Zâmbetul „regelui-scamator“ Ştefan Iordache - VIDEO
Zâmbetul „regelui-scamator“ Ştefan Iordache
Ştefan Iordache a încetat din viaţă, ieri, într-o clinică din Viena, unde fusese transportat vineri
Actorul avea 67 de ani
Ştefan Iordache a fost mai mult decât un actor – a fost un fenomen social. Numele lui era motivul pentru care românii ieşeau din casă în plină iarnă sau lăsau totul şi deschideau televizorul. Dragostea lui de viaţă era aproape transmisibilă, iar bunătatea lui de om - atât de mare încât putea să transpară fie şi numai printr-un simplu răspuns la salut însoţit de un zâmbet.
Ştefan Iordache ştia să zâmbească oamenilor şi nu ezita să o facă nici când era vorba despre un tânăr coleg de breaslă la început de drum, nici când zâmbetul se adresa unui simplu spectator care îşi declara admiraţia.
Oamenilor le plăcea să fie în preajma lui, iar sentimentul era acelaşi pentru cei din breaslă, dar şi pentru toţi ceilalţi. Ştefan Iordache ştia să povestească, să cânte, să te încânte, vorbea despre trecut ca şi cum acesta ar fi fost viu, în faţa ochilor lui, iar oamenii pe care îi pomenea prindeau viaţă prin el, ca şi cum le-ar fi dat din viaţa lui.
Vărsătorul Ştefan Iordache, fire de artist autentic, se risipea în fiecare zi, împărţindu-se pe sine celor din jur, fără să ceară nimic în schimb.
49 de ani pe scenă şi ecran
Dincolo de aceste notaţii patetice – cum altfel poţi să scrii când dispare pe neaşteptate un om pe care îl admiri şi la care ţii enorm?– faima actorului Ştefan Iordache se bazează pe date concrete: a fost cel mai mare actor shakespearian pe care l-a avut teatrul românesc.
Memorabil în rolul titular din Richard al III-lea, Ştefan Iordache a fost şi Hamlet, dar şi multe alte personaje shakespeariene în colajul numit Barrymore, în regia lui Gelu Colceag, pentru care a primit în 2001 Premiul Uniter pentru cel mai bun actor. A lucrat cu cei mai mari regizori români – Sanda Manu (Crimă şi pedeapsă), Cătălina Buzoianu (Maestrul şi Margareta, Fuga, Lolita), Silviu Purcărete (Titus Andronicus).
A debutat strălucit în 1963, atât în teatru (cu Ascensiunea lui Arturo Ui nu poate fi oprită, la studioul Casandra), cât şi în film, cu Străinul, în regia lui Mihai Iacob, unde îl avea ca partener pe Gheorghe Dinică, pentru a fi apoi timp de 45 de ani pe scenă şi ecran (dacă adăugăm şi şcoala – 49 de ani).
A jucat în Glissando, regia Mircea Daneliuc, Cel mai iubit dintre pământeni, regia Şerban Marinescu, De ce trag clopotele, Mitică?, regia Lucian Pintilie, Dimineţile unui băiat cuminte, regia Andrei Blaier, în filmele lui Dan Piţa - Bietul Ioanide, Noiembrie, ultimul bal, Eu sunt Adam şi Hotel de lux şi în multe altele.
După 1990, dintre tinerii regizori, Sinişa Dragin l-a distribuit în rolul principal din Faraonul. În 2006 actorul a primit Premiul de Excelenţă la Festivalul de Film Transilvania.
Şi-a împărţit viaţa, timp de 40 de ani cu Mihaela Tonitza- Iordache, profesor universitar, nepoata pictorului Nicolae Tonitza.
Cartea care i-a fost dedicată în 2004 de criticul de teatru Ludmila Patlanjoglu se numeşte Ştefan Iordache. Regele-scamator în amintirea vorbelor bunicii, care l-au urmărit pe actor toată viaţa. „Bre, muică, tu scamatoriu o să te faci! „Comentariul lui Ştefan Iordache la acest citat: „Mama mare, de acolo, pe unde oi fi, să ştii că zicerea matale, care acum parcă îmi sună un pic şi a blestem, s-a împlinit“.
Info Plus: Dacă tastezi numele lui Ştefan Iordache pe motoarele de căutare îţi apar peste trei sute de mii de pagini în care numele actorului este pomenit: în teatru, film, muzică, în emisiuni de televiziune şi de teatru radiofonic, Ştefan Iordache era garanţia succesului deplin, reperul oricărui tip de box-office.
Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
















27 Comentarii [+] Adauga un comentariu
Ştefan Iordache a fost mai mult decât un actor – a fost un fenomen social. Numele lui era motivul pentru care românii ieşeau din casă în plină iarnă sau lăsau totul şi deschideau televizorul.
rusine! acum "tzii enorm" la un actor despre care cu catziva ani in urma, la o aniversare, nu ai scapat prilejul de a aminti ca tot la actorii tineri, actorii generatziei tale, te gandesti. ca si cum nu potzi aprecia valoarae decat in functzie de buletin. vrei documentul? nu tzi-ar face cinste, asa cum nu=tzi fac multe din articolele penibil fabricate., sub inalta obladuire a preafericitului ctp, in al noualea cer ca i-a dat o mana de ajutor luiadrian sirbu pentru a ingropa cultura la gandul.
d-zeu sa-l odihneasca in pace. ,,printul negru'' al teatrului romanesc a parasit scena vietii!pacat, ar fi putut sa mai traiasca.
cristina, asa, in viteza si la repezeala, ai scris un text bun, decent, de bun simt. o singura umbra in peisaj: n-avea ce cauta aici amanuntul de mahala cu privire la zodia lui stefan iordache. in rest, foarte bine!!
oare ce regizor are nevoie de ei acum: ilarion ceobanu ..si stefan iordache?
dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! un om si un artist exceptional !!!
condoleante. imi pare nespus de rau ca oamenii adevarati din romania nu apuca sa-si traiasca pensia.
poate ca acest eveniment ingrozitor de trist va mai domoli isteria provocata de "constiintele estetico-civice", mult prea grabite sa vada tarisoara izbavita de "dinozauri" . oricum, mai sunt putini: rebengiuc, ilie gheorghe, vali seciu... ciulei, pita, buzoianu... vin marii lor urmasi: isaiu, adela popescu, afrim, luncasu... e drept, raposatul a "pacatuit" neinjurandu-l pe iliescu...
doamne, iarta-ne ca nu stim sa ii iubim pe cei buni cat sunt in viata si ca nu suntem in stare decat sa zicem, cand pleaca dintre noi: odihneasca-se in pace!
de ce nu ai amintit de "ciuleandra"?nu-ti place sergiu nicolaescu?si mai sunt cateva filme care meritau mentionate ...cat adevar este in cuvintele doamnei justina badea? pace eterna,inger care te numesti stefan iordache
condoleante familiei.poate ar trebui ca posturile de televiziune sa retransmita teatru.foarte multi dintre noi nu au reusit sa ajunga la teatru iar piesele care l-au facut celebru merita sa fie vazute si in memoria noastra pastram o scena cu stefan iordache!