Zeus si Europa - o poveste de dragoste

Postat la: 23.02.2007 00:00 Ultima actualizare: 18.10.2011 03:43 In februarie acesta, punctat de un mai vechi Dragobete sau de un mai nou Sfant Valentin, am putea redescoperi frumusetea celei mai vechi povesti de dragoste de care se leaga un nume mai general: acela de europeni. E povestea cu Zeus si Europa. Printesa feniciana (azi am zice libaneza) care da numele continentului nostru e, dupa unele traditii, fiica lui Agenor, sef peste Tir sau Sidon, si sora cu Cadmos (intemeietorul Tebei), Phoenix si Cilix (eroii eponimi pentru Fenicia si Cilicia). Zeus e, de altfel, un sugubat al arborelui genealogic in mitologia greaca, el amestecandu-se ca genitor in mai multe verigi ale acestuia, spre deliciul cititorilor de azi... asa incat nu e nici o mirare sa-l vedem la un moment dat indragostit de un vlastar al lui insusi, e drept, peste timp: de tanara Europa. Pe scurt, Zeus o vede pe printesa jucandu-se pe o plaja si, vrajit de frumusetea acesteia, se preface intr-un taur alb stralucitor, cu coarne semiluna, asezandu-si capul in poala fetei, care, la inceput speriata, indrazneste sa-l mangaie si sa i se aseze pe spate. Seducatorul o rapeste. Fratii fetei pornesc pe urmele ei, dar pe drum se opresc si intemeiaza cetati. Zeus isi poarta captiva peste mare pana in Creta, unde o iubeste sub platanii care de atunci nu-si pierd niciodata frunzele... Cei doi au trei fii: Minos, Sarpedon si Radamante sunt numele lor. Tanara e casatorita apoi de zeu cu regele Cretei, care, neavand copii, adopta progeniturile semidivine. Dupa moarte, Europa primeste onoruri divine. Taurul devine o constelatie. Suprapusa acestei traditii e povestea cu Zeus si Io. Io e o tanara din cetatea lui Argos, preoteasa a Herei. E fata lui Inachus, zeul-rau. Se spune ca la un moment dat fata viseaza ca trebuie sa mearga pe malul unui lac si sa se lase imbratisata de Zeus, ceea ce si face. Hera e geloasa si, stiind-o razbunatoare, Zeus o preface pe Io intr-o vaca alba ca zapada. Totusi e nevoit sa o daruiasca sotiei sale, care o pune sub paza lui Argos (cel cu o suta de ochi). Zeus il pune pe Hermes sa-l ucida pe Argos. Dar Hera ii trimite lui Io un taune urias, care o pune pe fuga pe tanara iubita de zeu, prin toata Elada si dincolo de granitele ei. Trece prin stramtoarea care desparte Europa de Asia, aceasta primind numele "Bosfor", adica "Vadul Vacii". Ajunge in Egipt, unde redevine femeie, ii naste lui Zeus un fiu, pe Epaphos, si e adorata ca Isis. Prin urmare, putem vorbi de un mit, mitul Europei. Este, alaturi de numele Batranului Continent, un tezaur ce ni s-a transmis de la antici. Specialistii arata cum ideea europeana s-a nascut in cel mai vechi strat de civilizatie care s-a format pe teritoriul viitoarei Europe: mitologia greaca. E vorba de insusirea, in sec. VIII i.Hr., a unui termen semitic ce semnifica, pentru marinarii fenicieni, Asfintitul (Jacques Le Goff, 2003). Intelegem ca pentru greci european insemna occidental. Cum s-a primenit ideea europeana pana la noi e o problema ce tine de stiinta istoriei, a sociologiei si chiar a politicii. Specialistii au cercetat domeniul apeland si la mijloace ale mitologiei comparate, ale lingvisticii, ale arheologiei. Istoria mentalitatilor e cea mai castigata din sinteza acestor studii, ca sa nu mai vorbim de antropologie. Cercetator pasionat al mentalului european, Le Goff arata continuitatea si transformarile in timp, trecand prin epoca medievala, ale ideii europene. Retinem ca valoroasa ideea transmiterii prin Evul Mediu a celor mai importante mosteniri ale Antichitatii europene: mostenirea greaca, cea latina, cea functionala indoeuropeana si cea biblica (nu doar crestina). Dar despre fiecare, pe indelete, in numere viitoare. (Monalisa Bobe)

Intră în comunitatea Facebook Gândul, locul unde ziarul vorbeşte cu tine