|
Elena noastră
de Lelia MUNTEANU | 22 SEPTEMBRIE 2008
Io m-am hotărât (nu vreau să vă influenţez): votez cu Elena Udrea, pentru că-i de-a noastră. Din popor. Fiindcă-şi dă interesu. Că nu precupeţeşte nici un efort.
Uite, nu mai departe în sfânta zi de sâmbăta rece de toamnă, când altele torceau la business class în avionul de Milano, Elena tricota pentru noi. Fusese invitată la un talk-show politic şi nu i-au stat mâinile o clipă: pe măsură ce se lungea mâneca la flanelă, creştea şi încrederea populaţiei.
De altfel, în ultimele săptămâni n-a apucat să-şi tragă sufletul: a împachetat sarmale, a dat cu mopu, nu s-a dus la coafor decât pentru ultima reţetă de iahnie, ca o gospodină-symbol a naţiei. Şi-a contramandat spaurile, shoppingurile, meetingurile, lunchurile, tripurile şi orice alt entertainment, ca să se pună pe training. Pentru sarmale, l-a găsit pe „chef“-ul de la Marriott. Maestrul a luat-o de la orez până la foaia de varză. Trainingul de şmotru l-a făcut cu Vasilica de la Cotroceni. Ea i-a pus mopu în mână şi a învăţat-o mişcarea. Elena noastră a prins repede, că-i fată deşteaptă: e ca la golf, când execuţi „lovitura de aproape“. Ţii bine dar necrispat crosa număru unu din pachet, important e să nu pierzi nici o clipă contactu cu solul, cu marmura de Carrara, cu parchetul de bambus, cu ce-ai prin casă. Pentru tricotaj a fost simplu, i-a trimis Lagerfeld o fată mai dezgheţată, s-o-nveţe să dea din andrele.
Aşa că a venit distinsa politiciană la cel mai scrobit post de ştiri, s-o pună „una pe faţă, una pe dos“. Mai greu a fost la plecare. Se grăbea. Avea chiuveta plină de vase murdare, ostropelu pe foc, plăcinta cu dovleac la cuptor, rufele în maşina de spălat. A luat treitreicinciu de la Casa Presei. S-a uitat după taxatoare, nimic. Atunci s-au petrecut două evenimente istorice: au văzut călătorii un Vuitton de aproape, iar cei de la departamentul „Rezolvăm Orice“ al companiei Vertu (ştiţi, mobilul ăla placat cu diamante mici, care, dacă nu eşti atent, poa să-ţi stea în gât) au primit prima cerere de bilet RATB. În autobuz a fost bine, după ce a înţeles că nu trebuie să-şi fixeze centura de siguranţă. Atâta doar că, în urma lu’ treitreicinci venea un Audi chiu 7 alb, frumos, din care, la fiecare staţie, cobora un şofer în livrea, se înclina în faţa autobuzului şi-o aştepta să coboare.
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 21.09.2008 21:37
Io m-am hotărât (nu vreau să vă influenţez): votez cu Elena Udrea, pentru că-i de-a noastră. Din popor. Fiindcă-şi dă interesul. Că nu precupeţeşte nici un efort.