|
Bătălie politică la Polul Nord
de Lelia MUNTEANU | 09 DECEMBRIE 2008
Imaginea de analist politic, construită cu trudă săptămâni în şir, mi-a adus un prim contract. Gras. M-a sunat Moş Crăciun. „Ascultă, păsărică, zice, nu mă mai descurc. Am nevoie de un consilier”. „Distinse Moş, zic, (mă cam luase repede) – ce cadou! Vin numaidecât”. Am ieşit la „ia-mă, nene” şi-am găsit repede o ocazie spre Polul Nord.
Rovaniemi, Republica lui Moş Crăciun, e o dictatură participativă: el decide şi toţi ceilalţi se bat să pună deciziile în aplicare. Fapt pentru care o hotărâre se poate aplica de mai multe ori. Clientul meu nu glumea deloc, Rovaniemi e în prag de război civil. Pe de o parte, spiriduşii (în jur de 322, n-am apucat să-i număr), care au dorit să-l suspende pe Moş Crăciun, sub pretextul c-ar încălca Constituţia – dar acolo rostul Constituţiei e tocmai ăsta: să aibă Moşul ce încălca. Pe de altă parte, sunt cele două partide ale Renilor – unii trag spre dreapta, alţii trag spre stânga. Singurul de centru e cunoscutul drojdier Rudolf, care trage dreapta-stânga. De curând, s-au încheiat alegerile reninominale: voturile s-au distribuit frăţeşte, nimeni n-a obţinut majoritatea. Acum totu-i ca seul de focă: nu luminează pe cât afumă, iar politicirenii negociază guvernul pitiţi prin igloo-uri de lux câte o noapte întreagă. Nenorocirea e că la ei noaptea ţine şase luni, iar Sărbătorile bat la uşă. Profitând de situaţia incertă, nişte băieţei deştepţi şi-au băgat mânuţele până la cot în sacul Moşului şi l-au cam golit. Eschimoşii-şefi, proprietarii marilor trusturi de presă pe gheaţă, îşi freacă nasurile (între ei) de bucurie – le creşte ratingul, ca un bulgăre de zăpadă înainte de avalanşă. Poporul de pinguini – ce să facă? – aplaudă ca să se încălzească. Şi gheaţa e subţire.
„Hă, hă, hă”, pardon – „ho, ho, ho”, mă interpelează Moşul, „ce-i de făcut?” Îmi duc mâna dreaptă la falca stângă, cu mâna stângă iau cecul şi-l bag în buzunarul drept, îmi compun o privire meditativă de balenă recent eşuată şi zic: „Nu pier moşii când vor renii”. Moşul se uită la mine ca la maimuţa polară vorbitoare. Îi explic didactic: „Husky latră, ursul alb trece”. N-am citit în ochii lui c-ar fi prins ideea şi-atunci i-am zis ca la criogenaţii congenitali: „Moşule, nu contează cine trage sania, important e cine ţine hăţurile”.
|
Postat de gandul.info la 9.12.2008 16:52
Imaginea de analist politic, construită cu trudă săptămâni în ÅŸir, mi-a adus un prim contract. Gras. M-a sunat MoÅŸ Crăciun. „Ascultă, păsărică, zice, nu mă mai descurc. Am nevoie de un consilierâ€. „Distinse MoÅŸ, zic, (mă cam luase repede) – ce cadou! Vin numaidecâtâ€.