|
Revoluţia de la Chişinău, eşuată dintr-un motiv financiar: nu e momentul
de Claudiu PÂNDARU | 11 APRILIE 2009
Aflu că marţi preşedintele Băsescu vine în Piaţa Mare a Parlamentului mic să condamne actele Chişinăului. Succes. Bun început de campanie, o uşoară speranţă dată cetăţeanului român agresat vizual de ştirile de peste Prut că lui îi sunt apărate drepturile, râurile, ramurile. Cucerim nationaliştii şi cam atât. Mă veţi acuza de cinism, de lipsă de suflet, că nu-mi pasă de fraţii noştri, ba mai mult, de cetăţenii români alergaţi de comunişti pe străzile de la Chişinău. Faptul că mie îmi pasă, dumneavoastră vă pasă, preşedintelui tuturor românilor îi pasă, interesat sau nu, nu face nici o diferenţă. Eu pot să mă dau cu fundul de pământ, cu capul de pereţi, domnia sa cu gura de discurs, degeaba. România e la fel de lipsită de şanse ca şi tinerii moldoveni care au urlat libertate pe străzile de la Chişinău. Cu toată strădania diplomatului Diaconescu, plângerile Bucureştiului faţă de nedreptăţile comise de Moldova lui Voronin faţă de cetăţenii români, jurnalişti, protestatari, gură-cască, aflaţi zilele astea la Chişinău sunt inutile.
O rutină şi atât. Facem parte dintr-o mare familie europeană, dar una în care euro dictează şi euro cumpără gaz rusesc.
Occidentul se uită în altă parte, cum ar fi de exemplu în propriul buzunar. “Solicităm tuturor părţilor încetarea violenţelor”, au piţigăiat vocile câtorva cancelarii europene, după ce prin ziarele ruseşti au apărut ştiri bine plasate despre cum vede Moscova situaţia.
Marele Licurici, unic purtător al democraţiei cu tancul prin alte părţi de lume, a preferat să nu reacţioneze deloc. Spre comparaţie, zilele trecute când masele ieşeau în stradă în Georgia, Departamentul de Stat american a îndemnat imediat la calm, susţinând democraţia, adică în cazul respectiv puterea.
Vom citi peste mulţi ani poate despre pactul Obama-Putin, sau de planul Voronin de a scăpa de opoziţie, sau nu vom citi nimic. Revoluţiile pornesc din dragoste de libertate şi reuşesc din interese de stat. Oricât ne-ar durea pentru mica revoluţie de la Chişinău, nu a venit încă momentul.
|