Bătălie pentru tinerii pensionari

Proiecţiile demografice nu lasă să planeze nici o îndoială: evoluţia piramidei vârstelor va fi una dintre provocările majore ale secolului XXI. Vârsta medie mondială este, în prezent, de 28 de ani, dar va creşte la 45,7 ani în ţările dezvoltate şi la 36,9 ani în statele în dezvoltare până la mijlocul secolului, când vor exista 2 miliarde de persoane de peste 60 de ani. Cu o populaţie în creştere şi cu o politică a imigraţiei care o avantajează, America se distinge net de Europa, unde se aşteaptă o reducere semnificativă a populaţiei active. Una câte una, ţările europene măsoară amploarea sfidării care le aşteaptă. Finanţele publice vor avea cel mai mult de suferit. Astăzi, datoria ţărilor europene este, în medie, de 60% din PIB. Dacă însă nu se va face nimic pentru amortizarea impactului negativ al mutaţiilor demografice, ea ar putea ajunge la 250% din PIB, după calculele grupului Sociétè Générale. Ca şi când ar invita societăţile dezvoltate să-şi menţină zâmbetul pe buze, banca HSBC prezintă, într-un amplu studiu, contribuţia persoanelor în vârstă la dezvoltarea propriilor economii. În cele 21 de ţări analizate de HSBC, două treimi din persoanele de peste 60 de ani exercită activităţi benevole, despre care sociologii spun că „hrănesc ţesutul social pe care se bazează calitatea vieţii“. S-a încercat să se chiar cuantifice asemenea contribuţii. În Statele Unite, de exemplu, dacă s-ar înlocui munca benevolă a seniorilor cu prestaţii plătite cu salariu minim, costul s-ar ridica la aproape 18 miliarde de dolari! Numeroşi pensionari exercită deja activităţi remunerate şi plătesc impozite pentru veniturile suplimentare, ceea ce sprijină nemijlocit progresul economic şi social din ţările lor.

Gradul de ocupare al forţei de muncă a fost obiect de studiu şi pentru Banca Mondială, care a analizat situaţia de pe piaţa muncii din cele 10 ţări din estul continentului nostru care au devenit membre ale Uniunii Europene. Autorii studiului remarcă progresele deloc neglijabile pe care le-a făcut România în ultimii şapte ani în atingerea ţintei Lisabona, care prevede ocuparea a 70% din persoanele între 15 şi 64 de ani. Ei relevă, în acelaşi timp, contraperformanţa ieşită din comun a ţării noastre în ce priveşte ţinta Stockholm, care preconizează ocuparea a 50% din persoanele între 55 şi 64 de ani. România este singura ţară din grup care nu numai că nu a avansat, dar a dat înapoi până a căzut sub ţintă în 2007. Pensionările anticipate constituie principala cauză. În România, peste 40% din pensionari au ieşit din viaţa activă înainte de a împlini vârsta pensionării. Nu suntem singurii care am procedat astfel. Şi ţări vest-europene şi-au bazat la un moment dat politica ocupării forţei de muncă pe ideea greşită că pensionările anticipate ar face mai mult loc tinerilor pe piaţa muncii, ca şi când economia ar fi un joc al sumelor nule, în care ceea ce pierd unii câştigă alţii. Dar, în vreme ce Finlanda sau Marea Britanie şi-au dat seama destul de repede că o astfel de politică duce la creşterea taxării mâinii de lucru, care creează distorsiuni în economie, şi au luat măsuri ce au dus la inversarea tendinţei, România persistă pe un asemenea drum, fapt ce explică de ce în ţara noastră sunt cele mai mici pensii (6,2% din PIB) din regiune, cu excepţia Estoniei.

Tot mai mulţi români pleacă să muncească în alte ţări, unde sunt plătiţi mai bine. Câteva sectoare de activitate au început să resimtă lipsa forţei de muncă. Unii spun să se aducă mână de lucru din China sau din Pakistan. Alţii îndeamnă să-i recalificăm pe cei din agricultură. Nimeni nu s-a gândit însă la tinerii pensionari care sunt deja pregătiţi profesional. Banca Mondială arată că România are peste 2 milioane de pensionari tineri care, prin politici de stimulare sau penalizare, ar putea acoperi deficitul de pe piaţa forţei de muncă, aşa cum s-a întâmplat în multe ţări din regiune.
În Estonia, de exemplu, cu cât ieşi mai târziu din viaţa activă îţi creşte pensia cu 0,9% pentru fiecare lună lucrată după vârsta obligatorie de pensionare. Dacă stai un an în plus, câştigi 10,8% la pensie. Invers, în Slovacia, cu cât ieşi la pensie mai devreme pierzi 0,5% pentru fiecare lună de pensionare anticipată. Dacă gândeşti, poţi deci rezolva şi astfel de probleme. Care politician român mai are însă timp şi de aşa ceva?