Macazuri pentru calea ferată, luate ca noi de la fier vechi

Macazuri pentru calea ferată, luate ca noi de la fier vechi

Deşeurile livrate pe post de schimbătoare şi care n-au fost folosite niciodată au costat mai mult decât macazurile noi

Un şomer slovac agăţat în târgul Vitan, „paravanul” afacerii puse pe roate de finul afaceristului Dumitru Creştin

Mihai Necolaiciuc, „directorul-fraudă” al Societăţii Naţionale CFR SA, a pus în pericol sistemul de siguranţă al transportului feroviar printr-o afacere în urma căreia oamenii „Ţarului” (aşa cum era numit Necolaiciuc de către angajaţi) s-au ales cu 52 de miliarde de lei vechi.

În iulie 2003, lui Necolaiciuc i-a venit o nouă idee: să achiziţioneze macazuri pentru calea ferată. Aşa că a cumpărat la suprapreţ schimbătoare de cale ferată (macazuri) de la... fier vechi. Intermediarul afacerii – un srl de apartament, condus de finul controversatului om de afaceri Dumitru Creştin.

Schimbătoarele uzate şi deteriorate – care fuseseră scoase din circuit de pe linii industriale – urmau să fie montate pe tronsoanele importante din Timişoara, Cluj şi Constanţa. Experţii susţin că în cazul în care aceste macazuri ar fi fost montate pe calea ferată s-ar fi produs accidente deosebit de grave. Norocul a fost că unii directori de aprovizionare din regionalele care primiseseră „marfa” au refuzat categoric să o înregistreze.

Pe 10 iulie 2003, la ordinul lui Necolaiciuc, CFR a solicitat organizarea în regim de urgenţă (!) a unei licitaţii pentru achiziţionarea de 63 de schimbătoare de cale ferată. Deşi era o „urgenţă”, nici până astăzi nu a fost găsit în arhiva CFR vreun document care să se refere la această achiziţie.

Nu au fost întocmite referate de necesitate şi nici caiet de sarcini, aşa cum prevede legea. În schimb, oamenii lui Necolaiciuc din CFR stabiliseră preţul – 27.000 de euro pe bucată. În paralel, însă, CFR avea deja un contract cu singurul producător de macazuri din România – VAE Apcarom SA Buzău. Prin contractul între cele două societăţi, CFR primea macazuri noi la un preţ de 12.154 de euro bucata.

„Licitaţie” cu documente nedatate

Licitaţia pentru cele 63 de schimbătoare de cale a început în „stil Necolaiciuc”. La Bursa Română de Mărfuri s-a organizat procedura pe baza unui document intitulat „Condiţii Tehnice” nedatat şi neînregistrat la CFR în care este descris un alt fel de produs decât cel care urma să se achiziţioneze.

La licitaţie au participat trei firme: SC Transrom SRL, SC Ahad Petroleum şi SC Roza Impex. Niciuna nu avea vreo tangenţă cu producerea sau comercializarea de instalaţii feroviare. Ba, mai mult, două dintre societăţi erau conduse de un bulgar şi un slovac care nu prea călcaseră prin România! A câştigat firma care trebuia – Roza Impex, srl-ul finului lui Dumitru Creştin. Ca să nu bată la ochi, Roza urma să primească 18.925 de euro pentru un macaz. Cu 6.671 de euro mai mult decât primea unicul producător de instalaţii feroviare din România.

Legătura între Necolaiciuc şi Roza Impex a fost făcută de procurorii DNA. Astfel, asociat unic al srl-ului era un cetăţean slovac, Peter Regina. Fiindcă rămăsese şomer, Regina venise în România să caute de lucru. A fost agăţat în târgul Vitan din Bucureşti de Marius Iliuşcă, finul lui Dumitru Creştin.

Atât Iliuşcă, cât şi naşul său apar într-o altă tranzacţie frauduloasă a CFR-ului: atunci când Necolaiciuc a cumpărat un Pentium 4, mouse şi tastatură cu 46,9 miliarde de lei vechi. În firma lui Dumitru Creştin – apropiat al lui Necolaiciuc, dar şi cu legături suspuse în PSD – care a vândut calculatorul se regăsea şi fiica fostului ministru Şerban Mihăilescu. Slovacul agăţat de finul lui Creştin a fost ţinut cinci zile într-un apartament din Bucureşti – exact în perioada derulării licitaţiei pentru macazuri. Acolo a semnat documente al căror conţinut nu îl cunoştea.

Macazuri ruginite, „fără elemente de prindere”

La câteva săptămâni după licitaţie, CFR a emis comenzi pentru cele 63 de macazuri. Iar Roza Impex le-a livrat imediat. Schimbătoarele de cale fuseseră însă folosite pe linii ferate industriale. Aparţinuseră SC Siderurgica Hunedoara care – după uzarea şi deteriorarea lor – le vânduse Regiei Autonome de Interes Local pe post de deşeuri.

Roza a cumpărat deşeurile – prin intermediari – şi le-a livrat CFR-ului pe post de macazuri bune. Urmau să fie montate pe tronsoanele importante de cale ferată din România. Douăzeci de schimbătoare de cale au ajuns la regionala Cluj.

Aici s-a descoperit că macazurile fuseseră produse strict pentru linii industriale, nu purtau certificate de calitate sau omologare. Alte 18 aparate au ajuns la regionala Constanţa. Acestea erau şi mai degradate decât cele de la Cluj – lipseau elemente de prindere şi fixare, erau ruginite şi „prezentau abateri de la lungimile din proiectele şi instrucţiunile CFR”!

La Timişoara, reprezentanţii regionalei s-au îngrozit atât de tare când au văzut „marfa” abia achiziţionată că nu au permis depozitarea macazurilor nici măcar în depozit! Toată această afacere a costat 52.600.000.000 de lei vechi, bani încasaţi de finul lui Dumitriu Creştin. Societatea vânzătoare – Roza Impex – a dispărut imediat după încasarea banilor.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine