TÂNĂRA CARE A MUNCIT PÂNĂ LA EPUIZARE A MURIT

Postat la: 13.03.2010 21:10 Ultima actualizare: 14.03.2010 13:59

"MUNCEAM PÂNĂ A DOUA ZI DIMINEAŢĂ". PÂNĂ UNDE MERGI PENTRU UN JOB. POVESTEA TINEREI CARE A INTRAT ÎN COMĂ

ULTIMA ORĂ:

Femeia căreia i s-a făcut rău la serviciu şi care a stat în comă profundă câteva zile a murit, sâmbătă seară, la ora 19.45, la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, a declarat pentru Mediafax Bogdan Popescu, purtătorul de cuvânt al instituţiei.

Potrivit lui Bogdan Popescu, în pofida tuturor eforturilor făcute de către medici, la ora 19.45 Ramona Cîciu a încetat din viaţă.

Medicul a explicat că femeia era ventilată mecanic, iar funcţiile cordului erau, de asemenea, susţinute cu ajutorul aparatelor.

"Deşi s-au încercat multiple manevre de resuscitare şi terapia specifică, Ramona Cîciu nu a mai putut fi salvată", a spus Popescu.

Încă de la început, medicii au fost rezervaţi în privinţa şanselor de supravieţuire ale femeii, după ce aceasta şi-a pierdut cunoştinţa la serviciu şi a rămas în această stare mai mult de cinci minute, după care a intrat în comă profundă.



12.03.2010, 16.30 Procurorii au deschis o anchetă în cazul Ramona Cîciu

Procurorii Parchetului Judecătoriei sectorului 6 din Bucureşti s-au autosesizat şi fac cercetări cu privire la respectarea securităţii şi sănătăţii în muncă în cazul Ramonei Cîciu.

"Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti s-au sesizat din oficiu şi efectuează cercetări în dosarul nr. 4040/P/2010 având ca obiect aplicarea şi respectarea normelor cuprinse în Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă. Cercetările se efectuează în vederea stabilirii tuturor împrejurărilor în care victima Cîciu Carmen Ramona a ajuns în stare gravă la spital, direct de la locul de muncă", se arată într-un comunicat de vineri al Biroului de Informare Publică şi Relaţii cu Presa din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit medicilor, starea Ramonei Cîciu s-a agravat în ultimele 24 de ore, din cauza complicaţiilor date de leziunile cerebrale.


11.03.2010, 21.20

Ramona Cîciu e în comă pro­fundă şi este ajutată de apa­rate să supravieţuiască. Tocmai a fost operată pentru că din cauza lipsei oxigenării, creierul începuse să se umfle. Ea a ajuns marţi la Spitalul Universitar, în stare critică, după ce s-a prăbuşit la locul de muncă. Lucrează ca programator la reprezentanţa din România a unei firme britanice specializată în studii de piaţă. Prietena ei, Elena Stoica, po­vesteşte că "munceam enorm, uneori rămâneam şi peste noapte, până a doua zi dimineaţă". Tot ea spune însă că "ne plăcea ceea ce făceam". Medicii nu ştiu foarte clar care este cauza. "Nu excludem nici ipoteza sur­menajului datorat supramuncii", spune Bogdan Popescu, purtătorul de cuvânt al spitalului. "Nu vreau să acuz firma, cel puţin nu în acest moment", spune soţul Ramonei, care stă de două zile pe holurile Spitalului Universitar. Citiţi aici cum arată statisticile: jumătate dintre angajaţii români fac ore suplimentare pentru a se asigura că nu sunt daţi afară.

Comă profundă

Pe un pat din secţia de terapie in-tensivă a Spitalului Universitar Bucureşti (SUUB), o tânără de 34 de ani se luptă cu moartea. Ramona Cîciu e în comă profundă, inima îi bate neregulat şi s-ar opri de tot dacă nu ar fi ajutată de aparate şi medicaţie intensivă.

În craniu are două nişe (volete este termenul medical): medicii au operat-o, îndepărtându-i două mari porţiuni osoase, pentru a permite creierului să se umfle, scăpându-l astfel de presiunea unui edem ce s-a creat în urma hipoxiei (lipsei oxigenării).

Pe holul de la etajul doi al spitalului, la zece metri de soţia sa, dar despărţit de ea prin mai multe uşi printre care nu este lăsat să treacă, Marius Cîciu aşteaptă o minune, în compania unor prieteni de familie. De marţi, de când Ramona s-a prăbuşit la locul de muncă, intrând în stop cardio-respirator, Marius nu a văzut-o decât pentru câteva secunde, atunci când a fost mutată provizoriu în altă secţie, pentru analize. Doar mamei tinerei i s-a permis accesul în secţia de terapie intensivă, pentru o jumătate de minut. A fost şi mai şocată să o vadă umflată din cauza retenţiei de fluide - o altă problemă pe care medicii se străduiesc să o rezolve.

Soţul: Părea că totul e normal

Doctorul Bogdan Popescu, purtătorul de cuvânt al SUUB, după ce îmi spune că în acest moment cauza stării în care se află tânăra Ramona nu poate fi "precizată cu exactitate", îmi recomandă, telefonic, să încerc să vorbesc cu mama Ramonei. Mă aflam pe holul etajului 2, în faţa uşii închise a secţiei de terapie intensivă. "Vedeţi că dânsa trebuie să fie pe hol. A fost în vizită la fiica dumneaei şi vă poate spune câte ceva, dacă va dori şi va putea să discute". După o încercare eşuată ("Eu sunt la soţul, încercaţi la domnii…", îmi spune o doamnă în vârstă ce păzeşte uşa închisă, aşezată pe o banchetă), dau chiar de Marius Cîciu. Chiar dacă e rezervat şi vizibil afectat de încercarea prin care trece, acceptă dialogul. Treptat, împreună cu Elena Stoica, prietena Ramonei şi fostă colegă de serviciu, reconstituim ultima perioadă din viaţa tinerei, mamă a doi gemeni superbi de doi ani şi şapte luni.

"Părea că totul e normal. Nu s-a plâns de nicio suferinţă. E adevărat, ultimele examene medicale mai complexe le-a făcut înainte şi imediat după naştere. S-au făcut şi verificările anuale la locul de muncă, ultima destul de recent. Nu pot să spun exact cât muncea. Dar nu vreau să acuz firma, cel puţin nu în acest moment. S-a întâmplat o tragedie căreia mă străduiesc să-i fac faţă… încerc să-mi păstrez optimismul şi să sper că poate va fi bine. Nu caut un ţap ispăşitor", spune Marius. În ultima perioadă, Ramona nu părea să fie mai ocupată decât de obicei. "Luni seara chiar am fost în vizită cu ea şi copiii la nişte rude care au şi ei copii mici. Totul a fost bine, copiii s-au jucat, noi am stat la taclale…", povesteşte Marius. Iar Elena completează: "Am aflat că şi la serviciu a fost veselă dimineaţa, s-au distrat cu colegii, au mâncat mucenici…"

Stop job

După ce Ramona a intrat în stopul cardio-respirator, încercările iniţiale de resuscitare ale unei colege care, cu totul întâmplător, avea pregătire medicală, au fost zadarnice. Nici medicii de la Centrul Medical Unirea, aflaţi în clădirea în care lucra tânăra, nici medicii de la o ambulanţă privată, ajunşi imediat la faţa locului, nu au reuşit să o stabilizeze. Apărut după circa un sfert de oră de la stop, echipajul SMURD a găsit-o pe Ramona în fibrilaţie ventriculară şi a pus la bătaie tot arsenalul de resuscitare disponibil, reuşind minunea după circa 90 de minute.

Elena Stoica: Munceam enorm

"Ne-am cunoscut în 2002, în ziua în care m-am angajat, şi am devenit, astfel, colege", istoriseşte Elena Stoica. "Ea era angajată de două săptămâni. Practic, firma a început şi a crescut cu noi. De la 12 angajaţi câţi eram, am ajuns la o mie. Munceam enorm, uneori rămâneam şi peste noapte, până a doua zi dimineaţa, dar ne plăcea ce făceam şi eram un colectiv extraordinar, ne înţelegeam foarte bine. Mai toţi erau foarte tineri, noi eram «babele» de acolo. A trebuit să plec după ce am născut şi a trebuit să decid că e mai important să mă dedic fetiţei mele care acum a împlinit cinci ani". Ramona, însă, a rămas în firmă şi după ce a născut. De fapt, s-a întors la muncă atunci când gemenii împliniseră 6 luni. "Ar mai fi rămas, poate, acasă, dacă nu ar fi pierdut laptele. Aşa însă, chiar dacă cei de la firmă nu insistau ultimativ, a decis să revină la muncă", spune Marius.

Fiindcă Elena adaugă că au rămas cele mai bune prietene şi după ce, profesional, drumurile li s-au despărţit, o întreb când s-au văzut ultima dată. "La concertul Holograf, de Dragobete. Ne-am distrat grozav, ca în fiecare an. Îi lăsăm pe soţi cu cei mici şi noi ne facem de cap".

Firma: "Accidental", unii lucrau şi peste noapte

Cristina Mititelu, vicepreşedintele Ipsos România, recunoaşte că. "accidental", unii angajaţi ai firmei au lucrat şi peste noapte. "Nu văd însă care e legătura cu cazul de care discutăm. Asemenea situaţii izolate se petrec în toate companiile. Dar eu vă spun că, din ianuarie şi până acum, pontajul electronic al doamnei Cîciu arată că a petrecut la muncă, în medie, doar opt ore şi jumătate zilnic". D-na Mititelu a admis că în firmă au avut loc unele reduceri de personal, dar susţine că niciodată nu au fost 1.000 de angajaţi - ceea ce ar fi însemnat că efectivele actuale sunt înjumătăţite. În plus, vicepreşedintele Ipsos România susţine că menţinerea productivităţii companiei nu s-a făcut pe seama angajaţilor rămaşi, ci prin "eficientizarea activităţilor şi alte modalităţi de compensare".

Citeşte şi:

ITM Bucureşti: Angajatorul face verificările în cazul tinerei căreia i s-a făcut rău la serviciu

Cauza probabilă a stopului respirator: miocardita

Jumătate dintre angajaţi fac ore suplimentare

Sindromul Karoshi

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine


 

 

Urmareste Gandul.info prin:
facebook
twitter
RSS  | mobil

176 Comentarii [+] Adauga un comentariu

#1 fofeaza 11.03.2010 21:57

sa ma c.ak pe ei de patroni lacomi.

 
#2 Jamiroqoi 11.03.2010 22:10

Unde ar fi fost Romania acum daca astfel de oameni de dreapta ar fi fost stimulati sa munceasca inca din '90? Acum ar fi avut creierele duble fata de ale japonezilor sau coreenilor si ar fi rezistat cu succes sa munceasca 16 ore pe zi. Bolsevicul Ilici ne-a furat vreo 15 ani de capitalism.

 
#3 ion 11.03.2010 22:31

asa sunt romancele , fac cate 2 3 copii si apoi inghit orice. vb de baza: ce pot sa fac. asta este. trebuie sa cresc copii.

 
#4 RADU 11.03.2010 22:40

Si cand te gandesti ca in sistemul bugetar multi freaca menta in maxim 7-8 ore pe zi. Pe bani mai multi sau mai putini. Dar oricum nu se omoara cu munca. Iar cei de putere doar se fac ca vor sa reformeze sistemul.

 
#5 Cornelia Vodoiu 11.03.2010 23:00

Ce ascund granturile Academiei Romane si bursele SOROS?Va putem ajuta noi, cei care am avut repartitii guvernamentale proaste, dar repartitii in 1982. Va putem vorbi de meseria de profesor, de chimist si ca totul a fie complet, am facut 3 ani armata -arma 52-aparare civila pentru a a impiedica SINTEZA SUBSTANTELOR TOXICE DE LUPTA in laboratoare si pentru a preveni consumul de droguri in randul tinerilor. Am fost prizoniera 11 ani in Institutul de Chimie Timisoara al Academiei Romane pentru ca am aparat valorile familiei si ale scolii romanesti. Daca cautam bine, in companiile * lucreaza copiii fostilor securisti sau ai celor care au colaborat intr-un fel cu SECURITATEA. Totul are legatura cu Academia Romana , mai precis cu academicienii chimisti care protejau inca din 1987 Centrul de Cercetari Rm.Valcea unde se sintetiza TMP, drog la fel de puternic ca si LSD-ul din categoria PSIHODISLEPTICELOR.. Sa luam din America informatia care ne convine si sa globalizam EDUCATIA .Repartitii guvernamentale pentru absolventii de scoli profesionale, de licee si de facultate sunt solutii pentru iesirea din criza morala pe care unii au generat-o de dragul banilor. «If work consumes you and destroys your personal life, there could be more going on : you could be a WORKAHOLIC. In Japan , it’s called « karoshi » - « death by over work » and it’s estimated to cause 1000 deaths per year, nearly 5% of the country’stroke and heart attack deaths in employees under age 60. In the Netherlands, it’s resulted in a new condition known as « leisure illness » , estimated to affect 3% of its entire population, according to one study . Workers actually get physically sick on weekends and vacations as they stop working and try, in vain to relax. And here in the U.S. , workaholism remains what it’s always been : the so-called « respectable addiction » that’s dangerous as any other and could affect millions of Americans –whether or not they hold jobs. »Yes, workaholism is an addiction , an obsessive –compulsive disorder, and it’s not the same as working hard or putting in long hours « , says Bryan Robinson, PhD, one of the nation’s leading researchers on the disorder and author of « Chained to the Desk » and other books on workaholism. THE DIFFERENCE BETWEEN HARD WORK AND WORKAHOLISM. « Hard work put us on the moon and discovered vaccinations and built this country », he tells WebMD. « But hard workers generally have same balance in their lives. They sit at their desks and think about skiing. The workaholic is on the ski slopes thinking about work ». Their obsession with work is all-occuping , which prevents workaholics from maintaining healthy relation ships outside interests, or even take measures to protect their health. »These are people who may have children, but miss Little League games and school plays when they don’t have to, not because they « have » to be at work but because they feel they « need to » , says Tuck T. Saul, PhD, a psychotherapist in Columbus, Ohio, who frequently counsels workaholics. »They neglect their health to the point of devastating results and ignore their friends and family.They avoid going on vacation so they don’t have to miss work. And even if they do go on vacation, they aren’t fully present because their mind is still on work. « As with any other « aholism », there is often a lack of understanding as to how their work addiction affects themselves and others », Tuck tells WebMD. »Often, they only realize their problem when something catastrophic happens to them –their health completely fails or their marriage or relationships are destroyed ». Many companies often confuse workaholics for hard workers, in essence enabling them on their path to self-destruction. »I wouldn’t say that corporations cause workaholism but I think they truly support it » says Diane Fassel, PhD, president of News measures, Inc, a Boulder, Colo, business consulting firm and the author of « Working Ourselves to Death ». Even though workaholism is the addiction de jour in American corporations, I’m not sure that many companies offer employee-assistance programs for it, as they do for alcohol or drug abuse, she tells WebMD. « Instead they often reward it » Sid Kircheimer, Brunilda Nazario – « Workaholism :The « Respectable » Addiction ».
Cu respect pentru FAMILIA ROMANEASCA si pentru SCOALA ROMANEASCA, profesor+chimist+ofiter Cornelia Vodoiu, promotia de absolventi 1982.

 
#6 duru 11.03.2010 23:26

sa ma * pe voi, l-ati votat pe Basescu!

 
#7 Ioana 11.03.2010 23:32

Patroni lacomi sint peste tot, ore suplimentare neplatite se fac si prin alte tari, dar numai in Ro (si probabil Rusia) muncesti ca sa platesti facturi si cam atit. Ca aici e baiul. Cit despre biata fata, nu cred ca de munca a patit ce a patit. Dar alergind dupa bani non stop uitam sa mai vedem si ce se intimpla cu noi si de multe ori omitem aspecte importante ale sanatatii.

 
#8 flavia 11.03.2010 23:36

Daca nu s-a facut profesoara! Pe aceiasi bani (fara sporuri)muncea doar 4-5 ore pe zi si avea si 3 luni de concediu pe an, timp berechet pentru ea si familia ei.

 
#9 mara 11.03.2010 23:36

Superba tara in care traim! D-na vicepresedinte de la Ipsos Romania are probabil si creierul de ipsos.O crede oare cineva cand afirma la Realitatea TV ca au ei "un management de redistribuire a lucrarilor..."bla, bla.....Stim toti cum se munceste acum in Romania in mediul privat -pana la epuizare. Da' asta e de bine! Asa a crescut si productivitatea muncii - cum spun unii...Se lucreaza 10-16ore/zi dar sunt pontate doar 8. Fairplay, nu? Conform codului muncii.....pana la 65ani.

 
#10 Rodica 11.03.2010 23:43

E o tragedie care din nefericire nici nu mai este o raritate in Romania. Sunt multe firme care sub pretextul eficientizarii reduc un schimb si impart lucrarile pe celelalte trei schimburi ramase, fara insa a da un ban in plus si fara a da socoteala pentru fapta lor. Oamenii, ca sa-si pastreze postul, accepta orice, ceea ce contravine igienei muncii si drepturilor angajatilor. Am si un exemplu din familie: baiatul meu cel mic a fost nevoit sa renunte la serviciu, pentru ca munca devenise "horror" cum spunea el si eu l-am sustinut, pentru ca sanatatea lui e mai de pret decat oricat ar fi castigat. In urma cu vreo cateva zile am aflat ca si baiatul cel mare este ocupat pana peste cap, pentru ca au fost dati afara unii colegi si cei ramasi au de lucru mai mult, dar nu sunt platiti suplimentar. Evident, singura scapare i se pare acum plecarea din tara. Totusi, nu exista nimeni care sa atraga atentia asupra acestui mod de exploatare pe care patronii il numesc "eficientizare"? Numai mass media se poate ocupa de aceste cazuri? Nici o autoritate nu poate interveni, in apararea vietii noastre?

 
Vezi toate »

Adauga un comentariu

Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Gândul. Campurile marcate cu rosu nu sunt valide! Comentariul a fost adaugat!

Cod captcha invalid!

Introdu numarul din imagine:
Versiune mobil | completa