Scrisoarea Oanei Zăvoranu către mama sa, Marioara

– varianta cenzurată –

Făi, mămică, memento mori! Îţi scriu din cimitirul public „Drum Nou”, subvenţionat prin programul european „Cu unul mai puţin”. Am încercat la tine, la privat, la „Eternitatea”, dar nu mă lasă groparii să intru. A trebuit să venim aici, să găsim un şchelete mai fotogenic, să se preteze la o revistă glossy. (Ce-ţi spun eu matale de reviste, de cultură, când n-ai mai citit nimic de la testamentul lui tata). Stau pe alee şi mă rup în figuri şi mă pregătesc de shooting-session (se citeşte şuting seşăn, anagramato), şi mă gândesc la tine, femeie, la cum te-ai purtat tu cu fetiţa ta, mogulo şi oligarho, că nu meriţi să-ţi spun altfel. Vezi că ţi-am mai făcut o plângere penală, şi-ţi mai fac una civilă, barem să ştii de ce m-ai dat la Drept, la Titu Maiorescu, dacă-ţi spune ceva numele ăsta, că tot te dai mare doamnă. Eu nu bat cimitirul să mă aflu în treabă, fac aici un pictorial-manifest împotriva la vedetele de carton, care-ai ajuns şi tu, dar la etatea ta eşti de hârtie creponată, te poartă ăştia din post în post să le uzi ratingul la rădăcină cu lacrimile tale de crocodilă, prefăcuto şi mincinoaso. Ai pus botul la interviuri, ca toate rapandulele răsuflate, greaţă mi-e şi de presa asta chiloţară. Stai şi rozi la averea mea, nu te mai scoli de la masa succesorală, nesătulo, rupe-ţi-s-ar proteza de facto în ăia şapteşcinci la sută care mi se cuvin de jure. Să-ţi fie clar că io n-am mamă, între noi e doar o coincidenţă de nume, succesibilo şi legataro, că din termeni juridici nu te mai scot! Nu ţi se topeşte inima aia de gheaţă, când vezi o orfană pe drumuri, care e obligată să cânte ca să-şi asigure existenţa? Apropo, mai scot un album, am şi lansat o piesă, c-aşa-s eu, singălă pe lume: „Când ai o mamă/ N-o poţi ierta/ E mama ta...”, cu refrenul „Fă şi tu ceva util:/ Dă-o-n penal, dă-o-n civil”. Ţi-aş fredona-o în proces, să crape Gicuţu, să-i cadă din mână sacoşile alea cu care cară de la tine ca de la Car-fur...

Stai cloşcă pe banii lui Zăvoranu, în puii mei! Huo, comunisto, la oase, la Chitila! (Hai, scuză-mă, m-am întrerupt, că s-a jignit şcheletele ăsta şi s-a suit pe reflector şi-şi dă cu cubitusul în radius). Am auzit că-ţi faci mascotă, fă, penibilo – Păpuşa Marioara, o apeşi pe portofel şi chirăie: „Nu pupi nimic! Iau totul în groapă!”.