Rusia lansează în UE gazul de lux

Rusia ameninţă că va „rotunji” niţel preţul la gazele destinate Europei. Mai exact, până la 1000 de dolari mia de metri cubi, mai mult decât dublul a ceea ce statele UE plătesc în prezent. O ştire mică, pe care românii preocupaţi mai degrabă de loţiuni de plajă şi preţuri la vacanţe o vor ignora acum. Dar o vor simţi din plin în buzunare, în aragaze şi în calorifere la iarnă.
 

Gazprom nici măcar nu se mai joacă diplomatic, ci rosteşte cifre. Nu există niciun motiv pentru care să ne închipuim că directorul executiv al Gazprom, care a vestit lumii scumpirile, ar glumi. Nici nu şi-ar permite, el vorbeşte cu aprobarea directă de la „ţar”. Astfel, dacă ameninţările vor fi puse în aplicare (există şi voinţa şi mijloacele de a fi pusă în practică), scumpirile de câteva zeci de lei pe care le-au tot tocat televiziunile din România în ultimele zile nu vor mai părea decât o blândă mângâiere pe spate. Semnalalele erau clare şi au fost date şi de distribuitorii de gaze din România, care s-au tot plâns că scumpirea anunţată nu le este suficientă nici pe o măsea. În acest caz, României nu îi va folosi la nimic că este membră a UE şi că Bruxelles-ul a pledat, în Siberia, pe lângă ruşi, şi pentru bunăstarea Bucureştilor. E o luptă în care Medvedev are robinetul. Liderii europeni au plecat de la summitul UE-Rusia cu mâna goală, fără niciun fel de asigurări din partea preşedintelui Medvedev că Rusia va „garanta” securitatea energetică a Europei. Noul lider de la Kremlin nu s-a dovedit aşa cum sperau europenii, o variantă mai „soft” a lui Putin.
 

La nici două zile după ce le-a demonstrat europenilor, aduşi simbolic în „Kuweitul rusesc”, că Rusia este cea care deţine controlul, Medvedev a dat liber la anunţ. Rusia poate şi îşi doreşte să mărească preţul la gazele naturale din apartamentul fiecărui european. Iar Europa nu are altă soluţie decât să tacă şi să plătească în sec. Rusia s-a asigurat că toate resursele energetice din regiunea Caspicii îi sunt deja amanetate. Pe lângă influenţa imensă pe care încă o are în foştii săi sateliţi, Rusia are avantajul reţelei de transport, pe care nu îl au nici Turkmenistanul, nici Kazahstanul. Azerbaidjanul a reuşit să îşi încropească o infrastructură de depozit şi transport şi rămăsese ultima soluţie pentru europeni pentru ca Nabucco să poată vedea vreodată lumina zilei. Acest ultim bastion era curtat intens de europeni pentru a avea cu ce alimenta conducta Nabucco. Chiar de la Baku, şeful Gazprom le-a explicat europenilor şi americanilor că au făcut o mare greşeală presând pentru proiectul menit să scoată Rusia din cărţi şi că această iniţiativă a dus la explozia preţurilor în regiune şi a „obligat” Gazpromul să mai înalţe şi el ştacheta.
 

Acum însă, şi Azerbaidjanul, ultimul bastion dintre foştii sateliţi, cu vederi mai europene, este pe punctul de a ceda. În plus, Rusia a reuşit să convingă într-un final şi Turkmenistanul să îi permită construcţia unei conducte care să transporte gazele caspice cumpărate de Rusia spre Europa, via Kazastan. (Nu întâmplător, primele vizite ale actualului lider rus, fost director al consiliu de administraţie al Gazprom, au fost chiar în aceste state). În prezent, Rusia are monopolul asupra resurselor energetice din regiune, dar şi infrastructura de transport, ceea ce înseamnă că fixează preţul. Iar veştile proaste nu se opresc aici . Rusia face presiuni şi asupra statelor producătoare să fie de acord ca preţul gazelor să îl urmărească pe cel al petrolului. Motivul: are o „premoniţie” că preţul la baril va ajunge şi el la 250 de dolari anul viitor. Rusia îşi mai creează astfel o plasă de siguranţă în faţa Occidentului şi o premisă pentru viitoare măriri de tarif.