|
Guvern minoritar
de Cristian Tudor POPESCU | 16 DECEMBRIE 2008
Record naţional: Theodor Stolojan a reuşit cel mai iresponsabil şi multiplu dăunător gest de demisie din politica românească post ’89. Nici retragerea lui Emil Constantinescu în 2000 din cursa prezidenţială, nici cedarea aceluiaşi Stolojan în 2004 în favoarea lui Traian Băsescu nu pot egala renunţarea lui de ieri. Iată un prim inventar al distrugerilor şi pagubelor provocate.
- Stolojan a discreditat masiv actul politic pe teritoriul României. T. Stolojan nu e Gigi Becali, care se retrage din politică la micul dejun şi revine la prânz. Este politicianul cu poate cea mai constant ridicată cotă de încredere a populaţiei începând din 1991, fie că a fost la putere, fie în opoziţie, fie plecat din ţară. Nici măcar retragerea „cu lacrimi” din 2004 nu i-a afectat prea mult imaginea de om serios. Or, acum, omul serios Stolojan, după ce a declarat în chiloţi, pe marginea piscinei, că vrea prim-ministru, apare împreună cu preşedintele Băsescu, acceptă desemnarea sa ca premier şi dă asigurări, pe tonul cel mai ferm cu putinţă, că trece de îndată la treabă în folosul României. 5 zile mai târziu, dă bir cu fugiţii, oferind nişte motive jenante, perfect valabile sau nu şi cu 5 zile înainte. Nu mai interesează care au fost adevăratele motive, la ce presiuni a fost supus sau ce nu i-a convenit – odată ce a acceptat public acest rol cheie, nu avea voie să-l abandoneze fără luptă la scenă deschisă. Cei 60% dintre românii care nu au votat în 30 noiembrie vor fi spus vecinilor care s-au dus la urne: „Vedeţi, bă, aţi votat, şi uite cum se şterg ăştia la cur cu votul vostru...”. Cu magistrala contribuţie a d-lui Stolojan, putem spera să atingem anul viitor peste 70% absenţă la vot.
- Traian Băsescu o încasează în figură. Repetarea secvenţei din 2004, atunci cu şpriţ de lacrimi, acum pe uscat, o face să râdă sec chiar şi pe ţaţa Lina şi să se mai gândească la propriile-i lacrimi vărsate atunci pentru Dragă Stolo şi Traian.
- Emil Boc nu-şi dorea acest post, sau în nici un caz aşa, ca premier de rezervă scos din magazie şi desemnat pe picior. Emil Boc nu are autoritate ca economist-finanţist. Ea l-ar fi ajutat să deblocheze situaţiile de ciocnire politică sau personală care apar şi vor apărea tot timpul în guvern. Consiliul de experţi pe care l-a anunţat îi poate da soluţii, nu autoritate. În plus, părăsirea primăriei Clujului nu cred că e nici în favoarea lui, nici a clujenilor.
- Nici lui Mircea Geoană nu îi e uşor. Dacă nu câştigă acum nişte avantaje în negocierea ministerelor, va fi acuzat în PSD că s-a lăsat păcălit de Băsescu şi pedelişti cu „soluţia Stolojan”.
- Liberalii şi udemeriştii sunt ironici şi radioşi degeaba: gestul lui Stolojan împuţinează moral întreaga clasă politică în ochii cetăţenilor.
- Coaliţia PD-L – PSD, închegată cu greu, încă nestabilizată, se clatină ca o barcă lovită sub linia de plutire. Îşi va reveni, căci căptuşeala de interese e groasă, dar va naviga mult mai greu. Majoritatea de 70% în Parlament, pe care PSD şi PD-L o tot vântură, nu va face doi bani în faţa cetăţenilor cuprinşi de sentimentul înscenării şi bătăii de joc. Căci nu PNL sau UDMR sunt opoziţia adevărată în anii duri care vin, ci societatea, strada. Fără credibilitate în ochii majorităţii populaţiei, orice guvern al coaliţiei e minoritar.
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 15.12.2008 21:41
Record naÅ£ional: TheoÂdor Stolojan a reuÅŸit cel mai iresponsabil ÅŸi multiplu dăunător gest de demisie din politica românească post ’89. Nici retragerea lui Emil Constantinescu în 2000 din cursa prezidenÅ£ială, nici cedarea aceluiaÅŸi Stolojan în 2004 în favoarea lui Traian Băsescu nu pot egala renunÅ£area lui de ieri.