Povestea Leului

Postat la: 08.12.2006 00:00 Ultima actualizare: 18.10.2011 02:11 A fost odata ca niciodata, dupa ce vremea trocului a inceput sa treaca, iar oamenii nu s-au mai multumit nici pe aceste pamanturi sa schimbe intre ei produse alimentare si nu numai, o prima moneda atestata pe teritoriul romanesc. Pe numele ei "drahma de argint", moneda cantarea 8 grame si era emisa de cetatea Histriei in anul 480 i.Ch. I-au urmat alte variate monede, ajunse pe pamant romanesc din pungile negustorilor care zaboveau pe aici. Se poate spune ca oamenii acestor locuri erau foarte descurcareti de vreme ce, de-a lungul secolelor, pe aici au circulat taleri turcesti, zloti, techini vienezi, galbeni unguresti, galbeni austrieci si carboave rusesti, dupa cum se povesteste. In secolul XVII in statele romanesti se foloseau ca moneda talerii olandezi care aveau imprimata pe ei imaginea unui leu (foto). Nu se stie cum, dar atat de mult le-a placut romanilor leul cu pricina, incat multa vreme dupa iesirea din circulatie a acestor monede, banilor li s-a spus "lei", aceasta fiind etimologia numelui monedei noastre nationale. Care si-a primit oficial acest titlu abia la 22 aprilie 1867 cand a fost emis leul - moneda bimetalica, cu etalonul de 5 grame de argint sau 0, 322 grame aur si cu 100 de diviziuni numite bani. De unde pana unde "bani"? Pai, de la o alta moneda care a circulat la un moment dat in spatiul romanesc, "dinarii banali", emisi de banul Slavoniei si regii Ungariei. De la numele acestor banali s-a format in limba romana cuvantul "ban" folosit generic pentru orice fel de moneda si, mai tarziu, pentru subdiviziunea monedei nationale. Pana sa apara, insa, leul, mai marii romanilor au avut parte de mai multe aventuri: Alexandru Ioan Cuza, de exemplu, dorea ca noul stat Romania sa emita monede, ca simbol al independentei proaspat cucerite. Moneda proiectata de Cuza ar fi trebuit sa valoreze cat cinci franci francezi din vremea aceea si sa se numeasca "romanul" sau "romanatul", cum a propus Heliade Radulescu, dar acest vis al domnitorului nu s-a implinit niciodata, din cauza opunerii Imperiului Otoman. Primele monede emise in 1867 au fost batute in Anglia, fiindca Romaniei ii lipseau mijloacele. Ele erau monedele divizionare din bronz - 1,2,5 si 10 bani. Un an dupa aceea a aparut si prima moneda romaneasca de aur in valoare de 20 de lei, intr-un tiraj de numai 200 de exemplare, ceea ce o face cu atat mai pretioasa pentru colectionari. Abia in martie 1870 s-a infiintat Monetaria Statului si monedele au fost batute de atunci in Romania. Cele mai populare erau pe atunci "bancutele", adica monedele de 50 de bani si abia apoi cele de 1 si doi lei. Totusi, leul nu era suficient de apreciat ca sa fie folosit pentru plata taxelor, mai ales a celor de la granita unde se platea direct in aur. Primii bani de hartie au aparut in preajma Razboiului de Independenta, ca efect al acestuia, fiind nevoie de sustinere financiara a cheltuielilor de razboi. De fapt, era vorba nu despre bani propriu-zisi, ci despre "bilete ipotecare", scoase de Ministerul de Finante romanesc (1877). Din 1880 a functionat noul sistem monetar, au aparut primele bancnote, iar banii straini au continuat sa circule pe piata romaneasca, sub denumirea de valuta. In perioada interbelica Romania era conectata la sistemele moderne europene, exista acoperire economica a monedei nationale, incat pana la cel de Al Doilea Razboi Mondial leul a fost una dintre cele mai puternice monede ale continentului. Timp de patru decenii, de la aparitia sa si pana in 1914, moneda nationala nu a suferit de boala numita "inflatie". Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Fiindca astazi, cand leul a trecut prin atatea suferinte si continua sa o faca, toate acestea, mai ales partea din urma, par o poveste de spus iarna, la gura sobei. Salariile la 1900 In 1900, ca salariu lunar, un ministru primea 2.500 lei; un colonel, 800 lei; un capitan, 330 lei; un invatator la sat, 90 lei; la oras, 225 lei; un profesor de liceu cu gradatie, dupa materia predata, intre 950-420 lei. Se poate calcula, pe baza preturilor, ce cantitati din bunurile mentionate puteau sa cumpere cu salariile lunare diferitele categorii de functionari; cel mai prost se platea munca taraneasca, cu 0,80-1,20 lei pe zi sau 20-30 lei pe luna.(C.M.)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine