Rugămintea unui bătrân naiv către dl. Mircea Badea

Destulă vreme l-am considerat pe dl. Mircea Badea un tânăr inteligent. Agresiv, gata în tot momentul să sară peste cal, „nifilist”, anarhist, fixist, dar, în ultimă instanţă, de bună-credinţă. Până ieri dimineaţă.

Invitat marţi seara în emisiunea lui Adrian Ursu împreună cu Emil Hurezeanu, am explicat de ce consider că afirmaţia d-lui Badea relativ la cazul Becali „în Justiţie se judecă faptele, nu persoana”, repetată cu încăpăţânare de acesta, este falsă. Am spus exact aşa: de ce mai există un avocat pledant, dacă nu contează decât faptele, adică dosarul? Avocatul, atunci când susţine cauza clientului, poate face apel pentru a convinge instanţa, la descrierea vieţii învinuitului, a profilului său moral, a relaţiilor lui cu oamenii. Legea prevede asta. Există, de asemenea, un întreg capitol juridic despre circumstanţiere. Circumstanţe agravante, circumstanţe atenuante care pot să ţină în mod intim de persoana acuzată. Eu însumi am fost martor de circumstanţiere în procesul cuiva, descriindu-i conduita impecabilă până la nefericita întâmplare care îl adusese în tribunal. Am pomenit de asemenea de recidivă, ca element de implicare a persoanei în mecanismul de decizie al judecătorului: un recidivist e judecat altfel. Finalmente, am argumentat, prin reductio ad absurdum, că dacă n-ar conta persoana judecată, atunci procesele s-ar desfăşura fără oameni, numai cu dosare introduse în calculator, care ar tipări sentinţa pe bază de articole de lege. Ceea ce nu înseamnă că sunt de acord cu argumentele din justificarea judecătoarei pentru reţinerea d-lui Becali, dar asta pentru simplul fapt că „formarea de opinie” şi „apropierea de Biserică” nu sunt relevante într-un caz de sechestrare de persoană.

Mă gândeam că dl. Badea poate va replica folosind drept contraargumente teorii juridice pe care eu nu le cunosc. Sau va întreba un jurist profesionist şi, lămurit, va face o rectificare pentru public sau va tăcea. Ce-a făcut dl. Badea? A început prin a menţiona ca aspecte relevante pentru caz faptul că eu eram nebărbierit, că purtam un  trening şi că se vedea marca pe bluză, drept care dl. Badea a sesizat CNA-ul pentru publicitate mascată. Asta, probabil, în spiritul zicerii d-sale „faptele contează, nu persoana”. Ca fapt divers, neras şi în trening eram pentru că am fost invitat târziu, pe neaşteptate, în emisiunea la care am participat; în mod normal, eu apar doar vinerea cu dl. Hurezeanu. Cât priveşte „publicitatea mascată” pe care aş face-o, n-am cuvinte că calific gestul d-lui Badea.

Apoi, dl. Badea a înlocuit toată demonstraţia, desfăşurată pe 5 minute de emisie, pe care v-am prezentat-o mai sus, cu un singur cuvânt, pe care telespectatorii ştiu bine că eu nu l-am rostit nici măcar în treacăt: cazier. Pe care l-a calificat drept argument imbecil. Atât. Tânărul domn Badea a răspuns deci printr-o dezinformare ordinară, premeditată, pe care am mai întâlnit-o, desigur, dar la cutre bătrâne venind din vechiul regim. Necinste,  rea-credinţă, lipsă totală de fair play, asta am văzut la acest tânăr care scuipă constant pe regulile morale ale profesiei de jurnalist şi nu numai. Înţeleg, în sfârşit, poate prea târziu în naivitatea mea, de care dl. Badea a făcut vorbire adesea, cu cine am de-a face. Mă sufocă penibilul când mă gândesc că am încercat să-l conving într-o discuţie faţă în faţă să renunţe la a mai instiga public la violenţă.

Prin urmare, rugămintea mea către dl. Badea, înainte de a înceta orice dialog, este să nu mai citească pe post niciun editorial de-al meu, nici măcar parţial. Pe cât posibil, să mă ignore, fireşte, exceptând cazul în care aş sucomba sau aş fi băgat în puşcărie, căci astea fac rating. Cât priveşte cele spuse uneori de d-sa în legătură cu textele mele, „extraordinar, genial, Eminescu”, îmi scot aceste cuvinte din minte şi i le înapoiez, să le dea cui crede dânsul sau nimănui. Altfel îi urez jenă mică, rating mare şi numai succese în continuare.