Geoană, atins de gigantism

Se întâmplă ceva cu Mircea Geoană. De când un sondaj de opinie l-a plasat înaintea lui Traian Băsescu la prezidenţiale, atitudinea lui s-a schimbat. Nu mai pare ezitant, timorat, modest, ci fudul. Într-un colţ al minţii sale, este deja preşedinte şi acţionează conform rangului asumat interior. De pildă, nu a vrut o dezbatere electorală în mai mulţi, ci în doi: el şi Traian Băsescu, ca şi cum ceilalţi candidaţi ar fi ieşit deja din cursă, confruntarea politică având loc, acum, doar între titani.

După dezbaterea de la Cluj, la care nu a participat invocând agenda încărcată, şi-a catalogat adversarii care l-au atacat în lipsă drept "disperaţi" - actualul preşedinte, fiindcă va pierde alegerile, Crin Antonescu, fiindcă nu va intra în turul doi. Pentru meciul cu rivalii, stafful îl pregăteşte inspirându-se din campania lui Obama, căci mai prejos nici nu se poate. A cerut ca duelurile să se poarte într-un cadru universitar, singurul demn să vadă pe viu sclipitoarele sale lovituri de idei şi să înţeleagă frazele de 222 de cuvinte, în care pronumele relativ face acorduri originale. Cunoscuta sa uşurinţă de a face promisiuni desfide orice limită, de parcă a urcat în slăvi şi, de-acolo, precum zeii, poate orice. Nu dă numai slujbe, case, şcoli, bani unor categorii sociale, ci fiecărui judeţ - şi le-a luat pe toate la rând - ce are nevoie. Zilele trecute, i-a aburit pe minerii din Motru cu "axul strategic al industriei energetice româneşti" - cărbunele, dându-le de lucru până, cel puţin, în 2030.

A spus că va face multe în Gorj "domnul preşedinte", împreună cu "băiatul ăsta, care, între timp a crescut" - Victor Ponta şi cu "nea Vasile, nea Costică, nea Gheorghe, aici de faţă" - lideri locali ai PSD de aproape aceeaşi vârstă cu candidatul. Sâmburele aroganţei a prins rădăcini în această cumsecădenie superioară şi, punându-l laolaltă cu alte mici manifestări de putere, vedem portretul lui Mircea Geoană într-o altă lumină. I-au crescut colţii care, prin primăvară, nu-i ieşeau la număr lui Adrian Năstase şi există premise să-i înfigă în mai multă lume. Geoană cel blând şi manevrabil există atât timp cât depinde de ceilalţi. Dacă va ocupa însă funcţia supremă în stat, îi vom vedea o altă faţă.

Crede cu tărie într-un destin măreţ - mărturisind, de altfel, că s-a născut să fie preşedinte -, iar cei care ajung să-şi vadă visul cu ochii, confundând împrejurările favorabile cu meritele personale, se lăfăie, de obicei, în el, fără să le pese de ceilalţi. Soacra şi, mai nou, vizita secretă la Moscova îi tulbură marşul glorios spre turul al doilea. Rivalul său Traian Băsescu încearcă să-i creeze o imagine de ins fără coloană, vândut soacrei şi ruşilor, sperând să-i mai taie avântul. Geoană nu se poate plânge, a devenit important, contează într-atât încât să fie atacat cu artileria grea. Va fi interesantă confruntarea electorală între aceşti doi politicieni, care se cred giganţi, dar sunt plini de puncte vulnerabile.