Artiştii, în război cu televiziunile - cine are nevoie de cine?

Ca$$a Loco s-a săturat de nedreptăţile acestei lumi şi-a pus de-un sindicat (al câtelea?) al artiştilor. Hotărâţi să nu mai accepte mizeriile la care sunt supuşi truditorii în show-biz, cei trei băieţi glumeţi au elaborate un set de deziderate pentru realizarea cărora sunt gata să se războiască teribil cu oricine.

Una dintre dorinţele arzătoare ale revoluţionarilor Loco şi ale celor care li s-au alăturat este ca fiece apariţie în media să se soldeze cu plata aferentă. Nu mai acceptă ca participarea la emisiuni tv să se facă gratuit, fiindcă televiziunile au de câştigat de pe urma lor audienţă şi publicitate. Li se pare, deci, firesc ca personajul care produce aceste efecte faste să se aleagă, la rându-i, cu o răsplată.

De promovare n-a auzit nimeni? De notorietatea pe care o obţii de pe urma apariţiilor la televiziune a uitat toată lumea? Dacă nu eşti la televizor, nu exişti. Mai ales în România, unde dotarea cu computere şi internet a populaţiei e, încă, la limita penibilului.

Faptul că omul te vede la televizor atrage după sine (în cazurile fericite) interesul lui pentru munca ta şi, în cele din urmă, ceea ce te interesează: vânzarea albumelor şi solicitările de concerte, biletele vândute la filmele şi spectacolele în care joci. Adică acele lucruri de pe urma cărora trăieşti. Să fie aceste rezultate pur şi simplu neglijabile?

Mi-ar plăcea ca în 2008 sindicatul A.U.R. (Artişti pentru România) să aibă câştig de cauză. Să obţină ceea ce cu atâta îndârjire doreşte. Şi fiecare participare a unui artist la emisiunile tv să se plătească. Ce se va întâmpla? După cum funcţionează regulile de piaţă de la noi, conform cărora e bine să ai cât mai puţine cheltuieli, televiziunile vor alege să renunţe la luxul prezenţei în studio a scumpilor invitaţi. Show-urile despre oameni obişnuiţi fac oricând rating comparabil cu cel înregistrat de emisiunile cu vedete. Şi, chiar dacă n-ar fi aşa, vor exista mereu vedetele adevărate, cele de dincolo de contururile României. Documentarele de divertisment cu staruri de la Hollywood se cumpără la pachet, pentru câte un sezon întreg, şi merită fiecare bănuţ. Tu, realizator tv, n-ai nici un câştig invitând la emisiune cam 90% dintre „starurile” de la noi. Decât să chemi fătucile care tac „expresiv” chiar şi atunci când le întrebi de starea vremii, e mult mai profitabil să recurgi la capitalul de celebrităţi de afară.

După câteva luni în care televiziunile se vor descurca perfect şi fără serviciile lor, artiştii îşi vor aminti că au de lansat un nou album. Că tocmai încheie filmările la un lungmetraj de senzaţie. Că au făcut o mulţime de lucruri excepţionale, despre care vor să se ştie. Dacă lumea nu află de la televizor, atunci viitorul lor n-o să sune bine deloc.