Dezastre exotice

Fantastic moment de inspiraţie al administraţiei Capitalei: marţi, când vântul bătea încă slab până la moderat, a anunţat că bagă peste jumătate de milion de lei în copaci. Tei, salcâmi, platani – tot ce se-ndoaie dar nu se rupe – ba chiar şi o perdea verde prin vestul Bucureştilor. Evident, până seara n-avea cum să şi planteze jumătatea aia de milion, dar simplul fapt că există o preocupare în acest sens este remarcabil. Aproape că nici nu mai contează că de bănetul ăsta o să împădurească exclusiv cimitirele, iar pentru a fi foarte exacţi până la capăt – perdeaua verde o să crească doar în Cimitirul Vest. Valoarea acestui proiect al administraţiei nu se pierde, ba dimpotrivă. De-acum ştim o treabă: dacă ne prinde furtuna pe stradă, nu stăm ca proştii că ne cadă copacii în cap, cum s-a întâmplat marţi. Alergăm spre cel mai apropiat cimitir şi ţuşti! scăpăm cu zile. Ar trebui ca Apărarea Civilă să facă un îndreptar cu instrucţiuni şi o listă a adăposturilor anticopac: Reînvierea, Izvorul Tămăduirii...

O analiză sumară arată că marţi seară nu s-a întâmplat nimic anormal în Bucureşti. Faptul că la o viteză a vântului de 70 de kilometri pe oră au căzut 245 de copaci este neglijabil, statistic vorbind. Oraşul are cam 1,5 milioane de pomi, dintre care un milion sunt gata să cadă de bătrâneţe, la orice rafală.

Nici măcar nu se poate spune că pe „silvicultură” stăm cu mult mai prost decât pe restul infrastructurii: 40 la sută din reţeaua de canalizare şi 45 din cea de curent sunt expirate, 20 la sută din ţevile de apă au peste şaizeci de ani, iar 80 la sută din conductele de termoficare au sărit de 25 de ani. Doar n-o să ne mirăm acum că Bucureştiul e putred. Dar diferenţa esenţială este că ţeava de apă nu cade pe tine; în cel mai rău caz îţi dă nişte Salmonella.

Când se apucă televiziunile să arate maşini strivite şi baricade de buşteni în centrul oraşului, impactul vizual pune administraţia în mişcare. Şi asta e cel mai prost. Se face sfatul primarilor la miezul nopţii, se aruncă pe străzi infanteria şi motorizatele salubrităţii, se dă mult din gură şi se raportează enorm. Să luăm rezultatele acestui hei-rup de marţi/ miercuri. Bucureştiul era circulabil până dimineaţa, aşa cum au promis. Adică e de bine, nu? Au strâns 245 de pomi – nu mai stau să cadă pe noi decât 999.755.

Din fericire, de data asta nu a murit nimeni. Ultima dată când s-a întâmplat, în vara lui 2007, autorităţile au promis că vor planta 200.000 de platani, în locul găunoşilor. Spunea ieri unul de pe la primărie că până acum au înfipt 25.000: punem una sub alta şi ne dă că o să termine peste vreo paişpe ani. O eternitate, ţinând cont că, peste o lună, n-o să-şi mai amintească de furtuna de marţi decât cei care s-au trezit cu pomul în maşină şi n-aveau asigurare. Ce naiba, sunt atâtea probleme în oraş: mergi pe stradă şi-ţi cade o cărămidă în cap - de la ruinele alea neconsolidate, dacă mai ţineţi minte. Nu-s două luni de când erau prioritatea numărul unu a naţiei.

Aşa că o să ne revenim repede, adică o să băgăm iar bani în tot soiul de programe bizare. Nu vorbesc doar de cimitire mai sigure, cu televiziune proprie, sau de palmieri, sau de arteziene care cântă şi dansează. Sunt o grămadă. Apropo: ştiţi ce ar fi fost cu adevărat straniu, marţi seară? Să ne fi spus staţia meteo Băneasa că furtuna aia tropicală a fost provocată de gâştele de Nil de pe lacul Cişmigiu. Le ştiţi: exoticele în care primăria a băgat (scuzaţi repetiţia) tot vreo juma de milion. Dar nu e timpul pierdut, pentru că, la noi, tot ce ne loveşte e cu „va urma”.