Magiunul de Topoloveni, primul brand tradiţional cu „drepturi de autor“

Peste 150 de tone de magiun s-au dus anul trecut la export

Reţeta s-a transmis din generaţie în generaţie din anul 1914 şi poate fi fabricată numai la Topoloveni

Certificarea europeană este o garanţie a calităţii care apără numele şi reţeta produsului ca fiind de origine controlată

Ministerul Agricuturii a indentificat şi atestat 2.070 de produse tradiţionale autohtone, însă magiunul de Topoloveni este primul şi singurul înscris până acum în procesul de obţinere a protecţiei europene de brand autentic românesc. Denumită „Indicaţie Geografică Protejată” (IGP), certificarea europeană este ca „drepturi de autor”, adică nimeni nu va putea face acest magiun în afară de producătorul atestat, numai în localitatea Topoliveni din Argeş, iar orice tentativă de a copia originalul va fi judecată ca un plagiat. Bibiana Stanciulov este deţinătoarea licenţei magiunului, pe care îl fabrică din anul 2002, după ce a cumpărat fabrica de la Topoloveni. „Un an a durat până am renovat şi utilat totul pentru că era un vraf de fier vechi în 2001. Am luat fabrica la licitaţie şi sincer nici nu ştiam cum arată, ce cumpăr, a fost mai mult o ambiţie de-a mea. Reţeta magiunului s-a păstrat în fabrică din anul 1914 şi s-a transmis din generaţie în generaţie”, povesteşte Bibiana Stanciulov.

Şase ani, magiunul s-a vândut numai la export

Până în anul 2008, toată producţia, peste 150 de tone anual, mergea la butoi în Germania şi Austria. Străinii adăugau zahăr şi ambalau în borcane şi exportau inclusiv în România ca produs de-al lor, cu un preţ pe măsură. „Este jenant, însă străinii plăteau sub un euro pe kilogram, iar după import, un borcan era de câteva ori mai scump. Am mers în pierdere o perioadă, abia anul trecut am încercat să vindem în ţară. Jumătate din producţie a mers la export şi jumătate a fost ambalată şi etichetată pentru piaţa autohtonă. Aici ne-am confruntat cu neîncrederea românilor şi a comercianţilor. Magiunul se găseşte într-un lanţ de benzinării şi câteva magazine naturiste. Le-am făcut ofertă şi retailerilor, însă sunt foarte suspicioşi, că pare prea bun ca să fie adevărat. Aşa e când nu avem încredere în produsele noastre”, spune producătoarea. Acum vinde un borcan de magiun cu circa 7 RON, însă o dată preluat de magazine preţul creşte cât vrea vânzătorul.

Ingrediente: prune româneşti şi atât

Bibiana Stanciulov a depus dosarul la Ministerul Agriculturii în decembrie anul trecut. În februarie, după două luni, va fi trimis la Bruxelles, iar dacă nu va fi contestat de nici un alt producător din comunitate, peste circa 4 luni va primi protecţia europeană. „Contestarea se face numai dacă ai probe, altfel pot cere daune. Totul este foarte bine reglementat, iar produsul este sută la sută natural, are numai prune proaspete româneşti şi atât. Nici un gram de zahăr, conservant, colorant sau orice altceva. Abia după ce voi avea IGP cred că românii vor avea încredere să cumpere. Cine mai vrea la export va trebui să cumpere la preţul real, pentru că nu facem muncă de negrişor. Nu suntem cu nimic mai prejos decât alte ţări şi nu putem lăsa ca alţii să îşi bată joc de produsele noastre”, susţine Bibiana Stanciulov.

Fabrica de la Topoloveni are 25 de angajaţi dintre care un singur bărbat. Magiunul se face în perioada 15 august- cel târziu 15 octombrie, iar toate prunele sunt atent selecţionate, pentru că altfel riscă să strice reţeta. Cecilia Găgeanu este singura care supraveghează producţia, pentru că a moştenit secretul din fabrică şi ştie reţeta.

Interzis pe piaţă la salam de Sibiu „made in Ungaria”

Ceilalţi producători înscrişi la Ministerul Agriculturii se află în diferite etape ale procesului de certificare. Depunerea dosarului nu costă nimic, însă toate hârtiile din interior „valorează” câteva mii de euro pentru că ele sunt eliberate de diferite direcţii româneşti de inspecţie care merg la fabrică pe banii producătorului. Este verificat procesul de producţie, ingredientele, cantitatea, consistenţa, amestecul, condiţiile de ambalare, păstrare, depozitare. „Cred că  puteam fi mai departe cu aceste proceduri, dacă ne apucam măcar din anul 2006. Nu ne-am orientat de atunci, plus că avem raportare la UE pentru produse de origine controlată. De acum încercăm să-i încurajăm pe producători să obţină omologarea europeană ca să nu mai avem situaţii controversate cu anumite alimente sau să fabrice altcineva folosind acea denumire. Au fost câteva situaţii când am găsit pe piaţă horincă, pălincă sau salam de Sibiu făcute în Ungaria”, ne-a declarat Vasile Băcilă, consilierul ministrului Ilie Sârbu.
 

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine