Guvernul ar trebui să stea în banca lui

În loc să se declare revoltat că băncile străine ţin dobânzile sus şi nu dau credite românilor şi să le ameninţe cu supraimpozitarea profitului, Guvernul României ar trebui să stea în banca lui, adică în CEC. Sau, şi mai bine, în băncile lui, adică în CEC şi în Eximbank. În timp ce premierul Emil Boc încearcă să-i sperie aproape săptămânal pe bancherii străini din România cu taxa “Robin Hood”, CEC şi Eximbank, singurele bănci care au mai rămas în posesia statului român, încă mai aşteaptă ca Executivul să le dea banii promişi încă de la începutul anului.

Indiferent de ce spun premierul sau vicepremierul, statul nu poate obliga băncile străine să facă nimic. BNR poate, însă numai în ceea ce priveşte politica de risc, nu de piaţă. E drept, FMI şi CE au cerut Parlamentului să acorde Băncii Naţionale puterea de a pune anumite piedici în distribuirea profitului băncilor străine către acţionarii lor, respectiv către băncile mamă. BNR a precizat însă că aceste puteri au fost incluse preventiv, pentru a acoperi situaţii speciale, şi că nu are nicio tentaţie să le folosească în contextul economic actual. Altfel spus, cum este şi normal, băncile străine din România dau raportul şi ascultă numai de ordinele patronilor, fie că sunt din Austria, din Grecia sau din Franţa.

Patronul prost în acest caz este statul român. Băncile mamă din străinătate, unele dintre ele fiind deţinute, în anumite ponderi, şi de către statul respectiv, fac tot posibilul pentru a nu lăsa propria ţară fără credite. În acelaşi timp, România pare să fi uitat că, până la a apela la bunăvoinţa străinilor, încă mai are pârghii directe pentru a relua creditarea.

Anunţate ca fiind printre cele mai importante măsuri anticriză ale guvernării Boc, recapitalizarea CEC, cu 900 de milioane de lei, şi a Eximbank, cu alte 170 de milioane de lei, sunt în acelaşi stadiu ca pe 24 ianuarie, când au fost anunţate în centralizatorul măsurilor anticriză: simple promisiuni. Nu cu mult timp în urmă, preşedintele CEC a declarat că, dacă nu primeşte bani de la stat pentru a-şi mări capitalul în toamnă, banca va ajunge în situaţia de a nu mai putea da credite.

Dincolo de faptul că este obligaţia statului, ca patron, să le ajute, recapitalizarea poate oferi în acelaşi timp nişte beneficii extrem de importante. România este printre puţinele state europene care nu au profitat de criză pentru a-şi întări poziţia băncilor pe care le are pe propria piaţă. Criza a oferit şi României posibilitatea de a recâştiga cotă de piaţă în sistemul bancar, după ce a devenit minoritară în urma vânzării BRD şi a BCR. Mai mulţi bani la CEC şi la Eximbank înseamnă posibilitatea de a da mai multe credite mai ieftin, în condiţiile în care băncile străine strâmbă din nas, respectiv o cotă de piaţă în creştere. O prezenţă mai puternică a CEC şi a Eximbank pe piaţa bancară ar putea oferi astfel statului român şi dreptul pe care şi-l arogă acum, pe nedrept, respectiv să fie o parte activă a pieţei. Statul va putea interveni în piaţa bancară, în dobânzi şi produse bancare, nu prin ameninţări cu taxe mai mari pe profit, ci cu dobânzi mai mici la CEC şi la Eximbank. În loc să ameninţe, statul ar trebui să facă ceva mult mai periculos pentru bancherii străini: să le ofere o concurenţă adevărată.