"Amorul trait"
Oricat ar incerca Biserica sa includa toate aceste scene de amor in niste cadre juridice rigide, ele apartin cotidianului. Un timp sau un loc favorabil, un cuvant sau un gest care infierbanta, pune sangele in miscare, inroseste obrajii, excita simturile, slabeste vigilentele. Fiii si fiicele norodului se intalnesc, se incruciseaza, flirteaza, se indragesc sau pur si simplu fac dragoste fara sa se gandeasca pe moment la consecinte, la gura lumii sau la un eventual scandal juridic. Fetele sunt tinere, mult prea tinere pentru a cunoaste neajunsurile unui act sexual, de cele mai multe ori sunt surprinse, alteori habar nu au ce li se intampla; abia cand exista un "dupa aceea" afla de la celelalte surate, de la vecine sau moase ce ar putea pati. Timidele se trezesc ca zi cu zi devin mai rotunde, mai greoaie, ca nu mai incap in rochii. La intrebarile judecatorilor raspund de multe ori cu inocenta, cu simplitate ca n-au stiut ca sunt insarcinate, ca nici macar n-au banuit ca poarta in pantece un suflet. Una dintre ele, rusinata, emotionata, infricosata, bulversata de intrebarile insistente si rautacioase ale clericilor avorteaza la cateva ore de la iesirea din sala de tribunal. Avea doar 13 ani. Ce putea sti? Ce putea banui? Altele, in schimb, cunosc arta de a seduce si arta de a iubi. Stiu cum sa patrunda in jocul iubirii, si mai ales se pricep sa transforme dragostea intr-un litigiu si apoi intr-un profit. Printre ele se claseaza femeile mature, divortatele, vaduvele, prostituatele. Dar si printre ele se afla destule care se prind in joc din placere, din "patima", din dragoste, din nevoia de a fi iubite. Abia actul consumat, abia odata abandonate, totul este gandit in forma de profit sau poate de razbunare. Nu trebuie uitat ca pana tarziu, catre 1830, orice relatie sexuala in afara casatoriei este sanctionata de cutuma cu plata gloabei, iar deflorarea unei fecioare cu inzestrarea acesteia. Or, populatia isi cunoaste obiceiurile si stie sa se foloseasca de ele la momentul oportun. La 1805, Dragomira din satul Prisaceni, judetul Vlasca, ii reclama la ispravnici si apoi la Mitropolie pe fratii Ioan si Costandin din acelasi sat. Ambii o frecventeaza si "au impreunarea pacatului curviei" cu numita. Nu-i poate cere pe amandoi de soti, dar poate spera la o mica "despagubire financiara" pentru pierderea repetata a virginitatii ori de cate ori fratii i-au cerut-o. Neputand sa nege, fratii se multumesc sa-i dea "o vaca cu vitel alaturea si o manzata" si sa-i inchida gura, dar mai ales sa-i castige disponibilitatea pentru alte partide amoroase pana la eventuala lor casatorie legitima. Aproape in fiecare sat exista o Dragomira gata sa-si piarda virginitatea cu tinerii satului, visand poate casatoria, sperand poate o zestre, dorind poate numai placerea. Fragmente din "Focul amorului" de Constanta Vintila-Ghitulescu Editura Humanitas, 2006Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine















2 Comentarii [+] Adauga un comentariu
...
Adica , pe scurt , preacurvie .