|
Alegător-jucător. Rezultate la zi
de Cristian Tudor POPESCU | 30 SEPTEMBRIE 2009
Două reacţii am avut ieri uitându-mă la televizor: am râs sec
înainte ca Mircea Geoană să deschidă gura ieşind de la Cotroceni şi
am aplaudat de unul singur discursul d-lui Băsescu. Cele două
momente arată cât de absurdă este obsesia PSD pentru Ministerul de
Interne: şi dacă poliţiştii ar schimba urnele nu cu autocarul, ci
cu camionul, cum au făcut comuniştii în '46, Mircea Geoană tot ar
fi spulberat în bătălia pentru Cotroceni de Traian Băsescu. Lipsit
de orice urmă de instinct politic, ca un câine fără miros, Geoană a
greşit în serie: a declarat că nu se duce la Cotroceni să discute
problema Nica şi totuşi s-a dus. Când Traian Băsescu a abordat
subiectul, nu a ieşit trântind uşa. În schimb, a ieşit şi a făcut
declaraţii presei când ar fi putut să tacă sau să spună că va vorbi
numai după ce se consultă cu conducerea partidului, aşteptând
astfel ca dl. Băsescu să vorbească primul. Aşa, n-a reuşit - prin
poziţia a priori inflexibilă (încăpăţânată, Neaţă Prostu', ar spune
publicul) - decât să fie rama pentru tabloul de Mare Conciliator
Sever al d-lui Băsescu. Dl. preşedinte şi-a jucat ieri rolul
impecabil, închizând ceea ce tot spun şi scriu că a început de ceva
vreme: să fie perceput de electorat ca opozant după ce a fost 5 ani
la putere, o putere actualmente falimentară. Spuneam luni seara la
Ora de Foc a Realităţii TV (consemnez un fapt: luni am avut patru
invitaţii pe post la Realitatea TV şi Realitatea FM, pe care le-am
onorat, ieri, după discursul d-lui Băsescu, nu m-a mai sunat
nimeni) că după ce s-a situat în opoziţie cu Parlamentul leneş şi
îmbuibat prin propunerea reducerii lui aproape la jumătate, dl.
Băsescu se va delimita şi de Guvern în întregul lui, nu numai de
partea pesedistă. Taman asta a făcut dl. preşedinte ieri: a mustrat
PSD şi PD-L pentru suspendarea dialogului în Coaliţie, a deplâns
discreditarea Ministerului de Interne prin referirea obsesivă la el
ca instituţie-cheie a fraudei electorale, a veştejit insistenţa
pesedistă în a-l susţine pe Dan Nica, dar şi intenţia lui Boc de
a-l numi interimar pe Vasile Blaga, a propus ca soluţie un ministru
independent la Interne sau unul din opoziţie, venind cu exemplul
convingător al şefilor SRI şi SIE numiţi de el deşi erau membri
PSD, respectiv PNL, ca să "închidă gura celor două partide".
Expresia aceasta din urmă este perfect calculată, ea se duce până
în adâncul creierilor alegătorului mediu standard român. Refuzând
să semneze revocarea lui Dan Nica şi trimiţând Coaliţia la
negocieri, Traian Băsescu este acum dincolo de partidele, guvernele
şi parlamentele mandatului său. Pentru prima dată în încăierările
politice se comportă ca un autentic şef de stat. Dar de câştigat
din asta nu câştigă decât el.
Remarcabilă şi intervenţia d-lui Crin Antonescu. Renunţând la
alegoriile rimbaldiene cu locomotiva beată, la invocarea culturistă
a lui Blaga care nu e Vasile şi a membrelor inferioare ale d-nei
Andronescu, preşedintele liberal a avut un discurs scurt şi
convingător de lider al opoziţiei, atrăgând atenţia asupra
năpastelor economice care se îngrămădesc peste România în vreme ce
PSD şi PD-L îşi caută beregata.
Sorin Oprescu şi-a amânat lansarea, căci risca să intre la coada
ştirilor. Problema d-sale e că, dacă mai stă mult pe margine în
vreme ce se întâmplă lucruri în meciul politic,publicul poate să se
întrebe când în sfârşit va intra pe teren: ăsta ce mai vrea şi
el?!
Deci, adoptând atitudinea pe care o propuneam în editorialul
precedent, aceea de alegător-jucător care va paria pe un câine în
încăierarea prezidenţială cu speranţa - singura - de a câştiga
nişte firfirici, îmi trec în laptop rezultatele la zi:

|
Postat de drq la 29.09.2009 21:43
Unde sunt hingherii cand ai nevoie de ei? :D