Transhumanta intre ieri si azi

Postat la: 06.02.2007 00:00 Ultima actualizare: 18.10.2011 03:19

Transhumanta intre ieri si azi

Transhumanta, procesul prin care turmele de oi se transporta vara in zone muntoase si iarna in zone joase, de deal sau campie, este un fenomen pe care il regasim in lumea intreaga. Cateva modele ale transhumantei pot fi identificate in America de Nord, unde turmele continua sa fie inca o sursa importanta de hrana (in partea de vest), in America de Sud, in Africa, practicata de populatii precum tuaregii si zenaga, in Asia, mai ales in tari precum Mongolia, China (nord), Kazahstan, Bhutan, India, Nepal, Pakistan, in care intalnim culturi traditionale axate pe acest proces. In Europa, transhumanta se practica in Scandinavia, Franta, Italia, Elvetia, Spania, Turcia, Georgia, Bulgaria, Romania. Oricat ar suna de ciudat, se presupune ca azi transhumanta se petrece mai mult in camion decat in natura propriu-zisa. In Romania, pastoritul a avut dintotdeauna o importanta remarcabila in economia agrara. Exista in Romania adevarate comunitati pastorale, care se clasifica in mai multe grupuri. Mocanii, o comunitate pastorala autohtona de oieri, erau pana de curand asociati cu transhumanta. Se pare ca exista doua mari comunitati de mocani, ambele aflate in Transilvania: pe de o parte tutuienii (sau marginenii), localizati in Marginimea Sibiului, pe de alta mocanii din zona Sacelelor, la est de Brasov numiti uneori barseni sau "adevaratii mocani". Acestora li se adauga si alte grupuri mai mici: Mocanimea Vaii Ariesului, aflata intre comuna Bistra, unde incepe Tara Motilor, pana aproape de Cheile Turzii, mai degraba insa crescatori de vite cornute decat de oi; Mocanimea Ampoi-Intregalde (judetul Alba); Mocanimea Sieu-Monor (judetul Bistrita-Nasaud). Unii dintre cercetatorii care s-au ocupat de acest subiect sustin ca se pot identifica si alte grupuri ale mocanilor, insa baza lor se regaseste totusi in grupurile deja mentionate. Acesti pastori transilvaneni ajungeau in calatoriile lor la sud de Dunare, atat in Dobrogea, cat si in Cadrilater, Rumelia Orientala, chiar Grecia. De multe ori mocanii jonctionau cu aromanii, de asemenea practicanti traditionali ai ciobanitului si nomazi innascuti. In urma coabitarii acestora, grupuri de aromani s-au intors alaturi de mocanii margineni, stabilindu-se chiar in Marginimea Sibiului si punandu-si amprente lingvistice asupra graiului. Aromanii, raspanditi in toata Peninsula Balcanica, erau la randul lor impartiti in mai multe categorii. Despre saracaciani, se stie ca alcatuiau o confrerie pastorala in Grecia, insa exista destule speculatii despre originea etnica a acestora. Una dintre ipoteze sustine ca ar apartine ramurii aromanesti a farserotilor. Pana de curand, saracacianii practicau transhumanta si nomadismul in zone muntoase ale Greciei, ramanand relativ izolati de restul populatiei sedentare. Ceea ce ramane interesant de observat, in contextul actualei epoci globalizate, este felul in care vor fi redefiniti termeni precum nomadism, sedentarism, transhumanta, distanta, mai ales in conditiile in care vechile coordonatele geografice, istorice, economice se afla intr-o profunda schimbare.

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine