Obezitate la cap

Ministerul Educa­ţi­ei a renunţat la principiul învechit „mens sana in corpore sano“ şi a tăiat una din cele două ore de sport obligatorii ale elevilor dintr-o săptămână. Cum ar veni, trecem la concepţia modernă „mentosana in corpore barosana“, demnă de epoca hamburgerului. Vom avea minţi sclipitoare, forjate printr-o programă de învăţământ stufoasă, care vor fi adăpostite de corpuri obeze, îndopate cu mentosane, alte bomboane şi şaorme. Oricum, măsura a fost luată pentru a uşura viaţa liceenilor, care vor avea numai 30 de ore pe săptămână de anul viitor, faţă de 32-37 câte au în prezent. Şi s-au tăiat sportul şi limbile străine. De ce tocmai astea? Adriana Pană, secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar, a explicat simplu, pe înţelesul tuturor: „Trei, patru ore trebuiau să dispară de undeva.“ A scăpat religia, deşi la completarea CV-ului nu prea poţi înlocui cunoaşterea unei limbi străine cu studiul Bibliei. A scăpat muzica, deşi la orele astea tinerii fac solfegii clasice izbind cu mâna în pupitru în timp ce ascultă pe ascuns la căşti rock alternativ şi house minimal. A scăpat şi desenul, că dezvoltă simţul pentru frumos. În principiu, puteau să scape toate, fiecare materie are utilitatea ei, dar nu trebuiau sacrificate orele de sport şi de limbi străine. Cel mai simplu lucru de făcut era reducerea uriaşei cantităţi de informaţii teoretice ce e vârâtă cu forcepsul în capul elevilor. Dar era deranj. Trebuia modificată programa, schimbate manuale, reduse unele norme didactice. Cu sportul a fost simplu, s-a rezolvat cu o tăietură.

Culmea e că după Olimpiadă, ca şi după fiecare competiţie majoră, ne văităm că tinerii nu fac destul sport şi că n-avem infrastructură. Ne numărăm medaliile, constatăm că 37% dintre români suferă de obezitate şi facem planuri care nu se aplică niciodată. Apoi ne plângem că n-avem şi noi un Nadal, care rade tot, n-avem un titlu european la fotbal cum a avut Spania în 2008. Dar spaniolii au ceva ce se numeşte Ministerul Educaţiei, Politici Sociale şi Sport, chiar au pus mintea sănătoasă într-un corp sănătos. În România, problema gravă nu e obezitatea, ci obezitatea la cap a unora care gestionează domeniul. La noi, Monica Iacob Ridzi, ministrul Sportului, promitea la instalare introducerea a minimum trei ore de sport pe săptămână, cum e prin Europa. Acum sunt două ore, o să fie una, iar doamna Ridzi nu zice nimic în Guvern, ci doar la TV. În schimb, Ecaterina Andronescu zice.

Ministrul Educaţiei, cu logica ei năucitoare cu care le explica profesorilor că le-au crescut salariile fără ca ei să ştie, zice că nu e o reducere, ci o reorganizare a orelor, că sunt şi nişte chestii extracurriculare. Corect. Copiii noştri obezi nu sunt graşi, ci doar puţini reorganizaţi cu şunci extra.