|
Varianta integrală a interviului acordat de Mihai Tănăsescu ziarului Gândul
19 MARTIE 2009
Gândul: Au apărut cifrele. Evaluarea FMI: 4% scăderea PIB - 4,7% deficitul bugetar. Sunt minime, maxime?
Mihai Tănăsescu: Trebuie început altfel, cred eu. Cifrele nici nu contează. Trebuie să înţelegem în ce mediu ne aflăm. Asistăm în ultimele săptămâni la o deteriorare accelerată a economiei mondiale şi în special a economiei europene. Ţările mari, Germania, Franţa, Italia, vor avea o contracţie masivă în acest an. În acelaşi timp, chiar ţări din jurul nostru, vezi Ucraina, vezi Ungaria, vezi Turcia. Şi ele vor suferi puternic, contracţii mari ale economiilor locale în anul 2009. E limpede că şi România, din acest punct de vedere, va avea o contracţie accelerată. O contracţie care, probabil, va fi cuprinsă între -1 şi -3. Nici nu contează. Important este că această contracţie care conduce implicit la un deficit bugetar mai mare, ca urmare a scăderii veniturilor bugetare, trebuie pusă pe un program de ajustare graduală, în aşa fel încât consolidarea fiscală să aibă loc în decursul următorilor doi-trei ani.
G: Una peste alta, plecăm la drum cu FMI-ul cu premisa de 4% scăderea economică
M.T. Nu ştiu. Va fi o contracţie. Că va fi 3%, că va fi 4%, o să vedem în zilele următoare. Documentul încă nu a fost definitivat. El nu a fost încă dat autorităţilor române. Indiferent de “numărul” contracţiei, aşa cum vă spuneam, important este ce măsuri iei şi ce programe ai în gând să desenezi ca această descreştere a deficitului să poată avea o tendinţă de scădere sustenabilă şi durabilă în anii care urmează. Aceasta este de fapt, filosofia întregului acord.
G. : FMI-ul are anumite condiţii. Negocierile s-au făcut...
M.T. Condiţionalităţile FMI-ului sunt legate de, să zic aşa, aspecte structurale. Şi aici mă refer la trei, patru lucruri mari. În primul rând mă refer la aspectul legat de predictibilitate, de dezvoltarea unei legi a responsabilităţii fiscale, ceea ce înseamnă să ai o bugetare multianuală, să ai o planificare corectă pe mai mulţi ani a cheltuielilor şi a resurselor bugetare, a măsurilor şi a programelor pe care vrei să le implementezi. O viziune despre cum va evolua economia românească nu numai de la instituţiile statului.
G. : Şi credeţi că este posibil?
M.T. Da sigur că este. Sigur că este.
G. : Până acum noi am avut mai multe bugete într-un singur an...
M.T. “De fapt, acest program al Fondului şi al Uniuniii Europene are în vedere această disciplinare, această confruntare a economiei cu unele realităţi care să fie mult mai predictibile în perioada următoare. Cerinţele Fondului nu sunt taie, dă afară, fă acolo...Nu. Cerinţele fondului sunt legate de aprobarea unor politici structurale care să conducă la predictibilitate şi la stabilitate. Accentuez aceste cuvinte fiindcă, de fapt, aceasta este esenţa întregului acord. Atât cu Fondul cât şi cu Comisia.
G. : Să înţelegem că sunt şanse ca TVA-ul şi cota unică să fie menţinute la nivelul de acum?
M.T. : Nu că sunt şanse. E o certitudine că aceste două mari impozite nu vor fi majorate în perioada următoare.
G. : În ceea ce priveşte traseul banilor în economie, unele surse spun că ar fi vorba despre 18-20 de miliarde de euro. Domnul Boc a declarat că o parte dintre banii care vor ajunge la Ministerul de Finanţe vor ajunge apoi la bănci. Cum?
M.T.: “Să facem abstracţie de număr. Că e 17, că e 18, nici n-are importanţă. Principial. Banii FMI sunt bani care au ca destinaţie acoperirea balanţei comerciale de plăţi externe a României. Asta înseamnă că aceşti bani vor fi depuşi în rezerva băncii centrale. Odată ajunşi acolo, deci cu rezerva mărindu-se considerabil, banca centrală începe gradual, sistematic, să elibereze din rezervele minime obligatorii ale băncilor care sunt depozitate la banca naţională, gradual, sume de bani care să fie injectate în sistemul bancar iar el la rândul lui să înceapă procesul de creditare din nou. Banii de la Banca Mondială, care vor fi împărţiţi pe trei programe diferite, au ca destinaţie unică acoperirea deficitului bugetului general consolidat de stat. Banii de la Comisia Europeană vor avea ca destinaţie, de asemnea, acoperirea deficitului bugetar general de stat. De ce s-a gândit această strategie? Pentru ca bugetul, pe parcursul execuţiei lui, să nu facă presiune asupra sistemului bancar în a atrage lichidităţile existente pe piaţă, pentru ca acestea să fie lăsate la dispoziţia sistemului bancar, pentru a fi direcţionate spre economie.
G. : Vorbim despre eliberarea unei lichidităţi suplimentare prin reducerea rezervei.
M.T. : Este foarte corect.
G.: Deci nu vorbim despre capitalizări…ajutoare de stat…
M.T. : Nu, nu, nu. Nici gând.
G. : Deci de pe piaţă, în mod natural.
M.T. : Sigur. Gradual, pentru că trebuie menţinute niste echilibre. Gradual, pentru a restabili această încredere care stagnează de luni bune în cazul sistemului bancar.
G. : Dacă BNR-ul în fiecare zi ia bani de pe piaţă de ce este nevoie de un surplus de lichidităti?
M.T. Cine spune că este surplus? A început să sterilizeze în ultimele zile, de când nu au mai luat Finanţele. Nu uitaţi, în ultimele două luni n-a sterilizat nimic. De asta s-a şi dus cursul unde s-a dus. Ca să fie foarte clar: BNR în mod intenţionat nu a sterilizat, ca să lase banii la dispoziţia Finantelor, să poata să acopere deficitul de anul trecut, care, dacă nu ar fi fost acoperit ar fi condus la default.
G. : Se poate înţelege, din ce spuneţi dvs., că pentru a acoperi deficitul am sacrificat leul.
M.T. Da. Exact. Ca să îi mulţumim celui dinaintea noastră pentru ce ne-a lăsat. Aşa este. Bugetul nu avea cum să rămână neacoperit. În momentul în care s-a făcut un exces de cheltuială care a produs un deficit, acesta trebuie acoperit. Şi atunci, aceste lichidităţi care în loc să fie sterilizate au fost lăsate Ministerului de Finanţe pentru a fi atrase, au făcut un anumit tip de presiune pe curs. Acum nu mai vrem să se întâmple acest lucru. Prin acest pachet financiar, pe de parte asigurăm o bună parte din resurse ca deficitul anului acesta să fie acoperit în mod neinflaţionist prin resurse venite de la Uniunea Europeană. Resursele de la Banca Naţională vor avea un dublu rol. Pe de o parte de consolidare a rezervelor şi chiar o tendinţă uşoară de creştere şi protecţia leului, şi, pe de alta, de a injecta bani în sistemul bancar ca să meargă mai departe în economia reală pentru a putea relua creditarea.
G. : Sunt anumiţi economişti, printre care şi laureaţi ai premiului Nobel pentru economie, care spun că o măsură ca acordul cu FMI nu garantează că acest surplus de lichiditate va rămâne la noi.
M.T.: Vă referiţi la Stiglitz…. Acordul acesta instituţional are în spate şi un acord între statul român, prin diverse instituţii printre care BNR şi Ministerul Finanţelor, pentru a garanta într-un fel că băncile părinte îşi păstrează liniile de creditare la nivelul băncilor subsidiare din România, în aşa fel încât banii aceştia împrumutaţi de statul român să nu plece înafara României.
G.: Asta înseamnă tot sistemul bancar…
M.T.: Absolut. Şi cu băncile austriece şi cu cele greceşti si cu cele franceze şi cu toată lumea.
G.: Să înţelegem că au fost discuţii cu băncile mamă şi ele au spus că sunt de acord?
M.T.: Binenţeles. Şi urmează ca aceste discuţii să fie consolidate printr-un acord între ele şi statul român.
G.: Sunt foarte multe mesaje contradictorii legate de evoluţia leului după semnarea acordului. Unii economişti străini, de exemplu, spun că politica FMI este tocmai de a deprecia moneda pentru a reduce deficitul de cont curent.
M.T. Deficitul nu se va reduce datorită deprecierii monedei. Numai la începutul acestui an a avut loc o contracţie de 35%-37% la importuri. Este foarte clar că ajustarea se va face în mod natural, prin diminuarea importurilor şi prin aprecierea exporturilor.
G.: Cum va fi leul după acord? Mai slab, mai puternic?
M.T. Nu ştiu dacă va fi mai puternic sau mai slab. Ştiu că va fi mai stabil.
G.: În ceea ce priveşte cifra vehiculată, că este 18 că este 20..
M.T. Repet. Nici nu are importanţă. E o rezultantă. O consecinţă a acestei contracţii foarte puternice care va avea loc în România.
G.: Altfel spus, suma e facută din două bucăţi. Una de care chiar avem nevoie şi alta pentru zile şi mai negre, dacă vor veni.
M.T. Aţi înţeles bine. E corect.
G.: Semnarea acestui acord înseamnă că nu vom mai avea nevoie de un alt pachet.
M.T. : Nu. Este un pachet financiar complex.
G.: Referitor la aceste cifre, cu scăderea PIB de 4% şi cu deficitul bugetar de 4,7%... Cum se vor resimţi aceste lucruri la nivelul populaţiei şi cât de important este discursul politic în momente de acest gen? Acum o lună şi ceva s-a făcut un buget pe o creştere economică de 2,5%...
M.T.: Bugetul a fost construit aşa cum a fost construit în decembrie-ianuarie, când previziunile analiştilor şi economiştilor la nivel mondial nu erau aşa de, grele, să zicem, ca în ultimele săptămâni. Ele sau bazat pe premise care la ora aceea erau credibile. Nu cred că este corect să spui că a fost greşit atunci. În al doilea rând. Este clar că multe sectoare vor avea de suferit. De aceea o componentă foarte importantă a acordului se referă la aspectul social. Şi anume, în procesul acesta de ajustare graduală, în 2009, 2010 şi 2011, chiar dacă unele tipuri de cheltuieli vor cunoaşte o diminuare, componenta de cheltuieli sociale va cunoaşte o creştere. Componenta socială a jucat un rol absolut, dar absolut important.
G.: Acordul trece prin Parlament. Erau discuţii că ar fi trebuit să îşi asume Guvernul iniţiativa.
M.T.: Este o cutumă care a fost şi în perioada 2001-2004 când am avut acorduri cu Fondul Monetar. De fiecare dată aceste scrisori de intenţie, aceste programe, erau aprobate în Parlament.
G.: Se pune problema să nu treacă? Domnul Geoană, de exemplu, a avut câteva declaraţii destul de acide la adresa FMI-ului….
M.T. : Nu cred. Aşa cum i-am recepţionat astăzi pe cei de la Partidul Social Democrat şi apoi din reacţiile publice, cel puţin din această parte, cred că va exista susţinere pentru un astfel de program.
Interviu realizat de Victor Rotariu
Citiţi în ediţia de astăzi şi:
Consilierul lui Obama critică FMI
EXCLUSIV: România a sacrificat leul ca să acopere gaura din 2008
|
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 19.03.2009 00:14
Gândul: Au apărut cifrele. Evaluarea FMI: 4% scăderea PIB - 4,7% deficitul bugetar. Sunt minime, maxime? Mihai Tănăsescu: Trebuie început altfel, cred eu. Cifrele nici nu contează. Trebuie să înţelegem în ce mediu ne aflăm.