram sa se indeparteze cu totul de la biserica precum poruncesc sfintele canoane".-"Caci, ce partasie are lumina cu intunericul" - cum spune apostolul- sau ce potrivire este intre biserica lui Dumnezeu si idoli, sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul, sau ce intelegere poate fi intre Hristos si Beliar". - ( I. Cor. 6,15,16),VI ec. 61.

2051. -"Focurile ce se aprind de unii la luna noua, in fata pravaliilor, sau a caselor si peste care sar, dupa un vechi obicei, poruncim sa nu se mai faca de acum inainte. Deci oricine face astfel, daca va fi cleric sa se cateriseasca, iar daca va fi mirean sa se afuriseasca. Caci scris este in Cartea IV a imparatilor: "Si a ridicat Manase altar intregii osti ceresti in cele doua curti ale casei Domnului si a trecut pe fiii sai prin foc, si-i descanta, si-i facea sa vorbeasca din pantece. Si a inmultit pe cei ce prezic si a marit rautatea inaintea Domnului, spre a-L mania". -VI ec. 65.

2052. -"Prezicatorii si cei ce urmeaza obiceiurile paganesti sau aduc in casele lor pe cei ce fac farmece sau curatiri vrajitoresti, sa fie supusi sub canonul pocaintei de cinci ani potrivit treptelor hotarite, trei ani sa ingeitunche si doi ani sa stea la rugaciune fara a se impartasi". -Ancira 24.

2053. -"Se cuvine a se cere de la imparati ca sa se distruga ramasitele idolilor din toata Africa, fiindca aceasta ratacire tinde a se raspandi. Trebuie sa se darame si templele din tarini si locuri ascunse". -Cart. 58.

2054. -"Cel ce * ca a facut vrajitorie sau fermecatorie, se va canonisi cu timpul dat ucigasilor (c 8) iconomisindu-se dupa felul marturisirii sale si dupa felul cum s-a indeletnicit cu acest pacat" (adica, daca a facut de voie ca ucigasul intentionat, daca a fost inselat de altul, sau numai a participat din curiozitate, ca si ucigasul fara Voie).-Sf. Vasile 65.

2055. -"Cel ce se da la mestesugul vrajitoriei, sau la alte pacate asemanatoare, se va canonisi cu timpul dat ucigasilor" (de voie 20 de ani, fara voie la 10 ani) -Sf. Vasile 72.

2056. -"Cei ce fac vrajitorie, sau urmeaza obiceiurile pagane, sau adapostesc in casele lor pe cei ce fac vraji spre curatire, sa fie canonisiti sase ani, un an sa planga, un an sa asculte, trei ani sa ingenunche si un an sa stea la rugaciune cu credinciosii si apoi se vor primi". - Sf. Vasile 83.

2057. -"Trebuie sa cercetam cu grija pe cei ce se duc la vrajitori, sau la cei ce fagaduiesc sa faca farmece cu ajutorul diavolului. Este necesar sa stim daca ei au pastrat credinta cea intru Hristos, si numai din cauza constrangerii, sau a pagubelor grele, sau au facut aceasta din dispret fata de credinta, au alergat la ajutorul diavolului. Daca ei au facut aceasta din dispret fata de credinta, sau pentru ca ei nu cred in Dumnezeul crestinilor, atunci vor fi supusi canonisirii apostatilor". "Insa daca ei au facut acest pacat din lipsa de curaj sau dintr-o nadejde amagitoare vor fi tratati cu aceeasi ingaduinta, ca si cei care n-au putut sa rabde furia chinurilor". -Sf. Gr. de Nisa 3.

2058. -"...Celor ce se indeletnicesc cu vrajitoria sau farmecile, se scurteaza cu trei ani canonul de pocainta, daca se silesc sa posteasca zilnic cat mai mult timp, si daca gusta hrana uscata de post dupa ceasul al noulea si sa traiasca in cea mai desavarsita evlavie, si sa faca si cate 250 de metanii, atingand pamantul cu fruntea. Tot asa se canonisesc si femeile care fac amulete si se indeletnicesc cu ghicirea norocului". -I. Post. 22 (P. 32).

2059. - "Acelasi canon (c. 25, 26) se potriveste pentru vrajitori, ucigasi, preacurvari si pentru to[i care cad in pacate grele, dar prin ravna si devotamentul lor spre pocainta, sau se reduce canonisirea, sau se sporeste". -1. Post .27.

2060. -"Cand cineva ia mana graului, sau altceva dintr-acelea, acesta iata ca stie lucrul dracului, ori din vin, ori din paine, ori din altceva; de se va lasa de aceasta, sa aiba pocainta 4 ani si metanii cate 100 ". -PBG, 88.

2061. -Fermecatorul, vrajitorul, prezicatorul, varsatorul de ceara, de plumb, sau cel ce leaga dobitoacele ca sa nu le manance lupul, sau pe vreun barbat si femeie ca sa nu se cunune, sau orice fel de farmece, douazeci de ani sa nu se impartaseasca daca se pocaiesc. -Trebnic, p. 515.

2062. -Preotul vrajitor sub orice forma este caterisit. -Trebnic, p. 515, Laod. 36.

2063. -Cei ce alcatuiesc descantecele lor, folosindu-se de psalmi, de chemarea sfintilor mucenici, de ai Maicii Domnului, de carti bisericesti, de sfintele icoane, de cheia bisericii, iscodind semne prevestitoare ale viitorului, in caz de proces, de casatorii, de furturi, de pagube, sau castiguri sunt stapaniti de duhul cel rau pitonicesc (Fapte X, 16-34; XIX, 13-20), osan dit de Dumnezeu alaturi de toti femecatorii si exploatatorii de cele sfinte -Trebnic p. 516.

2064. -Unele descantece se fac la morminte ca sa slabanogeasca trupul cuiva, sau sa-l sileasca la fapte rele, sau sa-l zapaceasca la minte. Si cel ce le face si cel ce plateste, toti greu se canonisesc. De asemenea si cei ce descanta sau merg la descantatoare pentru a se vindeca, sau a cunoaste viitorul prin bobi, sau sa poarte buruieni, sau obiecte descantate, top fac voia diavolului. -Trebnic. 516-18.

2065. -Daca cineva va pastra in * Sf. Impartasanie pentru animale sau albine sau cu alte scopuri, 4 ani sa nu se impartaseasca ca un vrajitor. -Trebnic p. 526.


Postat de ZODIAC - ZODIE la 12.02.2010 09:34

2066. -"A vorbi pentru noroc, pentru ursitori, pentru explicarea nasterilor, dupa zodii sau stele si pentru citirile de stele, e lucru nebunesc si fara de Dumnezeu... insa bunatatile si rautatile noastre se misca dupa a noastra singura vointa". Sf. Sim. Tes. 1, 6.

2067. -Daca se vorbeste de noroc cu intelesul de ceva intamplator, un bine neprevazut, acesta nu este un pacat. Paganii vorbesc de noroc ca de cineva rational, de un zeu, care aduce binele si raul, asa cum voiesc ei. Acesta este un pacat in sensul popular crestin, cuvantul noroc mai are si un alt sens mai inalt, acela de dar, de buna harazire, de binecuvantare a lui Dumnezeu, care in chip nevazut hraneste si supravegheaza viata lumii si a fiecarui om si de aceea se foloseste si in salut (Matei 6,25-34; Ps. 105, 1-30; Luca 12,22-26).

2068. -"Ce inca vom zice ca nasterea si norocul si toate ale tuturor sunt ale lui Dumnezeu, care tine in mainile Sale si viata si moartea si plateste fiecaruia datoria dupa lucrurile lui si de va muri pacatosul impreuna cu dreptul sa nu te miri, pentru ca, pacatosul va muri pentru ca Dumnezeu ii taie calea ca sa nu faca mai multe pacate si sa se pedepseasca mai mult, iar dreptul de a murit ca i-a fost a muri, ce se zice om sa moara si descarca mai curand trupul de pe dansul, care era legat de sufletul: ca sa nu greseasca si sa mearga sa se munceasca, si lasa toate viciile si nevoile ale acestei lumi putrede si traieste in veci. Bine de va zice ca traieste si pacatosul si dreptul in vecie in acea lume: cei drepti merg in viata vesnica, iar pacatosii in munca de veci". -ILT, p. 355.-

2069. -"Vietii omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea scrisa mai inainte, sau socoteala impusa ca atatia ani sa traiasca; cu sfatul si voia lui Dumnezeu atunci omul moare; asa este si sorocul vietii omului adica voia lui Dumnezeu; iar catre cei ce iubesc pricirea..., vom raspunde si vom zice ca nu se afla la Dumnezeu sa fie facut vreun lucru fara de cale... si iarasi de ar fi fost mai inainte o hotarare si o predestinatie a vietii omului, atatia ani sa traiasca, nimeni nu s-ar vindeca vreodata de boala; si nici n-ar chema vreodata pe vreun doctor pentru ca acea hotarare ce a hotarat mai inainte Dumnezeu ar fi neschimbata, insa hotarul si sorocul vietii a tot omul este porunca lui Dumnezeu care nimenea nu poate sa o priceapa" -ILT, p. 356.

 
#275 DESPRE FARMECE, VRAJITORIE , ASTROLOGIE SI MAGIE 12.02.2010 10:30

Părinte Cleopa, ce este vrajitoria si de câte feluri este?

Prin cuvântul vrăjitorie întelegem invocarea puterii demonice în ajutorul oamenilor, în locul lui Dumnezeu, cu scopul împlinirii anumitor dorinti omenesti. Vrajitoria s-a practicat, atât la poporul evreu in timpul Legii Vechiului Testament, cât si la crestinii din Legea Darului, până in vremea noastra. în Legea Veche a cerut ajutorul diavolului, apelând la vrajitoare, regele Saul, pentru care a fost aspru pedepsit de Dumnezeu. Vrăjitori au fost atât Valaam, cât si cei trei magi care practicau astrologia.

După învătătura Sfantului Nicodim Aghioritul, vrăjitoria se împarte în mai multe părti si anume: Vrăjitoria propriu-zisă prin care se întelege chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri pierdute si altele de acest fel. Ghicirea, al doilea fel de vrăjitorie, prin care unii oameni spun cele viitoare prin semnele din palmă, numită chiromantie si prin alte obiecte (bobi, cărti de joc, cafea etc).

Descântarea, spiritismul, adică chemarea ajutorului diavolilor în camere obscure sau la morminte, pentru a pedepsi pe cei ce suntinviată. Descântătorii pretind că cheamă sufletele mortilor din iad, precum ghicitorii din timpul Proorocului Samuil (I Regi 21,3), pentru a afla cele viitoare sau pentru a se răzbuna pe cineva. în zilele noastre se practică descântecul în rândul credinciosilor, precum stingerea cărbunilor, rostirea anumitor cuvinte amestecate cu rugăciuni, pentru cei bolnavi, care pretind că sunt "vrăjiti" etc.

Ghitia, adică ghicirea sau vrăjitoria prin lucruri sfinte, precum ghicirea prin Psaltire, numită astăzi deschiderea pravilei; ghicirea cu obiectele bisericii, cum ar fi resturi de vesmmte clericale, cheia bisericii, cenusa din cădelnită, scrierea unor nume pe toacă, pe clopote, pe ziduri de biserică, sau introducerea lor in candele etc. Fermecătoria, adică vrăjirea unor tineri spre a se căsători unii cu altii sau a se despărti, prin invocarea ajutorolui diavolesc, numită popular "ursită".

Ghicirea prin măruntaiele animalelor, numită "iconoscopia" în acest fel de vrăjitorie intră si visurile, zodiile, ceasurile bune si rele, ghicirea prin membrele trupului, numită si prevestire (tiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mâncărimea palmelor). Baierele prin care se întelege purtarea la mână sau la piept a unor semne satanice, ate, chei, obiecte (amulete) sau bucâti de stofa vopsite spre păzirea de boli, de primejdii si de pagube, după ce mai întâi s-a invocat asupra lor puterea diavolului. Chemătorii de demoni (clindonii) sunt cei ce ghicesc cele viitoare prin chemarea diavolilor. Intre acestia se numără cei ce fac focuri înaintea caselor si sar prin foc, ghicitorii din pântece precum si cei ce ghicesc în măruntaiele animalelor sau iau mana vitelor, vrăjitorie ce se practică în zilele noastre.

Astrologia este o vrajitorie practicată din cele mai vechi timpuri până astăzi. Prin astrologie se întelege ghicirea celor viitoare prin miscările stelelor, planetelor, vânturilor, norilor si ale celorlalte fenomene ale universului. Astrologii pretind că fiecare om are o stea proprie.

lată câteva din cele mai obisnuite feluri de vrăjitorii, unele aproape uitate, altele practicate si în zllele noastre, pe care le combatem si de care trebuie să fugim, fiind iscodiri diavolesti care amăgesc si însală pe multi crestini spre a lor pierzare.

Poate, într-adevăr, sâ ajute diavolul pe oameni prin vrăji, mai mult decât ne ajută puterea si harul lui Dumnezeu?

Să se stie că diavolii nu au nici o putere de a vindeca pe cineva, de a descoperi pagube sau pe răufâcători. Ei nu pot niciodatâ sa facă minuni adevărate, ci numai cu năluciri mincinoase însala pe cei necredinciosi si slabi în credintă. Acest adevar ni-l arată dumnezeiescul părinte loan Gură de Aur, zicând: ,,Nu vezi cum diavolii n-au putut să vindece nici chiar pe vrajitorii si fermecătorii care le slujeau lor, de besicile si de bubele date de Moise în Egipt, si pe tine oare au să te vindece? (lesire 9, 11). Si dacă dracii nu se milostivesc de sufletul tău, cum se vor întrista pentru durerea trupului tău?

Dacă dracii se silesc să te izgonească pe tine din împărătia lui Dumnezeu, cum te vor izbăvi pe tine de boli? Acestea sunt râsuri si basme. Deci nu te amăgi, crestine, că niciodată lupul nu se poate face oaie, nici diavolul nu se face cândva doctor. Că mai lesne poate face focul să înghete si zăpada să încălzească, decât diavolul să te vindece pe tine cu adevărat" (Impărtire de grâu,pag.324).

Deci, noi când ne îmbolnăvim sau avem necazuri, sau suntem nedreptătiti, sau avem pagube, sau feciori de căsătorit, sau alte greutăti în familie, să nu mai alergăm la ajutorul diavolului si al slugilor lui, care sunt vrăjitorii si ghicitorii, ci la biserică să alergăm si la preoti, la rugăciune si la post si îndată ne va ajuta Bunul nostru Tată, Care ne-a zidit căci are milă de noi.

Care sunt urmarile pacatului vrajitoriei?

Cei ce fac vrăji si aleargă la vrăjitori, fac un mare păcat împotriva Duliului Sfânt, căci lasă pe Dumnezeu si cer ajutorul diavolilor. Se leapădă de slujitorii lui Hristos, adică de sfintii preoti si se duc la slujitorii satanei. Adică, lasă apa cea vie, preotul si harul mântuirii din Biserică si, pentru interesele lor pătimase si omenesti cer ajutorul vrajmasilor lui Hristos, adică al vrăjitorilor si vrăjitoarelor. Se leapădă de adevăr si primesc în loc minciuna, căci toate cuvintele vrăjitorilor sunt minciună si amăgire diavolească. Un păcat asa de mare împotriva Duhului Sfânt nu se iartă celor vinovati nici în veacul de acum, nici în cel ce va sa vină, după cum spune Hristos, de nu se vor pocăi toată viata. Pentru un astfel de păcat vin asupra celor vinovati, care aleargă la vrăji, tot felul de răutăti si primejdii. Mai întâi, mustrarea constiintei că au lăsat pe Dumnezeu si au cerut ajutor vrăjmasului lui Dumnezeu.

Apoi, este oprirea pe mai multi ani de la Sfanta împărtăsanie, de la 7 pâna la 15, si chiar 20 de ani. Apoi, cei ce cred si aleargă la vrăji, alungă din inima lor darul lui Dumnezeu si aduc în casa si în inima lor duhul diavolului. Apoi, cei ce fac vraji si cred în ajutorul lor, se leapădă de Hristos si se unesc cu diavolul. Apoi, cei ce fac vrăji si aleargă la acestea nu se cade a se mai numi crestini ci apostati. Apoi, cei vinovati de acest greu păcat sunt pedepsiti de Dumnezeu cu boli grele si fară leac, cu suferintă în familia lor, cu pagube si neîntelegere, cu sărăcie si moarte cumplită. Si dacă nu se spovedesc la preot si nu-si plâng păcatul acesta cu lacrimi toata viata, nu se pot mântui.

Vrăjitorii si cei ce cred si aleargă la ajutorul diavolului, dacă nu se părăsesc de aceasta si nu se pocăiesc, "se leapădâ cu totul din Biserică", adică se despart de Hristos si se dau de bunăvoie în mâinile vrajmasului, iar dacă mor în acest păcat, nici nu se îngroapă cu preot; ci, asemenea celor păgâni si lepădati de credintă, spre vesnica lor osândă în * iadului. lată urmările grozave ale vrăjitoriei.

Ce canon rânduiesc Sfintii Pârinti vrajitorilor si celor ce aleargă la vrăji?

Cel mai aspru pedepseste pe vrajitori Sfântul Vasile cel Mare. lată ce spune el în canonul 72: "Cel ce se dă vrăjitorilor, sau unora ca acestora, se va canonisi cu canonul ucigasilor". (Sfantul Vasile 72; Sfântul Grigore de Nyssa, 3; Laodiceea, 36). El pune pe vrăjitori în rândul ucigasilor de oameni si a celor lepădati de Dumnezeu, adică îi opreste de cele sfinte de la 10 la 20 de ani. în canonul 65, acelasi Sfânt Vasile cel Mare, zice: "femeia ce va fermeca pe străini si pe ai săi (se opreste de cele sfînte) ani 9 si metanii 500 pe zi.

lar canonul 61 al Sinodului Ecumenic al VI-lea opreste de Sfanta împărtăsanie pe cei ce merg la ghicitori, la cărti de joc si altele asemenea, spre a afla cele viitoare, timp de sase ani de zile. lar "dacă vor stărui în acestea si nu se vor feri de aceste mestesuguri pierzătoare si păgânesti, hotărâm să se lepede cu totul de la Biserică, precum si Sfîntele Canoane învată..." "Sfantul loan Postitorul scurtează canonul vrăjitorilor si al celor ce aleargă la vraji, numai la 3 ani oprire de cele sfinte, dacă se mărturisesc de păcat, dacă îl părăsesc definitiv, dacă tin post zilnic până la orele 3 după masă si fac câte 250 de metanii pe zi.

Dar si Sfanta Scriptură arată cât de greu pedepseste Dumnezeu pe cei ce alergau la vrăjitori, că auzi ce zice: Pe fermecatori nu-i lăsati să trăiască (lesire 22, 18). Si iarăsi zice: Si bărbatul sau femeia, oricare dintre ei se vor face descântători sau vrăjitori, cu moarte să se omoare; pe amândoî cu pietre să-i ucideti că vinovati sunt (Levitic 29, 27) Si iarăsi: Sufletul care se va duce la descântători sau la vrăjitori ca să curvească in urma lor, Eu voi întoarce fata Mea împoiriva sufletului aceluia sî-l voi pierde din poporul lui(Levitic 20, 6).

Vedem că pe împăratul Manase l-a pedepsit Dumnezeu cu robie amară si grea în Babilon, că "trecea pe fiii lui prin foc si facea descântece si felurite vraji si a facut grăitori din pântece si vrajitori si a înmultit a face rău înaintea Domnului, ca să-l înlăture pe el de la împărătie" (II Paralipomena 33, 6) Pe împăratul Saul l-a pedepsit Dumnezeu cu pierderea împărătiei si cu moarte de ocară, pentru că a lăsat pe Dumnezeu si a chemat femeie grăitoare din pântece, urmând ghiciturile ei (I Regi 28, 7) lar pe împăratul Ohozia s-a mâniat Dumnezeu foarte tare, că a trimis să întrebe pe vrăjitoarea din Ecron.

Spuneti-ne mai pe larg despre păcatul ghicirii cu carti sfinte, sau cum se numeste "deschiderea pravilei", care se obisnuieste astăzi la credinciosi.

Vrajirea cu lucruri si cu cărti sfinte este al * fel de vrajitorie si se cheamă "ghitia". Acesti vrăjitori amestecă vrăjile lor cu rugăciuni, cu psalmi si cu alte cuvinte sfinte, adresate către Maica Domnului si către sfmti, ca să poată însela mai usor pe cei slabi în credintă. Acest fel de vrăji îl obisnuiesc mai ales femeile cele rele, bătrânele si tigăncile, pentru a amăgi pe cei slabi la minte.

lată ce zice despre acestea Sfântul loan Gură de Aur: "Tu zici că bătrâna aceea este crestină si omul acela este ghicitor crestin si când descântă sau deschid cartea, nu zic, nici nu scriu alt nume, decât numele lui Hristos, al Născătoarei de Dumnezeu si al sfintilor; deci ce rău fac ei? La aceasta îti răspund că pentru aceasta se cuvine mai cu seamă să urăsti pe femeia cea rea si pe acel rău fermecător si ghicitor (din cărti) 5 fimdcă folosesc spre ocară si necinste numele lui Dumnezeu.

Crestini fiind, lucrează ca păgânii. Pentru că si diavolii, cu toate că numesc numele lui Dumnezeu, însă tot diavoli sunt. Unii, voind a se îndrepta, zic că este crestină femeia care a descântat si nimic alta nu zice, fară numai numele lui Dumnezeu. Eu pentru aceea mai vârtos o urăsc si mă întorc de la ea, că întrebuintează numele lui Dunmezeu spre ocară. Numindu-se pe dânsa crestina, se arată pe sine că lucrează cele ale păgânilor" (Hristoitia, op. cit p. 305-320).

Cei ce ghicesc prin deschiderea Psaltirii si a altor cărti sfinte, se opresc de împărtăsanie până la 7 ani, pentru că Psaltirea este o carte sfântă cu multe proorocii în ea, insuflată de Duhul Sfânt si este pentru rugăciune, iar nu pentru ghicit si câstigat bani spre osândă. Acelasi păcat fac si unii preoti care "descid cartea cum se spune în popor, si cad sub grea osândă, atât ei, cât si cei care cer să le deschidă Sfânta Evanghelie.

Pentru ce au căzut crestinii în vrăjitorie?

Pentu că a slăbit în ei credinta si frica de Dumnezeu; pentru că nu se roagă îndeajuns crestinii de astăzi, ca să-si împlinească cererile lor prin rugăciune, iar nu prin ghicire; pentru că nu citesc Slânta Scriptură să vadă ce osândă ajung pe cei vrajitori si pentru că nu merg regulat la biserică, nu se spovedesc în cele patru posturi si nu cer la nevoie sfatul si rugaciunile preotului. Mai aleargă unii crestini la ghicit pentru că au uitat fagăduintele pe care le-au dat lui Hristos la Sfantul Botez, când au spus: Mă lepăd de satana, si de toate lucrurile lui, si de toată slujirea lui... De asemenea, mai aleargă crestinii la ajutorul diavolului când nu li se împlineste cererea lor la Bisericâ sau pentru că uită de moarte si de ziua judecătii lui Hristos.

De aceea, Sfîntii Părinti ne îndeamnă să alergăm numai la Dumnezeu, numai la Biserică si la preoti, iar nu la diavoli si la slugile lor. lar Sfantul loan Gură de Aur ne sfatuieste, zicând: "Vă rog, fiti curati de această înselăciune... si când voiesti a călca pragul casei tale, sâ zici mai întâi acest cuvânt: Mă lepăd de tine, satană, si de cinstirea ta, si de slujirea ta si mă împreun cu tine, Hristoase! Fără cugetarea aceasta niciodată să nu iesi din casă. Aceasta să-ti fie toiag, aceasta armă, aceasta cetate de apărare, si împreună cu aceste cuvinte fa si semnul crucii pe fruntea ta. Că asa, de te vei înarma pretutindeni, nu numai om, ci chiar diavolul de te va întâlni, nu va putea să te vatăme pe tine" (Hristoitia, p. 316-317).

Cum pot crestinii sâ se izbăvească de vrăjitorii si de tot felul de farmece izvodite de diavolul?

Cel ce crede cu tărie în Dumnezeu, cel ce se roagă neîncetat lui Dumnezeu si aleargă regulat la Sfanta Biserică, nu va cere niciodată ajutorul diavolului si al vrăjitorilor, care sunt vrăjmasii lui Dumnezcu.

Deci, cei ce au credintă tare în Dumnezeu, să-I ceară neîncetat ajutorul. lar cei slabi in credintă, care au cerut vreodată ajutorul vrăjitorilor, dacă vor să se mântuiască, mai întâi să se spovedească de acest păcat si să ceară canon. Apoi, să nu mai apeleze la ajutorul satanei în orice nevoie ar fi, ci numai la Dumnezeu să alerge. Apoi să se roage cât mai mult cu rugăciuni si lacrimi din inimă (Deuteronom 4, 29; Psalm 118, 58; leremia 29, 13) si asa cu răbdare si cu credintă se vor izbăvi de vrăji si vor primi darul Duhului Sfânt.

Ce sunt visurile si vedeniile, care este deosebirea între ele si de câte feluri sunt?

Vă răspund cu cuvintele Sfântului loan Scărarul, care zice: "Visul este miscarea mintii în vremea nemiscării trupului. lar nălucirea (vedenia falsă) este amăgirea ochilor, când doarme cugetarea. Nălucirea este iesirea mintii când trupul veghează. Nălucirea este o vedere a ceva fară ipostas (nereal) " ( Filocâlîa vol. IX, Cuvântul 3, p. 75) lată dar ce sunt visele si vedeniile. Ele sunt de două feluri: vise si vedenii bune si rele. lar deosebirea dintre ele este aceasta: Visele si vedeniile bune sunt de la Dumnezeu, prin care se descoperă voia Lui cea mare, numai la cei ce sunt cu totul desăvârsiti si sfinti si care fac poruncile Lui, precum a fost dreptul losif, căruia i s-a arătat Arhanghelul Gavriil în vis, poruncindu-i să fugă cu Pruncul lisus si cu Fecioara Maria în Egipt. Visele bune vin de la îngeri si ne amintesc de moarte si de osândă, iar după ce ne desteptăm, ne îndeamnă la rugăciune si la pocăintă. Dimpotrivă, visele si nălucirile rele sunt de la diavoli, prefacuti în îngeri de lumină sau în sfinti, care ne amăgesc în somn că suntem buni si vrednici de rai; iar după ce ne desteptăm "ne scufundăm în mândrie si în bucurie" (Filocalia vol. IX, Cuvântul 3, p. 76).

Este păcat să creadă crestinii în vise si vedenii?

Spune Sfântul loan Scărarul că "cel ce crede în vise, este asemenea celui ce aleargă după umbra sa si încearcă s-o prindă" Tot el spune, că "diavolii slavei desarte sunt în visuri prooroci. Ei închipuiesc, ca niste vicleni, cele viitoare si ni le vestesc mai dinainte. lar dacă se împlinesc vedeniile, ne minunăm si ne mândrim cu gândul, ca si cum am avea darul înaintevederii (proorociei). Cei ce ascultă pe diavolul, acestia s-au făcut adeseori prooroci mincinosi. Si mai departe zice: "Diavolii nu stiu nimic de cele viitoare, dintr-o cunostintă de mai înainte, căci si doctorii pot să ne spună moartea de mai înainte". Apoi încheie, zicând" Când începem să credem în visele diavolilor, ei îsi bat joc de noi, chiar când suntem treji.

Cel ce crede visurilor si nălucirilor din somn este cu totul necercat. lar cel ce nu crede nici unora este fîlosof' ( Filocalia, vol. IX, Cuvântul 3, p. 76).

Deci, este păcat să credem în visuri si în vedenii, că prin acestea ne amăgesc foarte usor diavolii si ne aruncă în păcatul cel cumplit al mândriei si al slavei desarte, când omul se încrede în sine mai mult decât în cuvântul lui Dumnezeu. Cu acest mestesug ispititor, diavolul a amăgit pe multi crestini si călugări, aruncându-i apoi în prăpastia pierzării. lar dacă cineva are totusi îndoială de visul sau vedenia sa, să se spovedească la duhovnic si să-i ceară sfatul lui, că prin duhovnic grăieste Dumnezeu.

Din câte pricini se înseala oamenii de vedenii si de visuri desarte?

Din sapte pricini se însală crestinii de vedenii si visuri, ca si cum ar fi de la Dumnezeu, si anume: din mândrie, din slavă desartă, care este prima fiică a mândriei; din cauza mintii slabe si neiscusite a crestinilor, din cauza râvnei nesocotite a unor crestini, care se roagă si postesc mult ca să aibă vedenii, de care spune Sfantul Isaac Sirul: "Cu mare boală boleste cel ce are râvna cea rea" (Filocalia, vol. X, Cuvântul 58). A cincea pricină a amăgirii prin vedenii si visuri este neascultarea de duhovnici si îndărătnicia unor credinciosi, mai ales a celor mândri, din care cauză usor sunt vânati de diavolul; a sasea pricină vine din cauza vietii de sine ascunse a unora si din nemărturisirea curată a gândurilor la duhovnic. lar ultima pricină prin care se însală crestinii cu visuri si vedenii mincinoase este necunostinta de sine si lipsa de citire a Sfintei Scripturi si a Sfintilor Părinti.

Despre acestea spune si înteleptul Sirah, zicând: "Visurile cele rele sunt desertăciune, ca vrajile si descântecele, si pe multi visurile i-au înselat si au căzut toti cei ce au nădăjduit într-însele" (Isus Sirah 34, 1-7) Cel ce crede lesne in visuri si în vedenii, fară multă cercetare si sfat, să se canonisească, la fel cu cei ce merg la vrăji si descântece, adică până la 7 ani să se oprească de la Sfânta împărtăsanie.


Fragment din "Ne vorbeste Părintele Cleopa" vol.4

 
#276 PACATUL APELÄ‚RII LA VRÄ‚JITORII, 12.02.2010 10:32

FARMECE, DESCÂNTECE
SI ALTE LUCRURI DIAVOLESTI, OCULTE ÎN SCOPUL DOBANDIRII UNUI AJUTOR

Trebuie să fim constienti ca există cele două realităti: Dumnezeu si satana. Bunul Dumnezeu vrea să ne mântuiască, însă satana nu doreste mântuirea noastră si vrea să ne ducem cu el în infernul cel vesnic. De aceea întinde fel de fel de curse omenirii pentru a prinde pe cât mai multi. Intinde multe momeli printre care momeala aceasta a ocultismului, vrăjitoriei, despre care se crede că ar fi binefacătoare. Satana, fiind spirit, ia diferite înfătisări, cunoaste tot trecutul vietii noastre, lucrează prin oameni, prin animale si prin obiecte, are puterea de a distruge si aceasta o face servindu-se de oamenii înrăiti, cu mintea pervertită si întunecată de patimi. Oamenii vrăjitori, spun Sfintii Părinti, vor fi cel mai aspru pedepsiti de Dumnezeu, deoarece ei, constienti fiind, se leapădă de Dumnezeu încă din această viată, de buna voie chiar. Dumnezeul lor devine satana; lui i se închină toată viata, lui îi slujesc, lui îi aduc jertfe.

Spunea cândva un mare părinte, următoarea întâmplare: pe când era preot într-o comună din Moldova a venit să se spovedească la el o vrajitoare cam de 60 de ani. După ce si-a spus toate păcatele din copilărie, toate relele ce facuse oamenilor prin vrăjitoriile ei, acel părinte i-a dat canonul necesar pentru ispăsirea acestor păcate. Unul din canoane i-a fost acela de a nu se împărtăsi 7 ani de zile. Auzind acea femeie că preotul nu-i dă împârtăsania, deoarece nu avea cum să o poată împărtăsi din cauza păcatelor ei, a intrat diavolul deznădejdii în ea spunându-i că nu va mai trăi atâtia ani si va muri neîmpărtăsită. Si biata femeie primind gândul acesta al deznădejdii de la satana, după ce a iesit de la spovedanie, parcă a intrat un duh în ea; a început să alerge atât de tare pe drum încât s-a izbit cu capul de o stâncă si a murit pe loc. La înmormântare, bineînteles că a fost chemat preotul ce o spovedise. El o cunostea foarte bine pentru că tocmai o spovedise si si-a dat seama că diavolul deznădejdii i-a facut un asemenea rău. Toată viata săraca femeie slujise satanei si iată că nu a lăsat-o până când nu a luat-o la el. La înmormântare preotul a pus epitrahilul pe trupul ei în sicriu, în momentul citirii dezlegării mari. Pe când citea acea dezlegare mare preotul a observat cum epitrahilul se lasă în sicriu. La sfârsitul rugăciunii, incredibil, trupul acelei femei vrajitoare dispăruse. Toată lumea rămăsese încremenită. In urma acestei întâmplări preotul acela care avea o viată de sfintenie s-a rugat lui Dumnezeu câteva zile cu post să-i descopere această minune. Dumnezeu i-a descoperit că satana si-a luat acea ucenică a lui cu trupul ei pământesc. Asa cum fiecare om în momentul încetării din viată trece prin niste judecăti ale lui Dumnezeu, asa a arătat că vrajitorii sunt cei mai aspru pedepsiti. Ei de bună voie s-au lepădat de Dumnezeu si s-au închinat diavolului; de aceea atunci când mor îi ia cu trup cu tot, deci nu mai trec prin acele judecăti.

Este o mare greseală când cineva apelează la vrăjitori pentru a li se îndeplini o dorintă în casă. Se poate îndeplini pe moment acea dorintă cu puterea satanei, însă nu are viată lungă, nu poate avea un efect îndelungat. Sunt cunoscute atâtea cazuri când unii părinti si-au căsătorit copii cu ajutorul farmecelor. Totul a fost foarte bine pe moment, însă nu a durat mult timp si a venit inevitabila despărtire. Trebuie să fim constienti că diavolul nu ne face nici un bine pentru viata noastră. Tot binele săvârsit prin vrăji nu numai că nu are viată lungă, ci si distruge totul. Trebuie să ne ferim a merge la vrăjitori ca si cum am pune mâna pe foc.

 
#277 crestinortodox 12.02.2010 12:21

Da opriti-va odata, huite talibane. Voi nu realizati cat santeti de caraghiosi? Daca este dat cuiva sa faca orice tip de educatie poporului roman, aceasta nu poate fi in nici un caz BOR si trepadusii ei. Santeti atemporali( in limbaj pravoslavnic-pe spate). Nu va citeste nimeni si toti va desconsidera. Pagubosi incapatanati si infantili.

 
#278 crestinortodox 12.02.2010 12:43

IMI CURG BALEL PE TASTAURA PINA MA CURENTEZ.

 
#279 Mr. Doctor 12.02.2010 20:51

chiar imi e scarba! *, zgarcitii, megalomanii, grasii, imbuibatii vor club de 200 milioane de iepuroi! grav asa ceva, in vremuri grele, cand omul este stramtorat si greu reuseste sa faca fata valtorii vietii! mai bine spitale, scoli, sosele, biblioteci, decat cheltuiala in van!

 
#280 Mr. Doctor 13.02.2010 19:47

GROH,GROH,GROH,GROH,GUIT,GUIT,GUIT GUIIIIITTTTT,GROH,GROH!! CE PORC MARE SUNT!!

 
#281 crestin ortodox 14.02.2010 10:53

chiar in timpurile acestea trebuie sa jertfim vitelul cel mai gras ,mielul cel mai gras-milioane de euro-pentru jerfelnic-biserica spiritului romanesc-pentu iertarea poporului roman a greselelor facute cu stiinta si fara stiinta in fata Bunului DUMNEZEU,SI NELURII IN SEAMA nici dupa ce a fost trimis FIUL SAU IISUS HRISTOS. DUMNEZEU SA NE IERTE ,AMIN. -DORESC RESPECT PENTRU SFANTA BISERICA CEA CARE A FOST PRINCIPALUL PILON AL CULTURII NOASTRE ISTORIC VORBIND SI STIINTIFIC.-VA MULTUMESC-

 
#282 StatuiaNuda 9.05.2010 18:35

... "poporul roman o Catedrala care costa cat 8 km de autostrada". Asta in afara faptului ca "la rosu" face 200 mil, finisare si mobila alte 200 mil, TERENUL a facut 100 mil... returnarea banilor cu "o mica dobanda" adauga la cei deja 500 mil... etc, etc. Catedralele europene... hai, treaca-mearga; au un trecut, o istorie, au fost construite in niste vremuri... alte vremuri. Apuse! Irepetabile. Si chiar nu cred ca le duce cineva dorul -- numai bine ca-s irepetabile. Apartin unor timpuri mai negre ale civilizatiei. Acu' vine BOR... ce PANA MEA, SUNT COMPLEXATI??? Zici ca-s copii care n'au avut jucarii si acum isi vor jucaria.
smile)
O dau in loterii... pai... biserica de ce vrea sa pape din jocurile de noroc? Le blameaza, dar papa de pe urma lor? Ma mir ca nu vor sa colecteze si din prostitutie.

Apoi o dau in "ne bazam pe enoriasi, cand vor vedea in vreo 2 ani temeliile Catedralei suntem siguri ca vor dona bani". Ce PANA MEA, astia vor "dragoste cu forta"... se bazeaza pe ce? Pe faptul ca, vor nu vor, enoriasii (acesti cetateni cu un IQ de invidiat) se vor simti obligati... "sa nu ma vada D-zeu, e pacat, daca nu platesc acum pentru Catedrala o sa platesc pe lumea cealalta"? -- sau cum?

Astia se culca pe o ureche, in baza la "o sa". Se apuca de construit... iar apoi mana statului si a societatii va fi fortata sa... participe.

In fine, niste sclavi. Biserica oricum n'a fost niciodata decat o adunatura de oameni... SUSPECTI.

 

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa