|
Bampirul Oprescu
de Cristian Tudor POPESCU | 24 APRILIE 2008
N-am mai văzut de la Traian Băsescu în alegerile din 2004 o mostră de manipulare a maselor în direct de calibrul celei realizate ieri de doctorul Oprescu. Şi o încercare de transfuzie de sânge electoral de la adversar compatibilă doar cu cea reuşită de Ion Iliescu în raport cu Nicolae Ceauşescu – prin ’90-’91, românii cu discernământ limitat vehiculau „informaţia“ că pe Ceauşescu l-a omorât Coposu, nu domnu Iliescu. Sistemul ticăloşit, a rostit şi a repetat fără să clipească dl. Oprescu expresia cu care dl. Băsescu a vrăjit populaţia în 2004. Cine este sistemul ticăloşit? Toţi cei pe care-i vedeţi la televizor, în afară de mine, Oprescu, care „mă sprijin pe cetăţeni“ – Băsescu se „întorcea la popor“. Cu un sânge rece egal cu al lui Băsescu, Oprescu construieşte imaginea eroului pozitiv furat de „ăia“, împiedicat să salveze ţara – în cazul de faţă, Capitala.
Nu are nici o dovadă că s-a conspirat la Biroul Electoral împotriva lui, nu explică modul în care Geoană, „alţi şefi de partide“, „fostul primar al Capitalei“ ar fi putut, grupaţi într-un soi de colhoz anti-Oprescu, să intervină în decizia BEM, dar acuză şi (se) întreabă: cui îi e frică de Oprescu? După care zice că e cu 20 de puncte în toate sondajele peste ceilalţi candidaţi. Exact aşa a procedat Traian Băsescu când anunţa fraudarea electronică a alegerilor şi cerea arestări pe loc – şi i-a mers. Curentul de opinie favorabil s-a creat, chiar dacă toate verificările au infirmat „bomba“ lui Băsescu. Dl. Oprescu afirmă că are în continuare încredere în hotărârea Justiţiei – atunci de ce nu o aşteaptă, de ce acuză în stânga şi în dreapta?
Pentru că a intuit cu precizie că are un prilej unic. Pentru că, după atâtea înfrângeri la vot, simte că poate câştiga capital politic masiv, indiferent ce se va decide în instanţă. Ca şi Băsescu, pe care îl vampirizează, e dispus pentru asta să facă afirmaţii frizând iresponsabilul: „Politicul e cel care a adus găştile flămânde în Bucureşti“. Politicul, nu un personaj politic sau altul, nu un partid politic sau altul, nici măcar clasa politică, adică „zoaiele pe geam“ ale lui Băsescu – politicul, ca activitate desfăşurată de cetăţeni în cetate-polis, ceea ce înseamnă legi, alegeri, partide, parlament, dezbateri. Politicul nu a fost demonizat şi, practic, desfiinţat, decât de dictatori ca Hitler, Stalin sau Ceauşescu. Ce pune în locul politicului dl. Oprescu? Guvernarea prin mase: dl. doctor emite ideea năvălirii a 40-50 de mii de bucureşteni la BEM sau la tribunal, ca să demonstreze că îl susţin nu numai pe hârtie şi să lupte cu „dispreţul“ manifestat faţă de ei de „organ“. Din nou îl depăşeşte pe dl. Băsescu, care după ce şi-a văzut scopul de manipulare atins, a cerut simpatizanţilor să nu iasă în stradă. A uitat Oprescu ceva din repertoriul Băsescu? Nu, căci a avut grijă să plaseze şi „conspiraţia tonomatelor“, presa ticăloşită – „Ştiţi dvs. că realizatori de emisiuni îmi spun în ultima vreme că s-a schimbat lista de invitaţi în ultimul moment?“
Rolul „haiducului“ curajos luptând cu sistemul ticăloşit e în continuare la modă într-o Românie în care demagogia şi corupţia politicienilor se îngemănează cu primitivismul electoratului. După câteva stagiuni, actorul Băsescu a început să plictisească, scade în sondaje, un emul hotărât al său, cum e dl. Oprescu, poate să-l scoată oricând de pe afiş. Entuziasmul e mare, poate să mai conteze faptul că profesorul universitar de medicină Sorin Oprescu a zis exact aşa: „din dulapuri vor cădea scheleţi“? scheleţii fiind perfect echivalenţi cu „almanahele“ amicului său Vanghelie sau cu „succesurile“ Elenei Băsescu. Sau faptul că Geoană, PSD şi politicul n-ar mai fi reprezentat o ameninţare naţională astăzi, cu condiţia să-l fi desemnat candidat al partidului la Primărie pe dl. Oprescu...
Ceea ce ar fi fost soluţia optimă pentru PSD, dacă toate acţiunile d-lui Geoană n-ar fi bântuite de obsesia menţinerii scaunului de preşedinte al partidului. Cele întâmplate cu dl. Oprescu sunt emblematice pentru modul în care concep conducerile partidelor mari, PSD, PD-L, desemnarea candidatului la cea mai importantă funcţie aleasă direct în România după cea de şef al statului. Logic, normal şi politic ar fi fost ca aceste partide să-şi pregătească un candidat pentru Primăria Capitalei anunţându-l cu cel puţin un an în urmă şi alegând o persoană în primul rând competentă tehnico-administrativ pe acest post. Nu să facă nesfârşite târguieli de cârciumă şi coridor încheiate cu scoaterea din pălărie în ultimul moment a unui nume de care cu două-trei luni în urmă nu auzise nimeni ca posibil candidat. Sau cu strângerea în asalt de semnături pentru o candidatură „independentă“ după ce n-a ţinut şantajul – tocmeală cu partidul.
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 23.04.2008 21:39
N-am mai văzut de la Traian Băsescu în alegerile din 2004 o mostră de manipulare a maselor în direct de calibrul celei realizate ieri de doctorul Oprescu. Şi o încercare de transfuzie de sânge electoral de la adversar compatibilă doar cu cea reuşită de Ion Iliescu în raport cu Nicolae Ceauşescu – prin ’90-’91