|
„Miracolele“ de ieri, dezastrele de azi
de Gheorghe CERCELESCU | 02 IULIE 2009
Criza economică mondială începe să se manifeste diferenţiat. Slăbeşte în intensitate în ţările dezvoltate, dar se menţine în putere şi chiar se agravează pe alocuri în statele în dezvoltare. Nici al doilea grup de ţări nu este omogen. Statele din Europa de Est fac mai greu faţă crizei decât cele din America Latină sau Asia, care nu au practicat deficite foarte mari şi nici nu s-au bazat pe expansiunea nebunească a creditului, cum s-a întâmplat în România şi în alte ţări în dezvoltare din regiune. Europa de Est nu a luat de la sistemul anglo-saxon arta de a face bani, ci pe aceea de a cheltui banii altora. Este şi motivul pentru care nu se consideră o coincidenţă că situaţiile grave de astăzi sunt „miracolele” economice de ieri. Cât timp în ţările respective au intrat bani în valuri, economiile lor au „duduit”. Când criza financiară internaţională a îngheţat fluxurile de capital, steagul performanţelor a fost coborât în bernă. Altfel spus, aceleaşi politici care au permis în trecut ritmuri de creştere de două cifre, produc acum căderi de tot două cifre. Dacă ţările dezvoltate sunt confruntate cu o criză a creditului cu risc înalt, statele în dezvoltare din Europa trebuie să înfrunte o criză a traiului pe datorie, care face ravagii în ţările baltice şi Ungaria, dar se resimte deosebit de acut şi în alte state din regiune, deoarece vulnerabilităţile economice sunt cam aceleaşi peste tot.
„Ţara a fost salvată de la faliment”, declara premierul leton, Valdis Dembrovskis, după ce Parlamentul de la Riga a votat recent un nou plan de austeritate. Problema este însă cu ce preţ şi pentru cât timp a fost îndepărtat pericolul. Costul greşelilor din trecut – când ritmurile de creştere rapidă s-au tradus în dezechilibre uriaşe (deficite de cont curent de aproape 28% din PIB şi o datorie externă echivalentă cu 140% din PIB) – este enorm. Cheltuielile bugetare vor fi reduse cu încă 10%. Pentru a primi, în luna iulie, o nouă tranşă din împrumutul de la FMI, Guvernul a acceptat să reducă pensiile, care sunt şi aşa mici, cu 10%. Salariul minim a fost deja redus cu 20%, iar de la 1 septembrie, salariile dascălilor vor fi sever reduse. Situaţia este atât de dramatică încât, în ultimele săptămâni, unele comune au început să ia măsuri care par să vină din epoci demult apuse: se distribuie petice de pământ şomerilor pentru a cultiva legume şi a face conserve pentru iarnă. Creşterea şomajului, care a atins 17,4%, combinată cu scăderea salariilor, fragilizează şi mai mult economia, care se aşteaptă să înregistreze un recul de 18% în 2009. Unda de şoc se întinde şi în celelalte două state baltice (Estonia şi Lituania), care, de asemenea, sunt foarte afectate de criză şi anunţă noi măsuri de austeritate.
România nu este în situaţia statelor baltice sau a Ungariei. Salariile şi pensiile nu au fost reduse. Dimpotrivă, pe ici, pe colo, au mai şi crescut. Nu este totuşi un motiv de prea mare satisfacţie. Deoarece, la baza unei asemenea performanţe nu a stat economia, ci Banca Naţională, care a tipărit bani. Banii respectivi au fost daţi băncilor, de la care s-au împrumutat Finanţele pentru a plăti la timp salariile şi pensiile. Statul nu se mai poate însă împrumuta multă vreme câte 50 de milioane de euro pe zi pentru plăţi curente, decât cu riscul de a ajunge în faliment. Sunt necesare reforme care să pună în linie cu posibilităţile economiei româneşti deficitele publice, salariile şi pensiile. Astfel de reforme sunt prevăzute în cele trei legi pe care Guvernul Boc s-a angajat să le facă până în toamnă. Este vorba de legea răspunderii fiscale, legea unică de salarizare în sistemul public şi legea pensiilor. Cea mai importantă este legea răspunderii fiscale, pentru că îl va face pe fiecare ministru să înţeleagă că are un anumit buget multianual, că ceea ce promite trebuie să treacă în buget şi că nu trebuie să se apuce de proiecte care depăşesc bugetul, lucruri de care nu se ţine seama în prezent, fapt ce creează haos în economie. Dacă cele trei legi vor fi făcute, acordul cu FMI va merge înainte, mediul de afaceri se va îmbunătăţi, iar România va recâştiga încrederea investitorilor străini, de care depinde nebănuit de mult cum va arăta viitorul economiei româneşti. În caz contrar, vom strânge şi noi cureaua, până când vom scoate limba de-un cot.
|
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 1.07.2009 21:40
Criza economică mondială începe să se manifeste diferenţiat. Slăbeşte în intensitate în ţările dezvoltate, dar se menţine în putere şi chiar se agravează pe alocuri în statele în dezvoltare. Nici al doilea grup de ţări nu este omogen.