|
Împuţinarea cuvintelor
de Cristian Tudor POPESCU | 21 IANUARIE 2008
De când mă ştiu, am fost un om de cuvânt. Şi de imagine, dar imaginea vine întotdeauna după, se naşte din cuvânt. Spun moarte şi abia apoi văd în alb şi negru o rândunică îngheţată, cu gheruţele în sus, ca o statuetă răsturnată în creierii Himalaiei.
În presă am venit dinspre cuvinte. La începutul anilor ’90, ziarele erau, în percepţia publică, pe aproape acelaşi raft cu cărţile. Oamenii voiau să citească rânduri, să citească gânduri, căci înainte de cuvânt e gândul şi cuvântul cu gând înainte naşte gânduri.
În anii din urmă, operaţia principală din presă a fost decimarea, apoi hexarea, apoi catrarea cuvintelor, pentru ca astăzi ele să fie omorâte din două în două.
Plutind printre imense poze pastelcolor, tot mai puţine şi mai umflate, cuvintele ziarului ideal de astăzi dau peste tine ca înecaţii într-un cazan cu ciorbă. Ele nu mai au alt gând înainte decât banii şi atunci nasc senzaţii, impresii, amăgiri colorate. Nu gânduri, căci gândul îmbrăcat simplu în alb şi negru nu vinde. Cu cât sunt banii mai mulţi, cu atât cuvintele sunt mai puţine la număr şi mai împuţinate la trup.
Andreea Esca mi-a spus un lucru teribil, dat fiind că Andreea are 35 de ani, nu 51, ca mine: „Am trăit când a trebuit. N-aş vrea să am acum 20 de ani”. Mulţumesc şi eu Dumnezeului meu că mi-a hărăzit să trăiesc destul când a trebuit. 17 ani am făcut presă. De astăzi mă întorc la cuvânt. La cuvântul cu miros, cu carne, cald sau rece, la cuvântul făcut din pix, care lasă sânge când e tăiat, nu făcut din pixeli, ca să apară şi să dispară incinerat instantaneu pe display fără să lase vreo urmă că a existat. Poate că n-ar fi trebuit să plec de acolo niciodată.
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 20.01.2008 21:50
De când mă ştiu, am fost un om de cuvânt. Şi de imagine, dar imaginea vine întotdeauna după, se naşte din cuvânt. Spun moarte şi abia apoi văd în alb şi negru o rândunică îngheţată, cu gheruţele în sus, ca o statuetă răsturnată în creierii Himalaiei.