Cămaşa şi haina, Rusia şi Ucraina

Nu obişnuiesc să-mi încep articolele cu fraze de genul „Presa n-a înţeles nimic“. În marea majoritate a cazurilor, ele reflectă megalomania respectivului megagazetar şi nu situaţia de fapt. De data aceasta însă, mi-e imposibil să nu observ fenomenul de orbire mediatică manifestat de zile întregi în presa românească. „Rusia taie gazul“, „Rusia închide robinetul“, „Rusia îngheaţă România“, „Vine frigul de la ruşi“, „Putin ne arde la gaz“ sunt titlurile care au invadat canalele TV şi ziarele. Practic, întreaga presă românească se chinuie, dincolo de nesfârşitele detalii tehnice legate de conducte, rezervoare şi electrocentrale să transmită opiniei publice imaginea unei Rusii chitite sadic împotriva României, care a aşteptat cu cinism să ne calce gerul ca să ne ia gazul. Analiştii pomenesc cu aere de atotştiutori de kaghebiştii care controlează Gazprom, de arma politică pe care o reprezintă gazul, de şantajul Kremlinului. Rusia, Rusia, Rusia. Şi România. Despre Ucraina, aproape nici un cuvânt cu litere mari.

Este un reflex îmbâcsit de autobăgare „patriotică“ în seamă de care constat, consternat, că suferă şi mulţi jurnalişti tineri. Pericolul „Marelui Frate“ de la Răsărit. Marota pe care Ceauşescu şi-a construit deceniile de minciună naţională. În clipa de faţă, România nu este din nici un punct de vedere un obiectiv de prim rang pentru Rusia. Suntem o ţară NATO şi UE, relaţiile noastre cu Rusia sunt în mare măsură „la pachet“, iar în plan bilateral sunt reci şi distante.   

Cu excepţia vechii probleme, greu actualizabilă, a Tezaurului, România nu are diferende directe cu Rusia. Declaraţiile oficialilor ruşi în legătură cu România sunt protocolare, indiferente sau absente. Fireşte că e vorba de KGB şi de bomba fără gaz pe care Kremlinul o utilizează fără să şovăie, dar asta în relaţia cu UE, în conexiune cu Iran şi Qatar, nu cu România gărzilor patriotice din presa noastră.

Haina rusească ne e largă şi rece, în schimb rubaşca ucraineană ne arde strâns la piele. Cu o Ucraină mincinoasă, hoaţă şi agresivă ne judecăm la Haga pentru rezervele de petrol şi gaze din adâncul Insulei Şerpilor. Cu o Ucraină care îşi bate joc de ani întregi de argumentele ecologice, bazate pe reglementări europene, ale României în chestiunea canalului Bâstroe, ministrul ucrainean al Transporturilor, Viktor Bondar, replicând public la protestele Bucureştiului cu un dispreţuitor: „Nu-i nimic, să facă gălăgie“. Nu ministrul rus al Apărării, dragi colegi, ci acela al Ucrainei, Iuri Ehanurov, a declarat România „inamic potenţial al Ucrainei“. Tov. Ehanurov a cuvântat aşa: „Atunci când s-a destrămat URSS, Ucraina a moştenit mai mult de jumătate din potenţialul militar sol-aer al întregii URSS. Aceste capacităţi ar putea face treabă bună şi astăzi, pentru că le-am întreţinut în tot acest timp.“ Antiromânismul a devenit în Ucraina o politică de stat care se reflectă până la nivelul simplilor cetăţeni. Minoritatea românească o simte pe pielea ei.

Rusia este un stat autoritarist, în care Vladimir Putin deţine puteri imense, ceea ce înseamnă o democraţie vai de mama ei, dar control, stabilitate şi predictibilitate. Ucraina este un stat nemembru NATO sau UE, un stat puternic militar, sălbatic, imprevizibil, sfâşiat de lupte interne pentru putere şi cangrenat de crima organizată până la cele mai înalte niveluri. Odată ce îşi va face interesul, Rusia va relua livrările de gaze, în vreme ce Kievul, dacă ar putea, ne-ar lăsa să îngheţăm definitiv numai pe noi din toată zona Balcanilor.

Problema României nu e gazul, ci felul cum îl arde guvernul. Preşedintele Băsescu a telefonat la Kremlin probabil ca să-i spună lui Vladimir Vladimâci că o să-l mai sune unu’ Boc, care e băiat bun. Cu atât mai bine ţării, şi lui cu atât mai bine. Dar de ce n-a sunat dl. Băsescu şi la portocaliul său prieten de pe tronul Kievului, Iuşcenko? Nu era dl. preşedinte Băsescu mare mediator-voiajor de conflicte în spaţiul estic? Nu ne rezolva el problemele cu Moldova, cu Transnistria, cu Marea Neagră, cu Ucraina?

La 40 de ani după august ’68, n-am terminat încă de mestecat bucata asta din hoitul lui Ceauşescu.