|
Oprescu, iepurele din joben
de Marian SULTĂNOIU | 02 NOIEMBRIE 2009
"Apără-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă feresc singur!"
poate fi tema pe care primarul general al Capitalei ar putea glosa
de Halloween. Sincer vorbind, e cam horror să auzi cum un prieten
de-al tău declară pe sticlă, fără să fi avut în prealabil o
abordare pe temă, că n-ar strica să mergi mata acasă, dacă tot nu
poţi mai mult, ca să-i laşi lui agoniseala de campanie, făcută pe
banii alor tăi.
Altfel, dom' doctor a recunoscut şi el că primeşte zilnic soli,
care "vin cu din aia albă-n băţ" - poate năframă, poate vată de
zahăr, Dumnezeu ştie - şi-l întreabă dacă nu vrea să discute. Adică
să-şi dea cu părerea al cui iepure ar dori să fi fost... Urât lucru
să te ţină adversarii de loser. Dar, dincolo de tupeul
contracandidaţilor, prieteni sau inamici, este Sorin Oprescu tipul
perdantului prin definiţie? Este el candidatul care intră în cursă
doar de florile mărului?! Ar avea ceva de câştigat, aliniindu-se la
startul unei competiţii, numai şi numai ca să-şi audă numele rostit
în megafoane, să sară peste patru garduri, după care să plece la
vestiare?
E drept că în viaţa lui politică a mai şi pierdut - vezi
înfrângerile în faţa lui Lis şi a lui Băsescu, atunci când, spune
el, "l-a făcut" propriul partid -, însă, la fel de bine, a şi
câştigat. Ba chiar a bifat la lecţia de independenţă în manualul de
istorie, fiind primul din acest sortiment care s-a ales într-o
funcţie importantă. Şi atunci, de unde percepţia că va claca fără
drept de apel?! De ce o dată s-a putut, iar a doua oară, nu?! Şi-a
descoperit el călcâiul decalcifiat atât de vizibil încât toată
lumea consideră că ştie unde să-l lovească? Ce s-a stricat
iremediabil în profilul candidatului independent, câştigător al
Primăriei fără un efort colosal? Ce a avut Oprescu pentru acea
competiţie şi a epuizat pentru Cotroceni?
Elementul-surpriză? E adevărat că doctorul a intrat atunci în
cursă când nimeni nu se mai aştepta şi după ce a plecat din partid.
Dar nici de această dată nu s-a aruncat pe gardul Cotrocenilor la
primul cântat al cucuvelei. Şi de această dată s-a lăsat aşteptat
la start, amânându-şi lansarea de câteva ori.
Calitatea de independent?! Aceeaşi şi acum ca şi atunci. Stilul
flegmatic de a spune unor lucruri pe nume şi de a evita să discute
depre altele? Nimic schimbat.
Înscrierea la BEC fără un scandal care să-l victimizeze,
declarându-l "luptător antisistem"? Asta poate însemna un număr
bunicel de procente în minus.
Faptul că a fost ales de "mitici", că este unul de-a lor, că
este dintre ei pentru ei?! Şi aici poate fi vorba de un minus.
Oprescu traversează ţara de la Constanţa la Craiova şi de la Iaşi
la Satu Mare, dar discursul său nu conţine atâta substanţă cât ar
trebui, pentru a-i convinge pe românii care şi-au pierdut, de
foame, simţul umorului. Contracandidaţii săi punctează mai mult
prin vehemenţă, prin tonul ridicat al campaniei negative, prin
aprofundarea temei aflate în trendul campaniei - dezvoltarea
agriculturii. Şi dacă ar aborda ferm o astfel de temă, cine l-ar
crede oare pe Oprescu că e gata s-o ia pe mirişte, să vadă cum dă
colţul grâului?
Sorin Oprescu îţi dă senzaţia că face campanie la ralanti, că nu
atacă ferm pentru a nu fi atacat, iar românul e prea suferind ca să
se mai mulţumească cu calmante şi carbaxine. Vrea neapărat o
operaţie tămăduitoare.
Da, Oprescu pleacă din start cu un handicap faţă de propria sa
campanie pentru Bucureşti. Însă de aici şi până la a-l considera
outsiderul de serviciu este o greşeală pe care o fac doar cei
lipsiţi de simţul măsurii.
|
Postat de Tatov la 1.11.2009 21:55
E posibil ca Oprescu să joace rolul iepurilor plătiți, din cursele de fond (ca să alerge de la Constanța la Craiova e nevoie de bani). E clar că e susținut, ca și ceilalți luzări, pentru a acapara din voturile principalilor contracandidați, în cazul lui - Băsescu.
Întrebarea ar fi: Al cui e jobenul?