|
Mărunţiş anticriză
de Marius NIŢU | 02 IULIE 2009
Criza merge bine prin toată România, dar pe calea ferată chiar a reuşit să prindă viteză. Trenurile parcă au început să funcţioneze cu fise. Zeci de garnituri au fost oprite, „spontan”, de ceferişti nervoşi că nu-şi mai primesc odată salariile. Scandal, ţipete, până la urmă s-au găsit nişte bani, s-au alimentat cardurile oamenilor şi acceleratele ţinute ostatice au fost eliberate. Acest lucru a început să devină o obişnuinţă la CFR, astfel încât ar trebui să apară în Mersul Trenului menţiunea „ziua de avans e considerată zi total nelucrătoare”. Culmea e că acest fenomen, salarii întârziate care generează tot felul de mişcări de protest, se extinde peste tot, ajungând până şi în puşcării. Acolo, gardienii s-au mulţumit să facă grevă japoneză pentru simplul motiv că deţinuţii sunt gata oricând să înceteze lucrul. Peste tot, statul a început să se comporte ca un locatar care are mari restanţe la întreţinere. O ia pe scări să nu dea ochii cu administratorul, îl abureşte cât poate pe ăla cu lumina şi, dacă poate, se conectează ilegal la cablu. CFR-ul, companie cu capital de stat, a ajuns în aşa hal încât înfiinţează conturi de o zi, ca să nu se prindă fiscul şi creditorii că mai are ceva mărunţiş prin buzunare. În plus, ditamai secretarul de stat de la Transporturi apare la televizor cu mesaje ridicole, de genul, „ceferişti, nu faceţi grevă, am mai încasat 25 de milioane, până luni poate primiţi banii”. Asta e situaţia în calea ferată, ai căror angajaţi erau denumiţi „a doua armată a ţării”.
Dar de ce nu are statul bani? Pentru că e chefliu, petrecăreţ, capabil oricând să dea pe băutură banii de întreţinere.
Ţineţi minte ce zicea Emil Boc la începutul mandatului? O să terminăm cu achiziţia de plasme, mobilier luxos, maşini scumpe pentru administraţie! Rezultatul? Criză, criză, dar Cabinetul Boc a cheltuit în primele patru luni pe bunuri şi servicii tot atât cât a „risipit” în aceeaşi perioadă Guvernul Tăriceanu. La acest lucru se adaugă faptul că, în multe sectoare „hrănite” de stat, schema de personal e excesiv de încărcată, iar restructurarea e un cuvânt tabu. Un bun exemplu e tot CFR-ul. Privaţii din acest sector reuşesc să pună în mişcare un tren folosind 10 oameni, iar compania de stat pentru acelaţi lucru foloseşte 60. La Aeroportul Henri Coandă s-a ajuns la raportul uimitor de un director general adjunct la şase angajaţi. În plus, marile regii, care trimit oameni acasă, sunt căpuşate de tot felul de firme cu spate politic care se ocupă cu de toate, de la curăţenie la pază.
În aceste condiţii măsurile anticriză anunţate de Guvern sunt un mărunţiş economic. Până să mişte ceva programul „Prima Casă” va da rezultate programul „Ultimul tren”.
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 1.07.2009 21:34
Criza merge bine prin toată România, dar pe calea ferată chiar a reuÅŸit să prindă viteză. Trenurile parcă au început să funcÅ£ioneze cu fise. Zeci de garnituri au fost oprite, „spontanâ€, de ceferiÅŸti nervoÅŸi că nu-ÅŸi mai primesc odată salariile.