|
România, duşmanul extern „numărul unu” al Ucrainei
de Eliza FRÂNCU | 13 SEPTEMBRIE 2008
România are „pretenţii teritoriale” asupra Ucrainei, România încearcă să modifice istoria şi geografia acestei ţări, România a încheiat o „monstruoasă coaliţie” cu liderul de la Kiev şi îi va „acapara” resursele energetice, ca preţ pentru ajutorul dat aderării la NATO. Şi, într-un final, învăţătura supremă: „România este inamicul ascuns numărul unu al Ucrainei”. Sunt doar câteva din declaraţiile unor lideri importanţi de la Kiev, ce fac Rusia să pară un simplu învăţăcel faţă de „acaparatoarea” România. De ce acum şi de ce atâtea declaraţii veninoase?
La Kiev se dă în momentul vorbirii o bătălie politică pe viaţă şi pe moarte. Pe viaţa şi pe moartea aşa-numitei tabere a „prooccidentalilor” (încă) preşedintelui Iuşcenko. Iar cea mai mare ameninţare a devenit în aceste zile...România! Odată cu apropierea alegerilor ce îi va pune faţă în faţă pentru preşedinţie pe cei doi foşti aliaţi ai Revoluţiei Portocalii (actual preşedinte şi actual premier), este scos la încălzire armamentul politic greu. Fiecare dintre cele două tabere şi-a inventat, pentru deliciul şi apropierea ucrainenilor, un duşman extern „credibil”. Aşa cum era în ordinea firească a lucrurilor, liderul de la Kiev a ales primul şi a ales varianta cea mai credibilă: o Rusie care abia a invadat teritoriul suveran al Georgiei şi care deja a ameninţat că va dezmembra Ucraina după cum urmează: o parte Poloniei, o parte României şi ce mai rămâne (inclusiv Peninsula Crimeea), înapoi la Maica Rusie. Prin urmare, taberei Iulia Timoşenko (un premier acuzat întâi de corupţie, apoi de înaltă trădare în favoarea Rusiei şi recent de implicare în otrăvirea cu dioxină a lui Iuşcenko), aliată de convenienţă cu rusofilii lui Ianukovici, nu i-au mai rămas decât foarte puţine alegeri. Polonia e un stat aliat şi prieten, Marea Neagră, cât e ea de lac rusesc, nu se poate lua în calcul, Belarusul e un fel de provincie a Rusiei. A rămas România! Şi cel mai simplu plan de atac este procesul pe care cele două state vecine îl au la Haga. Mai exact, „singurul proces la care Ucraina a fost târâtă de vreun vecin” şi care are drept scop smulgerea Insulei Şerpilor din corpul Ucrainei, plus a petrolului şi gazelor aferente, aşa cum susţin „experţii” ucraineni.
Văzute de la Bucureşti, acuzaţiile sunt nu numai absurde, dar şi hilare. Adică România, cea căreia URSS i-a rupt o bucată de mii de kilometri pătraţi pentru a o alipi Ucrainei, doreşte acum să se răzbune şi să-şi ia înapoi stânca de 17 hectare (recunoscută oricum prin tratatul bilateral)! Nu se spune nicăieri că ambele state au convenit că procesul de la Haga are în vedere doar delimitarea platoului continental, nicidecum apartenenţa Insulei. Mai mult decât atât, liderul oranj ar fi încheiat un acord secret cu Bucureştiul, prin care ar permite companiilor româneşti să vină şi să extragă ţiţeiul şi gazele de pe lângă Insula Şerpilor (vorbim de aceeaşi Românie care şi-a dat pe nimic industria petrolieră).
Întregul interes naţional al Ucrainei ar fi fost aşadar „vândut” României contra... intervenţiei oficialilor români pe lângă forurile NATO, în aşa fel încât Ucraina să devină şi ea membru cu acte în regulă (un sprijin acordat necondiţionat de preşedintele român încă de la debutul mandatului). Prin urmare, pentru toate aceste neglijenţe grave, Parlamentul ar trebui să înceapă procedura de demitere a preşedintelui ucrainean – cam acesta ar fi planul de atac prezentat de opoziţia de la Kiev.
La Haga însă, situaţia nu stă nici pe departe aşa. Virulenţa şi agresivitatea avocaţilor Ucrainei au fost greu de imaginat în această săptămână, când statul vecin şi-a ţinut pledoaria. Atât avocaţii ucraineni, cât şi cei străini tocmiţi de Ucraina, au încercat să demonstreze că România se concentrează în proces doar pe Insula Şerpilor, deoarece este singura ei şansă, de vreme ce coastele Ucrainei sunt „de patru ori mai lungi”. Este „clar” aşadar că pretenţiile de platou continental pe care le are sunt „exagerate”. Mai mult, spun ei, România modifică după bunul plac istoria prin invocarea notelor verbale încheiate cu URSS şi „uită convenabil” să vorbească de invadarea Ucrainei de către trupele româneşti! România este „tendenţioasă”, tratează Insula Şerpilor „ca şi când ar fi într-un vid” şi urmăreşte o „justiţie inspirată politic”, ce nu se regăseşte în jurisprudenţa internaţională. Şi, în fine, România are o pledoarie „ostentativă” când demonstrează că Ucraina a început deliberat lucrările de amenajare a Insulei Şerpilor după începerea procesului pentru a o face să pară locuită şi să obţină astfel un spaţiu economic mai extins. Toate sunt declaraţii luate direct din notele verbale ale pledoariilor ucrainene la Haga.
Oricât de absurd şi ciudat sună aceste afirmaţii de această parte a canalului Bâstroe, ele sunt credibile printre ucrainenii de rând şi produc un rău ireparabil: agravează un sentiment antiromânesc (deja existent), care cu greu va fi şters, chiar şi după ce lupta politică internă se va fi terminat.
|
EDITORIAL 
Postat de gandul.info la 12.09.2008 21:33
România are „pretenţii teritoriale†asupra Ucrainei, România încearcă să modifice istoria şi geografia acestei ţări, România a încheiat o „monstruoasă coaliţie†cu liderul de la Kiev şi îi va „acapara†resursele energetice, ca preţ pentru ajutorul dat aderării la NATO.