Mitică Popescu: „E jenantă societatea românească prin lupta ei pentru nimicuri“
Mitică Popescu: „E jenantă societatea românească prin lupta ei pentru nimicuri“
Ne lipseşte respectul: Chiar dacă nu sunt de acord cu preşedintele, pe care nu l-am votat, nu pot să mă trag de şireturi cu el şi să-i spun „Băse“
De când a rămas singur, după dispariţia soţiei, actriţa Leopoldina Bălănuţă, Mitică Popescu vede lumea mai ales prin lentila televizorului. Iar ceea ce vede acolo i se pare simptomatic pentru societatea românească de azi. O lume care îşi pierde timpul cu nimicuri şi care nu mai vede lucrurile esenţiale, cum ar fi respectul pentru cel de lângă tine, chiar atunci când nu eşti de acord cu el.
Vorbind despre cariera sa, distinsă aseară cu Premiul pentru întreaga activitate în cadrul Galei UNITER, Mitică Popescu mărturiseşte că s-a simţit întotdeauna puternic pe scenă, nu în viaţă.
- Care e ingredientul principal pentru o carieră reuşită, pentru o viaţă reuşită? Ce nu trebuie să lipsească?
- Mie nu mi-a plăcut niciodată să împart lumea în două şi am făcut ce-am făcut şi am reuşit. Am refuzat să intru în asemenea probleme, am lăsat mereu de la mine. În teatru nu trebuie să fie numai iubire, dar e absolut nevoie de respect. Ca şi în viaţă. În societatea românească lipseşte respectul, nu vedeţi la TV? Doar să deschizi televizorul şi vezi asta imediat. Eu sunt un om singur şi mă uit foarte mult la TV din cauza asta. Sper că toţi oamenii aceia pe care îi văd în talk-show-uri se respectă mai mult în realitate decât arată acolo. Bărbaţi serioşi care se jignesc, foarte adesea şi doamne care fac acelaşi lucru – şi pentru ce? E jenantă societatea românească prin lupta ei pentru nimicuri.
- Clasa politică vă face o impresie mai bună?
- Mie nu mi-a plăcut niciodată politica, de-asta n-am făcut politică, nici nu prea comentez. Dar cred că e cazul să-i respectăm pe politicieni, dacă tot i-am ales. Şi chiar dacă nu sunt de acord cu preşedintele, pe care nu l-am votat, nu pot să mă trag de şireturi cu el şi să-i spun „Băse”. Vrând-nevrând ei ne conduc, trebuie respectaţi. Dar, după cum merg lucrurile, cred că eu nu voi mai prinde vremea când lucrurile astea se vor schimba. Sunt realist când spun asta.
- Dacă aţi putea să daţi timpul înapoi, care ar fi rolurile pe care aţi vrea să le jucaţi din nou, care v-au bucurat cel mai mult?
- Întotdeauna mă gândesc cel mai mult la rolul cel mai recent, care mi-a făcut cele mai multe griji. În cazul de faţă e vorba despre Morris din „Alex şi Morris” în care jucam alături de Ştefan Iordache la Teatrul Mic. Regret enorm că nu-l mai pot juca, dar şi mai mult regret că nu-l mai am alături pe Ştefan. Mai sunt şi alte roluri dragi mie, cel din serialul „Lumini şi umbre”, după care mă oprea lumea pe stradă, sau cel din „Emigranţii” lui Mrozek, jucat în urmă cu 25 de ani, tot cu Ştefan Iordache. Era o mare plăcere să fiu cu el pe scenă, era ca o sărbătoare, iar publicul simţea asta.
Revin mereu la el fiindcă în ultimii ani am pierdut înainte de vreme mai mulţi oameni pe care îi iubeam foarte mult – partenerul de scenă, pe Ştefan Iordache, partenerul de viaţă, Leopoldina Bălănuţă... Ajuns la vârsta asta – pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu - mi-a rămas doar singurătatea şi încerc să mă descurc cu ea cum pot. De Sfântul Andrei împlinesc 73 de ani. Ceea ce te ţine în continuare în viaţă e credinţa că mai poţi bucura pe cineva. Multă lume nu e de acord cu numele meu... adică nu e de acord cu „miticii”, e o expresie folosită „de sus”. Eu cred că miticii sunt oameni spirituali, iar oamenii spirituali îi mai deranjează pe ceilalţi. Asta e, n-avem numai calităţi. Dar n-o să-mi fac reclamă negativă şi să vă vorbesc acum despre defectele mele.
- Ce v-aţi pregătit să spuneţi celor care vă vor privi la Gala Uniter?
- Am emoţii. M-am bucurat de premiul ăsta, de ce să nu recunosc? Poate o să fac o impresie proastă, fiindcă eu nu sunt un mare vorbitor. Toată viaţa mea am folosit cuvintele altora, aşa că eu nu sunt o persoană strălucitoare în particular. Probabil că de-asta m-am simţit mereu puternic pe scenă, nu în viaţă.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
















40 Comentarii [+] Adauga un comentariu
De când a rămas singur, după dispariÅ£ia soÅ£iei, actriÅ£a Leopoldina BălăÂÂnuţă, Mitică Popescu veÂÂde lumea mai ales prin lentila teleÂÂvizoÂÂrului. Iar ceea ce vede acolo i se pare simptomatic pentru societatea românească de azi.
domn MITICA !!!!
Frumos interviu. Toata stima Maestre!
sanatate si iubire cata va incape, amestre.. si zile cate v-a harazit Cel de Sus
nu ma pot abtine sa nu remarc cat de putine comentarii se fac la astfel de articole! domnule actor, faptul ca folositi cuvintele altora trebuie sa ii onoreze pe aceia...
bravo,felicit initiativa gandului de a avea astfel de invitati ,multi romani ar dori sa citeasca si despre adevaratele personalitati ale romaniei ,nu numai despre impostori si neaveniti
multa sanatate maestre ,ani multi si buni si cred ca ar fi foarte bine daca v-am vedea mai des pe micul ecran,in felul acesta ,tineretul ar avea ce vedea ca model in societatea romaneasca,a-ti vazut si dumneavoastra cite non-valori isi fac loc pe micile ecrane,iar cei raspunzatori de audiovizual zic ca in economia de piata "retingul"il "face"publicul........ .ceea ce e o mare minciuna,in conditiile in care saracul public este manipulat de cele mai multe ori.
multumesc pentru tot ce mi-ati oferit domnule mitica popescu. respectul a disparut si din cauza ca oamenii care stiu ce este respectul apar atat de rar in ziare si la televizor. in rest o sarabanda a bascaliei si mitocaniei din care nu stiu cum vom iesi.
Felicitari Maestre! Rare sunt ocaziile de a vedea bun simt si vorbe masurate. Cu toata simpatia si bucuria de afi cunoscut un actor mare! Ce bine ar fi daca fabricile de vorbe ar avea astfel de referinta!
frumos! .... la respect ma gandesc si eu atunci cand comportamentul celor prezenti la tv lasa de dorit. sunt convinsa ca iti poti exprima ideile, parerile si argumentele intr un cadru politicos, in care cuvintele bine alese si si tonul vocii au rolul lor. agresivitatea gratuita si jignirile sunt folosite ca urmare a efectului de turma. a fi modest, asa cum sunteti dvs., nu inseamna slabiciune, resemnare sau tristete ci dimpotriva incredere si cunoastere de sine. orice experienta a vietii (placuta sau nu) ne face mai puternici si mai intelepti .... dar pt asta este nevoie de vointa si exercitiu in a analiza ceea ce ne inconjoara cu obiectivitate ..... iata diferenta dintre oamenii mari si cei mici! dvs. sunteti un om mare!