Doi coioţi şi-un cocoşel

Am râs în hohote după ce-am citit stenograma a doua. "Despre ce înscrisuri e vorba?", se interesează Cătălin Macovei, şeful ANI, autorul docomentului ajuns în mâna lui SRS, în timp de "maestrul" Chirieac îl duce la întâlnirea lămuritoare de pe malul lacului Snagov. "Nici n-am vrut să insist, că era Ciuvică cu ochii pe noi", vine răspunsul plin de obidă. Macovei, cu mintea lui necoaptă, nu înţelege: "Aa, v-aţi văzut face to face". Răspunsul Maestrului e antologic: "Face to face, de ce? C-am fost aseară la emisiune cu el". Acest episod, în care Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac pun de-o mică afacere cu "înscrisuri", într-un studio de televiziune, când camera cade probabil pe ceilalţi, bate de departe imaginaţia celor mai talentaţi scriitori de sit-comuri. Unde să se întâlnească oamenii să discute în linişte, să nu-i audă nimeni? La telefon sau în vreo cârciumă? Exclus! Prea se înregistrează totul. Locul ideal e la televiziune, unde nu se înregistrează nimic, totul se dezintegrează în eter, toată lumea vorbeşte peste toată lumea şi vorbele gâlgâie necontenit. Singurul care face notă discordantă e Mugur Ciuvică, această mangustă de pe Discovery Channel, care "stă cu ochii" pe tot ce mişcă, dar nu înţelege întotdeauna cine-i prada şi cine prădătorii. De pildă, cei doi coioţi (scuze, dar citiţi stenograma!) care fac pe hârciogii în direct, ce sunt ei? Ce specie reprezintă ei în atlas?

Se prezintă sau sunt prezentaţi pe burtieră drept jurnalişti, ca mine sau ca tine, dar tot ei spun că sunt din "altă ligă". Carevasăzică, dacă jurnalist este genul proxim, diferenţa specifică se calculează de la 50.000 de euro în sus, dacă ar fi să ne luăm după dl. Chirieac. Iar după dl. SRS, "datoria de jurnalist" şi "deontologia" înseamnă să strângi de ouă un pui de Gostat care se crede cocoş.

Dacă n-am reuşit până acum să vă descriu clar situaţia şi personajele, faceţi-vă puţin timp şi citiţi stenogramele. Vă garantez că merită! Pe cei care se înfierbântă, se enervează sau se uită ca la Dumnezeu în gura celor ce-şi strigă principiile la TV, stenogramele o să-i vindece de inocenţă. Urmăriţi-le limbajul, replicile, imaginaţi-vă gesturile pe care le fac. Încercaţi să uitaţi o clipă povestea cu şantajul sau că personajele se află pe poziţii aparent antagonice. "Păi nu e bine că mănâncă singuri Berceanu şi Videanu", spune dl. Macovei, această Integritate cu foamea-n gât, încercând să-i facă o plăcere Maestrului, ca un elev silitor care şi-a însuşit limbajul profesional. "Nu că fură, dar nu-mpart nimic", explică savant dl. Chirieac. Şi ştiţi ce e culmea? Că analiza politică a dlui Chirieac despre "răceala" dintre Băsescu şi "greii" PD-L chiar stă în picioare. Pentru că, în altă ligă, figurile se pot prezenta pe ecran sub diverse înfăţişări (ziarist, analist, comentator, politician, consultant), dar, până la urmă, totul se rezumă la bani. Purcoaie de bani. "Ce faci?", îl întreabă dl. Macovei pe dl. Chirieac la începutul stenogramei a doua. "Bani", vine franc (dolar, euro etc.) răspunsul.

Mă uit la diverse dezbateri gen "presa încotro" şi înţeleg frustrarea multora dintre colegii mei cu rate şi cu ore peste program faţă de comentariile din ultimele zile la adresa ziariştilor. Dar cum nu există mântuire colectivă, tot aşa nu cred nici că există o culpă comună. Fiecare răspunde pentru faptele sale. Totul e să stai în liga ta. Pentru că, până la urmă, lumea se va prinde că un amărât de ziarist n-are cum să aibă vilă pe malul lacului şi ceas de aur.

Sună telefonul. "Ce faci?", mă întreabă. "Scriu", răspund. La dracu! Iar am ratat răspunsul corect. De-aia o să mor la bloc, vorba d-lui Micky Şp.