|
Ceauşescu - NATO!
de Cristian Tudor POPESCU | 02 APRILIE 2008
Spălăm şoselele cu şampon şi punem flori pe mărgini ca pentru Ceauşescu ca să zică Bush: O, ce ţară minunată! Şi ce guvern destoinic! Parcă simt lipsa maselor de cetăţeni care să strige aliniaţi pe trotuare: Buş – Bă-ses-cu! Buş – Bă-ses-cu!, nu să fie izgoniţi pietonii de către jandarmi până în Parcul Herăstrău. Dar puteam şi să răsturnăm câteva tomberoane şi să dăm drumul maidanezilor şi cerşetorilor în fiecare intersecţie prin care trece convoiul prezidenţial, câtă vreme trimitem carne de mină în Afganistan, dl. Bush tot O, ce ţară minunată! va zice. Iar Casa Poporului e a doua clădire ca mărime din lume după Pentagon. Şi punct. Atât au comunicat înalţilor oaspeţi, cu vie satisfacţie şi justificată mândrie, conducătorii României.
Înalţii oaspeţi se plimbă prin sălile imense, mai un cocteil, mai o gustare, dau din cap, se minunează, spun gânditori „Ceaucescu...” şi summiţează mai departe. Presa occidentală, care umblă de obicei în România prin cămine de handicapaţi şi sate ţigăneşti, care intervievează aurolaci şi personaje excentrice, nu manifestă nici un fel de curiozitate pentru istoria Casei Poporului. N-a făcut nimeni vreun reportaj despre cum a fost ridicată megaconstrucţia, care să fie prezentat participanţilor la summit.
După 1989 s-a vorbit la un moment dat despre dinamitarea Casei Poporului, considerată un monstru. O prostie, fireşte. De vreme ce exista, colosul trebuia folosit. În aproape două decenii de la Revoluţie, România n-a reuşit să construiască ceva care să înlocuiască palatul lui Ceauşescu şi nu va reuşi nici în următoarele. Dar deasupra intrării principale în Casa Poporului ar fi trebuit să existe nişte rânduri săpate cu litere roşii de jumătate de metru în română şi cel puţin o limbă de circulaţie pentru înalţii oaspeţi.
Nişte rânduri care să pomenească toate nenorocirile şi vieţile îngropate la temelia Casei. Muncitorii şi soldaţii morţi în munca în asalt, femeile care îşi smulgeau părul din cap în vreme ce buldozerul le dărâma casa, oamenii strămutaţi care au murit de inimă rea, bisericile zburătăcite sau rase de pe faţa pământului, românii care au cimentat cu foamea şi frigul îndurate fiecare cărămidă. Sau măcar să se fi distribuit nişte pliante cu toate acestea, ca să ştim exact cum stăm şi unde summiţăm.
Altfel, nu pot să nu mă gândesc că summitul NATO de la Bucureşti s-ar fi putut desfăşura şi cu Ceauşescu la putere, prezentat, la 90 de ani, ca şeful de stat cel mai longeviv în funcţie din lume. Şi punct.
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 1.04.2008 21:37
Spălăm şoselele cu şampon şi punem flori pe mărgini ca pentru Ceauşescu ca să zică Bush: O, ce ţară minunată! Şi ce guvern destoinic! Parcă simt lipsa maselor de cetăţeni care să strige aliniaţi pe trotuare: Buş – Bă-ses-cu! Buş – Bă-ses-cu!