|
Nepotism colateral, sfidare directă
de Liliana RUSE | 26 FEBRUARIE 2009
Când Emil Boc şi-a adus la guvern toată funcţionărimea de la Primăria Clujului, am zis că e normal, că doar are nevoie de colaboratori cât mai apropiaţi. Când a vrut să îi dea afară din Palatul Victoria pe cei mai mulţi dintre vechii angajaţi, m-am gândit că e vreo exagerare a presei, fie şi numai pentru faptul că mi-e greu să mi-l imaginez pe durduliul şi jovialul Boc drept agresor de gravide şi lehuze.
Când Cabinetul a primit cu braţele deschise foşti securişti şi nomenclaturişti, mi-am spus că, oricum, electoratul PD-L crede, ca şi Traian Băsescu, faptul că există şi „securişti de bine”, iar lustraţia mai e de interes doar pentru exaltaţii din Piaţa Universităţii. Când premierul a împrumutat de la preşedinte modelul angajamentului de fidelitate a angajaţilor nu faţă de instituţie, ci de şeful lor, m-am convins că paranoia este contagioasă.
Cu două zile în urmă, presa a descoperit că prim-ministrul pune în practică, la propriu, nepotismul. Domnişoara Mihaela Eugenia Boc a fost angajată consilier la guvern. În loc de scuze şi retragere a tinerei angajate, din motive de indecenţă faţă de sutele de vechi angajaţi care vor rămâne fără serviciu, guvernul a răspuns cu un comunicat sfidător, în care ceartă mass-media răuvoitoare pentru că răstălmăceşte faptele: Mihaela Eugenia este nepoată de-a cincea a lui Emil Boc sau, mai exact, „rudă de gradul V, în linie colaterală, a Şefului Executivului”; nu este consilier personal al premierului, ci consilier al secretarului de stat la Cancelaria prim-ministrului.
Comunicatul nu spune cum de a ajuns domnişoara Boc, absolventă a Facultăţii de Litere de la Babeş-Bolyai, să ocupe un post la care nici nu îndrăznesc să viseze miile de studenţi specialişti în administraţie sau ştiinţe politice.
Faptul că Emil Boc şi-a angajat nepoata de-a cincea la guvern te face, într-o primă etapă, să te bucuri că fetele premierului sunt încă mici şi nu pot fi încadrate, cum se spunea pe vremuri, în câmpul muncii. În democraţiile occidentale, nepotismul înseamnă sinucidere politică.
La noi, cei 50 de ani de comunism plus cei 20 ai tranziţiei l-au transformat în normalitate şi în mentalitate. Cum era liber câte-un post la stat, cum era pus la păstrare pentru vreo rudă de-a ministrului de resort! Şi când nu erau locuri libere, schema bugetară să umfla cât să umple nevoile familiilor de demnitari. Cât despre nepotismul arătat de şeful Executivului, el vine din meteahna demnitarului român de a-şi implica rudele
în politică şi afaceri.
Păi cine poate fi mai de încredere decât soţia, fiul, nepoata sau mătuşa?! Pe numele cui să îţi treci afacerile, pe cine să îţi aduci sfetnic de nădejde într-o junglă politică în care trebuie să-ţi păzeşti spatele şi de propria-ţi umbră?
Nu degeaba zice românul că sângele apă nu se face! Relaţiile de familie au fost şi vor rămâne criteriul de bază al căpătuielii.
|
EDITORIAL 
"Totul
trebuie regândit în jocul lui Nadal. Loviturile, tactica, strategia
pe termen lung. Atitudinea mentală reclamă schimbări din temelii".
Rafa a murit. Nu pot să exprim altfel sentimentul de după finala
Shanghai Masters. Acel băiat nebun care întindea cu 3-4 metri
suprafaţa activă de joc a unui teren de tenis, care se mişca
stânga-dreapta ca o săgeţică de mouse pe ecranul de computer, care
pleca la stopuri ca un ghepard cu burta la pământ, lovind decisiv
din poziţii imposibile din punct de vedere biomecanic, nu mai
există.. 
Postat de gandul.info la 25.02.2009 21:42
Când Emil Boc şi-a adus la guvern toată funcţionărimea de la Primăria Clujului, am zis că e normal, că doar are nevoie de colaboratori cât mai apropiaţi.